BIBLIA

Noul Testament

BIBLIA

  • Udricani Biblia
Sfanta Evanghelie dupa Matei

SFANTA EVANGHELIE DUPA MATEI

CAPITOLUL 1
Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda si fratii lui;
3. Iuda a nascut pe Fares si pe Zara, din Tamar; Fares a nascut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram;
4. Aram a nascut pe Aminadav; Aminadav a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon;
5. Salmon a nascut pe Booz, din Rahav; Booz a nascut pe Iobed, din Rut; Iobed a nascut pe Iesei;
6. Iesei a nascut pe David regele; David a nascut pe Solomon din femeia lui Urie;
7. Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa;
8. Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia;
9. Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Iezechia;
10. Iezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia;
11. Iosia a nascut pe Iehonia si pe fratii lui, la stramutarea in Babilon;
12. Dupa stramutarea in Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor;
14. Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud;
15. Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov;
16. Iacov a nascut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a nascut Iisus, Care se cheama Hristos.
17. Asadar, toate neamurile de la Avraam pana la David sunt paisprezece; si de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri.
18. Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant.
19. Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o vadeasca, a voit s-o lase in ascuns.
20. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant.
21. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor.
22. Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
23. “Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu”.
24. Si desteptandu-se din somn, Iosif a facut asa precum i-a poruncit ingerul Domnului si a luat la el pe logodnica sa.
25. Si fara sa fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus.

CAPITOLUL 2
Magii de la Rasarit. Fuga in Egipt. Irod ucide pruncii. Intoarcerea din Egipt si asezarea in Nazaret.

1. Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband:
2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui.
3. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el.
4. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos?
5. Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul:
6. “Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel”.
7. Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua.
8. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui.
9. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul.
10. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
11. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna.
12. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.
13. Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida.
14. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt.
15. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.
16. Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si, trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi.
17. Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
18. “Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt”.
19. Dupa moartea lui Irod, iata ca ingerul Domnului s-a aratat in vis lui Iosif in Egipt,
20. Si i-a zis: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului.
21. Iosif, sculandu-se, a luat Pruncul si pe mama Lui si a venit in pamantul lui Israel.
22. Si auzind ca domneste Arhelau in Iudeea, in locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo si, luand porunca, in vis, s-a dus in partile Galileii.
23. Si venind a locuit in orasul numit Nazaret, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin prooroci, ca Nazarinean Se va chema.

CAPITOLUL 3
Ioan Botezatorul. Botezul lui Iisus.

1. In zilele acelea, a venit Ioan Botezatorul si propovaduia in pustia Iudeii,
2. Spunand: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor.
3. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: “Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui”.
4. Iar Ioan avea imbracamintea lui din par de camila, si cingatoare de piele imprejurul mijlocului, iar hrana era lacuste si miere salbatica.
5. Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului.
6. Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele.
7. Dar vazand Ioan pe multi din farisei si saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a aratat sa fugiti de mania ce va sa fie?
8. Faceti deci roada, vrednica de pocainta,
9. Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: Parinte avem pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam.
10. Iata securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
11. Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc.
12. El are lopata in mana si va curata aria Sa si va aduna graul in jitnita, iar pleava o va arde cu foc nestins.
13. In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el.
14. Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?
15. Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat.
16. Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El.
17. Si iata glas din ceruri zicand: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit”.

CAPITOLUL 4
Iisus este ispitit de diavolul. Inceputul propovaduirii Lui. El cheama pe cei dintai ucenici la apostolat si vindeca tot felul de bolnavi.

1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul.
2. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit.
3. Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini.
4. Iar El, raspunzand, a zis: Scris este: “Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu”.
5. Atunci diavolul L-a dus pe aripa in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: “Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau”.
7. Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: “Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”.
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si slava lor.
9. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: “Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti”.
11. Atunci L-a lasat diavolul si iata ingerii, venind la El, Ii slujeau.
12. Si Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea.
13. Si parasind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali,
14. Ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:
15. “Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
16. Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit”.
17. De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.
18. Pe cand umbla pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari.
19. Si le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.
20. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El.
21. Si de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele si i-a chemat.
22. Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El.
23. Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor.
24. Si s-a dus vestea despre El in toata Siria, si aduceau la El pe toti cei ce se aflau in suferinte, fiind cuprinsi de multe feluri de boli si de chinuri, pe demonizati, pe lunatici, pe slabanogi, si El ii vindeca.
25. Si multimi multe mergeau dupa El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea si de dincolo de Iordan.

CAPITOLUL 5
Predica de pe munte. Fericirile. Adevarata implinire a Legii.

1. Vazand multimile, Iisus S-a suit in munte, si asezandu-se, ucenicii Lui au venit la El.
2. Si deschizandu-si gura, ii invata zicand:
3. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
4. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
5. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
6. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
7. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
8. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
11. Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
12. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
13. Voi sunteti sarea pamantului; daca sarea se va strica, cu ce se va sara? De nimic nu mai e buna decat sa fie aruncata afara si calcata in picioare de oameni.
14. Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda.
15. Nici nu aprind faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa.
16. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri.
17. Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc.
18. Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor.
20. Caci zic voua: Ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor.
21. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osanda.
22. Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta,
24. Lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau.
25. Impaca-te cu parasul tau degraba, pana esti cu el pe cale, ca nu cumva parasul sa te dea judecatorului, si judecatorul slujitorului si sa fii aruncat in temnita.
26. Adevarat graiesc tie: Nu vei iesi de acolo, pana ce nu vei fi dat cel din urma ban.
27. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu savarsesti adulter”.
28. Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui.
29. Iar daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul sa fie aruncat in gheena.
30. Si daca mana ta cea dreapta te sminteste pe tine, taie-o si o arunca de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena.
31. S-a zis iarasi: “Cine va lasa pe femeia sa, sa-i dea carte de despartire”.
32. Eu insa va spun voua: Ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter, si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter.
33. Ati auzit ce s-a zis celor de demult: “Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale”.
34. Eu insa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetate a marelui Imparat,
36. Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru,
37. Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.
38. Ati auzit ca s-a zis: “Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”.
39. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt.
40. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa.
41. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua.
42. Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta.
43. Ati auzit ca s-a zis: “Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau”.
44. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
45. Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
46. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru?
47. Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru?
48. Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.

CAPITOLUL 6
Despre milostenie, rugaciune si post. Sa nu ne straduim numai dupa cele pamantesti.

1. Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti inaintea oamenilor ca sa fiti vazuti de ei; altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri.
2. Deci, cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor.
3. Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.
5. Iar cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stand in picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenilor; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor.
6. Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care este in ascuns, iti va rasplati tie.
7. Cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate.
8. Deci nu va asemanati lor, ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai inainte ca sa cereti voi de la El.
9. Deci voi asa sa va rugati: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau;
10. Vie imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant.
11. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi;
12. Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
13. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin!
14. Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre.
16. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor.
17. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala,
18. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.
19. Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura.
20. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura.
21. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta.
22. Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat.
23. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult!
24. Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona.
25. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea?
26. Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele?
27. Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot?
28. Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia.
30. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?
31. Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca?
32. Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele.
33. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.
34. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.

CAPITOLUL 7
Sfarsitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugaciunii. Calea mantuirii si a pierzarii. Ferirea de prooroci mincinosi.

1. Nu judecati, ca sa nu fiti judecati.
2. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama?
4. Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau?
5. Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.
6. Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi.
7. Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
8. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui ce bate i se va deschide.
9. Sau cine este omul acela intre voi care, de va cere fiul sau paine, oare el ii va da piatra?
10. Sau de-i va cere peste, oare el ii va da sarpe?
11. Deci, daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
12. Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea si proorocii.
13. Intrati prin poarta cea stramta, ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla.
14. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla.
15. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori.
16. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?
17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele.
18. Nu poate pom bun sa faca roade rele, nici pom rau sa faca roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.
22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?
23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.
24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si la indeplineste asemana-se-va barbatului intelept care a cladit casa lui pe stanca.
25. A cazut ploaia, au venit raurile mari, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea n-a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca.
26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemana-se-va barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip.
27. Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit casa aceea, si a cazut. Si caderea ei a fost mare.
28. Iar cand Iisus a sfarsit cuvintele acestea, multimile erau uimite de invatatura Lui.
29. Ca ii invata pe ei ca unul care are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor.

CAPITOLUL 8
Iisus vindeca un lepros, pe sluga unui sutas, pe soacra lui Petru si pe alti bolnavi. Linisteste furtuna de pe mare si vindeca doi demonizati.

1. Si coborandu-Se El din munte, multimi multe au mers dupa El.
2. Si iata un lepros, apropiindu-se, I se inchina, zicand: Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti.
3. Si Iisus, intinzand mana, S-a atins de el, zicand: Voiesc, curateste-te. Si indata s-a curatit lepra lui.
4. Si i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimanui, ci mergi, arata-te preotului si adu darul pe care l-a randuit Moise, spre marturie lor.
5. Pe cand intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L,
6. Si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit.
7. Si i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca.
8. Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea.
9. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face.
10. Auzind, Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta.
11. Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor.
12. Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
13. Si a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut. Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela.
14. Si venind Iisus in casa lui Petru, a vazut pe soacra acestuia zacand, prinsa de friguri.
15. Si S-a atins de mana ei, si au lasat-o frigurile si s-a sculat si Ii slujea Lui.
16. Si facandu-se seara, au adus la El multi demonizati si a scos duhurile cu cuvantul si pe toti cei bolnavi i-a vindecat,
17. Ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: “Acesta neputintele noastre a luat si bolile noastre le-a purtat”.
18. Si vazand Iisus multime imprejurul Lui, a poruncit ucenicilor sa treaca de cealalta parte a marii.
19. Si apropiindu-se un carturar, i-a zis: Invatatorule, Te voi urma oriunde vei merge.
20. Dar Iisus i-a raspuns: Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi; Fiul Omului insa nu are unde sa-Si plece capul.
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, da-mi voie intai sa ma duc si sa ingrop pe tatal meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino dupa Mine si lasa mortii sa-si ingroape mortii lor.
23. Intrand El in corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
24. Si, iata, furtuna mare s-a ridicat pe mare, incat corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Si venind ucenicii la El, L-au desteptat zicand: Doamne, mantuieste-ne, ca pierim.
26. Iisus le-a zis: De ce va este frica, putin credinciosilor? S-a sculat atunci, a certat vanturile si marea si s-a facut liniste deplina.
27. Iar oamenii s-au mirat, zicand: Cine este Acesta ca si vanturile si marea asculta de El?
28. Si trecand El dincolo, in tinutul Gadarenilor, L-au intampinat doi demonizati, care ieseau din morminte, foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea.
29. Si iata, au inceput sa strige si sa zica: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?
30. Departe de ei era o turma mare de porci, pascand.
31. Iar demonii Il rugau, zicand: Daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci.
32. Si El le-a zis: Duceti-va. Iar ei, iesind, s-au dus in turma de porci. Si iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa.
33. Iar pazitorii au fugit si, ducandu-se in cetate, au spus toate cele intamplate cu demonizatii.
34. Si iata toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si, vazandu-L, L-au rugat sa treaca din hotarele lor.

CAPITOLUL 9
Vindecarea slabanogului din Capernaum. Matei. Ucenicii lui Ioan Botezatorul. Fiica lui Iair si femeia bolnava. Doi orbi si un mut. Secerisul si seceratorii.

1. Intrand in corabie, Iisus a trecut si a venit in cetatea Sa.
2. Si iata, I-au adus un slabanog zacand pe pat. Si Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!
3. Dar unii dintre carturari ziceau in sine: Acesta huleste.
4. Si Iisus, stiind gandurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetati rele in inimile voastre?
5. Caci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala-te si umbla?
6. Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele, a zis slabanogului: Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta.
7. Si, sculandu-se, s-a dus la casa sa.
8. Iar multimile vazand acestea, s-au inspaimantat si au slavit pe Dumnezeu, Cel care da oamenilor asemenea putere.
9. Si plecand Iisus de acolo, a vazut un om care sedea la vama, cu numele Matei, si i-a zis acestuia: Vino dupa Mine. Si sculandu-se, a mers dupa El.
10. Si pe cand sedea El la masa, in casa, iata multi vamesi si pacatosi au venit si au sezut la masa impreuna cu Iisus si cu ucenicii Lui.
11. Si vazand fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mananca Invatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii?
12. Si auzind El, a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
13. Dar mergand, invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa; ca n-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta.
14. Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicand: Pentru ce noi si fariseii postim mult, iar ucenicii Tai nu postesc?
15. Si Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nuntii sa fie tristi cata vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile cand mirele va fi luat de la ei si atunci vor posti.
16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haina veche, caci peticul acesta, ca umplutura, trage din haina si se face o ruptura si mai rea.
17. Nici nu pun oamenii vin nou in burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapa: vinul se varsa si burdufurile se strica; ci pun vin nou in burdufuri noi si amandoua se pastreaza impreuna.
18. Pe cand le spunea acestea, iata un dregator, venind, I s-a inchinat, zicand: Fiica mea a murit de curand dar, venind, pune mana Ta peste ea si va fi vie.
19. Atunci Iisus, sculandu-Se, a mers dupa el impreuna cu ucenicii.
20. Si iata o femeie cu scurgere de sange de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui.
21. Caci zicea in gandul ei: Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa;
22. Iar Iisus, intorcandu-Se si vazand-o, i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Si s-a tamaduit femeia din ceasul acela.
23. Iisus, venind la casa dregatorului si vazand pe cantaretii din flaut si multimea tulburata, a zis:
24. Departati-va, caci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei radeau de El.
25. Iar dupa ce multimea a fost scoasa afara, intrand, a luat-o de mana, si copila s-a sculat.
26. Si a iesit vestea aceasta in tot tinutul acela.
27. Plecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David.
28. Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!
29. Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupa credinta voastra, fie voua!
30. Si s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie.
31. Iar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela.
32. Si plecand ei, iata au adus la El un om mut, avand demon.
33. Si fiind scos demonul, mutul a grait. Iar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel.
34. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
35. Si Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor.
36. Si vazand multimile, I s-a facut mila de ele ca erau necajite si ratacite ca niste oi care n-au pastor.
37. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerisul e mult, dar lucratorii sunt putini.
38. Rugati, deci, pe Domnul secerisului, ca sa scoata lurcatori la secerisul Sau.

CAPITOLUL 10
Chemarea apostolilor si trimiterea lor la propovaduire.

1. Chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta.
2. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Intai Simon, cel numit Petru, si Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu si Ioan fratele lui;
3. Filip si Vartolomeu, Toma si Matei vamesul, Iacov al lui Alfeu si Levi ce se zice Tadeu;
4. Simon Cananeul si Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vandut.
5. Pe acesti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor si zicand: In calea paganilor sa nu mergeti, si in vreo cetate de samarineni sa nu intrati;
6. Ci mai degraba mergeti catre oile cele pierdute ale casei lui Israel.
7. Si mergand, propovaduiti, zicand: S-a apropiat imparatia cerurilor.
8. Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i; in dar ati luat, in dar sa dati.
9. Sa nu aveti nici aur, nici arginti, nici bani in cingatorile voastre;
10. Nici traista pe drum, nici doua haine, nici incaltaminte, nici toiag; ca vrednic este lucratorul de hrana sa.
11. In orice cetate sau sat veti intra, cercetati cine este in el vrednic si acolo ramaneti pana ce veti iesi.
12. Si intrand in casa, urati-i, zicand: “Pace casei acesteia”.
13. Si daca este casa aceea vrednica, vina pacea voastra peste ea. Iar de nu este vrednica, pacea voastra intoarca-se la voi.
14. Cine nu va va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, iesind din casa sau din cetatea aceea, scuturati praful de pe picioarele voastre.
15. Adevarat graiesc voua, mai usor va fi pamantului Sodomei si Gomorei, in ziua judecatii, decat cetatii aceleia.
16. Iata Eu va trimit pe voi ca pe niste oi in mijlocul lupilor; fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii.
17. Feriti-va de oameni, caci va vor da pe mana sinedristilor si in sinagogile lor va vor bate cu biciul.
18. La dregatori si la regi veti fi dusi pentru Mine, spre marturie lor si paganilor.
19. Iar cand va vor da pe voi in mana lor, nu va ingrijiti cum sau ce veti vorbi, caci se va da voua in ceasul acela ce sa vorbiti;
20. Fiindca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi.
21. Va da frate pe frate la moarte si tata pe fiu si se vor scula copiii impotriva parintilor si-i vor ucide.
22. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui.
23. Cand va urmaresc pe voi in cetatea aceasta, fugiti in cealalta; adevarat graiesc voua: nu veti sfarsi cetatile lui Israel, pana ce va veni Fiul Omului.
24. Nu este ucenic mai presus de invatatorul sau, nici sluga mai presus de stapanul sau.
25. Destul este ucenicului sa fie ca invatatorul si slugii ca stapanul. Daca pe stapanul casei l-au numit Beelzebul, cu cat mai mult pe casnicii lui?
26. Deci nu va temeti de ei, caci nimic nu este acoperit care sa nu iasa la iveala si nimic ascuns care sa nu ajunga cunoscut.
27. Ceea ce va graiesc la intuneric, spuneti la lumina si ceea ce auziti la ureche, propovaduiti de pe case.
28. Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curand de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena.
29. Au nu se vand doua vrabii pe un ban? Si nici una din ele nu va cadea pe pamant fara stirea Tatalui vostru.
30. La voi insa si perii capului, toti sunt numarati.
31. Asadar nu va temeti; voi sunteti cu mult mai de pret decat pasarile.
32. Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
34. Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie.
35. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa.
36. Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine.
39. Cine tine la sufletul lui il va pierde, iar cine-si pierde sufletul lui pentru Mine il va gasi.
40. Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
41. Cine primeste prooroc in nume de prooroc plata de prooroc va lua, si cine primeste pe un drept in nume de drept rasplata dreptului va lua.
42. Si cel ce va da de baut unuia dintre acestia mici numai un pahar cu apa rece, in nume de ucenic, adevarat graiesc voua: nu va pierde plata sa.

CAPITOLUL 11
Trimisii lui Ioan Botezatorul si marturia lui Iisus despre Ioan. Cetatile nepocaite. Lauda Tatalui. Chemarea catre cei impovarati.

1. Sfarsind Iisus de dat aceste invataturi celor doisprezece ucenici ai Sai, a trecut de acolo ca sa invete si sa propovaduiasca mai departe prin cetatile lor.
2. Si auzind Ioan, in inchisoare, despre faptele lui Hristos, si trimitand pe doi dintre ucenicii sai, au zis Lui:
3. Tu esti Cel ce vine, sau sa asteptam pe altul?
4. Si Iisus, raspunzand, le-a zis: Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce auziti si vedeti:
5. Orbii isi capata vederea si schiopii umbla, leprosii se curatesc si surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se binevesteste.
6. Si fericit este acela care nu se va sminti intru Mine.
7. Dupa plecarea acestora, Iisus a inceput sa vorbeasca multimilor despre Ioan: Ce-ati iesit sa vedeti in pustie? Au trestie clatinata de vant?
8. Dar de ce ati iesit? Sa vedeti un om imbracat in haine moi? Iata, cei ce poarta haine moi sunt in casele regilor.
9. Atunci de ce-ati iesit? Sa vedeti un prooroc? Da, zic voua, si mai mult decat un prooroc.
10. Ca el este acela despre care s-a scris: “Iata Eu trimit, inaintea fetei Tale, pe ingerul Meu, care va pregati calea Ta, inaintea Ta”.
11. Adevarat zic voua: Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el.
12. Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum imparatia cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea.
13. Toti proorocii si Legea au proorocit pana la Ioan.
14. Si daca voiti sa intelegeti, el este Ilie, cel ce va sa vina.
15. Cine are urechi de auzit sa auda.
16. Dar cu cine voi asemana neamul acesta? Este asemenea copiilor care sed in piete si striga catre altii,
17. Zicand: V-am cantat din fluier si n-ati jucat; v-am cantat de jale si nu v-ati tanguit.
18. Caci a venit Ioan, nici mancand, nici band, si spun: Are demon.
19. A venit Fiul Omului, mancand si band si spun: Iata om mancacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si al pacatosilor. Dar intelepciunea s-a dovedit dreapta din faptele ei.
20. Atunci a inceput Iisus sa mustre cetatile in care se facusera cele mai multe minuni ale Sale, caci nu s-au pocait.
21. Vai tie, Horazine, vai tie, Betsaida, ca daca in Tir si in Sidon s-ar fi facut minunile ce s-au facut in voi, de mult, in sac si in cenusa, s-ar fi pocait.
22. Dar zic voua: Tirului si Sidonului le va fi mai usor in ziua judecatii, decat voua.
23. Si tu, Capernaume: N-ai fost inaltat pana la cer? Pana la iad te vei cobori. Caci de s-ar fi facut in Sodoma minunile ce s-au facut in tine, ar fi ramas pana astazi.
24. Dar zic voua ca pamantului Sodomei ii va fi mai usor in ziua judecatii decat tie.
25. In vremea aceea, raspunzand, Iisus a zis: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, caci ai ascuns acestea de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor.
26. Da, Parinte, caci asa a fost bunavoirea inaintea Ta.
27. Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere.
28. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.
29. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre.
30. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.

CAPITOLUL 12
Spicele de grau smulse sambata. Tamaduirea facuta sambata. Hula impotriva Sfantului Duh. Cine este adevarata ruda.

1. In vremea aceea, mergea Iisus, intr-o zi de sambata, printre semanaturi, iar ucenicii Lui au flamanzit si au inceput sa smulga spice si sa manance.
2. Vazand aceasta, fariseii au zis Lui: Iata, ucenicii Tai fac ceea ce nu se cuvine sa faca sambata.
3. Iar El le-a zis: Au n-ati citit ce-a facut David cand a flamanzit, el si cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat in casa Domnului si a mancat painile punerii inainte, care nu se cuveneau lui sa le manance, nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor?
5. Sau n-ati citit in Lege ca preotii, sambata, in templu, calca sambata si sunt fara de vina?
6. Ci graiesc voua ca mai mare decat templul este aici.
7. Daca stiati ce inseamna: Mila voiesc iar nu jertfa, n-ati fi osandit pe cei nevinovati.
8. Ca Domn este si al sambetei Fiul Omului.
9. Si trecand de acolo, a venit in sinagoga lor.
10. Si iata un om avand mana uscata. Si L-au intrebat, zicand: Cade-se, oare, a vindeca sambata? Ca sa-L invinuiasca.
11. El le-a zis: Cine va fi intre voi omul care va avea o oaie si, de va cadea ea sambata in groapa, nu o va apuca si o va scoate?
12. Cu cat se deosebeste omul de oaie! De aceea se cade a face bine sambata.
13. Atunci i-a zis omului: Intinde mana ta. El a intins-o si s-a facut sanatoasa ca si cealalta.
14. Si iesind, fariseii s-au sfatuit impotriva Lui cum sa-L piarda.
15. Iisus insa, cunoscandu-i, S-a dus de acolo. Si multi au venit dupa El si i-a vindecat pe toti.
16. Dar le-a poruncit ca sa nu-L dea in vileag,
17. Ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice:
18. “Iata Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu intru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El si judecata neamurilor va vesti.
19. Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe ulite, glasul Lui.
20. Trestie strivita nu va frange si festila fumeganda nu va stinge, pana ce nu va scoate, spre biruinta, judecata.
21. Si in numele Lui vor nadajdui neamurile.”
22. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb si mut, si l-a vindecat, incat cel orb si mut vorbea si vedea.
23. Multimile toate se mirau zicand: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David?
24. Fariseii insa, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decat cu Beelzebul, capetenia demonilor.
25. Cunoscand gandurile lor, Iisus le-a zis: Orice imparatie care se dezbina in sine se pustieste, orice cetate sau casa care se dezbina in sine nu va dainui.
26. Daca satana scoate pe satana, s-a dezbinat in sine; dar atunci cum va dainui imparatia lui?
27. Si daca Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii vostri cu cine ii scot? De aceea ei va vor fi judecatori.
28. Iar daca Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu.
29. Cum poate cineva sa intre in casa celui tare si sa-i jefuiasca lucrurile, daca nu va lega intai pe cel tare si pe urma sa-i prade casa?
30. Cine nu este cu Mine este impotriva Mea si cine nu aduna cu Mine risipeste.
31. De aceea va zic: Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului nu se va ierta.
32. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie.
33. Ori spuneti ca pomul este bun si rodul lui e bun, ori spuneti ca pomul e rau si rodul lui e rau, caci dupa roada se cunoaste pomul.
34. Pui de vipere, cum puteti sa graiti cele bune, odata ce sunteti rai? Caci din prisosul inimii graieste gura.
35. Omul cel bun din comoara lui cea buna scoate afara cele bune, pe cand omul cel rau, din comoara lui cea rea scoate afara cele rele.
36. Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii.
37. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit.
38. Atunci I-au raspuns unii dintre carturari si farisei, zicand: Invatatorule, voim sa vedem de la Tine un semn.
39. Iar El, raspunzand, le-a zis: Neam viclean si desfranat cere semn, dar semn nu i se va da, decat semnul lui Iona proorocul.
40. Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamantului trei zile si trei nopti.
41. Barbatii din Ninive se vor scula la judecata cu neamul acesta si-l vor osandi, ca s-au pocait la propovaduirea lui Iona; iata aici este mai mult decat Iona.
42. Regina de la miazazi se va scula la judecata cu neamul acesta si-l va osandi, caci a venit de la marginile pamantului ca sa asculte intelepciunea lui Solomon, si iata aici este mai mult decat Solomon.
43. Si cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si nu gaseste.
44. Atunci zice: Ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit; si venind, o afla golita, maturata si impodobita.
45. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele dintai. Asa va fi si cu acest neam viclean.
46. Si inca vorbind El multimilor, iata mama si fratii Lui stateau afara, cautand sa vorbeasca cu El.
47. Cineva I-a zis: Iata mama Ta si fratii Tai stau afara, cautand sa-Ti vorbeasca.
48. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei?
49. Si, intinzand mana catre ucenicii Sai, a zis: Iata mama Mea si fratii Mei.
50. Ca oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, acela imi este frate si sora si mama.

CAPITOLUL 13
Sapte pilde despre Imparatia cerurilor. Iisus neluat in seama in cetatea Sa.

1. In ziua aceea, iesind Iisus din casa, sedea langa mare.
2. Si s-au adunat la El multimi multe, incat intrand in corabie sedea in ea si toata multimea sta pe tarm.
3. Si le-a grait lor multe, in pilde, zicand: Iata a iesit semanatorul sa semene.
4. Si pe cand semana, unele seminte au cazut langa drum si au venit pasarile si le-au mancat.
5. Altele au cazut pe loc pietros, unde n-aveau pamant mult si indata au rasarit, ca n-aveau pamant adanc;
6. Iar cand s-a ivit soarele, s-au palit de arsita si, neavand radacina, s-au uscat.
7. Altele au cazut intre spini, dar spinii au crescut si le-au inabusit.
8. Altele au cazut pe pamant bun si au dat rod: una o suta, alta saizeci, alta treizeci.
9. Cine are urechi de auzit sa auda.
10. Si ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbesti lor in pilde?
11. Iar El, raspunzand, le-a zis: Pentru ca voua vi s-a dat sa cunoasteti tainele imparatiei cerurilor, pe cand acestora nu li s-a dat.
12. Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.
13. De aceea le vorbesc in pilde, ca, vazand, nu vad si, auzind, nu aud, nici nu inteleg.
14. Si se implineste cu ei proorocia lui Isaia, care zice: “Cu urechile veti auzi, dar nu veti intelege, si cu ochii va veti uita, dar nu veti vedea”.
15. Caci inima acestui popor s-a invartosat si cu urechile aude greu si ochii lui s-au inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si sa auda cu urechile si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca, si Eu sa-i tamaduiesc pe ei.
16. Dar fericiti sunt ochii vostri ca vad si urechile voastre ca aud.
17. Caci adevarat graiesc voua ca multi prooroci si drepti au dorit sa vada cele ce priviti voi, si n-au vazut, si sa auda cele ce auziti voi, si n-au auzit.
18. Voi, deci, ascultati pilda semanatorului:
19. De la oricine aude cuvantul imparatiei si nu-l intelege, vine cel viclean si rapeste ce s-a semanat in inima lui; aceasta este samanta semanata langa drum.
20. Cea semanata pe loc pietros este cel care aude cuvantul si indata il primeste cu bucurie,
21. Dar nu are radacina in sine, ci tine pana la o vreme si, intamplandu-se stramtorare sau prigoana pentru cuvant, indata se sminteste.
22. Cea semanata in spini este cel care aude cuvantul, dar grija acestei lumi si inselaciunea avutiei inabusa cuvantul si il face neroditor.
23. Iar samanta semanata in pamant bun este cel care aude cuvantul si-l intelege, deci care aduce rod si face: unul o suta, altul saizeci, altul treizeci.
24. Alta pilda le-a pus lor inainte, zicand: Asemenea este imparatia cerurilor omului care a semanat samanta buna in tarina sa.
25. Dar pe cand oamenii dormeau, a venit vrajmasul lui, a semanat neghina printre grau si s-a dus.
26. Iar daca a crescut paiul si a facut rod, atunci s-a aratat si neghina.
27. Venind slugile stapanului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semanat tu, oare, samanta buna in tarina ta? De unde dar are neghina?
28. Iar el le-a raspuns: Un om vrajmas a facut aceasta. Slugile i-au zis: Voiesti deci sa ne ducem si s-o plivim?
29. El insa a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, sa smulgeti odata cu ea si graul.
30. Lasati sa creasca impreuna si graul si neghina, pana la seceris, si la vremea secerisului voi zice seceratorilor: Pliviti intai neghina si legati-o in snopi ca s-o ardem, iar graul adunati-l in jitnita mea.
31. O alta pilda le-a pus inainte, zicand: Imparatia cerurilor este asemenea grauntelui de mustar, pe care, luandu-l, omul l-a semanat in tarina sa,
32. Si care este mai mic decat toate semintele, dar cand a crescut este mai mare decat toate legumele si se face pom, incat vin pasarile cerului si se salasluiesc in ramurile lui.
33. Alta pilda le-a spus lor: Asemenea este imparatia cerurilor aluatului pe care, luandu-l, o femeie l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce s-a dospit toata.
34. Toate acestea le-a vorbit Iisus multimilor in pilde, si fara pilda nu le graia nimic,
35. Ca sa se implineasca ce s-a spus prin proorocul care zice: “Deschide-voi in pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la intemeierea lumii”.
36. Dupa aceea, lasand multimile, a venit in casa, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicand: Lamureste-ne noua pilda cu neghina din tarina.
37. El, raspunzand, le-a zis: Cel ce seamana samanta cea buna este Fiul Omului.
38. Tarina este lumea; samanta cea buna sunt fiii imparatiei; iar neghina sunt fiii celui rau.
39. Dusmanul care a semanat-o este diavolul; secerisul este sfarsitul lumii, iar seceratorii sunt ingerii.
40. Si, dupa cum se alege neghina si se arde in foc, asa va fi la sfarsitul veacului.
41. Trimite-va Fiul Omului pe ingerii Sai, vor culege din imparatia Lui toate smintelile si pe cei ce fac faradelegea,
42. Si-i vor arunca pe ei in cuptorul cu foc; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
43. Atunci cei drepti vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor. Cel ce are urechi de auzit sa auda.
44. Asemenea este imparatia cerurilor cu o comoara ascunsa in tarina, pe care, gasind-o un om, a ascuns-o, si de bucuria ei se duce si vinde tot ce are si cumpara tarina aceea.
45. Iarasi asemenea este imparatia cerurilor cu un negutator care cauta margaritare bune.
46. Si afland un margaritar de mult pret, s-a dus, a vandut toate cate avea si l-a cumparat.
47. Asemenea este iarasi imparatia cerurilor cu un navod aruncat in mare si care aduna tot felul de pesti.
48. Iar cand s-a umplut, l-au tras pescarii la mal si, sezand, au ales in vase pe cei buni, iar pe cei rai i-au aruncat afara.
49. Asa va fi la sfarsitul veacului: vor iesi ingerii si vor desparti pe cei rai din mijlocul celor drepti.
50. Si ii vor arunca in cuptorul cel de foc; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
51. Inteles-ati toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.
52. Iar El le-a zis: De aceea, orice carturar cu invatatura despre imparatia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi si vechi.
53. Iar dupa ce Iisus a sfarsit aceste pilde, a trecut de acolo.
54. Si venind in patria Sa, ii invata pe ei in sinagoga lor, incat ei erau uimiti si ziceau: De unde are El intelepciunea aceasta si puterile?
55. Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii (verii) Lui: Iacov si Iosif si Simon si Iuda?
56. Si surorile (verisoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?
57. Si se sminteau intru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispretuit decat in patria lui si in casa lui.
58. Si n-a facut acolo multe minuni, din pricina necredintei lor.

CAPITOLUL 14
Taierea capului lui Ioan Botezatorul. Iisus satura cinci mii de oameni, umbla pe mare, vindeca pe cei bolnavi care se ating de El.

1. In vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
2. Si a zis slujitorilor sai: Acesta este Ioan Botezatorul; el s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el.
3. Caci Irod, prinzand pe Ioan, l-a legat si l-a pus in temnita, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau.
4. Caci Ioan ii zicea lui: Nu ti se cuvine s-o ai de sotie.
5. Si voind sa-l ucida, s-a temut de multime, ca-l socotea pe el ca prooroc.
6. Iar praznuind Irod ziua lui de nastere, fiica Irodiadei a jucat in mijloc si i-a placut lui Irod.
7. De aceea, cu juramant i-a fagaduit sa-i dea orice va cere.
8. Iar ea, indemnata fiind de mama sa, a zis: Da-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.
9. Si regele s-a intristat, dar, pentru juramant si pentru cei care sedeau cu el la masa, a poruncit sa i se dea.
10. Si a trimis si a taiat capul lui Ioan, in temnita.
11. Si capul lui a fost adus pe tipsie si a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12. Si, venind ucenicii lui, au luat trupul lui si l-au inmormantat si s-au dus sa dea de stire lui Iisus.
13. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, in loc pustiu dar, afland, multimile au venit dupa El, pe jos, din cetati.
14. Si iesind, a vazut multime mare si I S-a facut mila de ei si a vindecat pe bolnavii lor.
15. Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: locul este pustiu si vremea iata a trecut; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate, sa-si cumpere mancare.
16. Iisus insa le-a raspuns: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance.
17. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti.
18. Si El a zis: Aduceti-Mi-le aici.
19. Si poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor.
20. Si au mancat toti si s-au saturat si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline.
21. Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii.
22. Si indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor.
23. Iar dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage singur. Si, facandu-se seara, era singur acolo.
24. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pamant, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva.
25. Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare.
26. Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspaimantat, zicand ca e naluca si de frica au strigat.
27. Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!
28. Iar Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa.
29. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus.
30. Dar vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma!
31. Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?
32. Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul.
33. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu.
34. Si, trecand dincolo, au venit in pamantul Ghenizaretului.
35. Si, cunoscandu-L, oamenii locului aceluia au trimis in tot acel tinut si au adus la El pe toti bolnavii.
36. Si-L rugau ca numai sa se atinga de poala hainei Lui; si cati se atingeau se vindecau.

CAPITOLUL 15
Spalarea mainilor. Femeia cananeianca. Saturarea celor patru mii de oameni.

1. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii si carturarii, zicand:
2. Pentru ce ucenicii Tai calca datina batranilor? Caci nu-si spala mainile cand mananca paine.
3. Iar El, raspunzand, le-a zis: De ce si voi calcati porunca lui Dumnezeu pentru datina voastra?
4. Caci Dumnezeu a zis: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, iar cine va blestema pe tata sau pe mama, cu moarte sa se sfarseasca.
5. Voi insa spuneti: Cel care va zice tatalui sau sau mamei sale: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu,
6. Acela nu va cinsti pe tatal sau sau pe mama sa; si ati desfiintat cuvantul lui Dumnezeu pentru datina voastra.
7. Fatarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cand a zis:
8. “Poporul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9. Si zadarnic Ma cinstesc ei, invatand invataturi ce sunt porunci ale oamenilor”.
10. Si chemand la Sine multimile, le-a zis: Ascultati si intelegeti:
11. Nu ceea ce intra pe gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om.
12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Stii ca fariseii, auzind cuvantul, s-au scandalizat?
13. Iar El, raspunzand, a zis: Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc, va fi smuls din radacina.
14. Lasatii pe ei; sunt calauze oarbe, orbilor; si daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in groapa.
15. Si Petru, raspunzand, I-a zis: Lamureste-ne noua pilda aceasta.
16. El a zis: Acum si voi sunteti nepriceputi?
17. Nu intelegeti ca tot ce intra in gura se duce in pantece si se arunca afara?
18. Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om.
19. Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule.
20. Acestea sunt care spurca pe om, dar a manca cu maini nespalate nu spurca pe om.
21. Si iesind de acolo, a plecat Iisus in partile Tirului si ale Sidonului.
22. Si iata o femeie cananeianca, din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon.
23. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Slobozeste-o, ca striga in urma noastra.
24. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel.
25. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma.
26. El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor.
27. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor.
28. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela.
29. Si trecand Iisus de acolo, a venit langa Marea Galileii si, suindu-Se in munte, a sezut acolo.
30. Si multimi multe au venit la El, avand cu ei schiopi, orbi, muti, ciungi, si multi altii si i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
31. Incat multimea se minuna vazand pe muti vorbind, pe ciungi sanatosi, pe schiopi umbland si pe orbi vazand, si slaveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Iar Iisus, chemand la Sine pe ucenicii Sai, a zis: Mila imi este de multime, ca iata sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance; si sa-i slobozesc flamanzi nu voiesc, ca sa nu se istoveasca pe drum.
33. Si ucenicii I-au zis: De unde sa avem noi, in pustie, atatea paini, cat sa saturam atata multime?
34. Si Iisus i-a intrebat: Cate paini aveti? Ei au raspuns: Sapte si putini pestisori.
35. Si poruncind multimii sa sada jos pe pamant,
36. A luat cele sapte paini si pesti si, multumind, a frant si a dat ucenicilor, iar ucenicii multimilor.
37. Si au mancat toti si s-au saturat si au luat sapte cosuri pline, cu ramasite de faramituri.
38. Iar cei ce au mancat erau ca la patru mii de barbati, afara de copii si de femei.
39. Dupa aceea a dat drumul multimilor, S-a suit in corabie si S-a dus in tinutul Magdala.

CAPITOLUL 16
Semnele timpului. Aluatul fariseilor. Marturisirea lui Petru. Cea dintai vestire a Patimilor. Urmarea lui Hristos.

1. Si apropiindu-se fariseii si saducheii si ispitindu-L, I-au cerut sa le arate semn din cer.
2. Iar El, raspunzand, le-a zis: Cand se face seara, ziceti: Maine va fi timp frumos, pentru ca e cerul rosu.
3. Iar dimineata ziceti: Astazi va fi furtuna, pentru ca cerul este rosu-posomorat. Fatarnicilor, fata cerului stiti s-o judecati, dar semnele vremilor nu puteti!
4. Neam viclean si adulter cere semn si semn nu se va da lui, decat numai semnul lui Iona. Si lasandu-i, a plecat.
5. Si venind ucenicii pe celalalt tarm, au uitat sa ia paini.
6. Iar Iisus le-a zis: Luati aminte si feriti-va de aluatul fariseilor si al saducheilor.
7. Iar ei cugetau in sinea lor, zicand: Aceasta, pentru ca n-am luat paine.
8. Dar Iisus, cunoscandu-le gandul, a zis: Ce cugetati in voi insiva, putin credinciosilor, ca n-ati luat paine?
9. Tot nu intelegeti, nici nu va aduceti aminte de cele cinci paini, la cei cinci mii de oameni, si cate cosuri ati luat?
10. Nici de cele sapte paini, la cei patru mii de oameni, si cate cosuri ati luat?
11. Cum nu intelegeti ca nu despre paini v-am zis? Ci feriti-va de aluatul fariseilor si al saducheilor.
12. Atunci au inteles ca nu le-a spus sa se fereasca de aluatul painii, ci de invatatura fariseilor si a saducheilor.
13. Si venind Iisus in partile Cezareii lui Filip, ii intreba pe ucenicii Sai, zicand: Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?
14. Iar ei au raspuns: Unii, Ioan Botezatorul, altii Ilie, altii Ieremia sau unul dintre prooroci.
15. Si le-a zis: Dar voi cine ziceti ca sunt?
16. Raspunzand Simon Petru a zis: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
17. Iar Iisus, raspunzand, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri.
18. Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.
19. Si iti voi da cheile imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.
20. Atunci a poruncit ucenicilor Lui sa nu spuna nimanui ca El este Hristosul.
21. De atunci a inceput Iisus sa le arate ucenicilor Lui ca El trebuie sa mearga la Ierusalim si sa patimeasca multe de la batrani si de la arhierei si de la carturari si sa fie ucis, si a treia zi sa invieze.
22. Si Petru, luandu-L la o parte, a inceput sa-L dojeneasca, zicandu-I: Fie-Ti mila de Tine sa nu Ti se intample Tie aceasta.
23. Iar El, intorcandu-se, a zis lui Petru: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
24. Atunci Iisus a zis ucenicilor Sai: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
25. Ca cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde; iar cine isi va pierde sufletul pentru Mine il va afla.
26. Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?
27. Caci Fiul Omului va sa vina intru slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale.
28. Adevarat graiesc voua: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind in imparatia Sa.

CAPITOLUL 17
Schimbarea la fata. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor. Darea pentru Templu.

1. Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte.
2. Si S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina.
3. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El.
4. Si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una.
5. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L”.
6. Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte.
7. Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingandu-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti.
8. Si, ridicandu-si ochii, nu au vazut pe nimeni, decat numai pe Iisus singur.
9. Si pe cand se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicand: Nimanui sa nu spuneti ceea ce ati vazut, pana cand Fiul Omului Se va scula din morti.
10. Si ucenicii L-au intrebat, zicand: Pentru ce dar zic carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie?
11. Iar El, raspunzand, a zis: Ilie intr-adevar va veni si va aseza la loc toate.
12. Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el cate au voit; asa si Fiul Omului va patimi de la ei.
13. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezatorul.
14. Si mergand ei spre multime, s-a apropiat de El un om, cazandu-I in genunchi,
15. Si zicand: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa.
16. Si l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece.
17. Iar Iisus, raspunzand, a zis: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine.
18. Si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela.
19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut sa-l scoatem?
20. Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta.
21. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post.
22. Pe cand strabateau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor.
23. Si-L vor omori, dar a treia zi va invia. Si ei s-au intristat foarte!
24. Venind ei in Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strang darea (pentru Templu) si i-au zis: Invatatorul vostru nu plateste darea?
25. Ba, da! - a zis el. Dar intrand in casa, Iisus i-a luat inainte, zicand: Ce ti se pare, Simone? Regii pamantului de la cine iau dari sau bir? De la fiii lor sau de la straini?
26. El I-a zis: De la straini. Iisus i-a zis: Asadar, fiii sunt scutiti.
27. Ci ca sa nu-i smintim pe ei, mergand la mare, arunca undita si pestele care va iesi intai, ia-l, si, deschizandu-i gura, vei gasi un statir (un ban de argint). Ia-l si da-l lor pentru Mine si pentru tine.

CAPITOLUL 18
Cine este mai mare in imparatia cerurilor. Puterea cheilor. De cate ori vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de talanti.

1. In ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus si I-au zis: Cine, oare, este mai mare in imparatia cerurilor?
2. Si chemand la Sine un prunc, l-a pus in mijlocul lor,
3. Si a zis: Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor.
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor.
5. Si cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine Ma primeste.
6. Iar cine va sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii.
7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8. Iar daca mana ta sau piciorul tau te sminteste, taie-l si arunca-l de la tine, ca este bine pentru tine sa intri in viata ciung sau schiop, decat, avand amandoua mainile sau amandoua picioarele, sa fii aruncat in focul cel vesnic.
9. Si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine, ca mai bine este pentru tine sa intri in viata cu un singur ochi, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului.
10. Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua: Ca ingerii lor, in ceruri, pururea vad fata Tatalui Meu, Care este in ceruri.
11. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.
12. Ce vi se pare? Daca un om ar avea o suta de oi si una din ele s-ar rataci, nu va lasa, oare, in munti pe cele nouazeci si noua si ducandu-se va cauta pe cea ratacita?
13. Si daca s-ar intampla s-o gaseasca, adevar graiesc voua ca se bucura de ea mai mult decat de cele nouazeci si noua, care nu s-au ratacit.
14. Astfel nu este vrere inaintea Tatalui vostru, Cel din ceruri, ca sa piara vreunul dintr-acestia mici.
15. De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau.
16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca tot cuvantul.
17. Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames.
18. Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer.
19. Iarasi graiesc voua ca, daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri.
20. Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de cate ori va gresi fata de mine fratele meu si-i voi ierta lui? Oare pana de sapte ori?
22. Zis-a lui Iisus: Nu zic tie pana de sapte ori, ci pana de saptezeci de ori cate sapte.
23. De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale.
24. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti.
25. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca.
26. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot.
27. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria.
28. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator.
29. Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati.
30. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria.
31. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate.
32. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat.
33. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine?
34. Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria.
35. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta - fiecare fratelui sau - din inimile voastre.

CAPITOLUL 19
Despre desfacerea casatoriei. Iisus binecuvinteaza pe copii. Tanarul cel bogat.

1. Iar dupa ce Iisus a sfarsit cuvintele acestea, a plecat din Galileea si a venit in hotarele Iudeii, dincolo de Iordan.
2. Si au mers dupa El multimi multe si i-a vindecat pe ei acolo.
3. Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicand: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina?
4. Raspunzand, El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?
5. Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
6. Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase?
8. El le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa.
9. Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter.
10. Ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare.
11. Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat.
12. Ca sunt fameni care s-au nascut asa din pantecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru imparatia cerurilor. Cine poate intelege sa inteleaga.
13. Atunci I s-au adus copii, ca sa-si puna mainile peste ei si sa Se roage; dar ucenicii ii certau.
14. Iar Iisus a zis: Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor.
15. Si punandu-Si mainile peste ei, S-a dus de acolo.
16. Si, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?
17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.
18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb;
19. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
20. Zis-a lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste?
21. Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi.
22. Ci, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii.
23. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in imparatia cerurilor.
24. Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu.
25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicand: Dar cine poate sa se mantuiasca?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta.
27. Atunci Petru, raspunzand, I-a zis: Iata noi am lasat toate si Ti-am urmat Tie. Cu noi oare ce va fi?
28. Iar Iisus le-a zis: Adevarat zic voua ca voi cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel.
29. Si oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica.
30. Si multi dintai vor fi pe urma, si cei de pe urma vor fi intai.

CAPITOLUL 20
Pilda despre lucratorii tocmiti la vie. A treia vestire a Patimilor. Cererea fiilor lui Zevedeu. Cearta pentru intaietate. Vindecarea celor doi orbi.

1. Caci imparatia cerurilor este asemenea unui om stapan de casa, care a iesit dis-de-dimineata sa tocmeasca lucratori pentru via sa.
2. Si invoindu-se cu lucratorii cu un dinar pe zi, i-a trimis in via sa.
3. Si iesind pe la ceasul al treilea, a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
4. Si le-a zis acelora: Mergeti si voi in vie, si ce va fi cu dreptul, va voi da.
5. Iar ei s-au dus. Iesind iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea, a facut tot asa.
6. Iesind pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii, stand fara lucru, si le-a zis: De ce ati stat aici toata ziua fara lucru?
7. Zis-au lui: Fiindca nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceti-va si voi in vie si ce va fi cu dreptul veti lua.
8. Facandu-se seara, stapanul viei a zis catre ingrijitorul sau: Cheama pe lucratori si da-le plata, incepand de cei din urma pana la cei dintai.
9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat cate un dinar.
10. Si venind cei dintai, au socotit ca vor lua mai mult, dar au luat si ei tot cate un dinar.
11. Si dupa ce au luat, carteau impotriva stapanului casei,
12. Zicand: Acestia de pe urma au facut un ceas si i-ai pus deopotriva cu noi, care am dus greutatea zilei si arsita.
13. Iar el, raspunzand, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ti fac nedreptate. Oare nu te-ai invoit cu mine un dinar?
14. Ia ce este al tau si pleaca. Voiesc sa dau acestuia de pe urma ca si tie.
15. Au nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tau este rau, pentru ca eu sunt bun?
16. Astfel vor fi cei de pe urma intai si cei dintai pe urma, ca multi sunt chemati, dar putini alesi.
17. Si suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici si le-a spus lor, pe cale:
18. Iata ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi dat pe mana arhiereilor si a carturarilor, si-L vor osandi la moarte;
19. Si Il vor da pe mana paganilor, ca sa-L batjocoreasca si sa-L rastigneasca, dar a treia zi va invia.
20. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, impreuna cu fiii ei, inchinandu-se si cerand ceva de la El.
21. Iar El a zis ei: Ce voiesti? Ea a zis Lui: Zi ca sa sada acesti doi fii ai mei, unul de-a dreapta 1i altul de-a stanga Ta, intru imparatia Ta.
22. Dar Iisus, raspunzand, a zis: Nu stiti ce cereti. Puteti, oare, sa beti paharul pe care-l voi bea Eu si cu botezul cu care Eu Ma botez sa va botezati? Ei I-au zis: Putem.
23. Si El a zis lor: Paharul Meu veti bea si cu botezul cu care Eu Ma botez va veti boteza, dar a sedea de-a dreapta si de-a stanga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregatit de catre Tatal Meu.
24. Si auzind cei zece s-au maniat pe cei doi frati.
25. Dar Iisus, chemandu-i la Sine, a zis: Stiti ca ocarmuitorii neamurilor domnesc peste ele si cei mari le stapanesc.
26. Nu tot asa va fi intre voi, ci care intre voi va vrea sa fie mare sa fie slujitorul vostru.
27. Si care intre voi va vrea sa fie intaiul sa va fie voua sluga,
28. Dupa cum si Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi.
29. Si plecand ei din Ierihon, multime mare venea in urma Lui.
30. Si iata doi orbi, care sedeau langa drum, auzind ca trece Iisus, au strigat, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David!
31. Dar multimea ii certa ca sa taca; ei insa si mai tare strigau, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David.
32. Si Iisus, stand, i-a chemat si le-a zis: Ce voiti sa va fac?
33. Zis-au Lui: Doamne, sa se deschida ochii nostri.
34. Si facandu-I-se mila, Iisus S-a atins de ochii lor, si indata au vazut si I-au urmat Lui.

CAPITOLUL 21
Intrarea in Ierusalim. Alungarea vanzatorilor din templu. Smochinul neroditor. Pilda lucratorilor celor rai.

1. Iar cand s-au apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe la Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2. Zicandu-le: Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-o la Mine.
3. Si daca va va zice cineva ceva, veti spune ca-I trebuie Domnului; si le va trimite indata.
4. Iar acestea toate s-au facut, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5. “Spuneti fiicei Sionului: Iata Imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug”.
6. Mergand deci ucenicii si facand dupa cum le-a poruncit Iisus,
7. Au adus asina si manzul si deasupra lor si-au pus vesmintele, iar El a sezut peste ele.
8. Si cei mai multi din multime isi asterneau hainele pe cale, iar altii taiau ramuri din copaci si le asterneau pe cale,
9. Iar multimile care mergeau inaintea Lui si care veneau dupa El strigau zicand: Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!
10. Si intrand El in Ierusalim, toata cetatea s-a cutremurat, zicand: Cine este Acesta?
11. Iar multimile raspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
12. Si a intrat Iisus in templu si a alungat pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu si a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor care vindeau porumbei.
13. Si a zis lor: Scris este: “Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de talhari!”
14. Si au venit la El, in templu, orbi si schiopi si i-a facut sanatosi.
15. Si vazand arhiereii si carturarii minunile pe care le facuse si pe copiii care strigau in templu si ziceau: Osana Fiului lui David, s-au maniat,
16. Si I-au zis: Auzi ce zic acestia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda?
17. Si lasandu-i, a iesit afara din cetate la Betania, si noaptea a ramas acolo.
18. Dimineata, a doua zi, pe cand se intorcea in cetate, a flamanzit;
19. Si vazand un smochin langa cale, S-a dus la el, dar n-a gasit nimic in el decat numai frunze, si a zis lui: De acum inainte sa nu mai fie rod din tine in veac! Si smochinul s-a uscat indata.
20. Vazand aceasta, ucenicii s-au minunat, zicand: Cum s-a uscat smochinul indata?
21. Iar Iisus, raspunzand, le-a zis: Adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut cu smochinul, ci si muntelui acestuia de veti zice: Ridica-te si arunca-te in mare, va fi asa.
22. Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi.
23. Iar dupa ce a intrat in templu, s-au apropiat de El, pe cand invata, arhiereii si batranii poporului si au zis: Cu ce putere faci acestea? Si cine Ti-a dat puterea aceasta?
24. Raspunzand, Iisus le-a zis: Va voi intreba si Eu pe voi un cuvant, pe care, de Mi-l veti spune, si Eu va voi spune voua cu ce putere fac acestea:
25. Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau intru sine, zicand: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ati crezut lui?
26. Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindca toti il socotesc pe Ioan de prooroc.
27. Si raspunzand ei lui Iisus, au zis: Nu stim. Zis-a lor si El: Nici Eu nu va spun cu ce putere fac acestea.
28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Si, ducandu-se la cel dintai, i-a zis: Fiule, du-te astazi si lucreaza in via mea.
29. Iar el, raspunzand, a zis: Ma duc, Doamne, si nu s-a dus.
30. Mergand la al doilea, i-a zis tot asa; acesta, raspunzand, a zis: Nu vreau, apoi caindu-se, s-a dus.
31. Care dintr-acestia doi a facut voia Tatalui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevarat graiesc voua ca vamesii si desfranatele merg inaintea voastra in imparatia lui Dumnezeu.
32. Caci a venit Ioan la voi in calea dreptatii si n-ati crezut in el, ci vamesii si desfranatele au crezut, iar voi ati vazut si nu v-ati cait nici dupa aceea, ca sa credeti in el.
33. Ascultati alta pilda: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
34. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori, ca sa-i ia roadele.
35. Dar lucratorii, punand mana pe slugi, pe una au batut-o, pe alta au omorat-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decat cele dintai, si au facut cu ele tot asa.
37. La urma, a trimis la ei pe fiul sau zicand: Se vor rusina de fiul meu.
38. Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui.
39. Si, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis.
40. Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori?
41. I-au raspuns: Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri”?
43. De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei.
44. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va strivi.
45. Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste.
46. Si cautand sa-L prinda, s-au temut de popor pentru ca Il socotea prooroc.

CAPITOLUL 22
Parabola nuntii fiului de imparat. Dinarul Cezarului. Cea mai mare porunca din Lege. Mesia: Fiul si Domnul lui David.

1. Si, raspunzand, Iisus a vorbit iarasi in pilde, zicandu-le:
2. Imparatia cerurilor asemanatu-s-a omului imparat care a facut nunta fiului sau.
3. Si a trimis pe slugile sale ca sa cheme pe cei poftiti la nunta, dar ei n-au voit sa vina.
4. Iarasi a trimis alte slugi, zicand: Spuneti celor chemati: Iata, am pregatit ospatul meu; juncii mei si cele ingrasate s-au junghiat si toate sunt gata. Veniti la nunta.
5. Dar ei, fara sa tina seama, s-au dus: unul la tarina sa, altul la negutatoria lui;
6. Iar ceilalti, punand mana pe slugile lui, le-au batjocorit si le-au ucis.
7. Si auzind imparatul de acestea, s-a umplut de manie, si trimitand ostile sale, a nimicit pe ucigasii aceia si cetatii lor i-au dat foc.
8. Apoi a zis catre slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiti n-au fost vrednici.
9. Mergeti deci la raspantiile drumurilor si pe cati veti gasi, chemati-i la nunta.
10. Si iesind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toti cati i-au gasit, si rai si buni, si s-a umplut casa nuntii cu oaspeti.
11. Iar intrand imparatul ca sa priveasca pe oaspeti, a vazut acolo un om care nu era imbracat in haina de nunta,
12. Si i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? El insa a tacut.
13. Atunci imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
14. Caci multi sunt chemati, dar putini alesi.
15. Atunci s-au dus fariseii si au tinut sfat ca sa-L prinda pe El in cuvant.
16. Si au trimis la El pe ucenicii lor, impreuna cu irodianii, zicand: Invatatorule, stim ca esti omul adevarului si intru adevar inveti calea lui Dumnezeu si nu-Ti pasa de nimeni, pentru ca nu cauti la fata oamenilor.
17. Spune-ne deci noua: Ce Ti se pare? Se cuvine sa dam dajdie Cezarului sau nu?
18. Iar Iisus, cunoscand viclenia lor, le-a raspuns: Ce Ma ispititi, fatarnicilor?
19. Aratati-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
20. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta si inscriptia de pe el?
21. Raspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
22. Auzind aceasta, s-au minunat si, lasandu-L, s-au dus.
23. In ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic ca nu este inviere, si L-au intrebat,
24. Zicand: Invatatorule, Moise a zis: Daca cineva moare neavand copii, fratele lui sa ia de sotie pe cea vaduva si sa ridice urmasi fratelui sau.
25. Deci erau, la noi, sapte frati; si cel dintai s-a insurat si a murit si, neavand urmas, a lasat pe femeia sa fratelui sau.
26. Asemenea si al doilea si al treilea, pana la al saptelea.
27. In urma tuturor a murit si femeia.
28. La inviere, deci, a carui dintre cei sapte va fi femeia? Caci toti au avut-o de sotie.
29. Raspunzand, Iisus le-a zis: Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30. Caci la inviere, nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in cer.
31. Iar despre invierea mortilor, au n-ati citit ce vi s-a spus voua de Dumnezeu, zicand:
32. “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”? Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor.
33. Iar multimile, ascultandu-L, erau uimite de invatatura Lui.
34. Si auzind fariseii ca a inchis gura saducheilor, s-au adunat laolalta.
35. Unul dintre ei, invatator de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat:
36. Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?
37. El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
38. Aceasta este marea si intaia porunca.
39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
40. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii.
41. Si fiind adunati fariseii, i-a intrebat Iisus,
42. Zicand: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.
43. Zis-a lor: Cum deci David, in duh, Il numeste pe El Domn? - zicand:
44. “Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale”.
45. Deci daca David Il numeste pe El domn, cum este fiu al lui?
46. Si nimeni nu putea sa-I raspunda cuvant si nici n-a mai indraznit cineva, din ziua aceea, sa-L mai intrebe.

CAPITOLUL 23
Iisus mustra pe farisei si pe carturari. Mustra Ierusalimul, cel ce ucide pe prooroci, si prezice daramarea lui.

1. Atunci a vorbit Iisus multimilor si ucenicilor Sai,
2. Zicand: Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise;
3. Deci toate cate va vor zice voua, faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic, dar nu fac.
4. Ca leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc sa le miste.
5. Toate faptele lor le fac ca sa fie priviti de oameni; caci isi latesc filacteriile si isi maresc ciucurii de pe poale.
6. Si le place sa stea in capul mesei la ospete si in bancile dintai, in sinagogi,
7. Si sa li se plece lumea in piete si sa fie numiti de oameni: Rabi.
8. Voi insa sa nu va numiti rabi, ca unul este Invatatorul vostru: Hristos, iar voi toti sunteti frati.
9. Si tata al vostru sa nu numiti pe pamant, ca Tatal vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici invatatori sa nu va numiti, ca Invatatorul vostru este unul: Hristos.
11. Si care este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru.
12. Cine se va inalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine se va inalta.
13. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati.
14. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda veti lua.
15. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei si indoit decat voi.
16. Vai voua, calauze oarbe, care ziceti: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
17. Nebuni si orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinteste aurul?
18. Ziceti iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19. Nebuni si orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinteste darul?
20. Deci, cel ce se jura pe altar se jura pe el si pe toate cate sunt deasupra lui.
21. Deci cel ce se jura pe templu se jura pe el si pe Cel care locuieste in el.
22. Cel ce se jura pe cer se jura pe tronul lui Dumnezeu si pe Cel ce sade pe el.
23. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati
24. Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila!
25. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie.
26. Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara.
27. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia.
28. Asa si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.
29. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca ziditi mormintele proorocilor si impodobiti pe ale dreptilor,
30. Si ziceti: De am fi fost noi in zilele parintilor nostri, n-am fi fost partasi cu ei la varsarea sangelui proorocilor.
31. Astfel, dar, marturisiti voi insiva ca sunteti fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi intreceti masura parintilor vostri!
33. Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osanda gheenei?
34. De aceea, iata Eu trimit la voi prooroci si intelepti si carturari; dintre ei veti ucide si veti rastigni; dintre ei veti biciui in sinagogi si-i veti urmari din cetate in cetate,
35. Ca sa cada asupra voastra tot sangele dreptilor raspandit pe pamant, de la sangele dreptului Abel, pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis intre templu si altar.
36. Adevarat graiesc voua, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit.
38. Iata, casa voastra vi se lasa pustie;
39. Caci va zic voua: De acum nu Ma veti mai vedea, pana cand nu veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului.

CAPITOLUL 24
Daramarea Ierusalimului. A doua venire a lui Hristos si sfarsitul lumii. Cand va veni ceasul acela?

1. Si iesind Iisus din templu, S-a dus si s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca sa-I arate cladirile templului.
2. Iar El, raspunzand, le-a zis: Vedeti toate acestea? Adevarat graiesc voua: Nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu se risipeasca.
3. Si sezand El pe Muntele Maslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicand: Spune noua cand vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului?
4. Raspunzand, Iisus le-a zis: Vedeti sa nu va amageasca cineva.
5. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi.
6. Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luati seama sa nu va speriati, caci trebuie sa fie toate, dar inca nu este sfarsitul.
7. Caci se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri.
8. Dar toate acestea sunt inceputul durerilor.
9. Atunci va vor da pe voi spre asuprire si va vor ucide si veti fi urati de toate neamurile pentru numele Meu.
10. Atunci multi se vor sminti si se vor vinde unii pe altii; si se vor uri unii pe altii.
11. Si multi prooroci mincinosi se vor scula si vor amagi pe multi.
12. Iar din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci.
13. Dar cel ce va rabda pana sfarsit, acela se va mantui.
14. Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul.
15. Deci, cand veti vedea uraciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stand in locul cel sfant - cine citeste sa inteleaga -
16. Atunci cei din Iudeea sa fuga in munti.
17. Cel ce va fi pe casa sa nu se coboare, ca sa-si ia lucrurile din casa.
18. Iar cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca inapoi, ca sa-si ia haina.
19. Vai de cele insarcinate si de cele ce vor alapta in zilele acelea!
20. Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata.
21. Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi.
22. Si de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scapa nici un trup, dar pentru cei alesi se vor scurta acele zile.
23. Atunci, de va va zice cineva: Iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti.
24. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi.
25. Iata, v-am spus de mai inainte.
26. Deci, de va vor zice voua: Iata este in pustie, sa nu iesiti; iata este in camari, sa nu credeti.
27. Caci precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului.
28. Caci unde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar indata dupa stramtorarea acelor zile, soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui.
30. Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa.
31. Si va trimite pe ingerii Sai, cu sunet mare de trambita, si vor aduna pe cei alesi ai Lui din cele patru vanturi, de la marginile cerurilor pana la celelalte margini.
32. Invatati de la smochin pilda: Cand mladita lui se face frageda si odrasleste frunze, cunoasteti ca vara e aproape.
33. Asemenea si voi, cand veti vedea toate acestea, sa stiti ca este aproape, la usi.
34. Adevarat graiesc voua ca nu va trece neamul acesta, pana ce nu vor fi toate acestea.
35. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36. Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.
37. Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi venirea Fiului Omului.
38. Caci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie,
39. Si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi in tarina, unul se va lua si altul se va lasa.
41. Din doua care vor macina la moara, una se va lua si alta se va lasa.
42. Privegheati deci, ca nu stiti in care zi vine Domnul vostru.
43. Aceea cunoasteti, ca de-ar sti stapanul casei la ce straja din noapte vine furul, ar priveghea si n-ar lasa sa i se sparga casa.
44. De aceea si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni.
45. Cine, oare, este sluga credincioasa si inteleapta pe care a pus-o stapanul peste slugile sale, ca sa le dea hrana la timp?
46. Fericita este sluga aceea, pe care venind stapanul sau, o va afla facand asa.
47. Adevarat zic voua ca peste toate avutiile sale o va pune.
48. Iar daca acea sluga, rea fiind, va zice in inima sa: Stapanul meu intarzie,
49. Si va incepe sa bata pe cei ce slujesc impreuna cu el, sa manance si sa bea cu betivii,
50. Veni-va stapanul slugii aceleia in ziua cand nu se asteapta si in ceasul pe care nu-l cunoaste,
51. Si o va taia din dregatorie si partea ei o va pune cu fatarnicii. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.

CAPITOLUL 25
Pildele celor zece fecioare si a talantilor. Judecata viitoare.

1. Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care luand candelele lor, au iesit in intampinarea mirelui.
2. Cinci insa dintre ele erau fara minte, iar cinci intelepte.
3. Caci cele fara de minte, luand candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele intelepte au luat untdelemn in vase, odata cu candelele lor.
5. Dar mirele intarziind, au atipit toate si au adormit.
6. Iar la miezul noptii s-a facut strigare: Iata, mirele vine! Iesiti intru intampinarea lui!
7. Atunci s-au desteptat toate acele fecioare si au impodobit candelele lor.
8. Si cele fara de minte au zis catre cele intelepte: Dati-ne din untdelemnul vostru, ca se sting candelele noastre.
9. Dar cele intelepte le-au raspuns, zicand: Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua si nici voua. Mai bine mergeti la cei ce vand si cumparati pentru voi.
10. Deci plecand ele ca sa cumpere, a venit mirele si cele ce erau gata au intrat cu el la nunta si usa s-a inchis.
11. Iar mai pe urma, au sosit si celelalte fecioare, zicand: Doamne, Doamne, deschide-ne noua.
12. Iar el, raspunzand, a zis: Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi.
13. Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului.
14. Si mai este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.
16. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti.
17. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.
19. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.
20. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.
21. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
22. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.
23. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
24. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.
25. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.
26. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
27. Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
28. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
31. Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale.
32. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre.
33. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga.
34. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.
35. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;
36. Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
37. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei?
38. Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat?
39. Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?
40. Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.
41. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.
42. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau;
43. Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.
44. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit?
45. El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut.
46. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.

CAPITOLUL 26
Vestirea cea din urma a Patimilor lui Iisus. Ungerea din Betania. Cina cea de Taina. Suferintele din Ghetsimani. Tradarea lui Iuda. Prinderea lui Iisus. Infatisarea inaintea arhiereilor. Lepadarea lui Petru.

1. Iar dupa ce a sfarsit toate aceste cuvinte, a zis Iisus catre ucenicii Sai:
2. Stiti ca peste doua zile va fi Pastile si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit.
3. Atunci arhiereii si batranii poporului s-au adunat in curtea arhiereului, care se numea Caiafa.
4. Si impreuna s-au sfatuit ca sa prinda pe Iisus, cu viclesug, si sa-L ucida.
5. Dar ziceau: Nu in ziua praznicului, ca sa nu se faca tulburare in popor.
6. Fiind Iisus in Betania, in casa lui Simon Leprosul,
7. S-a apropiat de El o femeie, avand un alabastru cu mir de mare pret, si l-a turnat pe capul Lui, pe cand sedea la masa.
8. Si vazand ucenicii, s-au maniat si au zis: De ce risipa aceasta?
9. Caci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii sa se dea saracilor.
10. Dar Iisus, cunoscand gandul lor, le-a zis: Pentru ce faceti suparare femeii? Caci lucru bun a facut ea fata de Mine.
11. Caci pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna;
12. Ca ea, turnand mirul acesta pe trupul Meu, a facut-o spre ingroparea Mea.
13. Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce-a facut ea, spre pomenirea ei.
14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei,
15. A zis: Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti.
16. Si de atunci cauta un prilej potrivit ca sa-L dea in mainile lor.
17. In cea dintai zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus si L-au intrebat: Unde voiesti sa-Ti pregatim sa mananci Pastile?
18. Iar El a zis: Mergeti in cetate, la cutare si spuneti-i: Invatatorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau sa fac Pastile cu ucenicii Mei.
19. Si ucenicii au facut precum le-a poruncit Iisus si au pregatit Pastile.
20. Iar cand s-a facut seara, a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici.
21. Si pe cand mancau, Iisus a zis: Adevarat graiesc voua, ca unul dintre voi Ma va vinde.
22. Si ei, intristandu-se foarte, au inceput sa-I zica fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne?
23. Iar El, raspunzand, a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela Ma va vinde.
24. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, insa, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela daca nu se nastea.
25. Si Iuda, cel ce L-a vandut, raspunzand a zis: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Raspuns-a lui: Tu ai zis.
26. Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu.
27. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti,
28. Ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.
29. Si va spun voua ca nu voi mai bea de acum din acest rod al vitei pana in ziua aceea cand il voi bea cu voi, nou, intru imparatia Tatalui Meu.
30. Si dupa ce au cantat laude, au iesit la Muntele Maslinilor.
31. Atunci Iisus le-a zis: Voi toti va veti sminti intru Mine in noaptea aceasta caci scris este: “Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei”.
32. Dar dupa invierea Mea voi merge mai inainte de voi in Galileea.
33. Iar Petru, raspunzand, I-a zis: Daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata nu ma voi sminti.
34. Zis-a Iisus lui: Adevarat zic tie ca in noaptea aceasta, mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine.
35. Petru i-a zis: Si de ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine. Si toti ucenicii au zis la fel.
36. Atunci Iisus a mers impreuna cu ei la un loc ce se cheama Ghetsimani si a zis ucenicilor: Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga.
37. Si luand cu Sine pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a inceput a Se intrista si a Se mahni.
38. Atunci le-a zis: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine.
39. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.
40. Si a venit la ucenici si i-a gasit dormind si i-a zis lui Petru: Asa, n-ati putut un ceas sa privegheati cu Mine!
41. Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios.
42. Iarasi ducandu-se, a doua oara, s-a rugat, zicand: Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta.
43. Si venind iarasi, i-a aflat dormind, caci ochii lor erau ingreuiati.
44. Si lasandu-i, S-a dus iarasi si a treia oara S-a rugat, acelasi cuvant zicand.
45. Atunci a venit la ucenici si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului va fi dat in mainile pacatosilor.
46. Sculati-va sa mergem, iata s-a apropiat cel ce M-a vandut.
47. Si pe cand vorbea inca, iata a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, si impreuna cu el multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului.
48. Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este: puneti mana pe El.
49. Si indata, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat.
50. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins.
51. Si iata, unul dintre cei ce erau cu Iisus, intinzand mana, a tras sabia si, lovind pe sluga arhiereului, i-a taiat urechea.
52. Atunci Iisus i-a zis: Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53. Sau ti se pare ca nu pot sa rog pe Tatal Meu si sa-Mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de ingeri?
54. Dar cum se vor implini Scripturile, ca asa trebuie sa fie?
55. In ceasul acela, a zis Iisus multimilor: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In fiecare zi sedeam in templu si invatam si n-ati pus mana pe Mine.
56. Dar toate acestea s-au facut ca sa se implineasca Scripturile proorocilor. Atunci toti ucenicii, lasandu-L, au fugit.
57. Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunati carturarii si batranii.
58. Iar Petru Il urma de departe pana a ajuns la curtea arhiereului si, intrand inauntru, sedea cu slugile, ca sa vada sfarsitul.
59. Iar arhiereii, batranii si tot sinedriul cautau marturie mincinoasa impotriva lui Iisus, ca sa-L omoare.
60. Si n-au gasit, desi venisera multi martori mincinosi. Mai pe urma insa au venit doi si au spus:
61. Acesta a zis: Pot sa daram templul lui Dumnezeu si in trei zile sa-l cladesc.
62. Si, sculandu-se, arhiereul I-a zis: Nu raspunzi nimic la ceea ce marturisesc acestia impotriva Ta?
63. Dar Iisus tacea. Si arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui noua de esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
64. Iisus i-a raspuns: Tu ai zis. Si va spun inca: De acum veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului.
65. Atunci arhiereul si-a sfasiat hainele, zicand: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iata acum ati auzit hula Lui.
66. Ce vi se pare? Iar ei, raspunzand, au zis: Este vinovat de moarte.
67. Si au scuipat in obrazul Lui, batandu-L cu pumnii, iar unii Ii dadeau palme,
68. Zicand: Prooroceste-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.
69. Iar Petru sedea afara, in curte. Si o slujnica s-a apropiat de el, zicand: Si tu erai cu Iisus Galileianul.
70. Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, zicand: Nu stiu ce zici.
71. Si iesind el la poarta, l-a vazut alta si a zis celor de acolo: Si acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72. Si iarasi s-a lepadat cu juramant: Nu cunosc pe omul acesta.
73. Iar dupa putin, apropiindu-se cei ce stateau acolo au zis lui Petru: Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci si graiul te vadeste.
74. Atunci el a inceput a se blestema si a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Si indata a cantat cocosul.
75. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul lui Iisus, care zisese: Mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine. Si iesind afara, a plans cu amar.

CAPITOLUL 27
Iisus inaintea lui Pilat. Iuda se spanzura. Iisus si Baraba. Iisus dat spre moarte. Biciuirea, batjocorirea, rastignirea, moartea, inmormantarea si paza mormantului.

1. Iar facandu-se dimineata, toti arhiereii si batranii poporului au tinut sfat impotriva lui Iisus, ca sa-L omoare.
2. Si, legandu-L, L-au dus si L-au predat dregatorului Pontiu Pilat.
3. Atunci Iuda, cel ce L-a vandut, vazand ca a fost osandit, s-a cait si a adus inapoi arhiereilor si batranilor cei treizeci de arginti,
4. Zicand: Am gresit vanzand sange nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveste pe noi? Tu vei vedea.
5. Si el, aruncand argintii in templu, a plecat si, ducandu-se, s-a spanzurat.
6. Iar arhiereii, luand banii, au zis: Nu se cuvine sa-i punem in vistieria templului, deoarece sunt pret de sange.
7. Si tinand ei sfat, au cumparat cu ei Tarina Olarului, pentru ingroparea strainilor.
8. Pentru aceea s-a numit tarina aceea Tarina Sangelui, pana in ziua de astazi.
9. Atunci s-a implinit cuvantul spus de Ieremia proorocul, care zice: “Si au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe care l-au pretuit fiii lui Israel,
10. Si i-au dat pe Tarina Olarului dupa cum mi-a spus mie Domnul”.
11. Iar Iisus statea inaintea dregatorului. Si L-a intrebat dregatorul, zicand: Tu esti regele iudeilor? Iar Iisus i-a raspuns: Tu zici.
12. Si la invinuirile aduse Lui de catre arhierei si batrani, nu raspundea nimic.
13. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi cate marturisesc ei impotriva Ta?
14. Si nu i-a raspuns lui nici un cuvant, incat dregatorul se mira foarte.
15. La sarbatoarea Pastilor, dregatorul avea obiceiul sa elibereze multimii un intemnitat pe care-l voiau.
16. Si aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba.
17. Deci adunati fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiti sa vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?
18. Ca stia ca din invidie L-au dat in mana lui.
19. Si pe cand statea Pilat in scaunul de judecata, femeia lui i-a trimis acest cuvant: Nimic sa nu-I faci Dreptului acestuia, ca mult am suferit azi, in vis, pentru El.
20. Insa arhiereii si batranii au atatat multimile ca sa ceara pe Baraba, iar pe Iisus sa-L piarda.
21. Iar dregatorul, raspunzand, le-a zis: Pe cine din cei doi voiti sa va eliberez? Iar ei au raspuns: Pe Baraba.
22. Si Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheama Hristos? Toti au raspuns: Sa fie rastignit!
23. A zis iarasi Pilat: Dar ce rau a facut? Ei insa mai tare strigau si ziceau: Sa fie rastignit!
24. Si vazand Pilat ca nimic nu foloseste, ci mai mare tulburare se face, luand apa si-a spalat mainile inaintea multimii, zicand: Nevinovat sunt de sangele Dreptului acestuia. Voi veti vedea.
25. Iar tot poporul a raspuns si a zis: Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!
26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit si L-a dat sa fie rastignit.
27. Atunci ostasii dregatorului, ducand ei pe Iisus in pretoriu, au adunat in jurul Lui toata cohorta,
28. Si dezbracandu-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamida rosie.
29. Si impletind o cununa de spini, I-au pus-o pe cap si in mana Lui cea dreapta trestie; si, ingenunchind inaintea lui isi bateau joc de El, zicand: Bucura-Te, regele iudeilor!
30. Si scuipand asupra Lui, au luat trestia si-L bateau peste CAPITOLUL
31. Iar dupa ce L-au batjocorit, L-au dezbracat de hlamida, L-au imbracat cu hainele Lui si L-au dus sa-L rastigneasca.
32. Si iesind, au gasit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui.
33. Si venind la locul numit Golgota, care inseamna: Locul Capatanii,
34. I-au dat sa bea vin amestecat cu fiere; si, gustand, nu a voit sa bea.
35. Iar dupa ce L-au rastignit, au impartit hainele Lui, aruncand sorti, ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de proorocul: “Impartit-au hainele Mele intre ei, iar pentru camasa Mea au aruncat sorti”.
36. Si ostasii, sezand, Il pazeau acolo.
37. Si deasupra capului au pus vina Lui scrisa: Acesta este Iisus, regele iudeilor.
38. Atunci au fost rastigniti impreuna cu El doi talhari, unul de-a dreapta si altul de-a stanga.
39. Iar trecatorii Il huleau, clatinandu-si capetele,
40. Si zicand: Tu, Cel ce darami templul si in trei zile il zidesti, mantuieste-Te pe Tine Insuti! Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce!
41. Asemenea si arhiereii, batandu-si joc de El, cu carturarii si cu batranii, ziceau:
42. Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca! Daca este regele lui Israel, sa Se coboare acum de pe cruce, si vom crede in El.
43. S-a increzut in Dumnezeu: Sa-L scape acum, daca-L vrea pe El! Caci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
44. In acelasi chip Il ocarau si talharii cei impreuna-rastigniti cu El.
45. Iar de la ceasul al saselea, s-a facut intuneric peste tot pamantul, pana la ceasul al noualea.
46. Iar in ceasul al noualea a strigat Iisus cu glas mare, zicand: Eli, Eli, lama sabahtani? adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?
47. Iar unii dintre cei ce stateau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie il striga Acesta.
48. Si unul dintre ei, alergand indata si luand un burete, si umplandu-l de otet si punandu-l intr-o trestie, Ii da sa bea.
49. Iar ceilalti ziceau: Lasa, sa vedem daca vine Ilie sa-L mantuiasca.
50. Iar Iisus, strigand iarasi cu glas mare, Si-a dat duhul.
51. Si iata, catapeteasma templului s-a sfasiat in doua de sus pana jos, si pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat;
52. Mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat.
53. Si iesind din morminte, dupa invierea Lui, au intrat in cetatea sfanta si s-au aratat multora.
54. Iar sutasul si cei ce impreuna cu el pazeau pe Iisus, vazand cutremurul si cele intamplate, s-au infricosat foarte, zicand: Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
55. Si erau acolo multe femei, privind de departe, care urmasera din Galileea pe Iisus, slujindu-I,
56. Intre care era Maria Magdalena si Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi, si mama fiilor lui Zevedeu.
57. Iar facandu-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus.
58. Acesta, ducandu-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit sa i se dea.
59. Si Iosif, luand trupul, l-a infasurat in giulgiu curat de in,
60. Si l-a pus in mormantul nou al sau, pe care-l sapase in stanca, si, pravalind o piatra mare la usa mormantului, s-a dus.
61. Iar acolo era Maria Magdalena si cealalta Marie, sezand in fata mormantului.
62. Iar a doua zi, care este dupa vineri, s-au adunat arhiereii si fariseii la Pilat,
63. Zicand: Doamne, ne-am adus aminte ca amagitorul Acela a spus, fiind inca in viata: Dupa trei zile Ma voi scula.
64. Deci, porunceste ca mormantul sa fie pazit pana a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui sa vina si sa-L fure si sa spuna poporului: S-a sculat din morti. Si va fi ratacirea de pe urma mai rea decat cea dintai.
65. Pilat le-a zis: Aveti straja; mergeti si intariti cum stiti.
66. Iar ei, ducandu-se, au intarit mormantul cu straja, pecetluind piatra.

CAPITOLUL 28
Invierea lui Hristos. Aratarile Mantuitorului. Porunca botezului.

1. Dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua intai a saptamanii (Duminica), au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul.
2. Si iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei.
3. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada.
4. Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti.
5. Iar ingerul, raspunzand, a zis femeilor: Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati.
6. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut.
7. Si degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti si iata va merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata v-am spus voua.
8. Iar plecand ele in graba de la mormant, cu frica si cu bucurie mare au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui.
9. Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat, zicand: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat.
10. Atunci Iisus le-a zis: Nu va temeti. Duceti-va si vestiti fratilor Mei, ca sa mearga in Galileea, si acolo Ma vor vedea.
11. Si plecand ele, iata unii din straja, venind in cetate, au vestit arhiereilor toate cele intamplate.
12. Si, adunandu-se ei impreuna cu batranii si tinand sfat, au dat bani multi ostasilor,
13. Zicand: Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe cand noi dormeam;
14. Si de se va auzi aceasta la dregatorul, noi il vom indupleca si pe voi fara grija va vom face.
15. Iar ei, luand argintii, au facut precum au fost invatati. Si s-a raspandit cuvantul acesta intre Iudei, pana in ziua de azi.
16. Iar cei unsprezece ucenici au mers in Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.
17. Si vazandu-L, I s-au inchinat, ei care se indoisera.
18. Si apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicand: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant.
19. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
20. Invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.

Sfanta Evanghelie dupa Marcu

SFANTA EVANGHELIE DUPA MARCU

CAPITOLUL 1
Ioan Botezatorul. Botezul lui Iisus Hristos. Ispitirea. Predica. Primii ucenici. Primele vindecari.

1. Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
2. Precum este scris in proorocie (la Maleahi) si Isaia: “Iata Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta.
3. Glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui”.
4. Ioan boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei intru iertarea pacatelor.
5. Si ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de catre el, in raul Iordan, marturisindu-si pacatele.
6. Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica.
7. Si propovaduia, zicand: Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor.
8. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant.
9. Si in zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si s-a botezat in Iordan, de catre Ioan.
10. Si indata, iesind din apa, a vazut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-Se peste El.
11. Si glas s-a facut din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit.
12. Si indata Duhul L-a manat in pustie.
13. Si a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Si era impreuna cu fiarele si ingerii Ii slujeau.
14. Dupa ce Ioan a fost prins, Iisus a venit in Galileea, propovaduind Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu.
15. Si zicand: S-a implinit vremea si s-a apropiat imparatia lui Dumnezeu. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.
16. Si umbland pe langa Marea Galileii, a vazut pe Simon si pe Andrei, fratele lui Simon, aruncand mrejele in mare, caci ei erau pescari.
17. Si le-a zis Iisus: Veniti dupa Mine si va voi face sa fiti pescari de oameni.
18. Si indata, lasand mrejele, au mers dupa El.
19. Si mergand putin mai inainte, a vazut pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui. Si ei erau in corabie, dregandu-si mrejele.
20. Si i-a chemat pe ei indata. Iar ei, lasand pe tatal lor Zevedeu in corabie, cu lucratorii, s-au dus dupa El.
21. Si venind in Capernaum si indata intrand sambata in sinagoga, ii invata.
22. Si erau uimiti de invatatura Lui, caci El ii invata pe ei ca Cel ce are putere, iar nu in felul carturarilor.
23. Si era in sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
24. Zicand: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca sa ne pierzi? Te stim cine esti: Sfantul lui Dumnezeu.
25. Si Iisus l-a certat, zicand: Taci si iesi din el.
26. Si scuturandu-l duhul cel necurat si strigand cu glas mare, a iesit din el.
27. Si s-au spaimantat toti, incat se intrebau intre ei, zicand: Ce este aceasta? O invatatura noua si cu putere; ca si duhurilor necurate le porunceste, si I se supun.
28. Si a iesit vestea despre El indata pretutindeni in toata imprejurimea Galileii.
29. Si indata iesind ei din sinagoga, au venit in casa lui Simon si a lui Andrei, cu Iacov si cu Ioan.
30. Iar soacra lui Simon zacea, prinsa de friguri, si indata I-au vorbit despre ea.
31. Si apropiindu-Se a ridicat-o, apucand-o de mana. Si au lasat-o frigurile si ea le slujea.
32. Iar cand s-a facut seara si soarele apusese, au adus la El pe toti bolnavii si demonizatii.
33. Si toata cetatea era adunata la usa.
34. Si a tamaduit pe multi care patimeau de felurite boli si demoni multi a alungat. Iar pe demoni nu-i lasa sa vorbeasca, pentru ca-L stiau ca El e Hristos.
35. Si a doua zi, foarte de dimineata, sculandu-Se, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu si Se ruga acolo.
36. Si a mers dupa El Simon si cei ce erau cu el.
37. Si aflandu-L, I-au zis: Toti Te cauta pe Tine.
38. Si El a zis lor: Sa mergem in alta parte, prin cetatile si satele invecinate, ca sa propovaduiesc si acolo, caci pentru aceasta am venit.
39. Si venind propovaduia in sinagogile lor, in toata Galileea, alungand pe demoni.
40. Si un lepros a venit la El, rugandu-L si ingenunchind si zicand: De voiesti, poti sa ma curatesti.
41. Si facandu-I-se mila, a intins mana si S-a atins de el si i-a zis: Voiesc, curateste-te.
42. Si indata s-a indepartat lepra de la el si s-a curatit.
43. Si poruncindu-i cu asprime, indata l-a alungat,
44. Si i-a zis: Vezi, nimanui sa nu spui nimic, ci mergi de te arata preotului si adu, pentru curatirea ta, cele ce a randuit Moise, spre marturie lor.
45. Iar el, iesind, a inceput sa propovaduiasca multe si sa raspandeasca cuvantul, incat Iisus nu mai putea sa intre pe fata in cetate, ci statea afara, in locuri pustii, si veneau la El de pretutindeni.

CAPITOLUL 2
Vindecarea slabanogului. Chemarea lui Matei. Postul. Smulgerea spicelor in zi de sambata.

1. Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa.
2. Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul.
3. Si au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi.
4. Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul.
5. Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!
6. Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor:
7. Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu?
8. Si indata cunoscand Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre?
9. Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?
10. Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului:
11. Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.
12. Si s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.
13. Si iarasi a iesit la mare si toata multimea venea la El si ii invata.
14. Si trecand, a vazut pe Levi al lui Alfeu, sezand la vama, si i-a zis: Urmeaza-Mi! Iar el, sculandu-se, I-a urmat.
15. Si cand sedea El in casa lui Levi, multi vamesi si pacatosi sedeau la masa cu Iisus si cu ucenicii Lui. Ca erau multi si-I urmau.
16. Iar carturarii si fariseii, vazandu-L ca mananca impreuna cu vamesii si pacatosii, ziceau catre ucenicii Lui: De ce mananca si bea Invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii?
17. Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem pe cei drepti ci pe pacatosi la pocainta.
18. Ucenicii lui Ioan si ai fariseilor posteau si au venit si I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan si ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tai nu postesc?
19. Si Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui sa posteasca cat timp este mirele cu ei? Cata vreme au pe mire cu ei, nu pot sa posteasca.
20. Dar vor veni zile, cand se va lua mirele de la ei si atunci vor posti in acele zile.
21. Nimeni nu coase la haina veche petic dintr-o bucata de stofa noua, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche si se va face o ruptura si mai rea.
22. Nimeni, iarasi, nu pune vin nou in burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile si vinul se vara si burdufurile se strica; incat vinul nou trebuie sa fie in burdufuri noi.
23. Si pe cand mergea El intr-o sambata prin semanaturi, ucenicii Lui, in drumul lor, au inceput sa smulga spice.
24. Si fariseii Ii ziceau: Vezi, de ce fac sambata ce nu se cuvine?
25. Si Iisus le-a raspuns: Au niciodata n-ati citit ce a facut David, cand a avut nevoie si a flamanzit, el si cei ce erau cu el?
26. Cum a intrat in casa lui Dumnezeu, in zilele lui Abiatar arhiereul, si a mancat painile punerii inainte, pe care nu se cuvenea sa le manance decat numai preotii, si a dat si celor ce erau cu el?
27. Si le zicea lor: Sambata a fost facut pentru om, iar nu omul pentru sambata.
28. Astfel ca Fiul Omului este domn si al sambetei.

CAPITOLUL 3
Vindecarea celui cu mana uscata si alte vindecari. Alegerea celor 12 Apostoli. Pacatul impotriva Sfantului Duh. Mama si fratii lui Iisus.

1. Si iarasi a intrat in sinagoga. Si era acolo un om avand mana uscata.
2. Si Il pandeau pe Iisus sa vada daca il va vindeca sambata, ca sa-L invinuiasca.
3. Si a zis omului care avea mana uscata: Ridica-te in mijloc!
4. Si a zis lor: Se cuvine, sambata, a face bine sau a face rau, a mantui un suflet sau a-l pierde? Dar ei taceau;
5. Si privindu-i pe ei cu manie si intristandu-Se de invartosarea inimii lor, a zis omului: Intinde mana ta! Si a intins-o, si mana lui s-a facut sanatoasa.
6. Si iesind, fariseii au facut indata sfat cu irodianii impotriva Lui, ca sa-L piarda.
7. Iisus, impreuna cu ucenicii Lui, a plecat inspre mare si multime multa din Galileea si din Iudeea L-a urmat.
8. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului si Sidonului, multime mare, care, auzind cate facea, a venit la El.
9. Si a zis ucenicilor Sai sa-I fie pusa la indemana o corabioara, ca sa nu-L imbulzeasca multimea;
10. Fiindca vindecase pe multi, de aceea navaleau asupra Lui, ca sa se atinga de El toti cati erau bolnavi.
11. Iar duhurile cele necurate, cand Il vedeau, cadeau inaintea Lui si strigau, zicand: Tu esti Fiul lui Dumnezeu.
12. Si El le certa mult ca sa nu-L dea pe fata.
13. Si S-a suit pe munte si a chemat la Sine pe cati a voit, si au venit la El.
14. Si a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita sa propovaduiasca,
15. Si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii.
16. Deci a randuit pe cei doisprezece: pe Simon, caruia i-a pus numele Petru;
17. Pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui Iacov, si le-a pus lor numele Boanerghes, adica fii tunetului.
18. Si pe Andrei, si pe Filip, si pe Bartolomeu, pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu, si pe Tadeu, si pe Simon Cananeul,
19. Si pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a si vandut.
20. Si a venit in casa, si iarasi multimea s-a adunat, incat ei nu puteau nici sa manance.
21. Si auzind ai Sai, au iesit ca sa-L prinda, ca ziceau: Si-a iesit din fire.
22. Iar carturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau ca are pe Beelzebul si ca, cu domnul demonilor, alunga demonii.
23. Si chemandu-i la Sine, le-a vorbit in pilde: Cum poate satana sa alunge pe satana?
24. Daca o imparatie se va dezbina in sine, acea imparatie nu mai poate dainui.
25. Si daca o casa se va dezbina in sine, casa aceea nu va mai putea sa se tina.
26. Si daca satana s-a sculat impotriva sa insusi si s-a dezbinat, nu poate sa dainuiasca, ci are sfarsit.
27. Dar nimeni nu poate, intrand in casa celui tare, sa-i rapeasca lucrurile, de nu va lega intai pe cel tare, si atunci va jefui casa lui.
28. Adevarat graiesc voua ca toate vor fi iertate fiilor oamenilor, pacatele si hulele cate vor fi hulit;
29. Dar cine va huli impotriva Duhului Sfant nu are iertare in veac, ci este vinovat de osanda vesnica.
30. Pentru ca ziceau: Are duh necurat.
31. Si au venit mama Lui si fratii Lui si, stand afara, au trimis la El ca sn-L cheme.
32. Iar multimea sedea imprejurul Lui. Si I-au zis unii: Iata mama Ta si fratii Tai si surorile Tale sunt afara. Te cauta.
33. Si, raspunzand lor, le-a zis: Cine este mama Mea si fratii Mei?
34. Si privind pe cei ce sedeau in jurul Lui, a zis: Iata mama Mea si fratii Mei.
35. Ca oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu si sora Mea si mama Mea.

CAPITOLUL 4
Felurite pilde despre imparatia cerurilor. Potolirea furtunii pe mare.

1. Si iarasi a inceput Iisus sa invete, langa mare, si s-a adunat la El multime foarte multa, incat El a intrat in corabie si sedea pe mare, iar toata multimea era langa mare, pe uscat.
2. Si-i invata multe in pilde, si in invatatura Sa le zicea:
3. Ascultati: Iata, iesit-a semanatorul sa semene.
4. Si pe cand semana el, o samanta a cazut langa cale si pasarile cerului au venit si au mancat-o.
5. Si alta a cazut pe loc pietros, unde nu avea pamant mult, si indata a rasarit, pentru ca nu avea pamant mult.
6. Si cand s-a ridicat soarele, s-a vestejit si, neavand radacina, s-a uscat.
7. Alta samanta a cazut in spini, a crescut, dar spinii au inabusit-o si rod n-a dat.
8. Si altele au cazut pe pamantul cel bun si, inaltandu-se si crescand, au dat roade si au adus: una treizeci, alta saizeci, alta o suta.
9. Si zicea: Cine are urechi de auzit sa auda.
10. Iar cand a fost singur, cei ce erau langa El, impreuna cu cei doisprezece, Il intrebau despre pilde.
11. Si le-a raspuns: Voua va e dat sa cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afara totul se face in pilde,
12. Ca uitandu-se, sa priveasca si sa nu vada, si, auzind, sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca si sa fie iertati.
13. Si le-a zis: Nu pricepeti pilda aceasta? Dar cum veti intelege toate pildele?
14. Semanatorul seamana cuvantul.
15. Cele de langa cale sunt aceia in care se seamana cuvantul, si, cand il aud, indata vine satana si ia cuvantul cel semanat in inimile lor.
16. Cele semanate pe loc pietros sunt aceia care, cand aud cuvantul, il primesc indata cu bucurie,
17. Dar n-au radacina in ei, ci tin pana la un timp; apoi cand se intampla stramtorare sau prigoana pentru cuvant, indata se smintesc.
18. Si cele semanate intre spini sunt cei ce asculta cuvantul,
19. Dar grijile veacului si inselaciunea bogatiei si poftele dupa celelalte, patrunzand in ei, inabusa cuvantul si il fac neroditor.
20. Iar cele semanate pe pamantul cel bun sunt cei ce aud cuvantul si-l primesc si aduc roade: unul treizeci, altul saizeci si altul o suta.
21. Si le zicea: Se aduce oare faclia ca sa fie pusa sub obroc sau sub pat? Oare nu ca sa fie pusa in sfesnic?
22. Caci nu e nimic ascuns ca sa nu se dea pe fata; nici n-a fost ceva tainuit, decat ca sa vina la aratare.
23. Cine are urechi de auzit sa auda.
24. Si le zicea: Luati seama la ce auziti: Cu ce masura masurati, vi se va masura; iar voua celor ce ascultati, vi se va da si va va prisosi.
25. Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.
26. Si zicea: Asa este imparatia lui Dumnezeu, ca un om care arunca samanta in pamant,
27. Si doarme si se scoala, noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cum nu stie el.
28. Pamantul rodeste de la sine: mai intai pai, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic.
29. Iar cand rodul se coace, indata trimite secera, ca a sosit secerisul.
30. Si zicea: Cum vom asemana imparatia lui Dumnezeu, sau in ce pilda o vom inchipui?
31. Cu grauntele de mustar care, cand se seamana in pamant, este mai mic decat toate semintele de pe pamant;
32. Dar, dupa ce s-a semanat, creste si se face mai mare decat toate legumele si face ramuri mari, incat sub umbra lui pot sa salasluiasca pasarile cerului.
33. Si cu multe pilde ca acestea le graia cuvantul dupa cum puteau sa inteleaga.
34. Iar fara pilda nu le graia; si ucenicilor Sai le lamurea toate, deosebi.
35. Si in ziua aceea, cand s-a inserat, a zis catre ei: Sa trecem pe tarmul celalalt.
36. Si lasand ei multimea, L-au luat cu ei in corabie, asa cum era, caci erau cu El si alte corabii.
37. Si s-a pornit o furtuna mare de vant si valurile se pravaleau peste corabie, incat corabia era aproape sa se umple.
38. Iar Iisus era la partea dindarat a corabiei, dormind pe capatai. L-au desteptat si I-au zis: Invatatorule, nu-Ti este grija ca pierim?
39. Si El, sculandu-Se, a certat vantul si a poruncit marii: Taci! Inceteaza! Si vantul s-a potolit si s-a facut liniste mare.
40. Si le-a zis lor: Pentru ce sunteti asa de fricosi? Cum de nu aveti credinta?
41. Si s-au infricosat cu frica mare si ziceau unul catre altul: Cine este oare, Acesta, ca si vantul si marea I se supun?

CAPITOLUL 5
Vindecarea unui demonizat din tinutul Gadarenilor. Invierea fiicei lui Iair si vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.

1. Si a venit de cealalta parte a marii in tinutul Gadarenilor.
2. Iar dupa ce a iesit din corabie, indata L-a intampinat, din morminte, un om cu duh necurat,
3. Care isi avea locuinta in morminte, si nimeni nu putea sa-l lege nici macar in lanturi,
4. Pentru ca de multe ori fiind legat in obezi si lanturi, el rupea lanturile, si obezile le sfarama, si nimeni nu putea sa-l potoleasca;
5. Si neincetat noaptea si ziua era prin morminte si prin munti, strigand si taindu-se cu pietre.
6. Iar vazandu-L de departe pe Iisus, a alergat si s-a inchinat Lui.
7. Si strigand cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preainalt? Te jur pe Dumnezeu sa nu ma chinuiesti.
8. Caci ii zicea: Iesi duh necura din omul acesta.
9. Si l-a intrebat: Care iti este numele? Si I-a raspuns: Legiune este numele meu, caci suntem multi.
10. Si Il rugau mult sa nu-i trimita afara din acel tinut.
11. Iar acolo, langa munte, era o turma mare de porci, care pastea.
12. Si L-au rugat, zicand: Trimite-ne pe noi in porci, ca sa intram in ei.
13. Si El le-a dat voie. Atunci, iesind, duhurile necurate au intrat in porci si turma s-a aruncat de pe tarmul inalt, in mare. Si erau ca la doua mii si s-au inecat in mare.
14. Iar cei care-i pasteau au fugit si au vestit in cetate si prin sate. Si au venit oamenii sa vada ce s-a intamplat.
15. Si s-au dus la Iisus si au vazut pe cel demonizat sezand jos, imbracat si intreg la minte, el care avusese legiune de demoni, si s-au infricosat.
16. Iar cei ce au vazut le-au povestit cum a fost cu demonizatul si despre porci.
17. Si ei au inceput sa-L roage sa se duca din hotarele lor.
18. Iar intrand El in corabie, cel ce fusese demonizat Il ruga ca sa-l ia cu El.
19. Iisus insa nu l-a lasat, ci i-a zis: Mergi in casa ta, la ai tai, si spune-le cate ti-a facut tie Domnul si cum te-a miluit.
20. Iar el s-a dus si a inceput sa vesteasca in Decapole cate i-a facut Iisus lui; si toti se minunau.
21. Si trecand Iisus cu corabia iarasi de partea cealalta, s-a adunat la El multime multa si era langa mare.
22. Si a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, si vazandu-L pe Iisus, a cazut la picioarele Lui,
23. Si L-a rugat mult, zicand: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mainile tale peste ea, ca sa scape si sa traiasca.
24. Si a mers cu el. Si multime multa il urma pe Iisus Si Il imbulzea.
25. Si era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sange.
26. Si multe indurase de la multi doctori, cheltuindu-si toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergand inspre mai rau.
27. Auzind ea cele despre Iisus, a venit in multime si pe la spate s-a atins de haina Lui.
28. Caci isi zicea: De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca!
29. Si indata izvorul sangelui ei a incetat si ea a simtit in trup ca s-a vindecat de boala.
30. Si indata, cunoscand Iisus in Sine puterea iesita din El, intorcandu-Se catre multime, a intrebat: Cine s-a atins de Mine?
31. Si I-au zis ucenicii Lui: Vezi multimea imbulzindu-Te si zici: Cine s-a atins de Mine?
32. Si Se uita imprejur sa vada pe aceea care facuse aceasta.
33. Iar femeia, infricosandu-se si tremurand, stiind ce i se facuse, a venit si a cazut inaintea Lui si I-a marturisit tot adevarul;
34. Iar El i-a zis: Fiica, credinta ta te-a mantuit, mergi in pace si fii sanatoasa de boala ta!
35. Inca vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicand: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Invatatorul?
36. Dar Iisus, auzind cuvantul ce s-a grait, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai.
37. Si n-a lasat pe nimeni sa mearga cu El, decat numai pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui Iacov.
38. Si au venit la casa mai-marelui sinagogii si a vazut tulburare si pe cei ce plangeau si se tanguiau mult.
39. Si intrand, le-a zis: De va tulburati si plangeti? Copila n-a murit, ci doarme.
40. Si-L luau in ras. Iar El, scotandu-i pe toti afara, a luat cu Sine pe tatal copilei, pe mama ei si pe cei ce il insoteau si a intrat unde era copila.
41. Si apucand pe copila de mana, i-a grait: Talita kumi, care se talcuieste: Fiica, tie zic, scoala-te!
42. Si indata s-a sculat copila si umbla, caci era de doisprezece ani. Si s-au mirat indata cu uimire mare.
43. Dar El le-a poruncit, cu staruinta, ca nimeni sa nu afle de aceasta. Si le-a zis sa-i dea copilei sa manance.

CAPITOLUL 6
Proorocul dispretuit in patria lui. Trimiterea celor doisprezece. Uciderea lui Ioan Botezatorul. Saturarea celor cinci mii. Iisus umbla pe mare.

1. Si a iesit de acolo si a venit in patria Sa, iar ucenicii Lui au mers dupa El.
2. Si, fiind sambata, a inceput sa invete in sinagoga. Si multi, auzindu-L, erau uimiti si ziceau: De unde are El acestea? Si ce este intelepciunea care I s-a dat Lui? Si cum se fac minuni ca acestea prin mainile Lui?
3. Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei si fratele lui Iacov si al lui Iosi si al lui Iuda si al lui Simon? Si nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Si se sminteau intru El.
4. Si le zicea Iisus: Nu este prooroc dispretuit, decat in patria sa si intre rudele sale si in casa sa.
5. Si n-a putut acolo sa faca nici o minune, decat ca, punandu-Si mainile peste putini bolnavi, i-a vindecat.
6. Si se mira de necredinta lor. Si strabatea satele dimprejur invatand.
7. Si a chemat la Sine pe cei doisprezece si a inceput sa-i trimita doi cate doi si le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8. Si le-a poruncit sa nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici paine, nici traista, nici bani la cingatoare;
9. Ci sa fie incaltati cu sandale si sa nu se imbrace cu doua haine.
10. Si le zicea: In orice casa veti intra, acolo sa ramaneti pana ce veti iesi de acolo.
11. Si daca intr-un loc nu va vor primi pe voi, nici nu va vor asculta, iesind de acolo, scuturati praful de sub picioarele voastre, spre marturie lor. Adevarat graiesc voua: Mai usor va fi Sodomei si Gomorei, in ziua judecatii, decat cetatii aceleia.
12. Si iesind, ei propovaduiau sa se pocaiasca.
13. Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau.
14. Si a auzit regele Irod, caci numele lui Iisus se facuse cunoscut, si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el.
15. Altii insa ziceau ca este Ilie si altii ca este prooroc, ca unul din prooroci.
16. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan caruia eu am pus sa-i taie capul; el s-a sculat din morti.
17. Caci Irod, trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat, in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie.
18. Caci Ioan ii zicea lui Irod: Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau.
19. Iar Irodiada il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea,
20. Caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant, si-l ocrotea. Si ascultandu-l, multe facea si cu drag il asculta.
21. Si fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea,
22. Si fiica Irodiadei, intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi si iti voi da.
23. Si s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate din regatul meu.
24. Si ea, iesind, a zis mamei sale: Ce sa cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezatorul.
25. Si intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicand: Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.
26. Si regele s-a mahnit adanc, dar pentru juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o intristeze.
27. Si indata trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul.
28. Si acela, mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
29. Si auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant.
30. Si s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate cate au facut si au invatat.
31. Si El le-a zis: Veniti voi insiva de o parte, in loc pustiu, si odihniti-va putin. Caci multi erau care veneau si multi erau care se duceau si nu mai aveau timp nici sa manance.
32. Si au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte.
33. Si i-au vazut plecand si multi au inteles si au alergat acolo pe jos de prin toate cetatile si au sosit inaintea lor.
34. Si iesind din corabie, Iisus a vazut multime mare si I s-a facut mila de ei, caci erau ca niste oi fara pastor, si a inceput sa-i invete multe.
35. Dar facandu-se tarziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu si ceasul e tarziu;
36. Slobozeste-i, ca mergand prin cetatile si prin satele dimprejur, sa-si cumpere sa manance.
37. Raspunzand, El le-a zis: Dati-le voi sa manance. Si ei I-au zis: Sa mergem noi sa cumparam paini de doua sute de dinari si sa le dam sa manance?
38. Iar El le-a zis: Cate paini aveti? Duceti-va si vedeti. Si dupa ce au vazut, I-au spus: Cinci paini si doi pesti.
39. Si El le-a poruncit sa-i aseze pe toti cete, cete, pe iarba verde.
40. Si au sezut cete, cete, cate o suta si cate cincizeci.
41. Si luand cele cinci paini si cei doi pesti, privind la cer, a binecuvantat si a frant painile si le-a dat ucenicilor, ca sa le puna inainte, asemenea si cei doi pesti i-a impartit tuturor.
42. Si au mancat toti si s-au saturat.
43. Si au luat douasprezece cosuri pline cu faramituri si cu ce-a ramas din pesti.
44. Iar cei ce au mancat painile erau cinci mii de barbati.
45. Si indata a silit pe ucenicii Lui sa intre in corabie si sa mearga inaintea Lui, de cealalta parte, spre Betsaida, pana ce El va slobozi multimea.
46. Iar dupa ce i-a slobozit, S-a dus in munte ca sa Se roage.
47. Si facandu-se seara, era corabia in mijlocul marii, iar El singur pe tarm.
48. Si i-a vazut cum se chinuiau vaslind, caci vantul le era impotriva. Si catre a patra straja a noptii a venit la ei umbland pe mare si voia sa treaca pe langa ei.
49. Iar lor, vazandu-L umbland pe mare, li s-a parut ca este naluca si au strigat.
50. Caci toti L-au vazut si s-au tulburat. Dar indata El a vorbit cu ei si le-a zis: Indrazniti! Eu sunt; nu va temeti!
51. Si s-a suit la ei in corabie si s-a potolit vantul. Si erau peste masura de uimiti in sinea lor;
52. Caci nu pricepusera nimic de la minunea painilor, deoarece inima lor era invartosata.
53. Si trecand marea, au venit in tinutul Ghenizaretului si au tras la tarm.
54. Si iesind ei din corabie, indata L-au cunoscut.
55. Si strabateau tot tinutul acela si au inceput sa-I aduca pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau ca este El.
56. Si oriunde intra in sate sau in cetati sau in satulete, puneau la raspantii pe cei bolnavi, si-L rugau sa le ingaduie sa se atinga macar de poala hainei Sale. Si cati se atingeau de El se vindecau.

CAPITOLUL 7
Iisus osandeste poruncile nascocite de farisei. Femeia cananeianca si fiica ei. Vindecarea celui surd si mut.

1. Si s-au adunat la El fariseii si unii dintre carturari, care venisera din Ierusalim.
2. Si vazand pe unii din ucenicii Lui ca mananca cu mainile necurate, adica nespalate, carteau;
3. Caci fariseii si toti iudeii, daca nu-si spala mainile pana la cot, nu mananca, tinand datina batranilor.
4. Si cand vin din piata, daca nu se spala, nu mananca; si alte multe sunt pe care au primit sa le tina: spalarea paharelor si a urcioarelor si a vaselor de arama si a paturilor.
5. Si L-au intrebat pe El fariseii si carturarii: Pentru ce nu umbla ucenicii Tai dupa datina batranilor, ci mananca cu mainile nespalate?
6. Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fatarnicilor, precum este scris: “Acest popor Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”.
7. Dar in zadar Ma cinstesc, invatand invataturi care sunt porunci omenesti.
8. Caci lasand porunca lui Dumnezeu, tineti datina oamenilor: spalarea urcioarelor si a paharelor si altele ca acestea multe, pe care le faceti.
9. Si le zicea lor: Bine, ati lepadat porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra!
10. Caci Moise a zis: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”, si “cel ce va grai de rau pe tatal sau, sau pe mama sa, cu moarte sa se sfarseasca”.
11. Voi insa ziceti: Daca un om va spune tatalui sau mamei: Corban! adica: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu,
12. Nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau sau pentru mama sa.
13. Si astfel desfiintati cuvantul lui Dumnezeu cu datina voastra pe care singuri ati dat-o. Si faceti multe asemanatoare cu acestea.
14. Si chemand iarasi multimea la El, le zicea: Ascultati-Ma toti si intelegeti:
15. Nu este nimic din afara de om care, intrand in el, sa poata sa-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care il spurca.
16. De are cineva urechi de auzit sa auda.
17. Si cand a intrat in casa de la multime, L-au intrebat ucenicii despre aceasta pilda.
18. Si El le-a zis: Asadar si voi sunteti nepriceputi? Nu intelegeti, oare, ca tot ce intra in om, din afara, nu poate sa-l spurce?
19. Ca nu intra in inima lui, ci in pantece, si iese afara, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.
20. Dar zicea ca ceea ce iese din om, aceea spurca pe om.
21. Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile,
22. Adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea.
23. Toate aceste rele ies dinauntru si spurca pe om.
24. Si ridicandu-Se de acolo, S-a dus in hotarele Tirului si ale Sidonului si, intrand intr-o casa, voia ca nimeni sa nu stie, dar n-a putut sa ramana tainuit.
25. Caci indata auzind despre El o femeie, a carei fiica avea duh necurat, a venit si a cazut la picioarele Lui.
26. Si femeia era pagana, de neam din Fenicia Siriei. Si Il ruga sa alunge demonii din fiica ei.
27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasa intai sa se sature copiii. Caci nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor.
28. Ea insa a raspuns si I-a zis: Da, Doamne, dar si cainii, sub masa, mananca din faramiturile copiilor.
29. Si Iisus i-a zis: Pentru acest cuvant, mergi. A iesit demonul din fiica ta.
30. Iar ea, ducandu-se acasa, a gasit pe copila culcata in pat, iar demonul iesise.
31. Si, iesind din partile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.
32. Si I-au adus un surd, care era si gangav, si L-au rugat ca sa-Si puna mana peste el.
33. Si luandu-l din multime, la o parte, Si-a pus degetele in urechile lui, si scuipand, S-a atins de limba lui.
34. Si privind la cer, a suspinat si a zis lui: Effatta! ceea ce inseamna: Deschide-te!
35. Si urechile lui s-au deschis, iar legatura limbii lui indata s-a dezlegat, si vorbea bine.
36. Si le poruncea sa nu spuna nimanui. Dar, cu cat le poruncea, cu atat mai mult ei Il vesteau.
37. Si erau uimiti peste masura, zicand: Toate le-a facut bine: pe surzi ii face sa auda si pe muti sa vorbeasca.

CAPITOLUL 8
Saturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Paziti-va de farisei si de Irod. Vindecarea unui orb. Marturisirea lui Petru. Intaia vestire a Patimilor.

1. In zilele acelea, fiind iarasi multime multa si neavand ce sa manance, Iisus, chemand la Sine pe ucenici, le-a zis:
2. Mila Imi este de multime, ca sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance.
3. Si de-i voi slobozi flamanzi la casa lor, se vor istovi pe drum, ca unii dintre ei au venit de departe.
4. Si ucenicii Lui I-au raspuns: De unde va putea cineva sa-i sature pe acestia cu paine, aici in pustie.
5. El insa i-a intrebat: Cate paini aveti? Raspuns-au Lui: sapte.
6. Si a poruncit multimii sa seada jos pe pamant. Si, luand cele sapte paini, a multumit, a frant si a dat ucenicilor Sai, ca sa le puna inainte. Si ei le-au pus multimii inainte.
7. Si aveau si putini pestisori. Si binecuvantandu-i, a zis sa-i puna si pe acestia inaintea lor.
8. Si au mancat si s-au saturat si au luat sapte cosuri cu ramasite de faramituri.
9. Si ei erau ca la patru mii. Si i-a slobozit.
10. Si indata intrand in corabie cu ucenicii Sai, a venit in partile Dalmanutei.
11. Si au iesit fariseii si se sfadeau cu El, cerand de la El semn din cer, ispitindu-L.
12. Si Iisus, suspinand cu duhul Sau, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevarat graiesc voua ca nu se va da semn acestui neam.
13. Si lasandu-i, a intrat iarasi in corabie si a trecut de cealalta parte.
14. Dar ucenicii au uitat sa ia paine si numai o paine aveau cu ei in corabie.
15. Si El le-a poruncit, zicand: Vedeti, paziti-va de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod.
16. Si vorbeau intre ei, zicand: Aceasta o zice, fiindca n-avem paine.
17. Si Iisus, intelegand, le-a zis: De ce ganditi ca n-aveti paine? Tot nu intelegeti, nici nu pricepeti? Atat de invartosata este inima voastra?
18. Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte.
19. Cand am frant cele cinci paini, la cei cinci mii de oameni, atunci cate cosuri pline de faramituri ati luat? Zis-au Lui: Douasprezece.
20. Si cand cu cele sapte paini, la cei patru mii de oameni, cate cosuri pline de faramituri ati luat? Iar ei au zis: Sapte.
21. Si le zicea: Tot nu pricepeti?
22. Si au venit la Betsaida. Si au adus la El un orb si L-au rugat sa se atinga de el.
23. Si luand pe orb de mana, l-a scos afara din sat si, scuipand in ochii lui si punandu-Si mainile peste el, l-a intrebat daca vede ceva.
24. Si el, ridicandu-si ochii, a zis: zaresc oamenii; ii vad ca pe niste copaci umbland.
25. Dupa aceea a pus iarasi mainile pe ochii lui, si el a vazut bine si s-a indreptat, caci vedea toate, lamurit.
26. Si l-a trimis la casa sa, zicandu-i: Sa nu intri in sat, nici sa spui cuiva din sat.
27. Si a iesit Iisus si ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Si pe drum intreba pe ucenicii Sai, zicandu-le: Cine zic oamenii ca sunt?
28. Ei au raspuns Lui, zicand: Unii spun ca esti Ioan Botezatorul, altii ca esti Ilie, iar altii ca esti unul din prooroci.
29. Si El i-a intrebat: Dar voi cine ziceti ca sunt Eu? Raspunzand, Petru a zis Lui: Tu esti Hristosul.
30. Si El le-a dat porunca sa nu spuna nimanui despre El.
31. Si a inceput sa-i invete ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze.
32. Si spunea acest cuvant pe fata. Si luandu-L Petru de o parte, a inceput sa-L dojeneasca.
33. Dar El, intorcandu-Se si uitandu-Se la ucenicii Sai, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi, inapoia mea, satano! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
34. Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
35. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
36. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
38. Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.

CAPITOLUL 9
Schimbarea la fata. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor. Cearta pentru locul intai. Prilejul de pacat.

1. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.
2. Si dupa sase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte, pe ei singuri, si S-a schimbat la fata inaintea lor.
3. Si vesmintele Lui s-au facut stralucitoare, albe foarte, ca zapada, cum nu poate inalbi asa pe pamant inalbitorul.
4. Si li s-a aratat Ilie impreuna cu Moise si vorbeau cu Iisus.
5. Si raspunzand Petru, a zis lui Iisus: Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici; si sa facem trei colibe: Tie una si lui Moise una si lui Ilie una.
6. Caci nu stia ce sa spuna, fiindca erau inspaimantati.
7. Si s-a facut un nor care ii umbrea, iar un glas din nor a venit zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta sa-L ascultati.
8. Dar, deodata, privind ei imprejur, n-au mai vazut pe nimeni decat pe Iisus, singur cu ei.
9. Si coborandu-se ei din munte, le-a poruncit ca nimanui sa nu spuna cele ce vazusera, decat numai cand Fiul Omului va invia din morti.
10. Iar ei au tinut cuvantul, intrebandu-se intre ei: Ce inseamna a invia din morti?
11. Si L-au intrebat pe El, zicand: Pentru ce zic fariseii si carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie?
12. Iar El le-a raspuns: Ilie, venind intai, va aseza iarasi toate. Si cum este scris despre Fiul Omului ca va sa patimeasca multe si sa fie defaimat?
13. Dar va zic voua ca Ilie a si venit si i-au facut toate cate au voit, precum s-a scris despre el.
14. Si venind la ucenici, a vazut multime mare imprejurul lor si pe carturari sfadindu-se intre ei.
15. Si indata toata multimea, vazandu-L, s-a spaimantat si, alergand, I se inchina.
16. Si Iisus a intrebat pe carturari: Ce va sfaditi intre voi?
17. Si I-a raspuns Lui unul din multime: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Si oriunde-l apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste. Si am zis ucenicilor Tai sa-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, raspunzand lor, a zis: O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi rabda pe voi? Aduceti-l la Mine.
20. Si l-au adus la El. Si vazandu-L pe Iisus, duhul indata a zguduit pe copil, si, cazand la pamant, se zvarcolea spumegand.
21. Si l-a intrebat pe tatal lui: Cata vreme este de cand i-a venit aceasta? Iar el a raspuns: din pruncie.
22. Si de multe ori l-a aruncat si in foc si in apa ca sa-l piarda. Dar de poti ceva, ajuta-ne, fiindu-Ti mila de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede.
24. Si indata strigand tatal copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele.
25. Iar Iisus, vazand ca multimea da navala, a certat duhul cel necurat, zicandu-i: Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!
26. Si racnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit; iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit.
27. Dar Iisus, apucandu-l de mana, l-a ridicat, si el s-a sculat in picioare.
28. Iar dupa ce a intrat in casa, ucenicii Lui L-au intrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut sa-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post.
30. Si, iesind ei de acolo, strabateau Galileea, dar El nu voia sa stie cineva.
31. Caci invata pe ucenicii Sai si le spunea ca Fiul Omului se va da in mainile oamenilor si-L vor ucide, iar dupa ce-L vor ucide, a treia zi va invia.
32. Ei insa nu intelegeau cuvantul si se temeau sa-L intrebe.
33. Si au venit in Capernaum. Si fiind in casa, i-a intrebat: Ce vorbeati intre voi pe drum?
34. Iar ei taceau, fiindca pe cale se intrebasera unii pe altii cine dintre ei este mai mare.
35. Si sezand jos, a chemat pe cei doisprezece si le-a zis: Daca cineva vrea sa fie intaiul, sa fie cel din urma dintre toti si slujitor al tuturor.
36. Si luand un copil, l-a pus in mijlocul lor si, luandu-l in brate, le-a zis:
37. Oricine va primi, in numele Meu, pe unul din acesti copii pe Mine Ma primeste; si oricine Ma primeste, nu pe Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
38. Si I-a zis Ioan: Invatatorule, am vazut pe cineva scotand demoni in numele Tau, care nu merge dupa noi, si l-am oprit, pentru ca nu merge dupa noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau.
40. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi.
41. Iar oricine va va da sa beti un pahar de apa, in numele Meu, fiindca sunteti ai lui Hristos, adevarat zic voua ca nu-si va pierde plata sa.
42. Si cine va sminti pe unul din acestia mici, care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui daca si-ar lega de gat o piatra de moara si sa fie aruncat in mare.
43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului.
48. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
49. Caci fiecare (om) va fi sarat cu foc, dupa cum orice jertfa va fi sarata cu sare.
50. Buna este sarea; daca insa sarea isi pierde puterea, cu ce o veti drege? Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii.

CAPITOLUL 10
Despre despartirea sotilor. Iisus binecuvinteaza pe copii. Tanarul cel bogat. A treia vestire a Patimilor. Fiii lui Zevedeu. Bartimeu.

1. Si sculandu-Se de acolo, a venit in hotarele Iudeii, de cealalta parte a Iordanului, si multimile s-au adunat iarasi la El si iarasi le invata, dupa cum obisnuia.
2. Si apropiindu-se fariseii, Il intrebau, ispitindu-L, daca este ingaduit unui barbat sa-si lase femeia.
3. Iar El, raspunzand, le-a zis: Ce v-a poruncit voua Moise?
4. Iar ei au zis: Moise a dat voie sa-i scrie carte de despartire si sa o lase.
5. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;
6. Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu.
7. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa.
8. Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu mai desparta.
10. Dar in casa ucenicii L-au intrebat iarasi despre aceasta.
11. Si El le-a zis: Oricine va lasa pe femeia sa si va lua alta, savarseste adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-si va lasa barbatul ei si se va marita cu altul, savarseste adulter.
13. Si aduceau la El copii, ca sa-Si puna mainile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, vazand, S-a mahnit si le-a zis: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este imparatia lui Dumnezeu.
15. Adevarat zic voua: Cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra in ea.
16. Si, luandu-i in brate, i-a binecuvantat, punandu-Si mainile peste ei.
17. Si cand iesea El in drum, alergand la El unul si ingenunchind inaintea Lui, Il intreba: Invatatorule bun, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?
18. Iar Iisus i-a raspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat unul Dumnezeu.
19. Stii poruncile: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, sa nu inseli pe nimeni, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.
20. Iar el I-a zis: Invatatorule, acestea toate le-am pazit din tineretile mele.
21. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru iti mai lipseste: Mergi, vinde tot ce ai, da saracilor si vei avea comoara in cer; si apoi, luand crucea, vino si urmeaza Mie.
22. Dar el, intristandu-se de cuvantul acesta, a plecat mahnit, caci avea multe bogatii.
23. Si Iisus, uitandu-Se in jur, a zis catre ucenicii Sai: Cat de greu vor intra bogatii in imparatia lui Dumnezeu!
24. Iar ucenicii erau uimiti de cuvintele Lui. Dar Iisus, raspunzand iarasi, le-a zis: Fiilor, cat de greu este celor ce se incred in bogatii sa intre in imparatia lui Dumnezeu!
25. Mai lesne este camilei sa treaca prin urechile acului, decat bogatului sa intre in imparatia lui Dumnezeu.
26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii catre altii: Si cine poate sa se mantuiasca?
27. Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinta, dar nu la Dumnezeu. Caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta.
28. Si a inceput Petru a-I zice: Iata, noi am lasat toate si Ti-am urmat.
29. Iisus i-a raspuns: Adevarat graiesc voua: Nu este nimeni care si-a lasat casa, sau frati, sau surori, sau mama, sau tata, sau copii, sau tarine pentru Mine si pentru Evanghelie,
30. Si sa nu ia insutit - acum, in vremea aceasta, de prigoniri - case si frati si surori si mame si copii si tarine, iar in veacul ce va sa vina: viata vesnica.
31. Si multi dintre cei dintai vor fi pe urma, si din cei de pe urma intai.
32. Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. Si ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample:
33. Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor.
34. Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia.
35. Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine.
36. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac?
37. Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta.
38. Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu?
39. Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza.
40. Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit.
41. Si auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan.牋
42. Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc.
43. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru.
44. Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga.
45. Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi.
46. Si au venit in Ierihon. Si iesind din Ierihon El, ucenicii Lui si multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea jos, pe marginea drumului.
47. Si, auzind ca este Iisus Nazarineanul, a inceput sa strige si sa zica: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma!
48. Si multi il certau ca sa taca, el insa cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma!
49. Si Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemati-l! Si l-au chemat pe orb, zicandu-i: Indrazneste, scoala-te! Te cheama.
50. Iar orbul, lepadand haina de pe el, a sarit in picioare si a venit la Iisus.
51. Si l-a intrebat Iisus, zicandu-i: Ce voiesti sa-ti fac? Iar orbul I-a raspuns: Invatatorule, sa vad iarasi.
52. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si urma lui Iisus pe cale.

CAPITOLUL 11
Intrarea in Ierusalim. Smochinul neroditor. Curatirea templului. Puterea credintei. Botezul lui Ioan.

1. Si cand s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe si la Betania, langa Muntele Maslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Sai,
2. Si le-a zis: Mergeti in satul care este inaintea voastra si, intrand in el, indata veti afla un manz legat, pe care n-a sezut pana acum nici un om. Dezlegati-l si aduceti-l.
3. Iar de va va zice cineva: De ce faceti aceasta? Spuneti ca Domnul are trebuinta de el si indata il va trimite aici.
4. Deci au mers si au gasit manzul legat la o poarta, afara la raspantie, si l-au dezlegat.
5. Si unii din cei ce stateau acolo, le-au zis: De ce dezlegati manzul?
6. Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, si i-au lasat.
7. Si au adus manzul la Iisus si si-au pus hainele pe el si Iisus a sezut pe el.
8. Si multi isi asterneau hainele pe cale, iar altii asterneau ramuri, pe care le taiau de prin gradini.
9. Iar cei ce mergeau inainte si cei ce veneau pe urma strigau, zicand: Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!
10. Binecuvantata este imparatia ce vine a parintelui nostru David! Osana intru cei de sus!
11. Si a intrat Iisus in Ierusalim si in templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece.
12. Si a doua zi, iesind ei din Betania, El a flamanzit.
13. Si vazand de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va gasi ceva in el; si, ajungand la smochin, n-a gasit nimic decat frunze. Caci nu era timpul smochinelor.
14. Si, vorbind, i-a zis: De acum inainte, rod din tine nimeni in veac sa nu manance. Si ucenicii Lui ascultau.
15. Si au venit in Ierusalim. Si, intrand in templu, a inceput sa dea afara pe cei ce vindeau si pe cei ce cumparau in templu, iar mesele schimbatorilor de bani si scaunele vanzatorilor de porumbei le-a rasturnat.
16. Si nu ingaduia sa mai treaca nimeni cu vreun vas prin templu.
17. Si-i invata si le spunea: Nu este, oare, scris: “Casa Mea casa de rugaciune se va chema, pentru toate neamurile”? Voi insa ati facut din ea pestera de talhari.
18. Si au auzit arhiereii si carturarii. Si cautau cum sa-L piarda. Caci se temeau de El, pentru ca toata multimea era uimita de invatatura Lui.
19. Iar cand s-a facut seara, au iesit afara din cetate.
20. Dimineata, trecand pe acolo, au vazut smochinul uscat din radacini.
21. Si Petru, aducandu-si aminte, I-a zis: Invatatorule, iata smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.
22. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu.
23. Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
24. De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.
25. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre.
26. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealele voastre.
27. Si au intrat iarasi in Ierusalim. Si pe cand se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, carturarii si batranii.
28. Si I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ti-a dat Tie puterea aceasta, ca sa le faci?
29. Iar Iisus le-a zis: Va voi intreba si Eu un cuvant: raspundeti-Mi si va voi spune si Eu cu ce putere fac acestea:
30. Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Raspundeti-Mi!
31. Si ei vorbeau intre ei, zicand: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ati crezut in el?
32. Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de multime, caci toti il socoteau ca Ioan era intr-adevar prooroc.
33. Si raspunzand, au zis lui Iisus: Nu stim. Si Iisus le-a zis: Nici Eu nu va spun voua cu ce putere fac acestea.

CAPITOLUL 12
Pilda lucratorilor viei. Plata dajdiei. Invierea mortilor. Cea mai mare porunca din Lege. Domnul si Fiul lui David. Banul vaduvei.

1. Si a inceput sa le vorbeasca in pilde: Un om a sadit o vie, a imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
2. Si la vreme, a trimis la lucratori o sluga, ca sa ia de la ei din roadele viei.
3. Dar ei, punand mana pe ea, au batut-o si i-au dat drumul fara nimic.
4. Si a trimis la ei, iarasi, alta sluga, dar si pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul si au ocarat-o.
5. Si a trimis alta. Dar si pe aceea au ucis-o; si pe multe altele: pe unele batandu-le, iar pe altele ucigandu-le.牋
6. Mai avea si un fiu iubit al sau si in cele din urma l-a trimis la lucratori, zicand: Se vor rusina de fiul meu.
7. Dar acei lucratori au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si mostenirea va fi a noastra.
8. Si prinzandu-l l-au omorat si l-au aruncat afara din vie.
9. Ce va face acum stapanul viei? Va veni si va pierde pe lucratori, iar via o va da altora.
10. Oare nici Scriptura aceasta n-ati citit-o: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului?
11. De la Domnul s-a facut aceasta si este lucru minunat in ochii nostri”.
12. Si cautau sa-L prinda, dar se temeau de popor. Caci intelesesera ca impotriva lor zisese pilda aceasta. Si lasandu-L, s-au dus.
13. Si au trimis la El pe unii din farisei si din irodiani, ca sa-L prinda in cuvant.
14. Iar ei, venind, I-au zis: Invatatorule, stim ca spui adevarul si nu-Ti pasa de nimeni, fiindca nu cauti la fata oamenilor, ci cu adevarat inveti calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Sa dam sau sa nu dam?
15. El insa, cunoscand fatarnicia lor, le-a zis: Pentru ce Ma ispititi? Aduceti-Mi un dinar ca sa-l vad.
16. Si I-au adus. Si i-a intrebat Iisus: Al cui e chipul acesta in inscriptia de pe el? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului.
17. Iar Iisus a zis: Dati Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Si se mirau de El.
18. Si au venit la El saducheii care zic ca nu este inviere si-L intrebau zicand:
19. Invatatorule, Moise ne-a lasat scris, ca de va muri fratele cuiva si va lasa femeia fara copil, sa ia fratele sau pe femeia lui si sa ridice urmas fratelui.
20. Si erau sapte frati. Si cel dintai si-a luat femeie, dar, murind, n-a lasat urmas.
21. Si a luat-o pe ea al doilea, si a murit, nelasand urmas. Tot asa si al treilea.
22. Si au luat-o toti sapte si n-au lasat urmas. In urma tuturor a murit si femeia.
23. La inviere, cand vor invia, a caruia dintre ei va fi femeia? Caci toti sapte au avut-o de sotie.
24. Si le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25. Caci, cand vor invia din morti, nici nu se mai insoara, nici nu se mai marita, ci sunt ca ingerii din ceruri.
26. Iar despre morti ca vor invia, n-ati citit, oare, in cartea lui Moise, cand i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicand: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”?
27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morti, ci a celor vii. Mult rataciti.
28. Si apropiindu-se unul din carturari, care ii auzise vorbind intre ei si, vazand ca bine le-a raspuns, L-a intrebat: Care porunca este intaia dintre toate?
29. Iisus i-a raspuns ca intaia este: “Asculta Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”.
30. Si: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta”. Aceasta este cea dintai porunca.
31. Iar a doua e aceasta: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Mai mare decat acestea nu este alta porunca.
32. Si I-a zis carturarul: Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca unul este Dumnezeu si nu este altul afara de El.
33. Si a-L iubi pe El din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toata puterea si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele.
34. Iar Iisus, vazandu-l ca a raspuns cu intelepciune, i-a zis: Nu esti departe de imparatia lui Dumnezeu. Si nimeni nu mai indraznea sa-L mai intrebe.
35. Si invatand Iisus in templu, graia zicand: Cum zic carturarii ca Hristos este Fiul lui David?
36. Insusi David a zis intru Duhul Sfant: “Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea pana ce voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale”.
37. Deci insusi David Il numeste pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Si multimea cea multa Il asculta cu bucurie.
38. Si le zicea in invatatura Sa: Luati seama la carturari carora le place sa se plimbe in haine lungi si sa li se plece lumea in piete,
39. Si sa stea in bancile dintai in sinagogi si sa stea in capul mesei la ospete,
40. Ei, care secatuiesc casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga indelung, isi vor lua mai multa osanda.
41. Si sezand in preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum multimea arunca bani in cutie. Si multi bogati aruncau mult.
42. Si venind o vaduva saraca, a aruncat doi bani, adica un codrant.
43. Si chemand la Sine pe ucenicii Sai le-a zis: Adevarat graiesc voua ca aceasta vaduva saraca a aruncat in cutia darurilor mai mult decat toti ceilalti.
44. Pentru ca toti au aruncat din prisosul lor, pe cand ea, din saracia ei, a aruncat tot ce avea, toata avutia sa.牋

CAPITOLUL 13
Iisus vorbeste despre daramarea Ierusalimului si despre a doua venire a Fiului Omului. Indemnuri la priveghere.

1. Si iesind din templu, unul dintre ucenicii Sai I-a zis: Invatatorule, priveste ce fel de pietre si ce cladiri!
2. Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari cladiri? Nu va ramane piatra peste piatra sa nu se risipeasca.
3. Si sezand pe Muntele Maslinilor, in fata templului, Il intrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan si cu Andrei:
4. Spune-ne noua cand vor fi acestea? Si care va fi semnul cand va fi sa se implineasca toate acestea?
5. Iar Iisus a inceput sa le spuna: Vedeti sa nu va insele cineva.
6. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand ca sunt Eu, si vor amagi pe multi.
7. Iar cand veti auzi de razboaie, si de zvonuri de razboaie, sa nu va tulburati, caci trebuie sa fie, dar inca nu va fi sfarsitul.
8. Si se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie, vor fi cutremure pe alocuri si foamete si tulburari vor fi. Iar acestea sunt inceputul durerilor.
9. Luati seama la voi insiva. Ca va vor da in adunari si veti fi batuti in sinagogi si veti sta inaintea conducatorilor si a regilor, pentru Mine, spre marturie lor.
10. Ci mai intai Evanghelia trebuie sa se propovaduiasca la toate neamurile.
11. Iar cand va vor duce ca sa va predea, nu va ingrijiti dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant.
12. Si va da frate pe frate la moarte si tata pe copil si copiii se vor razvrati impotriva parintilor si ii vor ucide.
13. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana la urma, acela se va mantui.
14. Iar cand veti vedea uraciunea pustiirii, stand unde nu se cuvine - cine citeste sa inteleaga - atunci cei ce vor fi in Iudeea sa fuga in munti,
15. Si cel de pe acoperis sa nu se coboare in casa, nici sa intre ca sa-si ia ceva din casa sa,
16. Si cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca indarat, ca sa-si ia haina.
17. Dar vai celor ce vor avea in pantece si celor ce vor alapta in zilele acelea!
18. Rugati-va, dar, ca sa nu fie fuga voastra iarna.
19. Caci in zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost pana acum, de la inceputul fapturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, si nici nu va mai fi.
20. Si de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scapa nici un trup, dar pentru cei alesi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile.
21. Si atunci daca va va zice cineva: Iata, aci este Hristos, sau iata acolo, sa nu credeti.
22. Se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor face semne si minuni, ca sa duca in ratacire, de se poate, pe cei alesi.
23. Dar voi luati seama. Iata dinainte v-am spus voua toate.
24. Ci in acele zile, dupa necazul acela, soarele se va intuneca si luna nu-si va mai da lumina ei.
25. Si stelele vor cadea din cer si puterile care sunt in ceruri se vor clatina.
26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multa si cu slava.
27. Si atunci El va trimite pe ingeri si va aduna pe alesii Sai din cele patru vanturi, de la marginea pamantului pana la marginea cerului.
28. Invatati de la smochin pilda: Cand mladita lui se face frageda si infrunzeste, cunoasteti ca vara este aproape.
29. Tot asa si voi, cand veti vedea implinindu-se aceste lucruri, sa stiti ca El este aproape, langa usi.
30. Adevarat graiesc voua ca nu va trece neamul acesta pana ce nu vor fi toate acestea.
31. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32. Iar despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal.
33. Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti cand va fi acea vreme.
34. Este ca un om care a plecat in alta tara si, lasandu-si casa, a dat puterea in mana slugilor, dand fiecaruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit sa vegheze.
35. Vegheati, dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cantatul cocosilor, sau dimineata.
36. Ca nu cumva venind fara veste, sa va afle pe voi dormind.
37. Iar ceea ce zic voua, zic tuturor: Privegheati!

CAPITOLUL 14
Ungerea din Betania. Cina cea de Taina. Ghetsimani. Prinderea. Infatisarea la Caiafa. Lepadarea lui Petru.

1. Si dupa doua zile erau Pastile si Azimile. Si arhiereii si carturarii cautau cum sa-l prinda cu viclesug, ca sa-L omoare.
2. Dar ziceau: Nu la sarbatoare, ca sa nu fie tulburare in popor.
3. Si fiind El in Betania, in casa lui Simon Leprosul, si sezand la masa, a venit o femeie avand un alabastru, cu mir de nard curat, de mare pret, si, spargand vasul, a varsat mirul pe capul lui Iisus.
4. Dar erau unii mahniti intre ei, zicand: Pentru ce s-a facut aceasta risipa de mir?
5. Caci putea sa se vanda acest mir cu peste trei sute de dinari, si sa se dea saracilor. Si carteau impotriva ei.
6. Dar Iisus a zis: Lasati-o. De ce ii faceti suparare? Lucru bun a facut ea cu Mine.
7. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi si, oricand voiti, puteti sa le faceti bine, dar pe mine nu Ma aveti totdeauna.
8. Ea a facut ceea ce avea de facut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre inmormantare.
9. Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia, in toata lumea, se va spune si ce-a facut aceasta, spre pomenirea ei.
10. Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca sa li-L dea pe Iisus.
11. Si, auzind ei, s-au bucurat si au fagaduit sa-i dea bani. Si el cauta cum sa-L dea lor, la timp potrivit.
12. Iar in ziua cea dintai a Azimilor, cand jertfeau Pastile, ucenicii Lui L-au intrebat: Unde voiesti sa gatim, ca sa mananci Pastile?
13. Si a trimis doi din ucenicii Lui, zicandu-le: Mergeti in cetate si va va intampina un om, ducand un urcior cu apa; mergeti dupa el.
14. Si unde va intra, spuneti stapanului casei ca Invatatorul zice: Unde este odaia in care sa mananc Pastile impreuna cu ucenicii Mei?
15. Iar el va va arata un foisor mare asternut gata. Acolo sa pregatiti pentru noi.
16. Si au iesit ucenicii si au venit in cetate si au gasit asa precum le-a spus si au pregatit Pastile.
17. Iar facandu-se seara, a venit cu cei doisprezece.
18. Pe cand sedeau la masa si mancau, Iisus a zis: Adevarat graiesc voua ca unul dintre voi, care mananca impreuna cu Mine, Ma va vinde.
19. Ei au inceput sa se intristeze si sa-I zica, unul cate unul: Nu cumva sunt eu?
20. Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care intinge cu Mine in blid.
21. Ca Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului. Bine era de omul acela daca nu s-ar fi nascut.
22. Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu.
23. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti.
24. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa.
25. Adevarat graiesc voua ca de acum nu voi mai bea din rodul vitei pana in ziua aceea cand il voi bea nou in imparatia lui Dumnezeu.
26. Si dupa ce au cantat cantari de lauda, au iesit la Muntele Maslinilor.
27. Si le-a zis Iisus: Toti va veti sminti, ca scris este: “Bate-voi pastorul si se vor risipi oile”.
28. Dar dupa invierea Mea, voi merge mai inainte de voi in Galileea.
29. Iar Petru I-a zis: Chiar daca toti se vor sminti intru Tine, totusi eu nu.
30. Si i-a zis Iisus: Adevarat graiesc tie: Ca tu astazi, in noaptea aceasta, mai inainte de a canta de doua ori cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine.
31. El insa spunea mai staruitor: Si de-ar fi sa mor cu Tine, nu Te voi tagadui. Si tot asa ziceau toti.
32. Si au venit la un loc al carui nume este Ghetsimani, si acolo a zis catre ucenicii Sai: Sedeti aici pana ce Ma voi ruga.
33. Si a luat cu El pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si a inceput a Se tulbura si a Se mahni.
34. Si le-a zis lor: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegeheati.
35. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant si Se ruga, ca, de este cu putinta, sa treaca de la El ceasul (acesta).
36. Si zicea: Avva Parinte, toate sunt Tie cu putinta. Departeaza paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiesti Tu.
37. Si a venit si i-a gasit dormind si a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tarie ca sa veghezi un ceas?
38. Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul neputincios.
39. Si iarasi mergand, s-a rugat, acelasi cuvant zicand.
40. Si iarasi venind, i-a gasit dormind, caci ochii lor erau ingreuiati si nu stiau ce sa-I raspunda.
41. Si a venit a treia oara si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! E gata! A sosit ceasul. Iata Fiul Omului este dat in mainile pacatosilor.
42. Sculati-va sa mergem. Iata, cel ce M-a vandut s-a apropiat.
43. Si indata, inca vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, si cu el multime cu sabii si cu ciomege, de la arhierei, de la carturari si de la batrani.
44. Iar vanzatorul le daduse semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este. Prindeti-L si duceti-L cu paza.
45. Si venind indata si apropiindu-se de El, a zis Lui: Invatatorule! Si L-a sarutat.
46. Iar ei au pus mana pe El si L-au prins.
47. Unul din cei ce stateau pe langa El, scotand sabia, a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea.
48. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu toiege, ca sa Ma prindeti.
49. In fiecare zi eram la voi in templu, invatand, si nu M-ati prins. Dar acestea sunt ca sa se implineasca Scripturile.
50. Si, lasandu-L, au fugit toti.
51. Iar un tanar mergea dupa El, infasurat intr-o panzatura, pe trupul gol, si au pus mana pe el.
52. El insa, smulgandu-se din panzatura, a fugit gol.
53. Si au dus pe Iisus la arhiereu si s-au adunat acolo toti arhiereii si batranii si carturarii.
54. Iar Petru, de departe, a mers dupa El, pana a intrat inauntru in curtea arhiereului si sedea impreuna cu slugile, incalzindu-se la foc.
55. Arhiereii si tot sinedriul cautau impotriva lui Iisus marturie ca sa-L dea la moarte, dar nu gaseau.
56. Ca multi marturiseau mincinos impotriva Lui, dar marturiile nu se potriveau.
57. Si ridicandu-se unii, au dat marturie mincinoasa impotriva Lui, zicand:
58. Noi L-am auzit zicand: Voi darama acest templu facut de mana, si in trei zile altul, nefacut de mana, voi cladi.
59. Dar nici asa marturia lor nu era la fel.
60. Si, sculandu-se in mijlocul lor, arhiereul L-a intrebat pe Iisus, zicand: Nu raspunzi nimic la tot ce marturisesc impotriva Ta acestia?
61. Iar El tacea si nu raspundea nimic. Iarasi L-a intrebat arhiereul si I-a zis: Esti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvantat?
62. Iar Iisus a zis: Eu sunt si veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta Celui Atotputernic si venind pe norii cerului.
63. Iar arhiereul, sfasiindu-si hainele, a zis: Ce trebuinta mai avem de martori?
64. Ati auzit hula. Ce vi se pare voua? Iar ei toti au judecat ca El este vinovat de moarte.
65. Si unii au inceput sa-L scuipe si sa-I acopere fata si sa-L bata cu pumnii si sa-I zica: Prooroceste! Si slugile Il bateau cu palmele.
66. Si Petru fiind jos in curte, a venit una din slujnicele arhiereului,
67. Si vazandu-l pe Petru, incalzindu-se, s-a uitat la el si a zis: Si tu erai cu Iisus Nazarineanul.
68. El insa a tagaduit, zicand: Nici nu stiu, nici nu inteleg ce zici. Si a iesit afara inaintea curtii; si a cantat cocosul.
69. Iar slujnica, vazandu-l, a inceput iarasi sa spuna celor de fata ca acesta este dintre ei.
70. Iar el a tagaduit iarasi. Si dupa putin timp, cei de fata ziceau iarasi lui Petru: Cu adevarat esti dintre ei, caci esti si galileian si vorbirea ta se aseamana.
71. Iar el a inceput sa se blesteme si sa se jure: Nu stiu pe omul acesta despre care ziceti.
72. Si indata cocosul a cantat a doua oara. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul pe care i-l spusese Iisus: Inainte de a canta de doua ori cocosul , de trei ori te vei lepada de Mine. Si a inceput sa planga.

CAPITOLUL 15
Iisus inaintea lui Pilat. Judecata si osanda. Cununa de spini. Rastignirea si inmormantarea.

1. Si indata dimineata, arhiereii, tinand sfat cu batranii, cu carturarii si cu tot sinedriul si legand pe Iisus, L-au dus si L-au predat lui Pilat.
2. Si L-a intrebat Pilat: Tu esti regele iudeilor? Iar El, raspunzand, i-a zis: Tu zici.
3. Iar arhiereii Il invinuiau de multe.
4. Iar Pilat L-a intrebat: Nu raspunzi nimic? Iata cate spun impotriva Ta.
5. Dar Iisus nimic n-a mai raspuns, incat Pilat se mira.
6. Iar la sarbatoarea Pastilor, le elibera un intemnitat pe care-l cereau ei.
7. Si era unul cu numele Baraba inchis impreuna cu niste razvratiti, care in rascoala savarsisera ucidere.
8. Si multimea, venind sus, a inceput sa ceara lui Pilat sa le faca precum obisnuia pentru ei.
9. Iar Pilat le-a raspuns, zicand: Voiti sa va eliberez pe regele iudeilor?
10. Fiindca stia ca arhiereii Il dadusera in mana lui din invidie.
11. Dar arhiereii au atatat multimea ca sa le elibereze mai degraba pe Baraba.
12. Iar Pilat, raspunzand iarasi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceti ca este regele iudeilor?
13. Ei iarasi au strigat: Rastigneste-L!
14. Iar Pilat le-a zis: Dar ce rau a facut? Iar ei mai mult strigau: Rastigneste-L!
15. Si Pilat, vrand sa faca pe voia multimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca sa fie rastignit.
16. Iar ostasii L-au dus inauntrul curtii, adica in pretoriu, si au adunat toata cohorta.
17. Si L-au imbracat in purpura si, impletindu-I o cununa de spini, I-au pus-o pe cap
18. Si au inceput sa se plece in fata Lui, zicand: Bucura-Te regele iudeilor!
19. Si-L bateau peste cap cu o trestie si-L scuipau si, cazand in genunchi, I se inchinau.
20. Si dupa ce L-au batjocorit, L-au dezbracat de purpura si L-au imbracat cu hainele Lui. Si L-au dus afara ca sa-L rastigneasca.
21. Si au silit pe un trecator, care venea din tarina, pe Simon Cirineul, tatal lui Alexandru si al lui Ruf, ca sa duca crucea Lui.
22. Si L-au dus la locul zis Golgota, care se talmaceste “locul Capatanii”.
23. Si I-au dat sa bea vin amestecat cu smirna, dar El n-a luat.
24. Si L-au rastignit si au impartit intre ei hainele Lui, aruncand sorti pentru ele, care ce sa ia.
25. Iar cand L-au rastignit, era ceasul al treilea.
26. Si vina Lui era scrisa deasupra: Regele iudeilor.
27. Si impreuna cu El au rastignit doi talhari: unul de-a dreapta si altul de-a stanga Lui.
28. Si s-a implinit Scriptura care zice: Cu cei fara de lege a fost socotit.
29. Iar cei ce treceau pe acolo Il huleau, clatinandu-si capetele si zicand: Huu! Cel care darami templul si in trei zile il zidesti.
30. Mantuieste-Te pe Tine Insuti, coborandu-Te de pe cruce!
31. De asemenea si arhiereii, batjocorindu-L intre ei, impreuna cu carturarii, ziceau: Pe altii a mantuit, dar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca!
32. Hristos, regele lui Israel, sa Se coboare de pe cruce, ca sa vedem si sa credem. Si cei impreuna rastigniti cu El Il ocarau.
33. Iar cand a fost ceasul al saselea, intuneric s-a facut peste tot pamantul pana la ceasul al noualea.
34. Si la al noualea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se talmaceste: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?
35. Iar unii din cei ce stateau acolo, auzind, ziceau: Iata, il striga pe Ilie.
36. Si, alergand, unul a inmuiat un burete in otet, l-a pus intr-o trestie si I-a dat sa bea, zicand: Lasati sa vedem daca vine Ilie ca sa-L coboare.
37. Iar Iisus, scotand un strigat mare, Si-a dat duhul.
38. Si catapeteasma templului s-a rupt in doua, de sus pana jos.
39. Iar sutasul care statea in fata Lui, vazand ca astfel Si-a dat duhul, a zis: Cu adevarat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
40. Si erau si femei care priveau de departe; intre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic si a lui Iosi, si Salomeea,
41. Care, pe cand era El in Galileea, mergeau dupa El si Ii slujeau, si multe altele care se suisera cu El la Ierusalim.
42. Si facandu-se seara, fiindca era vineri, care este inaintea sambetei,
43. Si venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus.
44. Iar Pilat s-a mirat ca a si murit si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult.
45. Si afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul.
46. Si Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca, si a pravalit o piatra la usa mormantului.
47. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

CAPITOLUL 16
Invierea Domnului. Trei aratari. Porunca botezului. Inaltarea la cer.

1. Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga.
2. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant.
3. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?
4. Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare.
5. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat.
6. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus.
7. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus.
8. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau.
9. Si inviind dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii (Duminica) El s-a aratat intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni.
10. Aceea, mergand, a vestit pe cei ce fusesera cu El si care se tanguiau si plangeau.
11. Si ei, auzind ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut.
12. Dupa aceea, S-a aratat in alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o tarina.
13. Si aceia, mergand, au vestit celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14. La urma, pe cand cei unsprezece sedeau la masa, li S-a aratat si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat.
15. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
16. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
18. Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
19. Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei, plecand, au propovaduit pretutindeni si Domnul lucra cu ei si intarea cuvantul, prin semnele care urmau. Amin.

Sfanta Evanghelie dupa Luca

SFANTA EVANGHELIE DUPA LUCA

CAPITOLUL 1
Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.

1. Deoarece multi s-au incercat sa alcatuiasca o istorisire despre faptele deplin adeverite intre noi,
2. Asa cum ni le-au lasat cei ce le-au vazut de la inceput si au fost slujitori ai Cuvantului,
3. Am gasit si eu cu cale, preaputernice Teofile, dupa ce am urmarit toate cu de-amanuntul de la inceput, sa ti le scriu pe rand,
4. Ca sa te incredintezi despre temenicia invataturii pe care ai primit-o.
5. Era in zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoteasca a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron si se numea Elisabeta.
6. Si erau amandoi drepti inaintea lui Dumnezeu, umbland fara prihana in toate poruncile si randuielile Domnului.
7. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpa si amandoi erau inaintati in zilele lor.
8. Si pe cand Zaharia slujea inaintea lui Dumnezeu, in randul saptamanii sale,
9. A iesit la sorti, dupa obiceiul preotiei, sa tamaieze intrand in templul Domnului.
10. Iar toata multimea poporului, in ceasul tamaierii, era afara si se ruga.
11. Si i s-a aratat ingerul Domnului, stand de-a dreapta altarului tamaierii.
12. Si vazandu-l, Zaharia s-a tulburat si frica a cazut peste el.
13. Iar ingerul a zis catre el: Nu te teme, Zaharia, pentru ca rugaciunea ta a fost ascultata si Elisabeta, femeia ta, iti va naste un fiu si-l vei numi Ioan.
14. Si bucurie si veselie vei avea si, de nasterea lui, multi se vor bucura.
15. Caci va fi mare inaintea Domnului; nu va bea vin, nici alta bautura ametitoare si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duhul Sfant.
16. Si pe multi din fiii lui Israel ii va intoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17. Si va merge inaintea Lui cu duhul si puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor spre copii si pe cei neascultatori la intelepciunea dreptilor, ca sa gateasca Domnului un popor pregatit.
18. Si a zis Zaharia catre inger: Dupa ce voi cunoaste aceasta? Caci eu sunt batran si femeia mea inaintata in zilele ei.
19. Si ingerul, raspunzand, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce sta inaintea lui Dumnezeu. Si am fost trimis sa graiesc catre tine si sa-ti binevestesc acestea.
20. Si iata vei fi mut si nu vei putea sa vorbesti pana in ziua cand vor fi acestea, pentru ca n-ai crezut in cuvintele mele, care se vor implini la timpul lor.
21. Si poporul astepta pe Zaharia si se mira ca intarzie in templu.
22. Si iesind, nu putea sa vorbeasca. Si ei au inteles ca a vazut vedenie in templu; si el le facea semne si a ramas mut.
23. Si cand s-au implinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
24. Iar dupa aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zamislit si cinci luni s-a tainuit pe sine, zicand:
25. Ca asa mi-a facut mie Domnul in zilele in care a socotit sa ridice dintre oameni ocara mea.
26. Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret,
27. Catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
28. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei.
29. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta?
30. Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu.
31. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.
32. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau.
33. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit.
34. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?
35. Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
36. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa.
37. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta.
38. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea.
39. Si in acele zile, sculandu-se Maria, s-a dus in graba in tinutul muntos, intr-o cetate a semintiei lui Iuda.
40. Si a intrat in casa lui Zaharia si a salutat pe Elisabeta.
41. Iar cand a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a saltat in pantecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh Sfant,
42. Si cu glas mare a strigat si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau.
43. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?
44. Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu.
45. Si fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de la Domnul.
46. Si a zis Maria: Mareste sufletul meu pe Domnul.
47. Si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu,
48. Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile.
49. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant este numele Lui.
50. Si mila Lui in neam si in neam spre cei ce se tem de El.
51. Facut-a tarie cu bratul Sau, risipit-a pe cei mandri in cugetul inimii lor.
52. Coborat-a pe cei puternici de pe tronuri si a inaltat pe cei smeriti,
53. Pe cei flamanzi i-a umplut de bunatati si pe cei bogati i-a scos afara deserti.
54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Sau, ca sa-Si aduca aminte de mila Sa,
55. Precum a grait catre parintii nostri, lui Avraam si semintiei lui, in veac.
56. Si a ramas Maria impreuna cu ea ca la trei luni; si s-a inapoiat la casa sa.
57. Si dupa ce s-a implinit vremea sa nasca, Elisabeta a nascut un fiu.
58. Si au auzit vecinii si rudele ei ca Domnul a marit mila Sa fata de ea si se bucurau impreuna cu ea.
59. Iar cand a fost in ziua a opta, au venit sa taie imprejur pruncul si-l numeau Zaharia, dupa numele tatalui sau.
60. Si raspunzand, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
61. Si au zis catre ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheama cu numele acesta.
62. Si au facut semn tatalui sau cum ar vrea el sa fie numit.
63. Si cerand o tablita, el a scris, zicand: Ioan este numele lui. Si toti s-au mirat.
64. Si indata i s-a deschis gura si limba si vorbea, binecuvantand pe Dumnezeu.
65. Si frica i-a cuprins pe toti care locuiau imprejurul lor; si in tot tinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
66. Si toti care le auzeau le puneau la inima, zicand: Ce va fi, oare, acest copil? Caci mana Domnului era cu el.
67. Si Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duh Sfant si a proorocit, zicand:
68. Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau;
69. Si ne-a ridicat putere de mantuire in casa lui David, slujitorul Sau,
70. Precum a grait prin gura sfintilor Sai prooroci din veac;
71. Mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc pe noi.
72. Si sa faca mila cu parintii nostri, ca ei sa-si aduca aminte de legamantul Sau cel sfant;
73. De juramantul cu care S-a jurat catre Avraam, parintele nostru,
74. Ca, fiind izbaviti din mana vrajmasilor, sa ne dea noua fara frica,
75. Sa-I slujim in sfintenie si in dreptate, inaintea fetei Sale, in toate zilele vietii noastre.
76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui,
77. Sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor,
78. Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus,
79. Ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii.
80. Iar copilul crestea si se intarea cu duhul. Si a fost in pustie pana in ziua aratarii lui catre Israel.

CAPITOLUL 2
Nasterea lui Hristos. Taierea imprejur si aducerea in templu. Simeon si Ana. Iisus, la doisprezece ani, vine la Ierusalim.

1. In zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea.
2. Aceasta inscriere s-a facut intai pe cand Quirinius ocarmuia Siria.
3. Si se duceau toti sa se inscrie, fiecare in cetatea sa.
4. Si s-a suit si Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, in Iudeea, in cetatea lui David care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David.
5. Ca sa se inscrie impreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era insarcinata.
6. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca,
7. Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.
8. Si in tinutul acela erau pastori, stand pe camp si facand de straja noaptea imprejurul turmei lor.
9. Si iata ingerul Domnului a statut langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare.
10. Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
11. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David.
12. Si acesta va fi semnul: Veti gasi un prunc infasat, culcat in iesle.
13. Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand:
14. Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!
15. Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut.
16. Si, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle.
17. Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil.
18. Si toti cati auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori.
19. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa.
20. Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cate auzisera si vazusera precum li se spusese.
21. Si cand s-au implinit opt zile, ca sa-L taie imprejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de inger, mai inainte de a se zamisli in pantece.
22. Si cand s-au implinit zilele curatirii lor, dupa legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca sa-L puna inaintea Domnului.
23. Precum este scris in Legea Domnului, ca orice intai-nascut de parte barbateasca sa fie inchinat Domnului.
24. Si sa dea jertfa, precum s-a zis in Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25. Si iata era un om in Ierusalim, cu numele Simeon; si omul acesta era drept si temator de Dumnezeu, asteptand mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era asupra lui.
26. Si lui i se vestise de catre Duhul Sfant ca nu va vedea moartea pana ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
27. Si din indemnul Duhului a venit la templu; si cand parintii au adus inauntru pe Pruncul Iisus, ca sa faca pentru El dupa obiceiul Legii,
28. El L-a primit in bratele sale si a binecuvantat pe Dumnezeu si a zis:
29. Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvantul Tau, in pace,
30. Ca ochii mei vazura mantuirea Ta,
31. Pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor,
32. Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel.
33. Iar Iosif si mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.
34. Si i-a binecuvantat Simeon si a zis catre Maria, mama Lui: Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri.
35. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi.
36. Si era si Ana proorocita, fiica lui Fanuel, din semintia lui Aser, ajunsa la adanci batranete si care traise cu barbatul ei sapte ani de la fecioria sa.
37. Si ea era vaduva, in varsta de optzeci si patru de ani, si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua in post si in rugaciuni.
38. Si venind ea in acel ceas, lauda pe Dumnezeu si vorbea despre Prunc tuturor celor ce asteptau mantuire in Ierusalim.
39. Dupa ce au savarsit toate, s-au intors in Galileea, in cetatea lor Nazaret.
40. Iar Copilul crestea si Se intarea cu duhul, umplandu-Se de intelepciune si harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
41. Si parintii Lui, in fiecare an, se duceau de sarbatoarea Pastilor, la Ierusalim.
42. Iar cand a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, dupa obiceiul sarbatorii.
43. Si sfarsindu-se zilele, pe cand se intorceau ei, Copilul Iisus a ramas in Ierusalim si parintii Lui nu stiau.
44. Si socotind ca este in ceata calatorilor de drum, au venit cale de o zi, cautandu-L printre rude si printre cunoscuti.
45. Si, negasindu-L, s-au intors la Ierusalim, cautandu-L.
46. Iar dupa trei zile L-au aflat in templu, sezand in mijlocul invatatorilor, ascultandu-i si intrebandu-i.
47. Si toti care Il auzeau se minunau de priceperea si de raspunsurile Lui.
48. Si vazandu-L, ramasera uimiti, iar mama Lui a zis catre El: Fiule, de ce ne-ai facut noua asa? Iata, tatal Tau si eu Te-am cautat ingrijorati.
49. Si El a zis catre ei: De ce era sa Ma cautati? Oare, nu stiati ca in cele ale Tatalui Meu trebuie sa fiu?
50. Dar ei n-au inteles cuvantul pe care l-a spus lor.
51. Si a coborat cu ei si a venit in Nazaret si le era supus. Iar mama Lui pastra in inima ei toate aceste cuvinte.
52. Si Iisus sporea cu intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni.

CAPITOLUL 3
Predica lui Ioan Botezatorul. Marturia lui despre Hristos. Botezul si spita neamului lui Iisus.

1. In al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele sau, tetrarh al Itureii si al tinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei,
2. In zilele arhiereilor Anna si Caiafa, a fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie.
3. Si a venit el in toata imprejurimea Iordanului, propovaduind botezul pocaintei, spre iertarea pacatelor.
4. Precum este scris in cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: “Este glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui.
5. Orice vale se va umple si orice munte si orice deal se va pleca; caile cele strambe se vor face drepte si cele colturoase, drumuri netede.
6. Si toata faptura va vedea mantuirea lui Dumnezeu”.
7. Deci zicea Ioan multimilor care veneau sa se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a aratat sa fugiti de mania ce va sa fie?
8. Faceti, dar, roade vrednice de pocainta si nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam.
9. Acum securea sta la radacina pomilor; deci orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
10. Si multimile il intrebau, zicand: Ce sa facem deci?
11. Raspunzand, Ioan le zicea: Cel ce are doua haine sa dea celui ce nu are si cel ce are bucate sa faca asemenea.
12. Si au venit si vamesii sa se boteze si i-au spus: Invatatorule, noi ce sa facem?
13. El le-a raspuns: Nu faceti nimic mai mult peste ce va este randuit.
14. Si il intrebau si ostasii, zicand: Dar noi ce sa facem? Si le-a zis: Sa nu asupriti pe nimeni, nici sa invinuiti pe nedrept, si sa fiti multumiti cu solda voastra.
15. Iar poporul fiind in asteptare si intrebandu-se toti despre Ioan in cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul?
16. A raspuns Ioan tuturor, zicand: Eu va botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duh Sfant si cu foc,
17. A Carui lopata este in mana Lui, ca sa curete aria si sa adune graul in jitnita Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins.
18. Inca si alte multe indemnand, propovaduia poporului vestea cea buna.
19. Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau, si pentru toate relele pe care le-a facut Irod,
20. A adaugat la toate si aceasta, incat a inchis pe Ioan in temnita.
21. Si dupa ce s-a botezat tot poporul, botezandu-Se si Iisus si rugandu-Se, s-a deschis cerul,
22. Si S-a coborat Duhul Sfant peste El, in chip trupesc, ca un porumbel, si s-a facut glas din cer: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit.
23. Si Iisus Insusi era ca de treizeci de ani cand a inceput (sa propovaduiasca), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,
24. Fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
25. Fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
26. Fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
27. Fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
28. Fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
29. Fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
30. Fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
31. Fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
32. Fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Sala, fiul lui Naason,
33. Fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.
34. Fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
35. Fiul lui Serug, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
36. Fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sim, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
37. Fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul Iaret, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam,
38. Fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 4
Ispita de pe muntele Carantaniei. Iisus incepe sa predice in Capernaum si in Nazaret, vindeca pe soacra lui Petru si pe altii.

1. Iar Iisus, plin de Duhul Sfant, S-a intors de la Iordan si a fost dus de Duhul in pustie,
2. Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Si in aceste zile nu a mancat nimic; si, sfarsindu-se ele, a flamanzit.
3. Si I-a spus diavolul: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre sa se faca paine.
4. Si a raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant al lui Dumnezeu.
5. Si suindu-L diavolul pe un munte inalt, I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile lumii.
6. Si I-a zis diavolul: Tie iti voi da toata stapanirea aceasta si stralucirea lor, caci mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc;
7. Deci daca Tu Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta.
8. Si raspunzand, Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano, caci scris este: “Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti”.
9. Si L-a dus in Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te de aici jos;
10. Caci scris este: “Ca ingerilor Sai va porunci pentru Tine, ca sa Te pazeasca”;
11. Si te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau.
12. Si raspunzand, Iisus i-a zis: S-a spus: “Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”.
13. Si diavolul, sfarsind toata ispita, s-a indepartat de la El, pana la o vreme.
14. Si S-a intors Iisus in puterea Duhului in Galileea si a iesit vestea despre El in toata imprejurimea.
15. Si invata in sinagogile lor, slavit fiind de toti.
16. Si a venit in Nazaret, unde fusese crescut, si, dupa obiceiul Sau, a intrat in ziua sambetei in sinagoga si S-a sculat sa citeasca.
17. Si I s-a dat cartea proorocului Isaia. Si, deschizand El cartea, a gasit locul unde era scris:
18. “Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns sa binevestesc saracilor; M-a trimis sa vindec pe cei zdrobiti cu inima; sa propovaduiesc robilor dezrobirea si celor orbi vederea; sa slobozesc pe cei apasati,
19. Si sa vestesc anul placut Domnului”.
20. Si inchizand cartea si dand-o slujitorului, a sezut, iar ochii tuturor erau atintiti asupra Lui.
21. Si El a inceput a zice catre ei: Astazi s-a implinit Scriptura aceasta in urechile voastre.
22. Si toti Il incuviintau si se mirau de cuvintele harului care ieseau din gura Lui si ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?
23. Si El le-a zis: Cu adevarat Imi veti spune aceasta pilda: Doctore, vindeca-te pe tine insuti! Cate am auzit ca s-au facut in Capernaum, fa si aici in patria Ta.
24. Si le-a zis: Adevarat zic voua ca nici un prooroc nu este bine primit in patria sa.
25. Si adevarat va spun ca multe vaduve erau in zilele lui Ilie, in Israel, cand s-a inchis cerul trei ani si sase luni, incat a fost foamete mare peste tot pamantul.
26. Si la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decat la Sarepta Sidonului, la o femeie vaduva.
27. Si multi leprosi erau in Israel in zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curatat, decat Neeman Sirianul.
28. Si toti, in sinagoga, auzind acestea, s-au umplut de manie.
29. Si sculandu-se, L-au scos afara din cetate si L-au dus pe spranceana muntelui, pe care era zidita cetatea lor, ca sa-L arunce in prapastie;
30. Iar El, trecand prin mijlocul lor, S-a dus.
31. Si S-a coborat la Capernaum, cetate a Galileii, si ii invata sambata.
32. Si erau uimiti de invatatura Lui, caci cuvantul Lui era cu putere.
33. Iar in sinagoga era un om, avand duh de demon necurat, si a strigat cu glas tare:
34. Lasa! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca sa ne pierzi? Te stim cine esti: Sfantul lui Dumnezeu.
35. Si l-a certat Iisus, zicand: Taci si iesi din el. Iar demonul, aruncandu-l in mijlocul sinagogii, a iesit din el, cu nimic vatamandu-l.
36. Si frica li s-a facut tuturor si spuneau unii catre altii, zicand: Ce este acest cuvant? Ca porunceste duhurilor necurate, cu stapanire si cu putere, si ele ies.
37. Si a iesit vestea despre El in tot locul din imprejurimi.
38. Si sculandu-Se din sinagoga, a intrat in casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era prinsa de friguri rele si L-au rugat pentru ea.
39. Si El, plecandu-Se asupra ei, a certat frigurile si frigurile au lasat-o. Iar ea, indata sculandu-se, le slujea;
40. Dar apunand soarele, toti cati aveau bolnavi de felurite boli ii aduceau la El; iar El, punandu-Si mainile pe fiecare dintre ei, ii facea sanatosi.
41. Din multi ieseau si demoni, care strigau si ziceau: Tu esti Fiul lui Dumnezeu. Dar El, certandu-i, nu-i lasa sa vorbeasca acestea, ca stiau ca El este Hristosul.
42. Iar facandu-se ziua, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu; si multimile Il cautau si au venit pana la El, si-L tineau ca sa nu plece de la ei.
43. Si El a zis catre ei: Trebuie sa binevestesc imparatia lui Dumnezeu si altor cetati, fiindca pentru aceasta am fost trimis.
44. Si propovaduia in sinagogile Galileii.

CAPITOLUL 5
Pescuirea minunata. Vindecarea unui lepros si a unui slabanog. Chemarea lui Levi. Despre post.

1. Pe cand multimea Il imbulzea, ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa lacul Ghenizaret,
2. A vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele.
3. Si urcandu-Se intr-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat. Si sezand in corabie, invata, din ea, multimile.
4. Iar cand a incetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mana la adanc, si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti.
5. Si, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele.
6. Si facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele.
7. Si au facut semn celor care erau in cealalta corabie, sa vina sa le ajute. Si au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se afunde,
8. Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la genunchii lui Iisus, zicand: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos.
9. Caci spaima il cuprinsese pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuitul pestilor pe care ii prinsesera.
10. Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau impreuna cu Simon. Si a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni.
11. Si tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El.
12. Si pe cand erau intr-una din cetati, iata un om plin de lepra; vazand pe Iisus, a cazut cu fata la pamant si I s-a rugat zicand: Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti.
13. Si intinzand El mana, S-a atins de lepros, zicand: Voiesc, fii curatat! Si indata s-a dus lepra de pe el.
14. Iar Iisus i-a poruncit sa nu spuna nimanui, ci, mergand, arata-te preotului si, pentru curatirea ta, du jertfa, precum a oranduit Moise, spre marturie lor.
15. Dar si mai mult strabatea vorba despre El si multimi multe se adunau, ca sa asculte si sa se vindece de bolile lor.
16. Iar El Se retragea in locuri pustii si Se ruga.
17. Si intr-una din zile Iisus invata si de fata sedeau farisei si invatatori ai Legii, veniti din toate satele Galileii, din Iudeea si din Ierusalim. Si puterea Domnului se arata in tamaduiri.
18. Si iata niste barbati aduceau pe pat un om care era slabanog si cautau sa-l duca inauntru si sa-l puna inaintea Lui;
19. Dar negasind pe unde sa-l duca, din pricina multimii, s-au suit pe acoperis si, printre caramizi, l-au lasat cu patul in mijloc, inaintea lui Iisus.
20. Si vazand credinta lor, El le-a zis: Omule, iertate iti sunt pacatele tale.
21. Iar fariseii si carturarii au inceput sa carteasca, zicand: Cine este Acesta care graieste hule? Cine poate sa ierte pacatele decat unul Dumnezeu?
22. Iar Iisus, cunoscand gandurile lor, raspunzand a zis catre ei: Ce cugetati in inimile voastre?
23. Ce este mai usor? A zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala si umbla?
24. Iar ca sa stiti ca Fiul Omului are pe pamant putere sa ierte pacatele, a zis slabanogului: Tie iti zic: Scoala-te, ia patul tau si mergi la casa ta.
25. Si indata, ridicandu-se inaintea lor, luand patul pe care zacuse, s-a dus la casa sa, slavind pe Dumnezeu.
26. Si uimire i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu si, plini de frica, ziceau: Am vazut astazi lucruri minunate.
27. Si dupa aceasta a iesit si a vazut un vames, cu numele Levi, care sedea la vama, si i-a zis: Vino dupa Mine.
28. Si, lasand toate, el s-a sculat si a mers dupa El.
29. Si I-a facut Levi un ospat mare in casa sa. Si era multime multa de vamesi si de altii care sedeau cu ei la masa.
30. Dar fariseii si carturarii lor murmurau catre ucenicii Lui, zicand: De ce mancati si beti impreuna cu vamesii si cu pacatosii?
31. Si Iisus, raspunzand, a zis catre ei: N-au trebuinta de doctor cei sanatosi, ci cei bolnavi.
32. N-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta.
33. Iar ei au zis catre El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea si fac rugaciuni, de asemenea si ai fariseilor, iar ai Tai mananca si beau.
34. Iar Iisus a zis catre ei: Puteti, oare, sa faceti pe fiii nuntii sa posteasca, cat timp Mirele este cu ei?
35. Dar vor veni zile cand Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti in acele zile.
36. Le-a spus lor si o pilda: Nimeni, rupand petic de la haina noua, nu-l pune la haina veche, altfel rupe haina cea noua, iar peticul luat din ea nu se potriveste la cea veche.
37. Si nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; si se varsa si vinul si se strica si burdufurile.
38. Ci vinul nou trebuie pus in burdufuri noi si impreuna se vor pastra.
39. Si nimeni, band vin vechi, nu voieste de cel nou, caci zice: E mai bun cel vechi.

CAPITOLUL 6
Ucenicii smulg spice sambata. Vindecarea unui om cu mana uscata, sambata. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte.

1. Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau.
2. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceti ce nu se cade a face sambata?
3. Si Iisus, raspunzand, a zis catre ei: Oare n-ati citit ce a facut David, cand a flamanzit el si cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat in casa lui Dumnezeu si a luat painile punerii inainte si a mancat si a dat si insotitorilor sai, din ele, pe care nu se cuvine sa le manance decat numai preotii?
5. Si le zicea: Fiul Omului este Domn si al sambetei.
6. Iar in alta sambata, a intrat El in sinagoga si invata. Si era acolo un om a carui mana dreapta era uscata.
7. Dar carturarii si fariseii Il pandeau de-l va vindeca sambata, ca sa-I gaseasca vina.
8. Insa El stia gandurile lor si a zis omului care avea mana uscata: Scoala-te si stai la mijloc. El s-a sculat si a stat.
9. Atunci Iisus a zis catre ei: Va intreb pe voi, ce se cade sambata: a face bine sau a face rau? A scapa un suflet sau a-l pierde?
10. Si privind imprejur pe toti acestia, i-a zis: Intinde mana ta. Iar el a facut asa si mana lui s-a facut sanatoasa, ca si cealalta.
11. Ei insa s-au umplut de manie si vorbeau unii cu altii ce sa faca cu Iisus.
12. Si in zilele acelea, Iisus a iesit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.
13. Si cand s-a facut ziua, a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.
14. Pe Simon, caruia i-a zis Petru, si pe Andrei, fratele lui, si pe Iacov, si pe Ioan, si pe Filip, si pe Vartolomeu,
15. Si pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu si pe Simon numit Zilotul,
16. Si pe Iuda al lui Iacov si pe Iuda Iscarioteanul, care s-a facut tradator.
17. Si coborand impreuna cu ei, a stat in loc ses, El si multime multa de ucenici ai Sai si multime mare de popor din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe tarmul Tirului si al Sidonului, care venisera ca sa-L asculte si sa se vindece de bolile lor.
18. Si cei chinuiti de duhuri necurate se vindecau.
19. Si toata multimea cauta sa se atinga de El ca putere iesea din El si-i vindeca pe toti.
20. Si El, ridicandu-Si ochii spre ucenicii Sai, zicea: Fericiti voi cei saraci, ca a voastra este imparatia lui Dumnezeu.
21. Fericiti voi care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade.
22. Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor izgoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele voastre ca rau din pricina Fiului Omului.
23. Bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca, iata, plata voastra multa este in cer; pentru ca tot asa faceau proorocilor parintii lor.
24. Dar vai voua bogatilor, ca va luati pe pamant mangaierea voastra.
25. Vai voua celor ce sunteti satui acum, ca veti flamanzi. Vai voua celor ce astazi radeti, ca veti plange si va veti tangui.
26. Vai voua cand toti oamenii va vor vorbi de bine. Caci tot asa faceau proorocilor mincinosi parintii lor.
27. Iar voua celor ce ascultati va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;
28. Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.
29. Celui ce te loveste peste obraz, intoarce-i si pe celalalt; pe cel ce-ti ia haina, nu-l impiedica sa-ti ia si camasa;
30. Oricui iti cere, da-i; si de la cel care ia lucrurile tale, nu cere inapoi.
31. Si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea;
32. Si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei.
33. Si daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac.
34. Si daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai.
35. Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai.
36. Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv.
37. Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si veti fi iertati.
38. Dati si se va da. Turna-vor in sanul vostru o masura buna, indesata, clatinata si cu varf, caci cu ce masura veti masura, cu aceeasi vi se va masura.
39. Si le-a spus si pilda: Poate orb pe orb sa calauzeasca? Nu vor cadea amandoi in groapa?
40. Nu este ucenic mai presus decat invatatorul sau; dar orice ucenic desavarsit va fi ca invatatorul sau.
41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar barna din ochiul tau nu o iei in seama?
42. Sau cum poti sa zici fratelui tau: Frate, lasa sa scot paiul din ochiul tau, nevazand barna care este in ochiul tau? Fatarnice, scoate mai intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.
43. Caci nu este pom bun care sa faca roade rele si, iarasi, nici pom rau care sa faca roade bune.
44. Caci fiecare pom se cunoaste dupa roadele lui. Ca nu se aduna smochine din maracini si nici nu se culeg struguri din spini.
45. Omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale, scoate cele bune, pe cand omul rau, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Caci din prisosul inimii graieste gura lui.
46. Si pentru ce Ma chemati: Doamne, Doamne, si nu faceti ce va spun?
47. Oricine vine la Mine si aude cuvintele Mele si le face, va voi arata cu cine se aseamana:
48. Asemenea este unui om care, zidindu-si casa, a sapat, a adancit si i-a pus temelia pe piatra, si venind apele mari si puhoiul izbind in casa aceea, n-a putut s-o clinteasca, fiindca era bine cladita pe piatra.
49. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care si-a zidit casa pe pamant fara temelie, si izbind in ea puhoiul de ape, indata a cazut si prabusirea acelei case a fost mare.

CAPITOLUL 7
Vindecarea slugii unui sutas. Vindecarea tanarului din Nain. Trimisii lui Ioan Botezatorul. Ungerea lui Iisus de catre femeia pacatoasa.

1. Si dupa ce a sfarsit toate aceste cuvinte ale Sale in auzul poporului, a intrat in Capernaum.
2. Iar sluga unui sutas, care era la el in cinste, fiind bolnava era sa moara.
3. Si auzind despre Iisus, a trimis la El batrani ai iudeilor, rugandu-L sa vina si sa vindece pe sluga lui.
4. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat staruitor, zicand: Vrednic este sa-i faci lui aceasta,
5. Caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.
6. Iar Iisus mergea cu ei. Si nefiind El acum departe de casa, a trimis la El prieteni, zicandu-I: Doamne, nu Te osteni, ca nu sunt vrednic ca sa intri sub acoperamantul meu.
7. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic sa vin la Tine. Ci spune cu cuvantul si se va vindeca sluga mea.
8. Caci si eu sunt om pus sub stapanire, avand sub mine ostasi, si zic acestuia: Du-te, si se duce, si altuia: Vino, si vine, si slugii mele: Fa aceasta, si face.
9. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el si, intorcandu-Se, a zis multimii care venea dupa El: Zic voua ca nici in Israel n-am aflat atata credinta;
10. Si intorcandu-se cei trimisi acasa, au gasit sluga sanatoasa.
11. Si dupa aceea, S-a dus intr-o cetate numita Nain si cu El impreuna mergeau ucenicii Lui si multa multime.
12. Iar cand S-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din cetate era cu ea.
13. Si, vazand-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange!
14. Si apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Si a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te.
15. Si s-a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca, si l-a dat mamei lui.
16. Si frica i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Prooroc mare s-a ridicat intre noi si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau.
17. Si a iesit cuvantul acesta despre El in toata Iudeea si in toata imprejurimea.
18. Si au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.
19. Si chemand la sine pe doi dintre ucenicii sai, Ioan i-a trimis catre Domnul, zicand: Tu esti Cel ce va sa vina sau sa asteptam pe altul?
20. Si ajungand la El, barbatii au zis: Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine, zicand: Tu esti Cel ce va sa vina sau sa asteptam pe altul?
21. Si in acel ceas El a vindecat pe multi de boli si de rani si de duhuri rele si multor orbi le-a daruit vederea.
22. Si raspunzand, le-a zis: Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce ati vazut si cele ce ati auzit: Orbii vad, schiopii umbla, leprosii se curatesc, surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se binevesteste.
23. Si fericit este acela care nu se va sminti intru Mine.
24. Iar, dupa ce trimisii lui Ioan au plecat, El a inceput sa vorbeasca multimilor despre Ioan: Ce ati iesit sa priviti, in pustie? Oare trestie clatinata de vant?
25. Dar ce ati iesit sa vedeti? Oare om imbracat in haine moi? Iata, cei ce poarta haine scumpe si petrec in desfatare sunt in casele regilor.
26. Dar ce-ati iesit sa vedeti? Oare prooroc? Da! Zic voua: si mai mult decat un prooroc.
27. Acesta este cel despre care s-a scris: “Iata trimit inaintea fetei Tale pe ingerul Meu care va gati calea Ta, inaintea Ta”.
28. Zic voua: Intre cei nascuti din femei, nimeni nu este mai mare decat Ioan; dar cel mai mic in imparatia lui Dumnezeu este mai mare decat el.
29. Si tot poporul auzind, si vamesii s-au incredintat de dreptatea lui Dumnezeu, botezandu-se cu botezul lui Ioan.
30. Iar fariseii si invatatorii de lege au calcat voia lui Dumnezeu in ei insisi, nebotezandu-se de el.
31. Cu cine voi asemana pe oamenii acestui neam? Si cu cine sunt ei asemenea?
32. Sunt asemenea copiilor care sed in piata si striga unii catre altii, zicand: V-am cantat din fluier si n-ati jucat; v-am cantat de jale si n-ati plans.
33. Caci a venit Ioan Botezatorul, nemancand paine si negustand vin, si ziceti: Are demon!
34. A venit si Fiul Omului, mancand si band, si ziceti: Iata un om mancacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si al pacatosilor!
35. Dar Intelepciunea a fost gasita dreapta de catre toti fiii ei.
36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus sa manance cu el. Si intrand in casa fariseului, a sezut la masa.
37. Si iata era in cetate o femeie pacatoasa si, afland ca sade la masa, in casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Si, stand la spate, langa picioarele Lui, plangand, a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. Si saruta picioarele Lui si le ungea cu mir.
39. Si vazand, fariseul, care-L chemase, a zis in sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa.
40. Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Simone, am sa-ti spun ceva. Invatatorule, spune, zise el.
41. Un camatar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celalalt cu cincizeci.
42. Dar, neavand ei cu ce sa plateasca, i-a iertat pe amandoi. Deci, care dintre ei il va iubi mai mult?
43. Simon, raspunzand, a zis: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
44. Si intorcandu-se catre femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta si apa pe picioare nu Mi-ai dat; ea insa, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul ei.
45. Sarutare nu Mi-ai dat; ea insa de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele.
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea insa cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea iti zic: Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste.
48. Si a zis ei: Iertate iti sunt pacatele.
49. Si au inceput cei ce sedeau impreuna la masa sa zica in sine: Cine este Acesta care iarta si pacatele?
50. Iar catre femeie a zis: Credinta ta te-a mantuit; mergi in pace.

CAPITOLUL 8
Pilda semanatorului. Mama si fratii lui Iisus. Potolirea furtunii. Demonizatul din tinutul Gherghesenilor. Invierea fiicei lui Iair. Vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.

1. Si dupa aceea Iisus umbla prin cetati si prin sate, propovaduind si binevestind imparatia lui Dumnezeu, si cei doisprezece erau cu El;
2. Si unele femei care fusesera vindecate de duhuri rele si de boli: Maria, numita Magdalena, din care iesisera sapte demoni,
3. Si Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, si Suzana si multe altele care le slujeau din avutul lor.
4. Si adunandu-se multime multa si venind de prin cetati la El, a zis in pilda:
5. Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Si semanand el, una a cazut langa drum si a fost calcata cu picioarele si pasarile cerului au mancat-o.
6. Si alta a cazut pe piatra, si, rasarind, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala.
7. Si alta a cazut intre spini si spinii, crescand cu ea, au inabusit-o.
8. Si alta a cazut pe pamantul cel bun si, crescand, a facut rod insutit. Acestea zicand, striga: Cine are urechi de auzit sa auda.
9. Si ucenicii Lui Il intrebau: Ce inseamna pilda aceasta?
10. El a zis: Voua va este dat sa cunoasteti tainele imparatiei lui Dumnezeu, iar celorlalti in pilde, ca, vazand, sa nu vada si, auzind, sa nu inteleaga.
11. Iar pilda aceasta inseamna: Samanta este cuvantul lui Dumnezeu.
12. Iar cea de langa drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca.
13. Iar cea de pe piatra sunt aceia care, auzind cuvantul il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada.
14. Cea cazuta intre spini sunt cei ce aud cuvantul, dar umbland cu grijile si cu bogatia si cu placerile vietii, se inabusa si nu rodesc.
15. Iar cea de pe pamant bun sunt cei ce, cu inima curata si buna, aud cuvantul, il pastreaza si rodesc intru rabdare.
16. Nimeni, aprinzand faclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aseaza in sfesnic, pentru ca cei ce intra sa vada lumina.
17. Caci nu este nimic ascuns, care sa nu se dea pe fata si nimic tainic, care sa nu se cunoasca si sa nu vina la aratare.
18. Luati seama deci cum auziti: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua de la el.
19. Si au venit la El mama Lui si fratii; dar nu puteau sa se apropie de El din pricina multimii.
20. Si I s-a vestit: Mama Ta si fratii Tai stau afara si voiesc sa Te vada.
21. Iar El, raspunzand, a zis catre ei: Mama mea si fratii Mei sunt acestia care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l indeplinesc.
22. Si intr-una din zile a intrat in corabie cu ucenicii Sai si a zis catre ei: Sa trecem de cealalta parte a lacului. Si au plecat.
23. Dar, pe cand ei vasleau, El a adormit. Si s-a lasat pe lac o furtuna de vant, si corabia se umplea de apa si erau in primejdie.
24. Si, apropiindu-se, L-au desteptat, zicand: Invatatorule, Invatatorule, pierim. Iar El, sculandu-Se, a certat vantul si valul apei si ele au incetat si s-a facut liniste.
25. Si le-a zis: Unde este credinta voastra? Iar ei, temandu-se, s-au mirat, zicand unii catre altii: Oare cine este Acesta, ca porunceste si vanturilor si apei, si-L asculta?
26. Si au ajuns cu corabia in tinutul Gerghesenilor, care este in fata Galileii.
27. Si iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte.
28. Si vazand pe Iisus, strigand, a cazut inaintea Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui.
29. Caci poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea, si era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand legaturile, era manat de demon, in pustie.
30. Si l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el.
31. Si-L rugau pe El sa nu le porunceasca sa mearga in adanc.
32. Si era acolo o turma mare de porci, care pasteau pe munte. Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; si le-a ingaduit.
33. Si, iesind demonii din om, au intrat in porci, iar turma s-a aruncat de pe tarm in lac si s-a inecat.
34. Iar pazitorii vazand ce s-a intamplat, au fugit si au vestit in cetate si prin sate.
35. Si au iesit sa vada ce s-a intamplat si au venit la Iisus si au gasit pe omul din care iesisera demonii, imbracat si intreg la minte, sezand jos, la picioarele lui Iisus si s-au infricosat.
36. Si cei ce vazusera le-au spus cum a fost izbavit demonizatul.
37. Si L-a rugat pe El toata multimea din tinutul Gerghesenilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare. Iar El, intrand in corabie, S-a inapoiat.
38. Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat drumul zicand:
39. Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. Si a plecat, vestind in toata cetatea cate ii facuse Iisus.
40. Si cand s-a intors Iisus, L-a primit multimea, caci toti Il asteptau.
41. Si iata a venit un barbat, al carui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii. Si cazand la picioarele lui Iisus, Il ruga sa intre in casa Lui,
42. Caci avea numai o fiica, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte. Si, pe cand se ducea El, multimile Il impresurau.
43. Si o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea ei, si de nici unul nu putuse sa fie vindecata,
44. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si indata s-a oprit curgerea sangelui ei.
45. Si a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toti tagaduind, Petru si ceilalti care erau cu El, au zis: Invatatorule, multimile Te imbulzesc si Te stramtoreaza si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?
46. Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Caci am simtit o putere care a iesit din Mine.
47. Si, femeia, vazandu-se vadita, a venit tremurand si, cazand inaintea Lui, a spus de fata cu tot poporul din ce cauza s-a atins de El si cum s-a tamaduit indata.
48. Iar El i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace.
49. Si inca vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicand: A murit fiica ta. Nu mai supara pe Invatatorul.
50. Dar Iisus, auzind, i-a raspuns: Nu te teme; crede numai si se va izbavi.
51. Si venind in casa n-a lasat pe nimeni sa intre cu El, decat numai pe Petru si pe Ioan si pe Iacov si pe tatal copilei si pe mama.
52. Si toti plangeau si se tanguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plangeti; n-a murit, ci doarme.
53. Si radeau de El, stiind ca a murit.
54. Iar El, scotand pe toti afara si apucand-o de mana, a strigat, zicand: Copila, scoala-te!
55. Si duhul ei s-a intors si a inviat indata; si a poruncit El sa i se dea sa manance.
56. Si au ramas uimiti parintii ei. Iar El le-a poruncit sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat.

CAPITOLUL 9
Trimiterea apostolilor. Saturarea celor cinci mii de oameni. Marturisirea lui Petru. Intaia si a doua vestire a Patimilor. Schimbarea la fata. Vindecarea copilului demonizat. Care este intaiul intre apostoli? Urmarea lui Iisus.

1. Si chemand pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat putere si stapanire peste toti demonii si sa vindece bolile.
2. Si i-a trimis sa propovaduiasca imparatia lui Dumnezeu si sa vindece pe cei bolnavi.
3. Si a zis catre ei: Sa nu luati nimic pe drum, nici toiag, nici traista, nici paine, nici bani si nici sa nu aveti cate doua haine.
4. Si in orice casa veti intra, acolo sa ramaneti si de acolo sa plecati.
5. Si cati nu va vor primi, iesind din acea cetate scuturati praful de pe picioarele voastre, spre marturie impotriva lor.
6. Iar ei, plecand, mergeau prin sate binevestind si vindecand pretutindeni.
7. Si a auzit Irod tetrarhul toate cele facute si era nedumerit, ca se zicea de catre unii ca Ioan s-a sculat din morti;
8. Iar de unii ca Ilie s-a aratat, iar de altii, ca un prooroc dintre cei vechi a inviat.
9. Iar Irod a zis: Lui Ioan eu i-am taiat capul. Cine este dar Acesta despre care aud asemenea lucruri? Si cauta sa-l vada.
10. Si, intorcandu-se apostolii, I-au spus toate cate au facut. Si, luandu-i cu Sine, S-a dus de o parte intr-un loc pustiu, aproape de cetatea numita Betsaida.
11. Iar multimile, afland, au mers dupa El si El, primindu-le, le vorbea despre imparatia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuinta de vindecare ii facea sanatosi.
12. Dar ziua a inceput sa se plece spre seara. Si, venind la El, cei doisprezece I-au spus: Da drumul multimii sa se duca prin satele si prin satuletele dimprejur, ca sa poposeasca si sa-si gaseasca mancare, ca aici suntem in loc pustiu.
13. Iar El a zis catre ei: Dati-le voi sa manance. Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci paini si doi pesti, afara numai daca, ducandu-ne noi, vom cumpara merinde pentru tot poporul acesta.
14. Caci erau ca la cinci mii de barbati. Dar El a zis catre ucenicii Sai: Asezati-i jos, in cete de cate cincizeci de insi.
15. Si au facut asa si i-au asezat pe toti.
16. Iar Iisus, luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, le-a binecuvantat, a frant si a dat ucenicilor, ca sa puna multimii inainte.
17. Si au mancat si s-au saturat toti si au luat ceea ce le-a ramas, douasprezece cosuri de faramituri.
18. Si cand Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, si i-a intrebat, zicand: Cine zic multimile ca sunt Eu?
19. Iar ei, raspunzand, au zis: Ioan Botezatorul, iar altii Ilie, iar altii ca a inviat un prooroc din cei vechi.
20. Si El le-a zis: Dar voi cine ziceti ca sunt Eu? Iar Petru, raspunzand, a zis: Hristosul lui Dumnezeu.
21. Iar El, certandu-i, le-a poruncit sa nu spuna nimanui aceasta,
22. Zicand ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de catre batrani si de catre arhierei si de catre carturari si sa fie omorat, iar a treia zi sa invieze.
23. Si zicea catre toti: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie;
24. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde; iar cine-si va pierde sufletul pentru Mine, acela il va mantui.
25. Ca ce foloseste omului daca va castiga lumea toata, iar pe sine se va pierde sau se va pagubi?
26. Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri.
27. Cu adevarat insa spun voua: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu.
28. Iar dupa cuvintele acestea, ca la opt zile, luand cu Sine pe Petru si pe Ioan si pe Iacov, S-a suit pe munte ca sa Se roage.
29. Si pe cand se ruga El, chipul fetei Sale s-a facut altul si imbracamintea Lui alba stralucind.
30. Si iata doi barbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie,
31. Si care, aratandu-se intru slava, vorbeau despre sfarsitul Lui, pe care avea sa-l implineasca in Ierusalim.
32. Iar Petru si cei ce erau cu el erau ingreuiati de somn; si desteptandu-se, au vazut slava Lui si pe cei doi barbati stand cu El.
33. Si cand s-au despartit ei de El, Petru a zis catre Iisus: Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe: una Tie, una lui Moise si una lui Ilie, nestiind ce spune.
34. Si, pe cand vorbea el acestea, s-a facut un nor si i-a umbrit; si ei s-au spaimantat cand au intrat in nor.
35. Si glas s-a facut din nor, zicand: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta sa ascultati!
36. Si cand a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Si ei au tacut si nimanui n-au spus nimic, in zilele acelea, din cele ce vazusera.
37. In ziua urmatoare, cand s-au coborat din munte, L-a intampinat multime multa.
38. Si iata un barbat din multime a strigat, zicand: Invatatorule, rogu-ma Tie, cauta spre fiul meu, ca il am numai pe el;
39. Si iata un duh il apuca si indata striga si-l zguduie cu spume si abia pleaca de la el, dupa ce l-a zdrobit.
40. Si m-am rugat de ucenicii Tai ca sa-l alunge, si n-au putut.
41. Iar Iisus, raspunzand, a zis: O, neam necredincios si indaratnic! Pana cand voi fi cu voi si va voi suferi? Adu aici pe fiul tau.
42. Si, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pamant si l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat si a vindecat pe copil si l-a dat tatalui lui.
43. Iar toti au ramas uimiti de marirea lui Dumnezeu. Si mirandu-se toti de toate cate facea, a zis catre ucenicii Sai:
44. Puneti in urechile voastre cuvintele acestea: Caci Fiul Omului va fi dat in mainile oamenilor.
45. Iar ei nu intelegeau cuvantul acesta, caci era ascuns pentru ei ca sa nu-l priceapa si se temeau sa-L intrebe despre acest cuvant.
46. Si a intrat gand in inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare?
47. Iar Iisus, cunoscand cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus langa Sine,
48. Si le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, in numele Meu, pe Mine Ma primeste; iar oricine Ma va primi pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Caci cel ce este mai mic intre voi toti, acesta este mare.
49. Iar Ioan, raspunzand, a zis: Invatatorule, am vazut pe unul care, in numele Tau, scoate demoni si l-am oprit, pentru ca nu-Ti urmeaza impreuna cu noi.
50. Iar Iisus a zis catre el: Nu-l opriti; caci cine nu este impotriva voastra este pentru voi.
51. Si cand s-au implinit zilele inaltarii Sale, El S-a hotarat sa mearga la Ierusalim.
52. Si a trimis vestitori inaintea Lui. Si ei, mergand, au intrat intr-un sat de samarineni, ca sa faca pregatiri pentru El.
53. Dar ei nu L-au primit, pentru ca El se indrepta spre Ierusalim.
54. Si vazand aceasta, ucenicii Iacov si Ioan I-au zis: Doamne, vrei sa zicem sa se coboare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut si Ilie?
55. Iar El, intorcandu-Se, i-a certat si le-a zis: Nu stiti, oare, fiii carui duh sunteti? Caci Fiul Omului n-a venit ca sa piarda sufletele oamenilor, ci ca sa le mantuiasca.
56. Si s-au dus in alt sat.
57. Si pe cand mergeau ei pe cale, zis-a unul catre El: Te voi insoti, oriunde Te vei duce.
58. Si i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde sa-Si plece capul.
59. Si a zis catre altul: urmeaza-Mi. Iar el a zis: Doamne, da-mi voie intai sa merg sa ingrop pe tatal meu.
60. Iar El i-a zis: Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor, iar tu mergi de vesteste imparatia lui Dumnezeu.
61. Dar altul a zis: Iti voi urma, Doamne, dar intai ingaduie-mi ca sa randuiesc cele din casa mea.
62. Iar Iisus a zis catre el: Nimeni care pune mana pe plug si se uita indarat nu este potrivit pentru imparatia lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 10
Trimiterea si inapoierea celor saptezeci (si doi) de ucenici. Vai de cetatile rele. Iisus se bucura cu duhul. Pilda samarineanului milostiv. Marta si Maria.

1. Iar dupa acestea, Domnul a ales alti saptezeci (si doi) si i-a trimis cate doi inaintea fetei Sale, in fiecare cetate si loc, unde Insusi avea sa vina.
2. Si zicea catre ei: Secerisul este mult, dar lucratorii sunt putini; rugati deci pe Domnul secerisului, ca sa scoata lucratori la secerisul Sau.
3. Mergeti; iata, Eu va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor.
4. Nu purtati punga, nici traista, nici incaltaminte; si pe nimeni sa nu salutati pe cale.
5. Iar in orice casa veti intra, intai ziceti: Pace casei acesteia.
6. Si de va fi acolo un fiu al pacii, pacea voastra se va odihni peste el, iar de nu, se va intoarce la voi.
7. Si in aceasta casa ramaneti, mancand si band cele ce va vor da, caci vrednic este lucratorul de plata sa. Nu va mutati din casa in casa.
8. Si in orice cetate veti intra si va vor primi, mancati cele ce va vor pune inainte.
9. Si vindecati pe bolnavii din ea si ziceti-le: S-a apropiat de voi imparatia lui Dumnezeu.
10. Si in orice cetate veti intra si nu va vor primi, iesind in pietele ei, ziceti:
11. Si praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastra vi-l scuturam voua. Dar aceasta sa stiti, ca s-a apropiat imparatia lui Dumnezeu.
12. Zic voua: Ca mai usor va fi Sodomei in ziua aceea, decat cetatii aceleia.
13. Vai tie, Horazine! Vai tie, Betsaido! Caci daca in Tir si in Sidon s-ar fi facut minunile care s-au facut la voi, de mult s-ar fi pocait, stand in sac si in cenusa.
14. Dar Tirului si Sidonului mai usor le va fi la judecata, decat voua.
15. Si tu, Capernaume, nu ai fost inaltat, oare, pana la cer? Pana la iad vei fi coborat!
16. Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cine se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine.
17. Si s-au intors cei saptezeci (si doi) cu bucurie, zicand: Doamne, si demonii ni se supun in numele Tau.
18. Si le-a zis: Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer.
19. Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii, si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va vatama.
20. Dar nu va bucurati de aceasta, ca duhurile vi se pleaca, ci va bucurati ca numele voastre sunt scrise in ceruri.
21. In acesta ceas, El S-a bucurat in Duhul Sfant si a zis: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Asa, Parinte, caci asa a fost inaintea Ta, bunavointa Ta.
22. Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste cine este Fiul, decat numai Tatal, si cine este Tatal, decat numai Fiul si caruia voieste Fiul sa-i descopere.
23. Si intorcandu-Se catre ucenici, de o parte a zis: Fericiti sunt ochii care vad cele ce vedeti voi!
24. Caci zic voua: Multi prooroci si regi au voit sa vada ceea ce vedeti voi, dar n-au vazut, si sa auda ceea ce auziti, dar n-au auzit.
25. Si iata, un invatator de lege s-a ridicat, ispitindu-L si zicand: Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?
26. Iar Iisus a zis catre el: Ce este scris in Lege? Cum citesti?
27. Iar el, raspunzand, a zis: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti.
28. Iar El i-a zis: Drept ai raspuns, fa aceasta si vei trai.
29. Dar el, voind sa se indrepteze pe sine, a zis catre Iisus: Si cine este aproapele meu?
30. Iar Iisus, raspunzand, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort.
31. Din intamplare un preot cobora pe calea aceea si, vazandu-l, a trecut pe alaturi.
32. De asemenea si un levit, ajungand in acel loc si vazand, a trecut pe alaturi.
33. Iar un samarinean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a facut mila,
34. Si, apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin, si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa de oaspeti si a purtat grija de el.
35. Iar a doua zi, scotand doi dinari i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da.
36. Care din acesti trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut intre talhari?
37. Iar el a zis: Cel care a facut mila cu el. Si Iisus i-a zis: Mergi si fa si tu asemenea.
38. Si pe cand mergeau ei, El a intrat intr-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit in casa ei.
39. Si ea avea o sora ce se numea Maria, care, asezandu-se la picioarele Domnului, asculta cuvantul Lui.
40. Iar Marta se silea cu multa slujire si, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc? Spune-i deci sa-mi ajute.
41. Si, raspunzand, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti;
42. Dar un lucru trebuie: caci Maria partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea.

CAPITOLUL 11
Rugaciunea domneasca. Semnul lui Iona. Cuvantarea impotriva fariseilor si a carturarilor.

1. Si pe cand Se ruga Iisus intr-un loc, cand a incetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui.
2. Si le-a zis: Cand va rugati, ziceti: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau. Vie imparatia Ta. Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.
3. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua in fiecare zi.
4. Si ne iarta noua pacatele noastre, caci si noi insine iertam tuturor celor ce ne gresesc noua. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
5. Si a zis catre ei: Cine dintre voi, avand un prieten si se va duce la el in miez de noapte si-i va zice: Prietene, imprumuta-mi trei paini,
6. Ca a venit, din cale, un prieten la mine si n-am ce sa-i pun inainte,
7. Iar acela, raspunzand dinauntru, sa-i zica: Nu ma da de osteneala. Acum usa e incuiata si copiii mei sunt in pat cu mine. Nu pot sa ma scol sa-ti dau.
8. Zic voua: Chiar daca, sculandu-se, nu i-ar da pentru ca-i este prieten, dar, pentru indrazneala lui, sculandu-se, ii va da cat ii trebuie.
9. Si Eu zic voua: Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
10. Ca oricine cere ia; si cel ce cauta gaseste, si celui ce bate i se va deschide.
11. Si care tata dintre voi, daca ii va cere fiul paine, oare, ii va da piatra? Sau daca ii va cere peste, oare ii va da, in loc de peste, sarpe?
12. Sau daca-i va cere un ou, ii va da scorpie?
13. Deci daca voi, rai fiind, stiti sa dati fiilor vostri daruri bune, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da Duh Sfant celor care il cer de la El!
14. Si a scos un demon, si acela era mut. Si cand a iesit demonul, mutul a vorbit, iar multimile s-au minunat.
15. Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, capetenia demonilor, scoate pe demoni.
16. Iar altii, ispitindu-L, cereau de la El semn din cer.
17. Dar El, cunoscand gandurile lor, le-a zis: Orice imparatie, dezbinandu-se in sine, se pustieste si casa peste casa cade.
18. Si daca satana s-a dezbinat in sine, cum va mai sta imparatia lui? Fiindca ziceti ca Eu scot pe demoni cu Beelzebul.
19. Iar daca Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii vostri cu cine ii scot? De aceea ei va vor fi judecatori.
20. Iar daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni iata a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu.
21. Cand cel tare si inarmat fiind isi pazeste curtea, avutiile lui sunt in pace.
22. Dar cand unul mai tare decat el vine asupra lui si-l infrange, ii ia toate armele pe care se bizuia, iar prazile de la el le imparte.
23. Cel ce nu este cu Mine este impotriva Mea; si cel ce nu aduna cu Mine risipeste.
24. Cand duhul cel necurat iese din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si, negasind, zice: Ma voi intoarce la casa mea, de unde am iesit.
25. Si, venind, o afla maturata si impodobita.
26. Atunci merge si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, locuieste acolo; si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele dintai.
27. Si cand zicea El acestea, o femeie din multime, ridicand glasul, I-a zis: Fericit este pantecele care Te-a purtat si fericiti sunt sanii pe care i-ai supt!
28. Iar El a zis: Asa este, dar fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc.
29. Iar ingramadindu-se multimile, El a inceput a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decat semnul proorocului Iona.
30. Caci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni asa va fi si Fiul Omului semn pentru acest neam.
31. Regina de la miazazi se va ridica la judecata cu barbatii neamului acestuia si-i va osandi, pentru ca a venit de la marginile pamantului, ca sa asculte intelepciunea lui Solomon; si, iata, mai mult decat Solomon este aici.
32. Barbatii din Ninive se vor scula la judecata cu neamul acesta si-l vor osandi, pentru ca s-au pocait la propovaduirea lui Iona; si, iata, mai mult decat Iona este aici.
33. Nimeni, aprinzand faclie, nu o pune in loc ascuns, nici sub obroc, ci in sfesnic, ca aceia care intra sa vada lumina.
34. Luminatorul trupului este ochiul tau. Cand ochiul tau este curat, atunci tot trupul tau e luminat; dar cand ochiul tau e rau, atunci si trupul tau e intunecat.
35. Ia seama deci ca lumina din tine sa nu fie intuneric.
36. Asadar, daca tot trupul tau e luminat, neavand nici o parte intunecata, luminat va fi in intregime, ca si cand te lumineaza faclia cu stralucirea ei.
37. Si pe cand Iisus vorbea, un fariseu Il ruga sa pranzeasca la el; si, intrand, a sezut la masa.
38. Iar fariseul s-a mirat vazand ca El nu S-a spalat inainte de masa.
39. Si Domnul a zis catre el: Acum, voi fariseilor, curatiti partea din afara a paharului si a blidului, dar launtrul vostru este plin de rapire si de viclenie.
40. Nebunilor! Oare, cel ce a facut partea din afara n-a facut si partea dinauntru?
41. Dati mai intai milostenie cele ce sunt inlauntrul vostru si, iata, toate va vor fi curate.
42. Dar vai voua, fariseilor! Ca dati zeciuiala din izma si din untarita si din toate legumele si lasati la o parte dreptatea si iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati.
43. Vai voua, fariseilor! Ca iubiti scaunele din fata in sinagogi si in inchinaciunile din piete.
44. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca sunteti ca mormintele ce nu se vad, si oamenii, care umbla peste ele, nu le stiu.
45. Si raspunzand, unul dintre invatatorii de Lege I-a zis: Invatatorule, acestea zicand, ne mustri si pe noi!
46. Iar El a zis: Vai si voua, invatatorilor de Lege! Ca impovarati pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu atingeti sarcinile nici cel putin cu un deget.
47. Vai voua! Ca ziditi mormintele proorocilor pe care parintii vostri i-au ucis.
48. Asadar, marturisiti si incuviintati faptele parintilor vostri, pentru ca ei i-au ucis, iar voi le claditi mormintele.
49. De aceea si intelepciunea lui Dumnezeu a zis: “Voi trimite la ei prooroci si apostoli si dintre ei vor ucide si vor prigoni”;
50. Ca sa se ceara de la neamul acesta sangele tuturor proorocilor, care s-a varsat de la facerea lumii,
51. De la sangele lui Abel pana la sangele lui Zaharia, care a pierit intre altar si templu. Adevarat va spun: Se va cere de la neamul acesta.
52. Vai voua, invatatorilor de Lege! Ca ati luat cheia cunostintei; voi insiva n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre i-ati impiedecat.
53. Iar iesind El de acolo, carturarii si fariseii au inceput sa-L urasca groaznic si sa-L sileasca sa vorbeasca despre multe,
54. Pandindu-L si cautand sa prinda ceva din gura Lui, ca sa-I gaseasca vina.

CAPITOLUL 12
Sa ne ferim de fatarnicie, de sovaiala si de lacomie. Indemnuri la veghere si la ingaduinta. Semnele vremii.

1. Si in acelasi timp, adunandu-se multime mii si mii de oameni, incat se calcau unii pe altii, Iisus a inceput sa vorbeasca intai catre ucenicii Sai: Feriti-va de aluatul fariseilor, care este fatarnicia.
2. Ca nimic nu este acoperit care sa nu se descopere si nimic ascuns care sa nu se cunoasca.
3. De aceea, cate ati spus la intuneric se vor auzi la lumina; si ceea ce ati vorbit la ureche, in odai, se va vesti de pe acoperisuri.
4. Dar va spun voua, prietenii Mei: Nu va temeti de cei care ucid trupul si dupa aceasta n-au ce sa mai faca.
5. Va voi arata insa de cine sa va temeti: Temeti-va de acela care, dupa ce a ucis, are putere sa arunce in gheena; da, va zic voua, de acela sa va temeti.
6. Nu se vand oare cinci vrabii cu doi bani? Si nici una dintre ele nu este uitata inaintea lui Dumnezeu.
7. Ci si perii capului vostru, toti sunt numarati. Nu va temeti; voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.
8. Si zic voua: Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu.
9. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, lepadat va fi inaintea ingerilor lui Dumnezeu.
10. Oricui va spune vreun cuvant impotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta.
11. Iar cand va vor duce in sinagogi si la dregatori si la stapaniri nu va ingrijiti cum sau ce veti raspunde, sau ce veti zice,
12. Ca Duhul Sfant va va invata chiar in ceasul acela, ce trebuie sa spuneti.
13. Zis-a Lui cineva din multime: Invatatorule, zi fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea.
14. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi?
15. Si a zis catre ei: Vedeti si paziti-va de toata lacomia, caci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale.
16. Si le-a spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina.
17. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele?
18. Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele;
19. Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?
21. Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu.
22. Si a zis catre ucenicii Sai: De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca.
23. Viata este mai mult decat hrana si trupul mai mult decat imbracamintea.
24. Priviti la corbi, ca nici nu seamana, nici nu secera; ei n-au camara, nici jitnita, si Dumnezeu ii hraneste. Cu cat mai de pret sunteti voi decat pasarile!
25. Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot?
26. Deci daca nu puteti sa faceti nici cel mai mic lucru, de ce va ingrijiti de celelalte?
27. Priviti la crini cum cresc: Nu torc, nici nu tes. Si zic voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia.
28. Iar daca iarba care este azi pe camp, iar maine se arunca in cuptor, Dumnezeu asa o imbraca, cu cat mai mult pe voi, putin credinciosilor!
29. Si voi sa nu cautati ce veti manca sau ce veti bea si nu fiti ingrijorati.
30. Caci toate acestea paganii lumii le cauta; dar Tatal vostru stie ca aveti nevoie de acestea;
31. Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua.
32. Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia.
33. Vindeti averile voastre si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, comoara neimputinata in ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strica.
34. Caci unde este comoara voastra, acolo este inima voastra.
35. Sa fie mijloacele voastre incinse si facliile voastre aprinse.
36. Si voi fiti asemenea oamenilor care asteapta pe stapanul lor cand se intoarce de la nunta, ca, venind, si batand, indata sa-i deschida.
37. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stapanul le va afla priveghind. Adevarat zic voua ca se va incinge si le va pune la masa si, apropiindu-se le va sluji.
38. Fie ca va veni la straja a doua, fie ca va veni la straja a treia, si le va gasi asa, fericite sunt acelea.
39. Iar aceasta sa stiti ca, de ar sti stapanul casei in care ceas vine furul, ar veghea si n-ar lasa sa i se sparga casa.
40. Deci si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni.
41. Si a zis Petru: Doamne, catre noi spui pilda aceasta sau si catre toti?
42. Si a zis Domnul: Cine este iconomul credincios si intelept pe care stapanul il va pune peste slugile sale, ca sa le dea, la vreme, partea lor de grau?
43. Fericita este sluga aceea pe care, venind stapanul, o va gasi facand asa.
44. Adevarat va spun ca o va pune peste toate avutiile sale.
45. Iar de va zice sluga aceea in inima sa: Stapanul meu zaboveste sa vina, si va incepe sa bata pe slugi si pe slujnice, si sa manance, si sa bea si sa se imbete,
46. Veni-va stapanul slugii aceleia in ziua in care ea nu se asteapta si in ceasul in care ea nu stie si o va taia in doua, iar partea ei va pune-o cu cei necredinciosi.
47. Iar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult.
48. Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin. Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere.
49. Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as vrea sa fie acum aprins!
50. Si cu botez am a Ma boteza, si cata nerabdare am pana ce se va indeplini!
51. Vi se pare ca am venit sa dau pace pe pamant? Va spun ca nu, ci dezbinare.
52. Caci de acum inainte cinci dintr-o casa vor fi dezbinati: trei impotriva a doi si doi impotriva a trei.
53. Dezbinati vor fi: tatal impotriva fiului si fiul impotriva tatalui, mama impotriva fiicei si fiica impotriva mamei, soacra impotriva nurorii sale si nora impotriva soacrei.
54. Si zicea multimilor: Cand vedeti un nor ridicandu-se dinspre apus, indata ziceti ca vine ploaie mare; si asa este.
55. Iar cand sufla vantul de la miazazi, ziceti ca va fi arsita, si asa este.
56. Fatarnicilor! Fata pamantului si a cerului stiti sa o deosebiti, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiti?
57. De ce, dar, de la voi insiva nu judecati ce este drept?
58. Si cand mergi cu parasul tau la dregator, da-ti silinta sa te scapi de el pe cale, ca nu cumva sa te tarasca la judecator, si judecatorul sa te dea in mana temnicerului, iar temnicerul sa te arunce in temnita.
59. Zic tie: Nu vei iesi de acolo, pana ce nu vei plati si cel din urma ban.

CAPITOLUL 13
Pilda galileienilor. O femeie vindecata in ziua sambetei. Pilde si cuvinte despre imparatia lui Dumnezeu. Ierusalimul si jalea-i viitoare.

1. Si erau de fata in acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al caror sange Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
2. Si El, raspunzand, le-a zis: Credeti, oare, ca acesti galileieni au fost ei mai pacatosi decat toti galileienii, fiindca au suferit aceasta?
3. Nu! zic voua; dar daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece insi, peste care s-a surpat turnul in Siloam si i-a ucis, ganditi, oare, ca ei au fost mai pacatosi decat toti oamenii care locuiau in Ierusalim?
5. Nu! zic voua; dar de nu va veti pocai, toti veti pieri la fel.
6. Si le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sadit in via sa si a venit sa caute rod in el, dar n-a gasit.
7. Si a zis catre vier: Iata trei ani sunt de cand vin si caut rod in smochinul acesta si nu gasesc. Taie-l; de ce sa ocupe locul in zadar?
8. Iar el, raspunzand, a zis: Doamne, lasa-l si anul acesta, pana ce il voi sapa imprejur si voi pune gunoi.
9. Poate va face rod in viitor; iar de nu, il vei taia.
10. Si invata Iisus intr-una din sinagogi sambata.
11. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum;
12. Iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta.
13. Si Si-a pus mainile asupra ei, si ea indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu.
14. Iar mai-marele sinagogii, maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata, raspunzand, zicea multimii: Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; venind deci intr-acestea, vindecati-va, dar nu in ziua sambetei!
15. Iar Domnul i-a raspuns si a zis: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga, oare, sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape?
16. Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iata de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, sa fie dezlegata de legatura aceasta, in ziua sambetei?
17. Si zicand El acestea, s-au rusinat toti care erau impotriva Lui, si toata multimea se bucura de faptele stralucite savarsite de El.
18. Deci zicea: Cu ce este asemenea imparatia lui Dumnezeu si cu ce o voi asemana?
19. Asemenea este grauntelui de mustar pe care, luandu-l, un om l-a aruncat in gradina sa, si a crescut si s-a facut copac, iar pasarile cerului s-au salasluit in ramurile lui.
20. Si iarasi a zis: Cu ce voi asemana imparatia lui Dumnezeu?
21. Asemenea este aluatului pe care, luandu-l, femeia l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce s-a dospit totul.
22. Si mergea El prin cetati si prin sate, invatand si calatorind spre Ierusalim.
23. Si I-a zis cineva: Doamne, putini sunt, oare, cei ce se mantuiesc? Iar El le-a zis:
24. Siliti-va sa intrati prin poarta cea stramta, ca multi, zic voua, vor cauta sa intre si nu vor putea.
25. Dupa ce se va scula stapanul casei si va incuia usa si veti incepe sa stati afara si sa bateti la usa, zicand: Doamne, deschide-ne! - si el, raspunzand, va va zice: Nu va stiu de unde sunteti,
26. Atunci voi veti incepe sa ziceti: Am mancat inaintea ta si am baut si in pietele noastre ai invatat.
27. Si el va va zice: Va spun: Nu stiu de unde sunteti. Departati-va de la mine toti lucratorii nedreptatii.
28. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor, cand veti vedea pe Avraam si pe Isaac si pe Iacov si pe toti proorocii in Imparatia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncati afara.
29. Si vor veni altii de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la miazazi si vor sedea la masa in imparatia lui Dumnezeu.
30. Si iata, sunt unii de pe urma care vor fi intai, si sunt altii intai care vor fi pe urma.
31. In ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicandu-I: Iesi si du-Te de aici, ca Irod vrea sa Te ucida.
32. Si El le-a zis: Mergand, spuneti vulpii acesteia: Iata, alung demoni si fac vindecari, astazi si maine, iar a treia zi voi sfarsi.
33. Insa si astazi si maine si in ziua urmatoare merg, fiindca nu este cu putinta sa piara prooroc afara din Ierusalim.
34. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar n-ati voit.
35. Iata vi se lasa casa voastra pustie, ca adevarat graiesc voua. Nu Ma veti mai vedea pana ce va veni vremea cand veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului!

CAPITOLUL 14
Bolnavul de idropica vindecat sambata. Indemn la smerenie si la milostenie. Pilda despre cina cea mare. Lepadarea de sine.

1. Si cand a intrat El in casa unuia dintre capeteniile fariseilor sambata, ca sa manance, si ei Il pandeau,
2. Iata un om bolnav de idropica era inaintea Lui.
3. Si, raspunzand, Iisus a zis catre invatatorii de lege si catre farisei, spunand: Cuvine-se a vindeca sambata ori nu?
4. Ei insa au tacut. Si luandu-l, l-a vindecat si i-a dat drumul.
5. Si catre ei a zis: Care dintre voi, de-i cadea fiul sau boul in fantana nu-l va scoate indata in ziua sambetei?
6. Si n-au putut sa-i raspunda la acestea.
7. Si luand seama cum isi alegeau la masa cele dintai locuri, a spus celor chemati o pilda, zicand intre ei:
8. Cand vei fi chemat de cineva la nunta, nu te aseza in locul cel dintai, ca nu cumva sa fie chemat de el altul mai de cinste decat tine.
9. Si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el, iti va zice: Da acestuia locul. Si atunci, cu rusine, te vei duce sa te asezi pe locul cel mai de pe urma.
10. Ci, cand vei fi chemat, mergand aseaza-te in cel din urma loc, ca atunci cand va veni cel ce te-a chemat, el sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus. Atunci vei avea cinstea in fata tuturor celor care vor sedea impreuna cu tine.
11. Caci, oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.
12. Zis-a si celui ce-L chemase: Cand faci pranz sau cina, nu chema pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe rudele tale, nici vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei, la randul lor, pe tine, si sa-ti fie ca rasplata.
13. Ci, cand faci un ospat, cheama pe saraci, pe neputinciosi, pe schiopi, pe orbi,
14. Si fericit vei fi ca nu pot sa-ti rasplateasca. Caci ti se va rasplati la invierea dreptilor.
15. Si auzind acestea, unul dintre cei ce sedeau cu El la masa I-a zis: Fericit este cel ce va pranzi in imparatia lui Dumnezeu!
16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi;
17. Si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata.
18. Si au inceput unul cate unul, sa-si ceara iertare. Cel dintai i-a zis: Tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma.
19. Si altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma.
20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni.
21. Si intorcandu-se, sluga a spus stapanului sau acestea. Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis: Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici.
22. Si a zis sluga: Doamne, s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc.
23. Si a zis stapanul catre sluga: Iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre, ca sa mi se umple casa,
24. Caci zic voua: Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea.
25. Si mergeau cu El multimi multe; si intorcandu-Se, a zis catre ele:
26. Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau insusi, nu poate sa fie ucenicul Meu.
27. Si cel ce nu-si poarta crucea sa si nu vine dupa Mine nu poate sa fie ucenicul Meu.
28. Ca cine dintre voi vrand sa zideasca un turn nu sta mai intai si-si face socoteala cheltuielii, daca are cu ce sa-l ispraveasca?
29. Ca nu cumva, punandu-i temelia si neputand sa-l termine, toti cei care vor vedea sa inceapa a-l lua in ras,
30. Zicand: Acest om a inceput sa zideasca, dar n-a putut ispravi.
31. Sau care rege, plecand sa se bata in razboi cu alt rege, nu va sta intai sa se sfatuiasca, daca va putea sa intampine cu zece mii pe cel care vine impotriva lui cu douazeci de mii?
32. Iar de nu, inca fiind el departe, ii trimite solie si se roaga de pace.
33. Asadar oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are nu poate sa fie ucenicul Meu.
34. Buna este sarea, dar daca si sarea se va strica, cu ce va fi dreasa?
35. Nici in pamant, nici in gunoi, nu este de folos, ci o arunca afara. Cine are urechi de auzit sa auda.

CAPITOLUL 15
Pildele: Oaia cea pierduta, despre drahma cea pierduta si despre fiul risipitor.

1. Si se apropiau de El toti vamesii si pacatosii, ca sa-L asculte.
2. Si fariseii si carturarii carteau, zicand: Acesta primeste la Sine pe pacatosi si mananca cu ei.
3. Si a zis catre ei pilda aceasta, spunand:
4. Care om dintre voi, avand o suta de oi si pierzand din ele una, nu lasa pe cele nouazeci si noua in pustie si se duce dupa cea pierduta, pana ce o gaseste?
5. Si gasind-o, o pune pe umerii sai, bucurandu-se;
6. Si sosind acasa, cheama prietenii si vecinii, zicandu-le: Bucurati-va cu mine, ca am gasit oaia cea pierduta.
7. Zic voua: Ca asa si in cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta.
8. Sau care femeie, avand zece drahme, daca pierde o drahma, nu aprinde lumina si nu matura casa si nu cauta cu grija pana ce o gaseste?
9. Si gasind-o, cheama prietenele si vecinele sale, spunandu-le: Bucurati-va cu mine, caci am gasit drahma pe care o pierdusem.
10. Zic voua, asa se face bucurie ingerilor lui Dumnezeu pentru un pacatos care se pocaieste.
11. Si a zis: Un om avea doi fii.
12. Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.
13. Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.
14. Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.
15. Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.
16. Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.
17. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.
20. Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
21. Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.
22. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;
23. Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;
24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca.
25. Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.
26. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.
27. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.
28. Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.
29. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.
30. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.
31. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat.

CAPITOLUL 16
Parabola despre iconomul necredincios. Parabola despre bogatul nemilostiv si despre saracul Lazar.

1. Si zicea si catre ucenicii Sai: Era un om bogat care avea un iconom si acesta a fost parat lui ca-i risipeste avutiile.
2. Si chemandu-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Da-mi socoteala de iconomia ta, caci nu mai poti sa fii iconom.
3. Iar iconomul a zis in sine: Ce voi face ca stapanul meu ia iconomia de la mine? Sa sap, nu pot; sa cersesc, mi-e rusine.
4. Stiu ce voi face, ca sa ma primeasca in casele lor, cand voi fi scos din iconomie.
5. Si chemand la sine, unul cate unul, pe datornicii stapanului sau, a zis celui dintai: Cat esti dator stapanului meu?
6. Iar el a zis: O suta de masuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ti zapisul si, sezand, scrie degraba cincizeci.
7. Dupa aceea a zis altuia: Dar tu, cat esti dator? El i-a spus: O suta de masuri de grau. Zis-a iconomul: Ia-ti zapisul si scrie optzeci.
8. Si a laudat stapanul pe iconomul cel nedrept, caci a lucrat intelepteste. Caci fiii veacului acestuia sunt mai intelepti in neamul lor decat fiii luminii.
9. Si Eu zic voua: Faceti-va prieteni cu bogatia nedreapta, ca atunci, cand veti parasi viata, sa va primeasca ei in corturile cele vesnice.
10. Cel ce este credincios in foarte putin si in mult este credincios; si cel ce e nedrept in foarte putin si in mult este nedrept.
11. Deci daca n-ati fost credinciosi in bogatia nedreapta, cine va va incredinta pe cea adevarata?
12. Si daca in ceea ce este strain nu ati fost credinciosi, cine va va da ce este al vostru?
13. Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona.
14. Toate acestea le auzeau si fariseii, care erau iubitori de argint si-L luau in bataie de joc.
15. Si El le-a zis: Voi sunteti cei ce va faceti pe voi drepti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaste inimile voastre; caci ceea ce la oameni este inalt, uraciune este inaintea lui Dumnezeu.
16. Legea si proorocii au fost pana la Ioan; de atunci imparatia lui Dumnezeu se binevesteste si fiecare se sileste spre ea.
17. Dar mai lesne e sa treaca cerul si pamantul, decat sa cada din Lege un corn de litera.
18. Oricine-si lasa femeia sa si ia pe alta savarseste adulter; si cel ce ia pe cea lasata de barbat savarseste adulter.
19. Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit.
20. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube,
21. Poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si cainii venind, lingeau bubele lui.
22. Si a murit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost inmormantat.
23. Si in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui.
24. Si el, strigand, a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti.
26. Si peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu,
28. Caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.
29. Si i-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai.
31. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti.

CAPITOLUL 17
Despre sminteli, iertare si credinta. Vindecarea celor zece leprosi. Cand va veni imparatia lui Dumnezeu.

1. Si a zis catre ucenicii Sai: Cu neputinta este sa nu vina smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!
2. Mai de folos i-ar fi daca i s-ar lega de gat o piatra de moara si ar fi aruncat in mare, decat sa sminteasca pe unul din acestia mici.
3. Luati aminte la voi insiva. De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l si daca se va pocai, iarta-l.
4. Si chiar daca iti va gresi de sapte ori intr-o zi si de sapte ori se va intoarce catre tine, zicand: Ma caiesc, iarta-l.
5. Si au zis apostolii catre Domnul: Sporeste-ne credinta.
6. Iar Domnul a zis: De ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice acestui sicomor: Dezradacineaza-te si te sadeste in mare, si va va asculta.
7. Cine dintre voi, avand o sluga la arat sau la pascut turme, ii va zice cand se intoarce din tarina: Vino indata si sezi la masa?
8. Oare, nu-i va zice: Pregateste-mi ca sa cinez si, incingandu-te, slujeste-mi, pana ce voi manca si voi bea si dupa aceea vei manca si vei bea si tu?
9. Va multumi, oare, slugii ca a facut cele poruncite? Cred ca nu.
10. Asa si voi, cand veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: Suntem slugi netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem.
11. Iar pe cand Iisus mergea spre Ierusalim si trecea prin mijlocul Samariei si al Galileii,
12. Intrand intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi care stateau departe,
13. Si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!
14. Si vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au curatit.
15. Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind pe Dumnezeu.
16. Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela era samarinean.
17. Si raspunzand, Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt?
18. Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam?
19. Si i-a zis: Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit.
20. Si fiind intrebat de farisei cand va veni imparatia lui Dumnezeu, le-a raspuns si a zis: Imparatia lui Dumnezeu nu va veni in chip vazut.
21. Si nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Caci, iata, imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.
22. Zis-a catre ucenici: Veni-vor zile cand veti dori sa vedeti una din zilele Fiului Omului, si nu veti vedea.
23. Si vor zice voua: Iata este acolo; iata, aici; nu va duceti si nu va luati dupa ei.
24. Caci dupa cum fulgerul, fulgerand dintr-o parte de sub cer, lumineaza pana la cealalta parte de sub cer, asa va fi si Fiul Omului in ziua Sa.
25. Dar mai intai El trebuie sa sufere multe si sa fie lepadat de neamul acesta.
26. Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului:
27. Mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti.
28. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau,
29. Iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti,
30. La fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului.
31. In ziua aceea, cel care va fi pe acoperisul casei, si lucrurile lui in casa, sa nu se coboare ca sa le ia; de asemenea, cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca inapoi.
32. Aduceti-va aminte de femeia lui Lot.
33. Cine va cauta sa-si scape sufletul, il va pierde; iar cine il va pierde, acela il va dobandi.
34. Zic voua: In noaptea aceea vor fi doi intr-un pat; unul va fi luat, iar celalalt va fi lasat.
35. Doua vor macina impreuna; una va fi luata si alta va fi lasata.
36. Doi vor fi in ogor; unul se va lua altul se va lasa.
37. Si raspunzand, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii.

CAPITOLUL 18
Pildele: vaduva staruitoare, vamesul si fariseul. Iisus cheama pe copii la Sine. Primejdiile bogatiei. A treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon.

1. Si le spunea o pilda cum trebuie sa se roage totdeauna si sa nu-si piarda nadejdea,
2. Zicand: Intr-o cetate era un judecator care de Dumnezeu nu se temea si de om nu se rusina.
3. Si era, in cetatea aceea, o vaduva, care venea la el, zicand: Fa-mi dreptate fata de potrivnicul meu.
4. Si un timp n-a voit, dar dupa acestea a zis intru sine: Desi de Dumnezeu nu ma tem si de om nu ma rusinez,
5. Totusi, fiindca vaduva aceasta imi face suparare, ii voi face dreptate, ca sa nu vina mereu sa ma supere.
6. Si a zis Domnul: Auziti ce spune judecatorul cel nedrept?
7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate alesilor Sai care striga catre El ziua si noaptea si pentru care El rabda indelung?
8. Zic voua ca le va face dreptate in curand. Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?
9. Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis pilda aceasta:
10. Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames.
11. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.
12. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.
13. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.
14. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.
15. Si aduceau la El si pruncii, ca sa Se atinga de ei. Iar ucenicii, vazand, ii certau.
16. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicand: Lasati copii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci imparatia lui Dumnezeu este a unora ca acestia.
17. Adevarat graiesc voua: Cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra in ea.
18. Si L-a intrebat un dregator, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?
19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu.
20. Stii poruncile: Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.
21. Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele.
22. Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie.
23. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat.
24. Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu!
25. Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu.
26. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca?
27. Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.
28. Iar Petru a zis: Iata, noi, lasand toate ale noastre, am urmat Tie.
29. Si El le-a zis: Adevarat graiesc voua: Nu este nici unul care a lasat casa, sau femeie, sau frati, sau parinti, sau copii, pentru imparatia lui Dumnezeu,
30. Si sa nu ia cu mult mai mult in vremea aceasta, iar in veacul ce va sa vina, viata vesnica.
31. Si luand la Sine pe cei doisprezece, a zis catre ei: Iata ne suim la Ierusalim si se vor implini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
32. Caci va fi dat paganilor si va fi batjocorit si va fi ocarat si scuipat.
33. Si, dupa ce Il vor biciui, Il vor ucide; iar a treia zi va invia.
34. Si ei n-au inteles nimic din acestea, caci cuvantul acesta era ascuns pentru ei si nu intelegeau cele spuse.
35. Si cand S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb sedea langa drum, cersind.
36. Si, auzind el multimea care trecea, intreba ce e aceasta.
37. Si i-au spus ca trece Iisus Nazarineanul.
38. Si el a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ti mila de mine!
39. Si cei care mergeau inainte il certau ca sa taca, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ti mila de mine!
40. Si oprindu-Se, Iisus a poruncit sa-l aduca la El; si apropiindu-se, l-a intrebat:
41. Ce voiesti sa-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sa vad!
42. Si Iisus i-a zis: Vezi! Credinta ta te-a mantuit.
43. Si indata a vazut si mergea dupa El, slavind pe Dumnezeu. Si tot poporul, care vazuse, a dat lauda lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 19
Zaheu. Pilda minelor. Intrarea in Ierusalim. Iisus deplange Ierusalimul si alunga pe vanzatorii de la templu.

1. Si intrand, trecea prin Ierihon.
2. Si iata un barbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat.
3. Si cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura.
4. Si alergand el inainte, s-a suit intr-un sicomor, ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca.
5. Si cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, caci astazi in casa ta trebuie sa raman.
6. Si a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se.
7. Si vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos.
8. Iar Zaheu, stand, a zis catre Domnul: Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit.
9. Si a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam.
10. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.
11. Si ascultand ei acestea, Iisus, adaugand, le-a spus o pilda, fiindca El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau ca imparatia lui Dumnezeu se va arata indata.
12. Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus intr-o tara indepartata, ca sa-si ia domnie si sa se intoarca.
13. Si chemand zece slugi ale sale, le-a dat zece mine si a zis catre ele: Negutatoriti cu ele pana ce voi veni!
14. Dar cetatenii lui il urau si au trimis solie in urma lui, zicand: Nu voim ca acesta sa domneasca peste noi.
15. Si cand s-a intors el, dupa ce luase domnia, a zis sa fie chemate slugile acelea, carora le daduse banii, ca sa stie cine ce a negutatorit.
16. Si a venit cea dintai, zicand: Doamne, mina ta a adus castig zece mine.
17. Si i-a zis stapanul: Bine sluga buna, fiindca intru putin ai fost credincioasa, sa ai stapanire peste zece cetati.
18. Si a venit a doua, zicand: Mina ta, stapane, a mai adus cinci mine.
19. Iar el a zis si acesteia: Sa ai si tu stapanire peste cinci cetati.
20. A venit si cealalta, zicand: Doamne, iata mina ta, pe care am pastrat-o intr-un stergar,
21. Ca ma temeam de tine, pentru ca esti om aspru: iei ce nu ai pus si seceri ce n-ai semanat.
22. Zis-a lui stapanul: Din cuvintele tale te voi judeca, sluga vicleana. Ai stiut ca sunt om aspru: iau ce nu am pus si secer ce nu am semanat;
23. Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbatorilor de bani? Si eu, venind, l-as fi luat cu dobanda.
24. Si a zis celor ce stateau de fata: Luati de la el mina si dati-o celui ce are zece mine.
25. Si ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine.
26. Zic voua: Ca oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are si ceea ce are i se va lua.
27. Iar pe acei vrajmasi ai mei, care n-au voit sa domnesc peste ei, aduceti-i aici si taiati-i in fata mea.
28. Si zicand acestea, mergea inainte, suindu-Se la Ierusalim.
29. Iar cand S-a apropiat de Betfaghe si de Betania, catre muntele care se zice Muntele Maslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,
30. Zicand: Mergeti in satul dinaintea voastra si, intrand in el, veti gasi un manz legat pe care nimeni dintre oameni n-a sezut vreodata. Si, dezlegandu-l, aduceti-l.
31. Si daca va va intreba cineva: Pentru ce-l dezlegati?, veti zice asa: Pentru ca Domnul are trebuinta de el.
32. Si, plecand, cei trimisi au gasit precum le-a spus.
33. Pe cand acestia dezlegau manzul, au zis stapanii lui catre ei: De ce dezlegati manzul?
34. Iar ei au raspuns: Pentru ca are trebuinta de el Domnul.
35. Si i-au adus la Iisus si, aruncandu-si hainele lor pe manz, l-au ajutat pe Iisus sa urce pe el.
36. Iar pe cand mergea El, asterneau hainele lor pe cale.
37. Si apropiindu-se de poalele Muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, bucurandu-se, a inceput sa laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le vazuse,
38. Zicand: Binecuvantat este Imparatul care vine intru numele Domnului! Pace in cer si slava intru cei de sus.
39. Dar unii farisei din multime au zis catre El: Invatatorule, cearta-ti ucenicii.
40. Si El, raspunzand, a zis: Zic voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga.
41. Si cand S-a apropiat, vazand cetatea, a plans pentru ea, zicand:
42. Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tai.
43. Caci vor veni zile peste tine, cand dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura si te vor stramtora din toate partile.
44. Si te vor face una cu pamantul, si pe fiii tai care sunt in tine, si nu vor lasa in tine piatra pe piatra pentru ca nu ai cunoscut vremea cercetarii tale.
45. Si intrand in templu, a inceput sa scoata pe cei ce vindeau si cumparau in el.
46. Zicandu-le: Scris este: “Si va fi casa Mea casa de rugaciune”; dar voi ati facut din ea pestera de talhari.
47. Si era in fiecare zi in templu si invata. Dar arhiereii si carturarii si fruntasii poporului cautau sa-L piarda.
48. Si nu gaseau ce sa-I faca, caci tot poporul se tinea dupa El, ascultandu-L.

CAPITOLUL 20
De unde a fost botezul lui Ioan? Pilda viei celei date lucratorilor rai. Dinarul Cezarului. Invierea mortilor. Al cui fiu este Hristos?

1. Si intr-una din zile, pe cand Iisus invata poporul in templu si binevestea, au venit arhiereii si carturarii, impreuna cu batranii,
2. Si, vorbind, au zis catre El: Spune noua, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ti-a dat aceasta putere?
3. Iar El, raspunzand, a zis catre ei: Va voi intreba si Eu pe voi un cuvant, si spuneti-Mi:
4. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5. Si ei cugetau in sinea lor, zicand: Daca vom spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-ati crezut in el?
6. Iar daca vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, caci este incredintat ca Ioan a fost prooroc.
7. Si au raspuns ca nu stiu de unde.
8. Si Iisus le-a zis: Nici Eu nu va spun voua cu ce putere fac acestea.
9. Si a inceput sa spuna catre popor pilda aceasta: Un om a sadit vie si a dat-o lucratorilor si a plecat departe pentru multa vreme.
10. Si la timpul potrivit, a trimis la lucratori o sluga ca sa-i dea din rodul viei. Lucratorii insa, batand-o, au trimis-o fara nimic.
11. Si a trimis apoi alta sluga, dar ei, batand-o si pe aceea si batjocorind-o, au trimis-o fara nimic.
12. Si a trimis apoi pe a treia; iar ei, ranind-o si pe aceea, au alungat-o.
13. Si stapanul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor rusina de el.
14. Iar lucratorii, vazandu-l, s-au vorbit intre ei, zicand: Acesta este mostenitorul; sa-l omoram ca mostenirea sa fie a noastra.
15. Si scotandu-l afara din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stapanul viei?
16. Va veni si va pierde pe lucratorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Sa nu se intample!
17. El insa, privind la ei, a zis: Ce inseamna, deci, scriptura aceasta: “Piatra pe care n-au luat-o in seama ziditorii, aceasta a ajuns in capul unghiului”?
18. Oricine va cadea pe aceasta piatra va fi sfaramat, iar pe cine va cadea ea il va zdrobi.
19. Iar carturarii si arhiereii cautau sa puna mana pe El, in ceasul acela, dar s-au temut de popor. Caci ei au inteles ca Iisus spusese pilda aceasta pentru ei.
20. Si pandindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefaceau ca sunt drepti, ca sa-L prinda in cuvant si sa-L dea stapanirii si puterii dregatorului.
21. Si L-au intrebat, zicand: Invatatorule, stim ca vorbesti si inveti drept si nu cauti la fata omului, ci cu adevarat inveti calea lui Dumnezeu:
22. Se cuvine ca noi sa dam dajdie Cezarului sau nu?
23. Dar Iisus, cunoscand viclesugul lor, a zis catre ei: De ce Ma ispititi?
24. Aratati-mi un dinar. Al cui chip si scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului.
25. Si El a zis catre ei: Asadar, dati cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului si cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
26. Si nu L-au putut prinde in cuvant inaintea poporului si, mirandu-se de cuvantul Lui, au tacut.
27. Si apropiindu-se unii dintre saducheii care zic ca nu este inviere, L-au intrebat:
28. Zicand: Invatatorule, Moise a scris pentru noi: Daca moare fratele cuiva, avand femeie, si el n-a avut copii, sa ia fratele lui pe femeie si sa ridice urmas fratelui sau.
29. Erau deci sapte frati. Si cel dintai, luandu-si femeie, a murit fara de copii.
30. Si a luat-o al doilea, si a murit si el fara copii.
31. A luat-o si al treilea; si tot asa toti sapte n-au lasat copii si au murit.
32. La urma a murit si femeia.
33. Deci femeia, la inviere, a caruia dintre ei va fi sotie, caci toti sapte au avut-o de sotie?
34. Si le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se insoara si se marita;
35. Iar cei ce se vor invrednici sa dobandeasca veacul acela si invierea cea din morti, nici nu se insoara, nici nu se marita.
36. Caci nici sa moara nu mai pot, caci sunt la fel cu ingerii si sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii.
37. Iar ca mortii inviaza a aratat chiar Moise la rug, cand numeste Domn pe Dumnezeul lui Avraam, si Dumnezeul lui Isaac, si Dumnezeul lui Iacov.
38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al mortilor, ci al viilor, caci toti traiesc in El.
39. Iar unii dintre carturari, raspunzand, au zis: Invatatorule, bine ai zis.
40. Si nu mai cutezau sa-L intrebe nimic.
41. Iar El i-a intrebat: Cum se zice, dar, ca Hristos este Fiul lui David?
42. Caci insusi David spune in Cartea Psalmilor: “Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea,
43. Pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale”.
44. Deci David Il numeste Domn; si cum este fiu al lui?
45. Si ascultand tot poporul, a zis ucenicilor:
46. Paziti-va de carturari, carora le place sa se plimbe in haine lungi, care iubesc plecaciunile in piete si scaunele cele dintai in sinagogi si locurile cele dintai la ospete,
47. Mancand casele vaduvelor si de ochii lumii rugandu-se indelung; acestia vor lua mai mare osanda.

CAPITOLUL 21
Banul vaduvei. Cuvantarea lui Iisus despre daramarea Ierusalimului si a doua Sa venire.

1. Si privind, a vazut pe cei bogati, aruncand darurile lor in vistieria templului.
2. Si a vazut si pe o vaduva saraca, aruncand acolo doi bani.
3. Si a zis: Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti.
4. Caci toti acestia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta insa din saracia ei a aruncat tot ce avea pentru viata.
5. Iar unii vorbind despre templu ca este impodobit cu pietre frumoase si cu podoabe, El a zis:
6. Vor veni zile cand, din cele ce vedeti, nu va ramane piatra peste piatra care sa nu se risipeasca.
7. Si ei L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cand oare, vor fi acestea? Si care este semnul cand au sa fie acestea?
8. Iar El a zis: Vedeti sa nu fiti amagiti, caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt, si vremea s-a apropiat. Nu mergeti dupa ei.
9. Iar cand veti auzi de razboaie si de razmerite, sa nu va inspaimantati; caci acestea trebuie sa fie intai, dar sfarsitul nu va fi curand.
10. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie.
11. Si vor fi cutremure mari si, pe alocurea, foamete si ciuma si spaime si semne mari din cer vor fi.
12. Dar, mai inainte de toate acestea, isi vor pune mainile pe voi si va vor prigoni, dandu-va in sinagogi si in temnite, ducandu-va la imparati si la dregatori, pentru numele Meu.
13. Si va fi voua spre marturie.
14. Puneti deci in inimile voastre sa nu ganditi de mai inainte ce veti raspunde;
15. Caci Eu va voi da gura si intelepciune, careia nu-i vor putea sta impotriva, nici sa-i raspunda toti potrivnicii vostri.
16. Si veti fi dati si de parinti si de frati si de neamuri si de prieteni, si vor ucide dintre voi.
17. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu.
18. Si par din capul vostru nu va pieri.
19. Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre.
20. Iar cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, atunci sa stiti ca s-a apropiat pustiirea lui.
21. Atunci cei din Iudeea sa fuga la munti si cei din mijlocul lui sa iasa din el si cei de prin tarina sa nu intre in el.
22. Caci acestea sunt zilele razbunarii, ca sa se implineasca toate cele scrise.
23. Dar vai celor care vor avea in pantece si celor care vor alapta in acele zile. Caci va fi in tara mare stramtorare si manie impotriva acestui popor.
24. Si vor cadea de ascutisul sabiei si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor.
25. Si vor fi semne in soare, in luna si in stele, iar pe pamant spaima intru neamuri si nedumerire din pricina vuietului marii si al valurilor.
26. Iar oamenii vor muri de frica si de asteptarea celor ce au sa vina peste lume, caci puterile cerurilor se vor clatina.
27. Si atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere si cu slava multa.
28. Iar cand vor incepe sa fie acestea, prindeti curaj si ridicati capetele voastre, pentru ca rascumpararea voastra se apropie.
29. Si le-a spus o pilda: Vedeti smochinul si toti copacii:
30. Cand infrunzesc acestia, vazandu-i, de la voi insiva stiti ca vara este aproape.
31. Asa si voi, cand veti vedea facandu-se acestea, sa stiti ca aproape este imparatia lui Dumnezeu.
32. Adevarat graiesc voua ca nu va trece neamul acesta pana ce nu vor fi toate acestea.
33. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luati seama la voi insiva, sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura si de grijile vietii, si ziua aceea sa vine peste voi fara de veste,
35. Ca o cursa; caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata intregului pamant.
36. Privegheati dar in toata vremea rugandu-va, ca sa va intariti sa scapati de toate acestea care au sa vina si sa stati inaintea Fiului Omului.
37. Si ziua era in templu si invata, iar noaptea, iesind, o petrecea pe muntele ce se cheama al Maslinilor.
38. Si tot poporul venea dis-de-dimineata la El in templu, ca sa-L asculte.

CAPITOLUL 22
Iisus vandut de Iuda. Cina cea de taina. Despre intaietate. Suferintele din gradina Ghetsimani. Prinderea si aducerea la Caiafa. Lepadarea lui Petru.

1. Si se apropia sarbatoarea Azimelor, care se chema Pasti.
2. Si arhiereii si carturarii cautau cum sa-L omoare; caci se temeau de popor.
3. Si a intrat satana in Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece.
4. Si, ducandu-se, el a vorbit cu arhiereii si cu capeteniile oastei, cum sa-L dea in mainile lor.
5. Si ei s-au bucurat si s-au invoit sa-i dea bani.
6. Si el a primit si cauta prilej sa-L dea lor, fara stirea multimii.
7. Si a sosit ziua Azimelor, in care trebuia sa se jertfeasca Pastile.
8. Si a trimis pe Petru si pe Ioan, zicand: Mergeti si ne pregatiti Pastile, ca sa mancam.
9. Iar ei I-au zis: Unde voiesti sa pregatim?
10. Iar El le-a zis: Iata, cand veti intra in cetate, va va intampina un om ducand un urcior cu apa; mergeti dupa el in casa in care va intra.
11. Si spuneti stapanului casei: Invatatorul iti zice: Unde este incaperea in care sa mananc Pastile cu ucenicii mei?
12. Si acela va va arata un foisor mare, asternut; acolo sa pregatiti.
13. Iar, ei, ducandu-se, au aflat precum le spusese si au pregatit Pastile.
14. Si cand a fost ceasul, S-a asezat la masa, si apostolii impreuna cu El.
15. Si a zis catre ei: Cu dor am dorit sa mananc cu voi acest Pasti, mai inainte de patima Mea,
16. Caci zic voua ca de acum nu-l voi mai manca, pana cand nu va fi desavarsit in imparatia lui Dumnezeu.
17. Si luand paharul, multumind, a zis: Luati acesta si impartiti-l intre voi;
18. Ca zic voua: Nu voi mai bea de acum din rodul vitei, pana ce nu va veni imparatia lui Dumnezeu.
19. Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea Mea.
20. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi.
21. Dar iata, mana celui ce Ma vinde este cu Mine la masa.
22. Si Fiul Omului merge precum a fost oranduit, dar vai omului aceluia prin care este vandut!
23. Iar ei au inceput sa se intrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea sa faca aceasta?
24. Si s-a iscat intre ei si neintelegere: cine dintre ei se pare ca e mai mare?
25. Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele si se numesc binefacatori.
26. Dar intre voi sa nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi sa fie ca cel mai tanar, si capetenia ca acela care slujeste.
27. Caci cine este mai mare: cel care sta la masa, sau cel care slujeste? Oare, nu cel ce sta la masa? Iar Eu, in mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeste.
28. Si voi sunteti aceia care ati ramas cu Mine in incercarile Mele.
29. Si Eu va randuiesc voua imparatie, precum Mi-a randuit Mie Tatal Meu,
30. Ca sa mancati si sa beti la masa Mea, in imparatia Mea si sa sedeti pe tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel.
31. Si a zis Domnul: Simone, Simone, iata satana v-a cerut sa va cearna ca pe grau;
32. Iar Eu M-am rugat pentru tine sa nu piara credinta ta. Si tu, oarecand, intorcandu-te, intareste pe fratii tai.
33. Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata sa merg si in temnita si la moarte.
34. Iar Iisus i-a zis: Zic tie, Petre, nu va canta astazi cocosul, pana ce de trei ori te vei lepada de Mine, ca nu Ma cunosti.
35. Si le-a zis: Cand v-am trimis pe voi fara punga, fara traista si fara incaltaminte, ati avut lipsa de ceva? Iar ei au zis: De nimic.
36. Si El le-a zis: Acum insa cel ce are punga sa o ia, tot asa si traista, si cel ce nu are sabie sa-si vanda haina si sa-si cumpere.
37. Caci va spun ca trebuie sa se implineasca intru Mine Scriptura aceasta: “Si cu cei fara de lege s-a socotit”, caci cele despre Mine au ajuns la sfarsit.
38. Iar ei au zis: Doamne, iata aici doua sabii. Zis-a lor: Sunt de ajuns.
39. Si, iesind, s-a dus dupa obicei in Muntele Maslinilor, si ucenicii l-au urmat.
40. Si cand a sosit in acest loc, le-a zis: Rugati-va, ca sa nu intrati in ispita.
41. Si El S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, si ingenunchind, Se ruga.
42. Zicand: Parinte, de voiesti, treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca.
43. Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-L intarea.
44. Iar El, fiind in chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant.
45. Si, ridicandu-Se din rugaciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti de intristare.
46. Si le-a zis: De ce dormiti? Sculati-va si va rugati, ca sa nu intrati in ispita.
47. Si vorbind El, iata o multime si cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea in fruntea lor. Si s-a apropiat de Iisus, ca sa-L sarute.
48. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sarutare vinzi pe Fiul Omului?
49. Iar cei din preajma Lui, vazand ce avea sa se intample, au zis: Doamne, daca vom lovi cu sabia?
50. Si unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea dreapta.
51. Dar Iisus, raspunzand, a zis: Lasati, pana aici. Si atingandu-Se de urechea lui l-a vindecat
52. Si catre arhiereii, catre capeteniile templului si catre batranii care venisera asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un talhar ati iesit, cu sabii si cu toiege.
53. In toate zilele fiind cu voi in templu, n-ati intins mainile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru si stapanirea intunericului.
54. Si, prinzandu-L, L-au dus si L-au bagat in casa arhiereului. Iar Petru Il urma de departe.
55. Si, aprinzand ei foc in mijlocul curtii si sezand impreuna, a sezut si Petru in mijlocul lor.
56. Si o slujnica, vazandu-l sezand la foc, si uitandu-se bine la el, a zis: Si acesta era cu El.
57. Iar el s-a lepadat, zicand: Femeie, nu-L cunosc.
58. Si dupa putin timp, vazandu-l un altul, i-a zis: Si tu esti dintre ei. Petru insa a zis: Omule, nu sunt.
59. Iar cand a trecut ca un ceas, un altul sustinea zicand: Cu adevarat si acesta era cu El, caci este galileian.
60. Si Petru a zis: Omule, nu stiu ce spui. Si indata, inca vorbind el, a cantat cocosul.
61. Si intorcandu-Se, Domnul a privit spre Petru; si Petru si-a adus aminte de cuvantul Domnului, cum ii zisese ca, mai inainte de a canta cocosul astazi, tu te vei lepada de Mine de trei ori.
62. Si iesind afara, Petru a plans cu amar.
63. Iar barbatii care Il pazeau pe Iisus, Il batjocoreau, batandu-L.
64. Si acoperindu-I fata, Il intrebau, zicand: Prooroceste cine este cel ce Te-a lovit?
65. Si hulindu-L, multe altele spuneau impotriva Lui.
66. Si cand s-a facut ziua, s-au adunat batranii poporului, arhiereii si carturarii si L-au dus pe El in sinedriul lor.
67. Zicand: Spune noua daca esti Tu Hristosul. Si El le-a zis: Daca va voi spune, nu veti crede;
68. Iar daca va voi intreba, nu-Mi veti raspunde.
69. De acum insa Fiul Omului va sedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.
70. Iar ei au zis toti: Asadar, Tu esti Fiul lui Dumnezeu? Si El a zis catre ei: Voi ziceti ca Eu sunt.
71. Si ei au zis: Ce ne mai trebuie marturii, caci noi insine am auzit din gura Lui?

CAPITOLUL 23
Iisus inaintea lui Irod. Judecata, rastignirea, moartea si ingroparea.

1. Si sculandu-se toata multimea acestora, L-au dus inaintea lui Pilat.
2. Si au inceput sa-L parasca, zicand: Pe Acesta L-am gasit razvratind neamul nostru si impiedicand sa dam dajdie Cezarului si zicand ca El este Hristos rege.
3. Iar Pilat L-a intrebat, zicand: Tu esti regele iudeilor? Iar El, raspunzand, a zis: Tu zici.
4. Si Pilat a zis catre arhierei si catre multimi: Nu gasesc nici o vina in Omul acesta.
5. Dar ei staruiau, zicand ca intarata poporul, invatand prin toata Iudeea, incepand din Galileea pana aici.
6. Si Pilat auzind, a intrebat daca omul este galileian.
7. Si afland ca este sub stapanirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era si el in Ierusalim in acele zile.
8. Iar Irod, vazand pe Iisus, s-a bucurat foarte, ca de multa vreme dorea sa-L cunoasca pentru ca auzise despre El, si nadajduia sa vada vreo minune savarsita de El.
9. Si L-a intrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a raspuns nimic.
10. Si arhiereii si carturarii erau de fata, invinuindu-L foarte tare.
11. Iar Irod, impreuna cu ostasii sai, batjocorindu-L si luandu-L in ras, L-a imbracat cu o haina stralucitoare si L-a trimis iarasi la Pilat.
12. Si in ziua aceea, Irod si Pilat s-au facut prieteni unul cu altul, caci mai inainte erau in dusmanie intre ei.
13. Iar Pilat, chemand arhiereii si capeteniile si poporul,
14. A zis catre ei: Ati adus la mine pe Omul acesta, ca pe un razvratitor al poporului; dar iata eu, cercetandu-L in fata voastra, nici o vina n-am gasit in acest Om, din cele ce aduceti impotriva Lui.
15. Si nici Irod n-a gasit, caci L-a trimis iarasi la noi. Si iata, El n-a savarsit nimic vrednic de moarte.
16. Deci, pedepsindu-L, Il voi elibera.
17. Si trebuia, la praznic, sa le elibereze un vinovat.
18. Dar ei, cu totii, au strigat, zicand: Ia-L pe Acesta si elibereaza-ne pe Baraba,
19. Care era aruncat in temnita pentru o rascoala facuta in cetate si pentru omor.
20. Si iarasi le-a vorbit Pilat, voind sa le elibereze pe Iisus.
21. Dar ei strigau, zicand: Rastigneste-L! Rastigneste-L!
22. Iar el a zis a treia oara catre ei: Ce rau a savarsit Acesta? Nici o vina de moarte nu am aflat intru El. Deci, pedepsindu-L, Il voi elibera.
23. Dar ei staruiau, cerand cu strigate mari ca El sa fie rastignit, si strigatele lor au biruit.
24. Deci Pilat a hotarat sa se implineasca cererea lor.
25. Si le-a eliberat pe cel aruncat in temnita pentru rascoala si ucidere, pe care il cereau ei, iar pe Iisus L-a dat in voia lor.
26. Si pe cand Il duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din tarina, i-au pus crucea, ca s-o duca in urma lui Iisus.
27. Iar dupa El venea multime multa de popor si de femei, care se bateau in piept si Il plangeau.
28. Si intorcandu-Se catre ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine, ci pe voi plangeti-va si pe copiii vostri.
29. Caci iata, vin zile in care vor zice: Fericite sunt cele sterpe si pantecele care n-au nascut si sanii care n-au alaptat!
30. Atunci vor incepe sa spuna muntilor: Cadeti peste noi; si dealurilor: Acoperiti-ne.
31. Caci daca fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?
32. Si erau dusi si altii, doi facatori de rele, ca sa-i omoare impreuna cu El.
33. Si cand au ajuns la locul ce se cheama al Capatanii, L-au rastignit acolo pe El si pe facatorii de rele, unul de-a dreapta si unul de-a stanga.
34. Iar Iisus zicea: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac. Si impartind hainele Lui, au aruncat sorti.
35. Si sta poporul privind, iar capeteniile isi bateau joc de El, zicand: Pe altii i-a mantuit; sa Se mantuiasca si pe Sine Insusi, daca El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
36. Si Il luau in ras si ostasii care se apropiau, aducandu-I otet.
37. Si zicand: Daca Tu esti regele iudeilor, mantuieste-Te pe Tine Insuti!
38. Si deasupra Lui era scris cu litere grecesti, latinesti si evreiesti: Acesta este regele iudeilor.
39. Iar unul dintre facatorii de rele rastigniti, Il hulea zicand: Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine Insuti si pe noi.
40. Si celalalt, raspunzand, il certa, zicand: Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda?
41. Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre; Acesta insa n-a facut nici un rau.
42. Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta.
43. Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai.
44. Si era acum ca la ceasul al saselea si intuneric s-a facut peste tot pamantul pana la ceasul al noualea.
45. Cand soarele s-a intunecat; iar catapeteasma templului s-a sfasiat pe la mijloc.
46. Si Iisus, strigand cu glas tare, a zis: Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu. Si acestea zicand, Si-a dat duhul.
47. Iar sutasul, vazand cele ce s-au facut, a slavit pe Dumnezeu, zicand: Cu adevarat, Omul Acesta drept a fost.
48. Si toate multimile care venisera la aceasta priveliste, vazand cele intamplate, se intorceau batandu-si pieptul.
49. Si toti cunoscutii Lui, si femeile care Il insotisera din Galileea, stateau departe, privind acestea.
50. Si iata un barbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, barbat bun si drept,
51. - Acesta nu se invoise cu sfatul si cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, asteptand imparatia lui Dumnezeu.
52. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
53. Si coborandu-L, L-a infasurat in giulgiu de in si L-a pus intr-un mormant sapat in piatra, in care nimeni, niciodata, nu mai fusese pus.
54. Si ziua aceea era vineri, si se lumina spre sambata.
55. Si urmandu-I femeile, care venisera cu El din Galileea, au privit mormantul si cum a fost pus trupul Lui.
56. Si, intorcandu-se, au pregatit miresme si miruri; iar sambata s-au odihnit, dupa Lege.

CAPITOLUL 24
Invierea Domnului. El Se arata ucenicilor care mergeau spre Emaus si apoi apostolilor. Inaltarea la cer.

1. Iar in prima zi dupa sambata, foarte de dimineata, au venit ele la mormant, aducand miresmele pe care le pregatisera.
2. Si au gasit piatra rasturnata de pe mormant.
3. Si intrand, nu au gasit trupul Domnului Iisus.
4. Si fiind ele inca nedumerite de aceasta, iata doi barbati au stat inaintea lor, in vesminte stralucitoare.
5. Si, infricosandu-se ele si plecandu-si fetele la pamant, au zis aceia catre ele: De ce cautati pe Cel viu intre cei morti?
6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceti-va aminte cum v-a vorbit, fiind inca in Galileea,
7. Zicand ca Fiul Omului trebuie sa fie dat in mainile oamenilor pacatosi si sa fie rastignit, iar a treia zi sa invieze.
8. Si ele si-au adus aminte de cuvantul Lui.
9. Si intorcandu-se de la mormant, au vestit toate acestea celor unsprezece si tuturor celorlalti.
10. Iar ele erau: Maria Magdalena, si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele, care ziceau catre apostoli acestea.
11. Si cuvintele acestea au parut inaintea lor ca o aiurare si nu le-au crezut.
12. Si Petru, sculandu-se, a alergat la mormant si, plecandu-se, a vazut giulgiurile singure zacand. Si a plecat, mirandu-se in sine de ceea ce se intamplase.
13. Si iata, doi dintre ei mergeau in aceeasi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la saizeci de stadii, al carui nume era Emaus.
14. Si aceia vorbeau intre ei despre toate intamplarile acestea.
15. Si pe cand vorbeau si se intrebau intre ei. si Iisus Insusi, apropiindu-Se, mergea impreuna cu ei.
16. Dar ochii lor erau tinuti ca sa nu-L cunoasca.
17. Si El a zis catre ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbati unul cu altul in drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinsi de intristare.
18. Raspunzand, unul cu numele Cleopa a zis catre El: Tu singur esti strain in Ierusalim si nu stii cele ce s-au intamplat in el in zilele acestea?
19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au raspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic in fapta si in cuvant inaintea lui Dumnezeu si a intregului popor.
20. Cum L-au osandit la moarte si L-au rastignit arhiereii si mai-marii nostri;
21. Iar noi nadajduiam ca El este Cel ce avea sa izbaveasca pe Israel; si, cu toate acestea, astazi este a treia zi de cand s-au petrecut acestea.
22. Dar si niste femei de ale noastre ne-au spaimantat ducandu-se dis-de-dimineata la mormant,
23. Si, negasind trupul Lui, au venit zicand ca au vazut aratare de ingeri, care le-au spus ca El este viu.
24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormant si au gasit asa precum spusesera femeile, dar pe El nu L-au vazut.
25. Si El a zis catre ei: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima ca sa credeti toate cate au spus proorocii!
26. Nu trebuia oare, ca Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa?
27. Si incepand de la Moise si de la toti proorocii, le-a talcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28. Si s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se facea ca merge mai departe.
29. Dar ei Il rugau staruitor, zicand: Ramai cu noi ca este spre seara si s-a plecat ziua. Si a intrat sa ramana cu ei.
30. Si, cand a stat impreuna cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor.
31. Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de ei.
32. Si au zis unul catre altul: Oare, nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale si cand ne talcuia Scripturile?
33. Si, in ceasul acela sculandu-se, s-au intors la Ierusalim si au gasit adunati pe cei unsprezece si pe cei ce erau impreuna cu ei,
34. Care ziceau ca a inviat cu adevarat Domnul si S-a aratat lui Simon.
35. Si ei au istorisit cele petrecute pe cale si cum a fost cunoscut de ei la frangerea painii.
36. Si pe cand vorbeau ei acestea, El a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua.
37. Iar ei, inspaimantandu-se si infricosandu-se, credeau ca vad duh.
38. Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridica astfel de ganduri in inima voastra?
39. Vedeti mainile Mele si picioarele Mele, ca Eu Insumi sunt; pipaiti-Ma si vedeti, ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am.
40. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si picioarele Sale.
41. Iar ei inca necrezand de bucurie si minunandu-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare?
42. Iar ei i-au dat o bucata de peste fript si dintr-un fagure de miere.
43. Si luand, a mancat inaintea lor.
44. Si le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grait catre voi fiind inca impreuna cu voi, ca trebuie sa se implineasca toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi.
45. Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile.
46. Si le-a spus ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si asa sa invieze din morti a treia zi.
47. Si sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim.
48. Voi sunteti martorii acestora.
49. Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus.
50. Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat.
51. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer.
52. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare.
53. Si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin.

Sfanta Evanghelie dupa Ioan

SFANTA EVANGHELIE DUPA IOAN

CAPITOLUL 1
Dumnezeu-Cuvantul S-a facut trup. Marturia lui Ioan Botezatorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

1. La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.
2. Acesta era intru inceput la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut.
4. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor.
5. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.
6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
7. Acesta a venit spre marturie, ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el.
8. Nu era el Lumina ci ca sa marturiseasca despre Lumina.
9. Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.
10. In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.
12. Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu,
13. Care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut.
14. Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.
15. Ioan marturisea despre El si striga, zicand: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era.
16. Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har.
17. Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos.
18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.
19. Si aceasta este marturia lui Ioan, cand au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoti si leviti, ca sa-l intrebe: Cine esti tu?
20. Si el a marturisit si n-a tagaduit; si a marturisit: Nu sunt eu Hristosul.
21. Si ei l-au intrebat: Dar cine esti? Esti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Esti tu Proorocul? Si a raspuns: Nu.
22. Deci i-au zis: Cine esti? Ca sa dam un raspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine insuti?
23. El a zis: Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: “Indreptati calea Domnului”, precum a zis Isaia proorocul.
24. Si trimisii erau dintre farisei.
25. Si l-au intrebat si i-au zis: De ce botezi deci, daca tu nu esti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul?
26. Ioan le-a raspuns, zicand: Eu botez cu apa; dar in mijlocul vostru Se afla Acela pe Care voi nu-L stiti,
27. Cel care vine dupa mine, Care inainte de mine a fost si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei.
28. Acestea se petreceau in Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29. A doua zi a vazut Ioan pe Iisus venind catre el si a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii.
30. Acesta este despre Care eu am zis: Dupa mine vine un barbat, Care a fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era,
31. Si eu nu-L stiam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezand cu apa.
32. Si a marturisit Ioan zicand: Am vazut Duhul coborandu-Se, din cer, ca un porumbel si a ramas peste El.
33. Si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant.
34. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
35. A doua zi iarasi statea Ioan si doi dintre ucenicii lui.
36. Si privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu!
37. Si cei doi ucenici l-au auzit cand a spus aceasta si au mers dupa Iisus.
38. Iar Iisus, intorcandu-Se si vazandu-i ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabi (care se talcuieste: Invatatorule), unde locuiesti?
39. El le-a zis: Veniti si veti vedea. Au mers deci si au vazut unde locuia; si au ramas la El in ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea.
40. Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41. Acesta a gasit intai pe Simon, fratele sau, si i-a zis: am gasit pe Mesia (care se talcuieste: Hristos).
42. Si l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se talcuieste: Petru).
43. A doua zi voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi.
44. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru.
45. Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
46. Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi.
47. Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug.
48. Natanael I-a zis: De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: Mai inainte de a te chema Filip, te-am vazut cand erai sub smochin.
49. Raspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti regele lui Israel.
50. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Mai mari decat acestea vei vedea.
51. Si i-a zis: Adevarat, adevarat zic voua, de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului.

CAPITOLUL 2
Nunta din Cana. Izgonirea vanzatorilor din templu.

1. Si a treia zi s-a facut nunta in Cana Galileii si era si mama lui Iisus acolo.
2. Si a fost chemat si Iisus si ucenicii Sai la nunta.
3. Si sfarsindu-se vinul, a zis mama lui Iisus catre El: Nu mai au vin.
4. A zis ei Iisus: Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? Inca n-a venit ceasul Meu.
5. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceti orice va va spune.
6. Si erau acolo sase vase de piatra, puse pentru curatirea iudeilor, care luau cate doua sau trei vedre.
7. Zis-a lor Iisus: Umpleti vasele cu apa. Si le-au umplut pana sus.
8. Si le-a zis: Scoateti acum si aduceti nunului. Iar ei i-au dus.
9. Si cand nunul a gustat apa care se facuse vin si nu stia de unde este, ci numai slujitorii care scosesera apa stiau, a chemat nunul pe mire,
10. Si i-a zis: Orice om pune intai vinul cel bun si, cand se ametesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum.
11. Acest inceput al minunilor l-a facut Iisus in Cana Galileii si Si-a aratat slava Sa; si ucenicii Sai au crezut in El.
12. Dupa aceasta S-a coborat in Capernaum, El si mama Sa si fratii si ucenicii Sai, si acolo n-a ramas decat putine zile.
13. Si erau aproape Pastile iudeilor, si Iisus S-a urcat la Ierusalim.
14. Si a gasit sezand in templu pe cei ce vindeau boi si oi si porumbei si pe schimbatorii de bani.
15. Si, facandu-Si un bici din streanguri, i-a scos pe toti afara din templu, si oile si boii, si schimbatorilor le-a varsat banii si le-a rasturnat mesele.
16. Si celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luati acestea de aici. Nu faceti casa Tatalui Meu casa de negustorie.
17. Si si-au adus aminte ucenicii Lui ca este scris: “Ravna casei Tale ma mistuie”.
18. Au raspuns deci iudeii si I-au zis: Ce semn ne arati ca faci acestea?
19. Iisus a raspuns si le-a zis: Daramati templul acesta si in trei zile il voi ridica.
20. Si a zis deci iudeii: In patruzeci si sase de ani s-a zidit templul acesta! Si Tu il vei ridica in trei zile?
21. Iar El vorbea despre templul trupului Sau.
22. Deci, cand S-a sculat din morti, ucenicii Lui si-au adus aminte ca aceasta o spusese si au crezut Scripturii si cuvantului pe care Il spusese Iisus.
23. Si cand era in Ierusalim, la sarbatoarea Pastilor, multi au crezut in numele Lui, vazand minunile pe care le facea.
24. Iar Iisus insusi nu Se incredea in ei, pentru ca ii cunostea pe toti.
25. Si pentru ca nu avea nevoie sa-I marturiseasca cineva despre om, caci El insusi cunostea ce era in om.

CAPITOLUL 3
Convorbirea lui Iisus cu Nicodim. Ioan marturiseste despre Hristos.

1. Si era un om dintre farisei, care se numea Nicodim si care era fruntas al iudeilor.
2. Acesta a venit noaptea la Iisus si I-a zis: Rabi, stim ca de la Dumnezeu ai venit invatator; ca nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.
3. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu.
4. Iar Nicodim a zis catre El: Cum poate omul sa se nasca, fiind batran? Oare, poate sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca?
5. Iisus a raspuns: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu.
6. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este.
7. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti de sus.
8. Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stii de unde vine, nici incotro se duce. Astfel este cu oricine e nascut din Duhul.
9. A raspuns Nicodim si i-a zis: Cum pot sa fie acestea?
10. Iisus a raspuns si i-a zis: Tu esti invatatorul lui Israel si nu cunosti acestea?
11. Adevarat, adevarat zic tie, ca noi ceea ce stim vorbim si ce am vazut marturisim, dar marturia noastra nu o primiti.
12. Daca v-am spus cele pamantesti si nu credeti, cum veti crede cele ceresti?
13. Si nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer.
14. Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului,
15. Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
16. Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
17. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea.
18. Cel ce crede in El nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindca nu a crezut in numele Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor erau rele.
20. Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca.
21. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui, ca in Dumnezeu sunt savarsite.
22. Dupa acestea a venit Iisus si ucenicii Lui in pamantul Iudeii si statea acolo si boteza.
23. Si boteza si Ioan in Enom, aproape de Salim, ca erau acolo ape multe si veneau si se botezau.
24. Caci Ioan nu fusese inca aruncat in inchisoare.
25. Si s-a iscat o neintelegere intre ucenicii lui Ioan si un iudeu, asupra curatirii.
26. Si au venit la Ioan si i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, si despre Care tu ai marturisit, iata El boteaza si toti se duc la El.
27. Ioan a raspuns si a zis: Nu poate un om sa ia nimic, daca nu i s-a dat lui din cer.
28. Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui.
29. Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul mirelui, care sta si asculta pe mire, se bucura cu bucurie de glasul lui. Deci aceasta bucurie a mea s-a implinit.
30. Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.
31. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pamant pamantesc este si de pe pamant graieste. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor.
32. Si ce a vazut si a auzit, aceea marturiseste, dar marturia Lui nu o primeste nimeni.
33. Cel ce a primit marturia Lui a pecetluit ca Dumnezeu este adevarat.
34. Caci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu da Duhul cu masura.
35. Tatal iubeste pe Fiul si toate le-a dat in mana Lui.
36. Cel ce crede in Fiul are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.

CAPITOLUL 4
Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineanca. Iisus tamaduieste pe fiul unui slujitor regesc.

1. Deci cand a cunoscut Iisus ca fariseii au auzit ca El face si boteaza mai multi ucenici ca Ioan,
2. Desi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
3. A lasat Iudeea si S-a dus iarasi in Galileea.
4. Si trebuia sa treaca prin Samaria.
5. Deci a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau;
6. Si era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas.
7. Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau.
8. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate, ca sa cumpere merinde.
9. Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii.
10. Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie.
11. Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie?
12. Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui?
13. Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi;
14. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica.
15. Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot.
16. Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici.
17. Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat.
18. Caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus.
19. Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti prooroc.
20. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam.
21. Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui.
22. Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este.
23. Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste.
24. Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa i se inchine in duh si in adevar.
25. I-a zis femeia: Stim ca va veni Mesia care se cheama Hristos; cand va veni, Acela ne va vesti noua toate.
26. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
27. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Si se mirau ca vorbea cu o femeie. Insa nimeni n-a zis: Ce o intrebi, sau: Ce vorbesti cu ea?
28. Iar femeia si-a lasat galeata si s-a dus in cetate si a zis oamenilor:
29. Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
30. Si au iesit din cetate si veneau catre El.
31. Intre timp, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Invatatorule, mananca.
32. Iar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o stiti.
33. Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manance?
34. Iisus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui.
35. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris.
36. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera.
37. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul.
38. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor.
39. Si multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus toate cate am facut.
40. Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii Il rugau sa ramana la ei. Si a ramas acolo doua zile.
41. Si cu mult mai multi au crezut pentru cuvantul Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvantul tau, caci noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii.
43. Si dupa cele doua zile, a plecat de acolo in Galileea.
44. Caci Iisus insusi a marturisit ca un prooroc nu e cinstit in tara lui.
45. Deci, cand a venit in Galileea, L-au primit galileenii, cei ce vazusera toate cate facuse El in Ierusalim, la sarbatoare, caci si ei venisera la sarbatoare.
46. Deci iarasi a mers in Cana Galileii, unde prefacuse apa in vin. Si era un slujitor regesc, al carui fiu era bolnav in Capernaum.
47. Acesta, auzind ca Iisus a venit din Iudeea in Galileea, s-a dus la El si Il ruga sa Se coboare si sa vindece pe fiul lui, ca era gata sa moara.
48. Deci Iisus i-a zis: Daca nu veti vedea semne si minuni, nu veti crede.
49. Slujitorul regesc a zis catre El: Doamne, coboara-Te inainte de a muri copilul meu.
50. Iisus i-a zis: Mergi, copilul tau traieste. Si omul a crezut cuvantului pe care i l-a spus Iisus si a plecat.
51. Iar pe cand cobora, slugile lui, l-au intampinat spunandu-i ca fiul lui traieste.
52. Si cerea, deci, sa afle de la ele ceasul in care i-a fost mai bine. Deci i-au spus ca ieri, in ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile.
53. Asadar tatal a cunoscut ca in ceasul acela a fost in care Iisus i-a zis: Fiul tau traieste. Si a crezut el si toata casa lui.
54. Aceasta este a doua minune pe care a facut-o iarasi Iisus, venind din Iudeea in Galileea.

CAPITOLUL 5
Vindecarea slabanogului de la scaldatoarea Vitezda. Iisus vorbeste despre puterea Sa dumnezeiasca.

1. Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare.
3. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei.
4. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut.
5. Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani.
6. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos?
7. Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea.
8. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla.
9. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata.
10. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul.
11. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla.
12. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla?
13. Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc.
14. Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.
15. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos.
16. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus si cautau sa-L omoare, ca facea aceasta sambata.
17. Dar Iisus le-a raspuns: Tatal Meu pana acum lucreaza; si Eu lucrez.
18. Deci pentru aceasta cautau mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru ca dezlega sambata, ci si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, facandu-Se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu.
19. A raspuns Iisus si le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine, daca nu va vedea pe Tatal facand; caci cele ce face Acela, acestea le face si Fiul intocmai.
20. Ca Tatal iubeste pe Fiul si-I arata toate cate face El si lucruri mai mari decat acestea va arata Lui, ca voi sa va mirati.
21. Caci, dupa cum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste.
22. Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului.
23. Ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul nu cinsteste pe Tatal care L-a trimis.
24. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viata.
25. Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia.
26. Caci precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine;
27. Si I-a dat putere sa faca judecata, pentru ca este Fiul Omului.
28. Nu va mirati de aceasta; caci vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29. Si vor iesi, cei ce au facut cele bune spre invierea vietii si cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii.
30. Eu nu pot sa fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
31. Daca marturisesc Eu despre mine insumi, marturia Mea nu este adevarata.
32. Altul marturiseste despre Mine; si stiu ca adevarata este marturia pe care o marturiseste despre Mine.
33. Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit adevarul.
34. Dar Eu nu de la om iau marturia, ci spun aceasta ca sa va mantuiti.
35. Acela (Ioan) era faclia care arde si lumineaza, si voi ati voit sa va veseliti o clipa in lumina lui.
36. Iar Eu am marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatal ca sa le savarsesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimis.
37. Si Tatal care M-a trimis, Acela a marturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-ati vazut vreodata, nici fata Lui nu ati vazut-o;
38. Si cuvantul Lui nu salasluieste in voi, pentru ca voi nu credeti in Cel pe care l-a trimis Acela.
39. Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine.
40. Si nu voiti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata!
41. Slava de la oameni nu primesc;
42. Dar v-am cunoscut ca n-aveti in voi dragostea lui Dumnezeu.
43. Eu am venit in numele Tatalui Meu si voi nu Ma primiti; daca va veni altul in numele sau, pe acela il veti primi.
44. Cum puteti voi sa credeti, cand primiti slava unii de la altii si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cautati?
45. Sa nu socotiti ca Eu va voi invinui la Tatal; cel ce va invinuieste este Moise, in care voi ati nadajduit.
46. Ca daca ati fi crezut lui Moise, ati fi crezut si Mie, caci despre Mine a scris acela.
47. Iar daca celor scrise de el nu credeti, cum veti crede in cuvintele Mele?

CAPITOLUL 6
Saturarea celor cinci mii de oameni. Iisus umbla pe mare. Painea care se pogoara din cer. Marturisirea lui Petru.

1. Dupa acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileii, in partile Tiberiadei.
2. Si a mers dupa El multime multa, pentru ca vedeau minunile pe care le facea cu cei bolnavi.
3. Si S-a suit Iisus in munte si a sezut acolo cu ucenicii Sai.
4. Si era aproape Pastile, sarbatoarea iudeilor.
5. Deci ridicandu-Si Iisus ochii si vazand ca multime multa vine catre El, a zis catre Filip: De unde vom cumpara paine, ca sa manance acestia?
6. Iar aceasta o zicea ca sa-l incerce, ca El stia ce avea sa faca.
7. Si Filip i-a raspuns: Paini de doua sute de dinari nu le vor ajunge, ca sa ia fiecare cate putin.
8. Si a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru:
9. Este aici un baiat care are cinci paini de orz si doi pesti. Dar ce sunt acestea la atatia?
10. Si a zis Iisus: Faceti pe oameni sa se aseze. Si era iarba multa in acel loc. Deci au sezut barbatii in numar ca la cinci mii.
11. Si Iisus a luat painile si, multumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce sedeau; asemenea si din pesti, cat au voit.
12. Iar dupa ce s-au saturat, a zis ucenicilor Sai: adunati faramiturile ce au ramas, ca sa nu se piarda ceva.
13. Deci au adunat si au umplut douasprezece cosuri de faramituri, care au ramas de la cei ce au mancat din cele cinci paini de orz.
14. Iar oamenii vazand minunea pe care a facut-o, ziceau: Acesta este intr-adevar Proorocul, Care va sa vina in lume.
15. Cunoscand deci Iisus ca au sa vina si sa-L ia cu sila, ca sa-L faca rege, S-a dus iarasi in munte, El singur.
16. Si cand s-a facut sera, ucenicii Lui s-au coborat la mare.
17. Si intrand in corabie, mergeau spre Capernaum, dincolo de mare. Si s-a facut intuneric si Iisus inca nu venise la ei,
18. Si sufland vant mare, marea se intarata.
19. Dupa ce au vaslit deci ca la douazeci si cinci sau treizeci de stadii, au vazut pe Iisus umbland pe apa si apropiindu-Se de corabie, ei s-au infricosat.
20. Iar El le-a zis: Eu sunt; nu va temeti!
21. Deci voiau sa-L ia in corabie, si indata corabia a sosit la tarmul la care mergeau.
22. A doua zi, multimea, care sta de cealalta parte a marii, a vazut ca nu era acolo decat numai o corabie mai mica si ca Iisus nu intrase in corabie impreuna cu ucenicii Sai, ci plecasera numai ucenicii Lui.
23. Si alte corabii mai mic au venit din Tiberiada in apropiere de locul unde ei mancasera painea, dupa ce Domnul multumise.
24. Deci, cand a vazut multimea ca Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat si ei in corabiile cele mici si au venit in Capernaum, cautandu-L pe Iisus.
25. Si gasindu-L dincolo de mare, I-au zis: Invatatorule, cand ai venit aici?
26. Iisus le-a raspuns si a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Ma cautati nu pentru ca ati vazut minuni, ci pentru ca ati mancat din paini si v-ati saturat.
27. Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica si pe care o va da voua Fiul Omului, caci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal.
28. Deci au zis catre El: Ce sa facem, ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?
29. Iisus a raspuns si le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca sa credeti in Acela pe Care El L-a trimis.
30. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca sa vedem si sa credem in Tine? Ce lucrezi?
31. Parintii nostri au mancat mana in pustie, precum este scris: “Paine din cer le-a dat lor sa manance”.
32. Deci Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Nu Moise v-a dat painea cea din cer; ci Tatal Meu va da din cer painea cea adevarata.
33. Caci painea lui Dumnezeu este cea care se coboara din cer si care da viata lumii.
34. Deci au zis catre El: Doamne, da-ne totdeauna painea aceasta.
35. Si Iisus le-a zis: Eu sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce va crede in Mine nu va inseta niciodata.
36. Dar am spus voua ca M-ati si vazut si nu credeti.
37. Tot ce-Mi da Tatal, va veni la Mine; si pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara;
38. Pentru ca M-am coborat din cer, nu ca sa fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine.
39. Si aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toti pe care Mi i-a dat Mie sa nu pierd nici unul, ci sa-i inviez pe ei in ziua cea de apoi.
40. Ca aceasta este voia Tatalui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.
41. Deci iudeii murmurau impotriva Lui, fiindca zisese: Eu sunt painea ce s-a coborat din cer.
42. Si ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, si nu stim noi pe tatal Sau si pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborat din cer?
43. Iisus a raspuns si le-a zis: Nu murmurati intre voi.
44. Nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu-l va trage Tatal, Care M-a trimis, si Eu il voi invia in ziua de apoi.
45. Scris este in prooroci: “Si vor fi toti invatati de Dumnezeu”. Deci oricine a auzit si a invatat de la Tatal la Mine vine.
46. Nu doar ca pe Tatal l-a vazut cineva, decat numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a vazut pe Tatal.
47. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine are viata vesnica.
48. Eu sunt painea vietii.
49. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit.
50. Painea care se coboara din cer este aceea din care, daca mananca cineva, nu moare.
51. Eu sunt painea cea vie, care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau intre ei, zicand: Cum poate Acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam?
53. Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi.
54. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura.
56. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatal cel viu si Eu viez pentru Tatal, si cel ce Ma mananca pe Mine va trai prin Mine.
58. Aceasta este painea care s-a pogorat din cer, nu precum au mancat parintii vostri mana si au murit. Cel ce mananca aceasta paine va trai in veac.
59. Acestea le-a zis pe cand invata in sinagoga din Capernaum.
60. Deci multi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte?
61. Iar Iisus, stiind in Sine ca ucenicii Lui murmura impotriva Lui, le-a zis: Va sminteste aceasta?
62. Daca veti vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai inainte?
63. Duhul este cel ce da viata; trupul nu foloseste la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata.
64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Caci Iisus stia de la inceput cine sunt cei ce nu cred si cine este cel care Il va vinde.
65. Si zicea: De aceea am spus voua ca nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu-i este dat de la Tatal.
66. Si de atunci multi dintre ucenicii Sai s-au dus inapoi si nu mai umblau cu El.
67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreti si voi sa va duceti?
68. Simon Petru I-a raspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice.
69. Si noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
70. Le-a raspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Si unul dintre voi este diavol!
71. Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, caci acesta, unul din cei doisprezece fiind, avea sa-L vanda.

CAPITOLUL 7
Iisus invata in templu, la sarbatoarea corturilor.

1. Si dupa aceea mergea Iisus prin Galileea, caci nu voia sa mearga prin Iudeea, deoarece iudeii cautau sa-L ucida.
2. Si era aproape sarbatoarea iudaica a corturilor.
3. Au zis deci catre El fratii Lui: Pleaca de aici si du-Te in Iudeea, pentru ca si ucenicii Tai sa vada lucrurile pe care Tu le faci.
4. Caci nimeni nu lucreaza ceva in ascuns, ci cauta sa se faca cunoscut. Daca faci acestea, arata-Te pe Tine lumii.
5. Pentru ca nici fratii Lui nu credeau in El.
6. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea inca n-a sosit; dar vremea voastra totdeauna este gata.
7. Pe voi lumea nu poate sa va urasca, dar pe Mine Ma uraste, pentru ca Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele.
8. Voi duceti-va la sarbatoare; Eu nu merg la sarbatoarea aceasta, caci vremea Mea nu s-a implinit inca.
9. Acestea spunandu-le, a ramas in Galileea.
10. Dar dupa ce fratii Sai s-au dus la sarbatoare, atunci S-a suit si El, dar nu pe fata, ci pe ascuns.
11. In timpul sarbatorii iudeii Il cautau si ziceau: Unde este Acela?
12. Si cartire multa era despre El in multime; unii ziceau: Este bun; iar altii ziceau: Nu, ci amageste multimea.
13. Totusi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe fata.
14. Iar la jumatatea praznicului Iisus S-a suit in templu si invata.
15. Si iudeii se mirau zicand: Cum stie Acesta carte fara sa fi invatat?
16. Deci le-a raspuns Iisus si a zis: Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
17. De vrea cineva sa faca voia Lui, va cunoaste despre invatatura aceasta daca este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi.
18. Cel care vorbeste de la sine isi cauta slava sa; iar cel care cauta slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevarat si nedreptate nu este in el.
19. Oare nu Moise v-a dat Legea? Si nimeni dintre voi nu tine Legea. De ce cautati sa Ma ucideti?
20. Si multimea a raspuns: Ai demon. Cine cauta sa te ucida?
21. Iisus a raspuns si le-a zis: Un lucru am facut si toti va mirati.
22. De aceea Moise v-a dat taierea imprejur, nu ca este de la Moise, ci de la parinti, si sambata taiati imprejur pe om.
23. Daca omul primeste taierea imprejur sambata, ca sa nu se strice Legea lui Moise, va maniati pe Mine ca am facut sambata un om intreg sanatos?
24. Nu judecati dupa infatisare, ci judecati judecata dreapta.
25. Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L cautau sa-L ucida?
26. Si iata ca vorbeste pe fata si ei nu-I zic nimic. Nu cumva capeteniile au cunoscut cu adevarat ca Acesta e Hristos?
27. Dar pe Acesta Il stim de unde este. Insa Hristosul, cand va veni, nimeni nu stie de unde este.
28. Deci a strigat Iisus in templu, invatand si zicand: Si pe Mine Ma stiti si stiti de unde sunt; si Eu n-am venit de la Mine, dar adevarat este Cel ce M-a trimis pe Mine si pe Care voi nu-L stiti.
29. Eu Il stiu pe El, caci de la El sunt si El M-a trimis pe Mine.
30. Deci cautau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mana pe El, pentru ca nu venise inca ceasul Lui.
31. Dar multi din multime au crezut in El si ziceau: Hristosul cand va veni va face El minuni mai multe decat a facut Acesta?
32. Au auzit fariseii multimea murmurand acestea despre El si au trimis arhiereii si fariseii slujitori ca sa-L prinda.
33. Dar Iisus le-a zis: Putin timp mai sunt cu voi si Ma duc la Cel ce M-a trimis.
34. Ma veti cauta si nu Ma veti gasi; si unde sunt Eu, voi nu puteti sa veniti.
35. Deci au zis iudeii, intre ei: Unde are sa Se duca Acesta, ca noi sa nu-L gasim? Nu cumva va merge la cei imprastiati printre elini si va invata pe elini?
36. Ce inseamna acest cuvant pe care l-a spus: Ma veti cauta si nu Ma veti gasi si unde sunt Eu, voi nu puteti sa veniti?
37. Iar in ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a strigat, zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea.
38. Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui.
39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.
40. Deci din multime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevarat, Acesta este Proorocul.
41. Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar altii ziceau: Nu cumva din Galileea va sa vina Hristos?
42. N-a zis, oare, Scriptura ca Hristos va sa vina din samanta lui David si din Betleem, cetatea lui David?
43. Si s-a facut dezbinare in multime pentru El.
44. Si unii dintre ei voiau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mainile pe El.
45. Deci slugile au venit la arhierei si farisei, si le-au zis aceia: De ce nu L-ati adus?
46. Slugile au raspuns: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om.
47. Si le-au raspuns deci fariseii: Nu cumva ati fost si voi amagiti?
48. Nu cumva a crezut in El cineva dintre capetenii sau dintre farisei?
49. Dar multimea aceasta, care nu cunoaste Legea, este blestemata!
50. A zis catre ei Nicodim, cel ce venise mai inainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
51. Nu cumva Legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai intai si nu stie ce a facut?
52. Ei au raspuns si i-au zis: Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca din Galileea nu s-a ridicat prooroc.
53. Si s-a dus fiecare la casa sa.

CAPITOLUL 8
Femeia pacatoasa. Iisus este Lumina lumii. Cuvant impotriva necredintei iudeilor.

1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Maslinilor.
2. Dar dimineata iarasi a venit in templu, si tot poporul venea la El; si El, sezand, ii invata.
3. Si au adus la El fariseii si carturarii pe o femeie, prinsa in adulter si, asezand-o in mijloc,
4. Au zis Lui: Invatatorule, aceasta femeie a fost prinsa asupra faptului de adulter;
5. Iar Moise ne-a poruncit in Lege ca pe unele ca acestea sa le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
6. Si aceasta ziceau, ispitindu-L, ca sa aiba de ce sa-L invinuiasca. Iar Iisus, plecandu-Se in jos, scria cu degetul pe pamant.
7. Si staruind sa-L intrebe, El S-a ridicat si le-a zis: Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra asupra ei.
8. Iarasi plecandu-Se, scria pe pamant.
9. Iar ei auzind aceasta si mustrati fiind de cuget, ieseau unul cate unul, incepand de la cei mai batrani si pana la cel din urma, si a ramas Iisus singur si femeia, stand in mijloc.
10. Si ridicandu-Se Iisus si nevazand pe nimeni decat pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt parasii tai? Nu te-a osandit nici unul?
11. Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Si Iisus i-a zis: Nu te osandesc nici Eu. Mergi; de acum sa nu mai pacatuiesti.
12. Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicand: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.
13. De aceea fariseii I-au zis: Tu marturisesti despre Tine Insuti; marturia Ta nu este adevarata.
14. A raspuns Iisus si le-a zis: Chiar daca Eu marturisesc despre Mine Insumi, marturia Mea este adevarata, fiindca stiu de unde am venit si unde Ma duc. Voi nu stiti de unde vin, nici unde Ma duc.
15. Voi judecati dupa trup; Eu nu judec pe nimeni.
16. Si chiar daca Eu judec, judecata Mea este adevarata, pentru ca nu sunt singur, ci Eu si Cel ce M-a trimis pe Mine.
17. Si in Legea voastra este scris ca marturia a doi oameni este adevarata.
18. Eu sunt Cel ce marturisesc despre Mine Insumi si marturiseste despre Mine Tatal, Cel ce M-a trimis.
19. Ii ziceau deci: Unde este Tatal Tau? Raspuns-a Iisus: Nu ma stiti nici pe Mine nici pe Tatal Meu; daca M-ati sti pe Mine, ati sti si pe Tatal Meu.
20. Cuvintele acestea le-a grait Iisus in vistierie, pe cand invata in templu; si nimeni nu L-a prins, ca inca nu venise ceasul Lui.
21. Si iarasi le-a zis: Eu Ma duc si Ma veti cauta si veti muri in pacatul vostru. Unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni.
22. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Isi va ridica singur viata? Ca zice: Unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni.
23. Si El le zicea: Voi sunteti din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteti din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
24. V-am spus deci voua ca veti muri in pacatele voastre. Caci daca nu credeti ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre.
25. Deci Ii ziceau ei: Cine esti Tu? Si a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la inceput.
26. Multe am de spus despre voi si de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevarat este, si cele ce am auzit de la El, Eu acestea le graiesc in lume.
27. Si ei n-au inteles ca le vorbea despre Tatal.
28. Deci le-a zis Iisus: Cand veti inalta pe Fiul Omului, atunci veti cunoaste ca Eu sunt si ca de la Mine insumi nu fac nimic, ci precum M-a invatat Tatal, asa vorbesc.
29. Si Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lasat singur, fiindca Eu fac pururea cele placute Lui.
30. Spunand El acestea, multi au crezut in El.
31. Deci zicea Iisus catre iudeii care crezusera in El: Daca veti ramane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei;
32. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
33. Ei insa I-au raspuns: Noi suntem samanta lui Avraam si nimanui niciodata n-am fost robi. Cum zici Tu ca: Veti fi liberi?
34. Iisus le-a raspuns: Adevarat, adevarat va spun: Oricine savarseste pacatul este rob al pacatului.
35. Iar robul nu ramane in casa in veac; Fiul insa ramane in veac.
36. Deci, daca Fiul va va face liberi, liberi veti fi intr-adevar.
37. Stiu va sunteti samanta lui Avraam, dar cautati sa Ma omorati, pentru ca cuvatul Meu nu incape in voi.
38. Eu vorbesc ceea ce am vazut la Tatal Meu, iar voi faceti ceea ce ati auzit de la tatal vostru.
39. Ei au raspuns si I-au zis: Tatal nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Daca ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam.
40. Dar voi acum cautati sa Ma ucideti pe Mine, Omul care v-am spus adevarul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a facut aceasta.
41. Voi faceti faptele tatalui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am nascut din desfranare. Un tata avem: pe Dumnezeu.
42. Le-a zis Iisus: Daca Dumnezeu are fi Tatal vostru, M-ati iubi pe Mine, caci de la Dumnezeu am iesit si am venit. Pentru ca n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis.
43. De ce nu intelegeti vorbirea Mea? Fiindca nu puteti sa dati ascultare cuvantului Meu.
44. Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii.
45. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti.
46. Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Daca spun adevarul, de ce voi nu Ma credeti?
47. Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu.
48. Au raspuns iudeii si I-au zis: Oare, nu zicem noi bine ca Tu esti samarinean si ai demon?
49. A raspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatal Meu, si voi nu Ma cinstiti pe Mine.
50. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine sa o caute si sa judece.
51. Adevarat, adevarat zic voua: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va vedea moartea in veac.
52. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut ca ai demon. Avraam a murit, de asemenea si proorocii; si Tu zici: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va gusta moartea in veac.
53. Nu cumva esti Tu mai mare decat tatal nostru Avraam, care a murit? Si au murit si proorocii. Cine te faci Tu a fi?
54. Iisus a raspuns: Daca Ma slavesc Eu pe Mine Insumi, slava Mea nimic nu este. Tatal Meu este Cel care Ma slaveste, despre Care ziceti voi ca este Dumnezeul vostru.
55. Si nu L-ati cunoscut, dar Eu Il stiu; si daca as zice ca nu-L stiu, as fi mincinos asemenea voua. Ci Il stiu si pazesc cuvantul Lui.
56. Avraam, parintele vostru, a fost bucuros sa vada ziua Mea si a vazut-o si s-a bucurat.
57. Deci au zis iudeii catre El: Inca nu ai cincizeci de ani si l-ai vazut pe Avraam?
58. Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Eu sunt mai inainte de a fi fost Avraam.
59. Deci au luat pietre ca sa arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit si a iesit din templu si, trecand prin mijlocul lor, S-a dus.

CAPITOLUL 9
Vindecarea orbului din nastere, in zi de sambata.

1. Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere.
2. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?
3. Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu.
4. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze.
5. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.
6. Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului.
7. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand.
8. Iar vecinii si cei ce-l vazusera mai inainte ca era orb ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea?
9. Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu este el, ci seamana cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.
10. Deci ii ziceau: Cum ti s-au deschis ochii?
11. Acela a raspuns: Omul care se numeste Iisus a facut tina si a uns ochii mei; si mi-a zis: Mergi la scaldatoarea Siloamului si te spala. Deci, ducandu-ma si spalandu-ma, am vazut.
12. Zis-au lui: Unde este Acela? Si el a zis: Nu stiu.
13. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecand orb.
14. Si era sambata in ziua in care Iisus a facut tina si i-a deschis ochii.
15. Deci iarasi il intrebau si fariseii cum a vazut. Iar el le-a zis: Tina a pus pe ochii mei, si m-am spalat si vad.
16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata. Iar altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni? Si era dezbinare intre ei.
17. Au zis deci orbului iarasi: Dar tu ce zici despre El, ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca prooroc este.
18. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pana ce n-au chemat pe parintii celui ce vedea.
19. Si i-au intrebat, zicand: Acesta este fiul vostru, despre care ziceti ca s-a nascut orb? Deci cum vede el acum?
20. Au raspuns deci parintii lui si au zis: Stim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb.
21. Dar cum vede el acum, noi nu stim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta; va vorbi singur despre sine.
22. Acestea le-au spus parintii lui, pentru ca se temeau de iudei. Caci iudeii pusesera acum la cale ca, daca cineva va marturisi ca El este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga.
23. De aceea au zis parintii lui: Este in varsta; intrebati-l pe el.
24. Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu. Noi stim ca Omul Acesta e pacatos.
25. A raspuns deci acela: Daca este pacatos, nu stiu. Un lucru stiu: ca fiind orb, acum vad.
26. Deci i-au zis: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii?
27. Le-a raspuns: V-am spus acum si n-ati auzit? De ce voiti sa auziti iarasi? Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui?
28. Si l-au ocarat si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29. Noi stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L stim de unde este.
30. A raspuns omul si le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea: ca voi nu stiti de unde este si El mi-a deschis ochii.
31. Si noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acesta il asculta.
32. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere.
33. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea sa faca nimic.
34. Au raspuns si i-au zis: In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara.
35. Si a auzit Iisus ca l-au dat afara. Si, gasindu-l, i-a zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?
36. El a raspuns si a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa cred in El?
37. Si a zis Iisus: L-ai si vazut! Si Cel ce vorbeste cu tine Acela este.
38. Iar el a zis: Cred, Doamne. Si s-a inchinat Lui.
39. Si a zis: Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi.
40. Si au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, si I-au zis: Oare si noi suntem orbi?
41. Iisus le-a zis: Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra.

CAPITOLUL 10
Iisus, Pastorul cel bun si oile Sale.

1. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce nu intra pe usa, in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar.
2. Iar cel ce intra prin usa este pastorul oilor.
3. Acestuia portarul ii deschide si oile asculta de glasul lui, si oile sale le cheama pe nume si le mana afara.
4. Si cand le scoate afara pe toate ale sale, merge inaintea lor, si oile merg dupa el, caci cunosc glasul lui.
5. Iar dupa un strain, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru ca nu cunosc glasul lui.
6. Aceasta pilda le-a spus-o Iisus, dar ei n-au inteles ce inseamna cuvintele Lui.
7. A zis deci iarasi Iisus: Adevarat, adevarat zic voua: Eu sunt usa oilor.
8. Toti cati au venit mai inainte de Mine sunt furi si talhari, dar oile nu i-au ascultat.
9. Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mantui; si va intra si va iesi si pasune va afla.
10. Furul nu vine decat ca sa fure si sa junghie si sa piarda. Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba.
11. Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale.
12. Iar cel platit si cel care nu este pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le risipeste.
13. Dar cel platit fuge, pentru ca este platit si nu are grija de oi.
14. Eu sunt pastorul cel bun si cunosc pe ale Mele si ale Mele Ma cunosc pe Mine.
15. Precum Ma cunoaste Tatal si Eu cunosc pe Tatal. Si sufletul Imi pun pentru oi.
16. Am si alte oi, care sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu si va fi o turma si un pastor.
17. Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, fiindca Eu Imi pun sufletul, ca iarasi sa-l iau.
18. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi il pun. Putere am Eu ca sa-l pun si putere am iarasi ca sa-l iau. Aceasta porunca am primit-o de la Tatal Meu.
19. Iarasi s-a facut dezbinare intre iudei, pentru cuvintele acestea.
20. Si multi dintre ei ziceau: Are demon si este nebun. De ce sa-L ascultati?
21. Altii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon sa deschida ochii orbilor?
22. Si era atunci la Ierusalim sarbatoarea innoirii templului si era iarna.
23. Iar Iisus umbla prin templu, in pridvorul lui Solomon.
24. Deci L-au impresurat iudeii si Ii ziceau: Pana cand ne scoti sufletul? Daca Tu esti Hristosul, spune-o noua pe fata.
25. Iisus le-a raspuns: V-am spus si nu credeti. Lucrarile pe care le fac in numele Tatalui Meu, acestea marturisesc despre Mine.
26. Dar voi nu credeti, pentru ca nu sunteti dintre oile Mele.
27. Oile Mele asculta de glasul Meu si Eu le cunosc pe ele, si ele vin dupa Mine.
28. Si Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri in veac, si din mana Mea nimeni nu le va rapi.
29. Tatal Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decat toti, si nimeni nu poate sa le rapeasca din mana Tatalui Meu.
30. Iar Eu si Tatal Meu una suntem.
31. Iarasi au luat pietre iudeii ca sa arunce asupra Lui.
32. Iisus le-a raspuns: Multe lucruri bune v-am aratat voua de la Tatal Meu. Pentru care din ele, aruncati cu pietre asupra Mea?
33. I-au raspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncam cu pietre asupra Ta, ci pentru hula si pentru ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
34. Iisus le-a raspuns: Nu e scris in Legea voastra ca “Eu am zis: dumnezei sunteti?”
35. Daca i-a numit dumnezei pe aceia catre care a fost cuvantul lui Dumnezeu - si Scriptura nu poate sa fie desfiintata -
36. Despre Cel pe care Tatal L-a sfintit si L-a trimis in lume, voi ziceti: Tu hulesti, caci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?
37. Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu credeti in Mine.
38. Iar daca le fac, chiar daca nu credeti in Mine, credeti in aceste lucrari, ca sa stiti si sa cunoasteti ca Tatal este in Mine si Eu in Tatal.
39. Cautau deci iarasi sa-L prinda si Iisus a scapat din mana lor.
40. Si a plecat iarasi dincolo de Iordan, in locul unde Ioan boteza la inceput, si a ramas acolo.
41. Si multi au venit la El si ziceau: Ioan n-a facut nici o minune, dar toate cate Ioan a zis despre Acesta erau adevarate.
42. Si multi au crezut in El acolo.

CAPITOLUL 11
Invierea lui Lazar. Arhiereii si fariseii uneltesc impotriva lui Iisus.

1. Si era bolnav un oarecare Lazar din Betania, satul Mariei si al Martei, sora ei.
2. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul si I-a sters picioarele cu parul capului ei, al carei frate Lazar era bolnav.
3. Deci au trimis surorile la El, zicand: Doamne, iata, cel pe care il iubesti este bolnav.
4. Iar Iisus, auzind, a zis: Aceasta boala nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu sa Se slaveasca.
5. Si iubea Iisus pe Marta si pe sora ei si pe Lazar.
6. Cand a auzit, deci, ca este bolnav, atunci a ramas doua zile in locul in care era.
7. Apoi, dupa aceea, a zis ucenicilor: Sa mergem iarasi in Iudeea.
8. Ucenicii I-au zis: Invatatorule, acum cautau iudeii sa Te ucida cu pietre, si iarasi Te duci acolo?
9. A raspuns Iisus: Nu sunt oare douasprezece ceasuri intr-o zi? Daca umbla cineva ziua, nu se impiedica, pentru ca el vede lumina acestei lumi;
10. Iar daca umbla cineva noaptea se impiedica, pentru ca lumina nu este in el.
11. A zis acestea, si dupa aceea le-a spus: Lazar, prietenul nostru, a adormit; Ma duc sa-l trezesc.
12. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, daca a adormit, se va face bine.
13. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau ca vorbeste despre somn ca odihna.
14. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe fata: Lazar a murit.
15. Si Ma bucur pentru voi, ca sa credeti ca n-am fost acolo. Dar sa mergem la el.
16. Deci a zis Toma, care se numeste Geamanul, celorlalti ucenici: Sa mergem si noi si sa murim cu El.
17. Deci, venind, Iisus l-a gasit pus de patru zile in mormant.
18. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
19. Si multi dintre iudei venisera la Marta si Maria ca sa le mangaie pentru fratele lor.
20. Deci Marta, cand a auzit ca vine Iisus, a iesit in intampinarea Lui, iar Maria sedea in casa.
21. Si a zis catre Iisus: Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22. Dar si acum stiu ca oricate vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu iti va da.
23. Iisus i-a zis: Fratele tau va invia.
24. Marta i-a zis: Stiu ca va invia la inviere, in ziua cea de apoi.
25. Si Iisus i-a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai.
26. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac. Crezi tu aceasta?
27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume.
28. Si zicand aceasta, s-a dus si a chemat pe Maria, sora ei, zicandu-i in taina: Invatatorul este aici si te cheama.
29. Cand a auzit aceea, s-a sculat degraba si a venit la El.
30. Si Iisus nu venise inca in sat, ci era in locul unde Il intampinase Marta.
31. Iar iudeii care erau cu ea in casa si o mangaiau, vazand pe Maria ca s-a sculat degraba si a iesit afara, au mers dupa ea socotind ca a plecat la mormant, ca sa planga acolo.
32. Deci Maria, cand a venit unde era Iisus, vazandu-L, a cazut la picioarele Lui, zicandu-I: Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
33. Deci Iisus, cand a vazut-o plangand si pe iudeii care venisera cu ea plangand si ei, a suspinat cu duhul si S-a tulburat intru Sine.
34. Si a zis: Unde l-ati pus? Zis-au Lui: Doamne, vino si vezi.
35. Si a lacrimat Iisus.
36. Deci ziceau iudeii: Iata cat de mult il iubea.
37. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului sa faca asa ca si acesta sa nu moara?
38. Deci suspinand iarasi Iisus intru Sine, a mers la mormant. Si era o pestera si o piatra era asezata pe ea.
39. Iisus a zis: Ridicati piatra. Marta, sora celui raposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, ca este a patra zi.
40. Iisus i-a zis: Nu ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41. Au ridicat deci piatra, iar Iisus Si-a ridicat ochii in sus si a zis: Parinte, Iti multumesc ca M-ai ascultat.
42. Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti, dar pentru multimea care sta imprejur am zis, ca sa creada ca Tu M-ai trimis.
43. Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara!
44. Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga.
45. Deci multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ce a facut Iisus au crezut in El.
46. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei si le-au spus cele ce facuse Iisus.
47. Deci arhiereii si fariseii au adunat sinedriul si ziceau: Ce facem, pentru ca Omul Acesta face multe minuni?
48. Daca-L lasam asa toti vor crede in El, si vor veni romanii si ne vor lua tara si neamul.
49. Iar Caiafa, unul dintre ei, care in anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu stiti nimic;
50. Nici nu ganditi ca ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul.
51. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit ca Iisus avea sa moara pentru neam,
52. Si nu numai pentru neam, ci si ca sa adune laolalta pe fiii lui Dumnezeu cei imprastiati.
53. Deci, din ziua aceea, s-au hotarat ca sa-L ucida.
54. De aceea Iisus nu mai umbla pe fata printre iudei, ci a plecat de acolo intr-un tinut aproape de pustie, intr-o cetate numita Efraim, si acolo a ramas cu ucenicii Sai.
55. Si era aproape Pastile iudeilor si multi din tara s-au suit la Ierusalim, mai inainte de Pasti, ca sa se curateasca.
56. Deci cautau pe Iisus si, pe cand stateau in templu, ziceau intre ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sarbatoare?
57. Iar arhiereii si fariseii dadusera porunci, ca daca va sti cineva unde este, sa dea de veste, ca sa-L prinda.

CAPITOLUL 12
Ungerea lui Iisus in Betania. Intrarea in Ierusalim. Elinii vor sa vada pe Iisus. Glasul din cer. Necredinta iudeilor.

1. Deci, cu sase zile inainte de Pasti, Iisus a venit in Betania, unde era Lazar, pe care il inviase din morti.
2. Si I-au facut acolo cina si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa.
3. Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
4. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis:
5. Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor?
6. Dar el a zis aceasta, nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, lua din ce se punea in ea.
7. A zis deci Iisus: Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat.
8. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.
9. Deci multime mare de iudei au aflat ca este acolo si au venit nu numai pentru Iisus, ci sa vada si pe Lazar pe care-l inviase din morti.
10. Si s-au sfatuit arhiereii ca si pe Lazar sa-l omoare.
11. Caci, din cauza lui multi dintre iudei mergeau si credeau in Iisus.
12. A doua zi, multime multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim,
13. Au luat ramuri de finic si au iesit intru intampinarea Lui si strigau: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel!
14. Si Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris:
15. “Nu te teme, fiica Sionului! Iata Imparatul tau vine, sezand pe manzul asinei”.
16. Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea I le-au facut Lui.
17. Deci da marturie multimea care era cu El, cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti.
18. De aceea L-a si intampinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta.
19. Deci fariseii ziceau intre ei: Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El.
20. Si erau niste elini din cei ce se suisera sa se inchine la sarbatoare.
21. Deci acestia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, si l-au rugat zicand: Doamne, voim sa vedem pe Iisus.
22. Filip a venit si i-a spus la Andrei, si Andrei si Filip au venit si I-au spus lui Iisus.
23. Iar Iisus le-a raspuns, zicand: A venit ceasul ca sa fie preaslavit Fiul Omului.
24. Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada.
25. Cel ce isi iubeste sufletul il va pierde; iar cel ce isi uraste sufletul in lumea aceasta il va pastra pentru viata vesnica.
26. Daca-Mi slujeste cineva, sa-Mi urmeze, si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-Mi slujeste cineva, Tatal Meu il va cinsti.
27. Acum sufletul Meu e tulburat, si ce voi zice? Parinte, izbaveste-Ma, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit in ceasul acesta.
28. Parinte, preaslaveste-Ti numele! Atunci a venit glas din cer: Si L-am preaslavit si iarasi Il voi preaslavi.
29. Iar multimea care sta si auzea zicea: A fost tunet! Altii ziceau: Inger I-a vorbit!
30. Iisus a raspuns si a zis: Nu pentru Mine s-a facut glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum este judecata acestei lumi; acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara.
32. Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine.
33. Iar aceasta zicea, aratand cu ce moarte avea sa moara.
34. I-a raspuns deci multimea: Noi am auzit din Lege ca Hristosul ramane in veac; si cum zici Tu ca Fiul Omului trebuie sa fie inaltat? Cine este acesta, Fiul Omului?
35. Deci le-a zis Iisus: Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge.
36. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus si, plecand, S-a ascuns de ei.
37. Si, desi a facut atatea minuni inaintea lor, ei tot nu credeau in El,
38. Ca sa se implineasca cuvantul proorocului Isaia, pe care l-a zis: “Doamne, cine a crezut in ceea ce a auzit de la noi? Si bratul Domnului cui s-a descoperit?”
39. De aceea nu puteau sa creada, ca iarasi a zis Isaia:
40. “Au orbit ochii lor si a impietrit inima lor, ca sa nu vada cu ochii si sa nu inteleaga cu inima si ca nu cumva sa se intoarca si Eu sa-i vindec”
41. Acestea a zis Isaia, cand a vazut slava Lui si a grait despre El.
42. Totusi si dintre capetenii multi au crezut in El, dar nu marturiseau din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga;
43. Caci au iubit slava oamenilor mai mult decat slava lui Dumnezeu.
44. Iar Iisus a strigat si a zis: Cel ce crede in Mine nu crede in Mine, ci in Cel ce M-a trimis pe Mine.
45. Si cel ce Ma vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
46. Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana intuneric.
47. Si daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci n-am venit ca sa judec lumea ci ca sa mantuiesc lumea.
48. Cine Ma nesocoteste pe Mine si nu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: cuvantul pe care l-am spus acela il va judeca in ziua cea de apoi.
49. Pentru ca Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatal care M-a trimis, Acesta Mi-a dat porunca ce sa spun si ce sa vorbesc.
50. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatal, asa vorbesc.

CAPITOLUL 13
Iisus spala picioarele ucenicilor Sai la Cina cea de Taina. Arata cine este vanzatorul. Porunca iubirii. Petru Il va tagadui.

1. Iar inainte de sarbatoarea Pastilor, stiind Iisus ca a sosit ceasul Lui, ca sa treaca din lumea aceasta la Tatal, iubind pe ai Sai cei din lume, pana la sfarsit i-a iubit.
2. Si facandu-se Cina, si diavolul punand in inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul, ca sa-l vanda,
3. Iisus, stiind ca Tatal I-a dat Lui toate in maini si ca de la Dumnezeu a iesit si la Dumnezeu merge,
4. S-a sculat de la Cina, S-a dezbracat de haine si, luand un stergar, S-a incins cu el.
5. Dupa aceea a turnat apa in vasul de spalat si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins.
6. A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu sa-mi speli mie picioarele?
7. A raspuns Iisus si i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu stii acum, dar vei intelege dupa aceasta.
8. Petru I-a zis: Nu-mi vei spala picioarele in veac. Iisus i-a raspuns: Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine.
9. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spala-mi nu numai picioarele mele, ci si mainile si capul.
10. Iisus i-a zis: Cel ce a facut baie n-are nevoie sa-i fie spalate decat picioarele, caci este curat tot. Si voi sunteti curati, insa nu toti.
11. Ca stia pe cel ce avea sa-L vanda; de aceea a zis: Nu toti sunteti curati.
12. Dupa ce le-a spalat picioarele si Si-a luat hainele, S-a asezat iar la masa si le-a zis: Intelegeti ce v-am facut Eu?
13. Voi Ma numiti pe Mine: Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt.
14. Deci daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalat voua picioarele, si voi sunteti datori sa ca sa spalati picioarele unii altora;
15. Ca v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi.
16. Adevarat, zic voua: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau, nici solul mai mare decat cel ce l-a trimis pe el.
17. Cand stiti acestea, fericiti sunteti daca le veti face.
18. Nu zic despre voi toti; caci Eu stiu pe cei pe care i-am ales. Ci ca sa se implineasca Scriptura: “Cel ce mananca painea cu Mine a ridicat calcaiul impotriva Mea”.
19. De acum va spun voua, inainte de a fi aceasta, ca sa credeti, cand se va indeplini, ca Eu sunt.
20. Adevarat, adevarat zic voua: Cel care primeste pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine Ma primeste; iar cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
21. Iisus, zicand acestea, S-a tulburat cu duhul si a marturisit si a zis: Adevarat, adevarat zic voua ca unul dintre voi Ma va vinde.
22. Deci ucenicii se uitau unii la altii, nedumerindu-se despre cine vorbeste.
23. Iar la masa era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus.
24. Deci Simon Petru i-a facut semn acestuia si i-a zis: Intreaba cine este despre care vorbeste.
25. Si cazand acela astfel la pieptul lui Iisus, I-a zis: Doamne, cine este?
26. Iisus i-a raspuns: Acela este, caruia Eu, intingand bucatica de paine, i-o voi da. Si intingand bucatica, a luat-o si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
27. Si dupa imbucatura a intrat satana in el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fa mai curand.
28. Dar nimeni din cei care sedeau la masa n-a inteles pentru ce i-a zis aceasta.
29. Caci unii socoteau, deoarece Iuda avea punga, ca lui ii zice Iisus: Cumpara cele de care avem de trebuinta la sarbatoare, sau sa dea ceva saracilor.
30. Deci dupa ce a luat acela bucatica de paine, a iesit numaidecat. Si era noapte.
31. Si cand a iesit el, Iisus a zis: Acum a fost preaslavit Fiul Omului si Dumnezeu a fost preaslavit intru El.
32. Iar daca Dumnezeu a fost preaslavit intru El, si Dumnezeu Il va preaslavi intru El si indata Il va preaslavi.
33. Fiilor, inca putin timp sunt cu voi. Voi Ma veti cauta, dar, dupa cum am spus iudeilor - ca unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni - va spun voua acum.
34. Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
35. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii.
36. Doamne, L-a intrebat Simon-Petru, unde Te duci? Raspuns-a Iisus: Unde Ma duc Eu, tu nu poti sa urmezi Mie acum, dar mai tarziu Imi vei urma.
37. Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot sa urmez Tie acum? Sufletul meu il voi da pentru Tine.
38. Iisus i-a raspuns: Vei pune sufletul tau pentru Mine? Adevarat, adevarat zic tie ca nu va canta cocosul, pana ce nu te vei lepada de Mine de trei ori!

CAPITOLUL 14
Cuvantarea de despartire. Fagaduinta Duhului Sfant.

1. Sa nu se tulbure inima voastra; credeti in Dumnezeu, credeti si in Mine.
2. In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt. Iar de nu, v-as fi spus. Ma duc sa va gatesc loc.
3. Si daca Ma voi duce si va voi gati loc, iarasi voi veni si va voi lua la Mine, ca sa fiti si voi unde sunt Eu.
4. Si unde Ma duc Eu, voi stiti si stiti si calea.
5. Toma i-a zis: Doamne, nu stim unde Te duci; si cum putem sti calea?
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.
7. Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut.
8. Filip I-a zis: Doamne, arata-ne noua pe Tatal si ne este de ajuns.
9. Iisus i-a zis: De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu: Arata-ne pe Tatal?
10. Nu crezi tu ca Eu sunt intru Tatal si Tatal este intru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatal - Care ramane intru Mine - face lucrarile Lui.
11. Credeti Mie ca Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine, iar de nu, credeti-Ma pentru lucrarile acestea.
12. Adevarat, adevarat zic voua: cel ce crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu si mai mari decat acestea va face, pentru ca Eu Ma duc la Tatal.
13. Si orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal intru Fiul.
14. Daca veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face.
15. De Ma iubiti, paziti poruncile Mele.
16. Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac,
17. Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Il cunoasteti, ca ramane la voi si in voi va fi!
18. Nu va voi lasa orfani: voi veni la voi.
19. Inca putin timp si lumea nu Ma va mai vedea; voi insa Ma veti vedea, pentru ca Eu sunt viu si voi veti fi vii.
20. In ziua aceea veti cunoaste ca Eu sunt intru Tatal Meu si voi in Mine si Eu in voi.
21. Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui.
22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este ca ai sa Te arati noua, si nu lumii?
23. Iisus a raspuns si i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el.
24. Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele Mele. Dar cuvantul pe care il auziti nu este al Meu, ci al Tatalui care M-a trimis.
25. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
26. Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.
27. Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze.
28. Ati auzit ca v-am spus: Ma duc si voi veni la voi. De M-ati iubi v-ati bucura ca Ma duc la Tatal, pentru ca Tatal este mai mare decat Mine.
29. Si acum v-am spus acestea inainte de a se intampla, ca sa credeti cand se vor intampla.
30. Nu voi mai vorbi multe cu voi, caci vine stapanitorul acestei lumi si el nu are nimic in Mine;
31. Dar ca sa cunoasca lumea ca Eu iubesc pe Tatal si precum Tatal Mi-a poruncit asa fac. Sculati-va, sa mergem de aici.

CAPITOLUL 15
Vita cea adevarata. Porunca lui Hristos si iubirea cea mai mare. Ura si vina lumii. Mangaietorul, Duhul Adevarului.

1. Eu sunt vita cea adevarata si Tatal Meu este lucratorul.
2. Orice mladita care nu aduce roada intru Mine, El o taie; si orice mladita care aduce roada, El o curateste, ca mai multa roada sa aduca.
3. Acum voi sunteti curati, pentru cuvantul pe care vi l-am spus.
4. Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine.
5. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic.
6. Daca cineva nu ramane in Mine se arunca afara ca mladita si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard.
7. Daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman in voi, cereti ceea ce voiti si se va da voua.
8. Intru aceasta a fost slavit Tatal Meu, ca sa aduceti roada multa si sa va faceti ucenici ai Mei.
9. Precum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi; ramaneti intru iubirea Mea.
10. Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui.
11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina.
12. Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
13. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai.
14. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc.
15. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute.
16. Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti, si roada voastra sa ramana, ca Tatal sa va dea orice-I veti cere in numele Meu.
17. Aceasta va poruncesc: sa va iubiti unul pe altul.
18. Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat.
19. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste.
20. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi.
21. Iar toate acestea le vor face voua din cauza numelui Meu, fiindca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
22. De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pacat nu ar avea; dar acum n-au cuvant de dezvinovatire pentru pacatul lor.
23. Cel ce Ma uraste pe Mine, uraste si pe Tatal Meu.
24. De nu as fi facut intre ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a facut pacat nu ar avea; dar acum M-au si vazut si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu.
25. Dar (aceasta), ca sa se implineasca cuvantul cel scris in Legea lor: “M-au urat pe nedrept”.
26. Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine.
27. Si voi marturisiti, pentru ca de la inceput sunteti cu Mine.

CAPITOLUL 16
Prigonirile viitoare. Ajutorul Mangaietorului. Intristarea schimbata in bucurie. Rugaciunile facute in numele lui Hristos. Fuga ucenicilor.

1. Acestea vi le-am spus, ca sa nu va smintiti.
2. Va vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul cand tot cel ce va va ucide sa creada ca aduce inchinare lui Dumnezeu.
3. Si acestea le vor face, pentru ca n-au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine.
4. Iar acestea vi le-am spus, ca sa va aduceti aminte de ele, cand va veni ceasul lor, ca Eu vi le-am spus. Si acestea nu vi le-am spus de la inceput, fiindca eram cu voi.
5. Dar acum Ma duc la Cel ce M-a trimis si nimeni dintre voi nu intreaba: Unde Te duci?
6. Ci, fiindca v-am spus acestea, intristarea a umplut inima voastra.
7. Dar Eu va spun adevarul: Va este de folos ca sa ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi.
8. Si El, venind, va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata.
9. De pacat, pentru ca ei nu cred in Mine;
10. De dreptate, pentru ca Ma duc la Tatal Meu si nu Ma veti mai vedea;
11. Si de judecata, pentru ca stapanitorul acestei lumi a fost judecat.
12. Inca multe am a va spune, dar acum nu puteti sa le purtati.
13. Iar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la Sine, ci toate cate va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti.
14. Acela Ma va slavi, pentru ca din al Meu va lua si va va vesti.
15. Toate cate are Tatal ale Mele sunt; de aceea am zis ca din al Meu ia si va vesteste voua.
16. Putin si nu Ma veti mai vedea, si iarasi putin si Ma veti vedea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal.
17. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau intre ei: Ce este aceasta ce ne spune: Putin si nu Ma veti mai vedea, si iarasi putin si Ma veti vedea, si ca Ma duc la Tatal?
18. Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Putin? Nu stim ce zice.
19. Si a cunoscut Iisus ca voiau sa-L intrebe si le-a zis: Despre aceasta va intrebati intre voi, ca am zis: Putin si nu Ma veti mai vedea si iarasi putin si Ma veti vedea?
20. Adevarat, adevarat zic voua ca voi veti plange si va veti tangui, iar lumea se va bucura. Voi va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie.
21. Femeia, cand e sa nasca, se intristeaza, fiindca a sosit ceasul ei; dar dupa ce a nascut copilul, nu-si mai aduce aminte de durere, pentru bucuria ca s-a nascut om in lume.
22. Deci si voi acum sunteti tristi, dar iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi.
23. Si in ziua aceea nu Ma veti intreba nimic. Adevarat, adevarat zic voua: Orice veti cere de la Tatal in numele Meu El va va da.
24. Pana acum n-ati cerut nimic in numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina.
25. Acestea vi le-am spus in pilde, dar vine ceasul cand nu va voi mai vorbi in pilde, ci pe fata va voi vesti despre Tatal.
26. In ziua aceea veti cere in numele Meu; si nu va zic ca voi ruga pe Tatal pentru voi,
27. Caci Insusi Tatal va iubeste pe voi, fiindca voi M-ati iubit pe Mine si ati crezut ca de la Dumnezeu am iesit.
28. Iesit-am de la Tatal si am venit in lume; iarasi las lumea si Ma duc la Tatal.
29. Au zis ucenicii Sai: Iata acum vorbesti pe fata si nu spui nici o pilda.
30. Acum stim ca Tu stii toate si nu ai nevoie ca sa Te intrebe cineva. De aceea credem ca ai iesit de la Dumnezeu.
31. Iisus le-a raspuns: Acum credeti?
32. Iata vine ceasul, si a si venit, ca sa va risipiti fiecare la ale sale si pe Mine sa Ma lasati singur. Dar nu sunt singur, pentru ca Tatal este cu Mine.
33. Acestea vi le-am grait, ca intru Mine pace sa aveti. In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea.

CAPITOLUL 17
Rugaciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli si pentru toti credinciosii.

1. Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Si acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau, si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazesti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar.
20. Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pr care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei.

CAPITOLUL 18
Prinderea lui Iisus si aducerea Lui la arhiereii Anna si Caiafa. Lepadarea lui Petru. Iisus inaintea lui Pilat. Baraba.

1. Zicand acestea, Iisus a iesit cu ucenicii Lui dincolo de paraul Cedrilor, unde era o gradina, in care a intrat El si ucenicii Sai.
2. Iar Iuda vanzatorul cunostea acest loc, pentru ca adesea Iisus si ucenicii Sai se adunau acolo.
3. Deci Iuda, luand oaste si slujitori, de la arhierei si farisei, a venit acolo cu felinare si cu faclii si cu arme.
4. Iar Iisus, stiind toate cele ce erau sa vina asupra Lui, a iesit si le-a zis: Pe cine cautati?
5. Raspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vanzatorul era si el cu ei.
6. Atunci cand le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat inapoi si au cazut la pamant.
7. Si iarasi i-a intrebat: Pe cine cautati? Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul.
8. Raspuns-a Iisus: V-am spus ca Eu sunt. Deci, daca Ma cautati pe Mine, lasati pe acestia sa se duca;
9. Ca sa se implineasca cuvantul pe care l-a spus: Dintre cei pe care Mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul.
10. Dar Simon-Petru, avand sabie, a scos-o si a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea dreapta; iar numele slugii era Malhus.
11. Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia in teaca. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatal?
12. Deci ostasii si comandantul si slujitorii iudeilor au prins pe Iisus si L-au legat.
13. Si L-au dus intai la Anna, caci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia.
14. Si Caiafa era cel ce sfatuise pe iudei ca este de folos sa moara un om pentru popor.
15. Si Simon-Petru si un alt ucenic mergeau dupa Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului si a intrat impreuna cu Iisus in curtea arhiereului;
16. Iar Petru a stat la poarta, afara. Deci a iesit celalalt ucenic, care era cunoscut arhiereului, si a vorbit cu portareasa si a bagat pe Petru inauntru.
17. Deci slujnica portareasa i-a zis lui Petru: Nu cumva esti si tu dintre ucenicii Omului acestuia? Acela a zis: Nu sunt.
18. Iar slugile si slujitorii facusera foc, si stateau si se incalzeau, ca era frig, si era cu ei si Petru, stand si incalzindu-se.
19. Deci arhiereul L-a intrebat pe Iisus despre ucenicii Lui si despre invatatura Lui.
20. Iisus i-a raspuns: Eu am vorbit pe fata lumii; Eu am invatat intotdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit in ascuns.
21. De ce Ma intrebi pe Mine? Intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus Eu.
22. Si zicand El acestea, unul din slujitorii, care era de fata, I-a dat lui Iisus o palma, zicand: Asa raspunzi Tu arhiereului?
23. Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?
24. Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul.
25. Iar Simon-Petru statea si se incalzea. Deci i-au zis: Nu cumva esti si tu dintre ucenicii Lui? El s-a lepadat si a zis: Nu sunt.
26. Una din slugile arhiereului, care era ruda cu cel caruia Petru ii taiase urechea, a zis: Nu te-am vazut eu pe tine, in gradina, cu El?
27. Si iarasi s-a lepadat Petru si indata a cantat cocosul.
28. Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; si era dimineata. Si ei n-au intrat in pretoriu, ca sa nu se spurce, ci sa manance Pastile.
29. Deci Pilat a iesit la ei, afara, si le-a zis: Ce invinuire aduceti Omului Acestuia?
30. Ei au raspuns si i-au zis: Daca Acesta n-ar fi raufacator, nu ti L-am fi dat tie.
31. Deci le-a zis Pilat: Luati-L voi si judecati-L dupa legea voastra. Iudeii insa i-au raspuns: Noua nu ne este ingaduit sa omoram pe nimeni;
32. Ca sa se implineasca cuvantul lui Iisus, pe care il spusese, insemnand cu ce moarte avea sa moara.
33. Deci Pilat a intrat iarasi in pretoriu si a chemat pe Iisus si I-a zis: Tu esti regele iudeilor?
34. Raspuns-a Iisus: De la tine insuti zici aceasta, sau altii ti-au spus-o despre Mine?
35. Pilat a raspuns: Nu cumva sunt iudeu eu? Poporul Tau si arhiereii Te-au predat mie. Ce ai facut?
36. Iisus a raspuns: Imparatia Mea nu este din lumea aceasta. Daca imparatia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu predat iudeilor. Dar acum imparatia Mea nu este de aici.
37. Deci i-a zis Pilat: Asadar esti Tu imparat? Raspuns-a Iisus: Tu zici ca Eu sunt imparat. Eu spre aceasta M-am nascut si pentru aceasta am venit in lume, ca sa dau marturie pentru adevar; oricine este din adevar asculta glasul Meu.
38. Pilat I-a zis: Ce este adevarul? Si zicand aceasta, a iesit iarasi la iudei si le-a zis: Eu nu gasesc in El nici o vina;
39. Dar este la voi obiceiul ca la Pasti sa va eliberez pe unul. Voiti deci sa va eliberez pe regele iudeilor?
40. Deci au strigat iarasi, zicand: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era talhar.

CAPITOLUL 19
Patimile Domnului. Mama lui Iisus langa cruce. Cuvintele rostite pe cruce. Moartea si ingroparea Lui.

1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus si L-a biciuit.
2. Si ostasii, impletind cununa din spini, I-au pus-o pe cap si L-au imbracat cu o mantie purpurie.
3. Si veneau catre El si ziceau: Bucura-te, regele iudeilor! Si-I dadeau palme.
4. Si Pilat a iesit iarasi afara si le-a zis: Iata vi-L aduc pe El afara, ca sa stiti ca nu gasesc in El nici o vina.
5. Deci a iesit Iisus afara, purtand cununa de spini si mantia purpurie. Si le-a zis Pilat: Iata Omul!
6. Cand L-au vazut deci arhiereii si slujitorii au strigat, zicand: Rastigneste-L! Rastigneste-L! Zis-a lor Pilat: Luati-L voi si rastigniti-L, caci eu nu-I gasesc nici o vina.
7. Iudeii i-au raspuns: Noi avem lege si dupa legea noastra El trebuie sa moara, ca S-a facut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.
8. Deci, cand a auzit Pilat acest cuvant, mai mult s-a temut.
9. Si a intrat iarasi in pretoriu si I-a zis lui Iisus: De unde esti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un raspuns.
10. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te eliberez si putere am sa Te rastignesc?
11. Iisus a raspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, daca nu ti-ar fi fost dat tie de sus. De aceea cel ce M-a predat tie mai mare pacat are.
12. Pentru aceasta, Pilat cauta sa-L elibereze; iar iudeii strigau zicand: Daca Il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine imparat este impotriva Cezarului.
13. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afara pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecata, in locul numit pardosit cu pietre, iar evreieste Gabbata.
14. Si era Vinerea Pastilor, cam la al saselea ceas, si a zis Pilat iudeilor: Iata Imparatul vostru.
15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Rastigneste-L! Pilat le-a zis: Sa rastignesc pe Imparatul vostru? Arhiereii au raspuns: Nu avem imparat decat pe Cezarul.
16. Atunci L-a predat lor ca sa fie rastignit. Si ei au luat pe Iisus si L-au dus ca sa fie rastignit.
17. Si ducandu-Si crucea, a iesit la locul ce se cheama al Capatanii, care evreieste se zice Golgota,
18. Unde L-au rastignit, si impreuna cu El pe alti doi, de o parte si de alta, iar in mijloc pe Iisus.
19. Iar Pilat a scris si titlu si l-a pus deasupra Crucii. Si era scris: Iisus Nazarineanul, Imparatul iudeilor!
20. Deci multi dintre iudei au citit acest titlu, caci locul unde a fost rastignit Iisus era aproape de cetate. Si era scris: evreieste, latineste si greceste.
21. Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Imparatul iudeilor, ci ca Acela a zis: Eu sunt Imparatul iudeilor.
22. Pilat a raspuns: Ce am scris, am scris.
23. Dupa ce au rastignit pe Iisus, ostasii au luat hainele Lui si le-au facut patru parti, fiecarui ostas cate o parte, si camasa. Dar camasa era fara cusatura, de sus tesuta in intregime.
24. Deci au zis unii catre altii: Sa n-o sfasiem, ci sa aruncam sortii pentru ea, a cui sa fie; ca sa se implineasca Scriptura care zice: “Impartit-au hainele Mele lorusi, si pentru camasa Mea au aruncat sortii”. Asadar ostasii acestea au facut.
25. Si stateau, langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena.
26. Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care Il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau!
27. Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
28. Dupa aceea, stiind Iisus ca toate s-au savarsit acum, ca sa se implineasca Scriptura, a zis: Mi-e sete.
29. Si era acolo un vas plin cu otet; iar cei care Il lovisera, punand in varful unei trestii de isop un burete inmuiat in otet, l-au dus la gura Lui.
30. Deci dupa ce a luat otetul, Iisus a zis: Savarsitu-s-a. Si plecandu-Si capul, Si-a dat duhul.
31. Deci iudeii, fiindca era vineri, ca sa nu ramana trupurile sambata pe cruce, caci era mare ziua sambetei aceleia, au rugat pe Pilat sa le zdrobeasca fluierele picioarelor si sa-i ridice.
32. Deci au venit ostasii si au zdrobit fluierele celui dintai si ale celuilalt, care era rastignit impreuna cu el.
33. Dar venind la Iisus, daca au vazut ca deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.
34. Ci unul din ostasi cu sulita a impuns coasta Lui si indata a iesit sange si apa.
35. Si cel ce a vazut a marturisit si marturia lui e adevarata; si acela stie ca spune adevarul, ca si voi sa credeti.
36. Caci s-au facut acestea, ca sa se implineasca Scriptura: “Nu I se va zdrobi nici un os”.
37. Si iarasi alta Scriptura zice: “Vor privi la Acela pe care L-au impuns”.
38. Dupa acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca sa ridice trupul lui Iisus. Si Pilat i-a dat voie. Deci a venit si a ridicat trupul Lui.
39. Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la o suta de litre de amestec de smirna si aloe.
40. Au luat deci trupul lui Iisus si l-au infasurat in giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de inmormantare la iudei.
41. Iar in locul unde a fost rastignit era o gradina, si in gradina un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat.
42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru ca mormantul era aproape.

CAPITOLUL 20
Invierea Domnului. El Se arata Mariei Magdalena, apoi ucenicilor si la opt zile, dupa aceea, lui Toma.

1. Iar in ziua intaia a saptamanii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra ridicata de pe mormant.
2. Deci a alergat si a venit la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care-l iubea Iisus, si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si noi nu stim unde L-au pus.
3. Deci a iesit Petru si celalalt ucenic si veneau la mormant.
4. Si cei doi alergau impreuna, dar celalalt ucenic, alergand inainte, mai repede decat Petru, a sosit cel dintai la mormant.
5. Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
6. A sosit si Simon-Petru, urmand dupa el, si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile puse jos,
7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc.
8. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut.
9. Caci inca nu stiau Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti.
10. Si s-au dus ucenicii iarasi la ai lor.
11. Iar Maria statea afara langa mormant plangand. Si pe cand plangea, s-a aplecat spre mormant.
12. Si a vazut doi ingeri in vesminte albe sezand, unul catre cap si altul catre picioare, unde zacuse trupul lui Iisus.
13. Si aceia i-au zis: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea le-a zis: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.
14. Zicand acestea, ea s-a intors cu fata si a vazut pe Iisus stand, dar nu stia ca este Iisus.
15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea, crezand ca este gradinarul, I-a zis: Doamne, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu Il voi ridica.
16. Iisus i-a zis: Maria! Intorcandu-se, aceea I-a zis evreieste: Rabuni! (adica, Invatatorule)
17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.
18. Si a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si acestea i-a zis ei.
19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!
20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul.
21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.
26. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios.
28. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!
30. Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta.
31. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.

CAPITOLUL 21
Domnul Se arata ucenicilor la Marea Tiberiadei. Iertarea lui Petru si repunerea lui intre apostoli.

1. Dupa acestea, Iisus S-a aratat iarasi ucenicilor la Marea Tiberiadei, si S-a aratat asa:
2. Erau impreuna Simon-Petru si Toma, cel numit Geamanul, si Natanael, cel din Cana Galileii, si fiii lui Zevedeu si alti doi din ucenicii Lui.
3. Simon-Petru le-a zis: Ma duc sa pescuiesc. Si i-au zis ei: Mergem si noi cu tine. Si au iesit si s-au suit in corabie, si in noaptea aceea n-au prins nimic.
4. Iar facandu-se dimineata, Iisus a stat la tarm; dar ucenicii n-au stiut ca este Iisus.
5. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveti ceva de mancare? Ei I-au raspuns: Nu.
6. Iar El le-a zis: Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei si veti afla. Deci au aruncat-o si nu mai puteau s-o traga de multimea pestilor.
7. Si a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind ca este Domnul, si-a incins haina, caci era dezbracat, si s-a aruncat in apa.
8. Si ceilalti ucenici au venit cu corabia, caci nu erau departe de tarm, ci la doua sute de coti, tragand mreaja cu pesti.
9. Deci, cand au iesit la tarm, au vazut jar pus jos si peste pus deasupra, si paine.
10. Iisus le-a zis: Aduceti din pestele pe care l-ati prins acum.
11. Simon-Petru s-a suit in corabie si a tras mreaja la tarm, plina de pesti mari: o suta cincizeci si trei, si, desi erau atatia, nu s-a rupt mreaja.
12. Iisus le-a zis: Veniti de pranziti. Si nici unul din ucenici nu indraznea sa-L intrebe: Cine esti Tu?, stiind ca este Domnul.
13. Deci a venit Iisus si a luat painea si le-a dat lor, si de asemenea si pestele.
14. Aceasta este, acum, a treia oara cand Iisus S-a aratat ucenicilor, dupa ce S-a sculat din morti.
15. Deci dupa ce au pranzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia? El I-a raspuns: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a lui: Paste mieluseii Mei.
16. Iisus i-a zis iarasi, a doua oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Pastoreste oile Mele.
17. Iisus i-a zis a treia oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? Petru s-a intristat, ca i-a zis a treia oara: Ma iubesti? si I-a zis: Doamne, Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc. Iisus i-a zis: Paste oile Mele.
18. Adevarat, adevarat zic tie: Daca erai mai tanar, te incingeai singur si umblai unde voiai; dar cand vei imbatrani, vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde nu voiesti.
19. Iar aceasta a zis-o, insemnand cu ce fel de moarte va preaslavi pe Dumnezeu. Si spunand aceasta, i-a zis: Urmeaza Mie.
20. Dar intorcandu-se, Petru a vazut venind dupa el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cina s-a rezemat de pieptul Lui si I-a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde?
21. Pe acesta deci, vazandu-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va intampla?
22. Zis-a Iisus lui: Daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu? Tu urmeaza Mie.
23. De aceea a iesit cuvantul acesta intre frati, ca ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus ca nu va muri ci: daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu?
24. Acesta este ucenicul care marturiseste despre acestea si care a scris acestea, si stim ca marturia lui e adevarata.
25. Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin.

Faptele Sfintilor Apostoli

FAPTELE SFINTILOR APOSTOLI

CAPITOLUL 1
Cuvant incepator. Inaltarea lui Iisus la cer. Alegerea lui Matia in locul lui Iuda Iscarioteanul.

1. Cuvantul cel dintai l-am facut o, Teofile, despre toate cele ce a inceput Iisus a face si a invata,
2. Pana in ziua in care S-a inaltat la cer, poruncind prin Duhul Sfant apostolilor pe care i-a ales,
3. Carora S-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu.
4. Si cu ei petrecand, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de la Mine:
5. Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile.
6. Iar ei, adunandu-se, Il intrebau, zicand: Doamne, oare, in acest timp vei aseza Tu, la loc, imparatia lui Israel?
7. El a zis catre ei: Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa,
8. Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului.
9. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor.
10. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe,
11. Care au si zis: Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer.
12. Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata.
13. Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov.
14. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui.
15. Si in zilele acelea, sculandu-se Petru in mijlocul fratilor (iar numarul lor era ca la o suta douazeci), a zis:
16. Barbati frati, trebuia sa se implineasca Scriptura aceasta pe care Duhul Sfant, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a facut calauza celor ce L-au prins pe Iisus.
17. Caci era numarat cu noi si luase sortul acestei slujiri.
18. Deci acesta a dobandit o tarina din plata nedreptatii si, cazand cu capul inainte, a crapat pe la mijloc si i s-au varsat toate maruntaiele.
19. Si s-a facut cunoscuta aceasta tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim, incat tarina aceasta s-a numit in limba lor Hacheldamah, adica Tarina Sangelui.
20. Caci este scris in Cartea Psalmilor: “Faca-se casa lui pustie si sa nu aiba cine sa locuiasca in ea! Si slujirea lui s-o ia altul”.
21. Deci trebuie ca unul din acesti barbati, care s-au adunat cu noi in timpul cat a petrecut intre noi Domnul Iisus,
22. Incepand de la botezul lui Ioan, pana in ziua in care S-a inaltat de la noi, sa fie impreuna cu noi martor al invierii Lui.
23. Si au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis si Iustus, si pe Matia.
24. Si, rugandu-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunosti inimile tuturor, arata pe care din acestia doi l-ai ales,
25. Ca sa ia locul acestei slujiri si al apostoliei din care Iuda a cazut, ca sa mearga in locul lui.
26. Si au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, si s-a socotit impreuna cu cei unsprezece apostoli.

CAPITOLUL 2
Pogorarea Duhului Sfant. Cuvantarea lui Petru.

1. Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc.
2. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei.
3. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei.
4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.
5. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa.
7. Si erau uimiti toti si se minunau zicand: Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileieni?
8. Si cum auzim noi fiecare limba noastra, in care ne-am nascut?
9. Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia,
10. In Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romani in treacat, iudei si prozeliti,
11. Cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12. Si toti erau uimiti si nu se dumireau, zicand unul catre altul: Ce va sa fie aceasta?
13. Iar altii batjocorindu-i, ziceau ca sunt plini de must.
14. Si stand Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul si le-a vorbit: Barbati iudei, si toti care locuiti in Ierusalim, aceasta sa va fie cunoscuta si luati in urechi cuvintele mele;
15. Ca acestia nu sunt beti, cum vi se pare voua, caci este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17. “Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si fiicele voastre vor prooroci si cei mai tineri ai vostri vor vedea vedenii si batranii vostri vise vor visa.
18. Inca si peste slugile Mele si peste slujnicele Mele voi turna in acele zile, din Duhul Meu si vor prooroci.
19. Si minuni voi face sus in cer si jos pe pamant semne: sange, foc si fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba in intuneric si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si stralucita.
21. Si tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui”.
22. Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, barbat adeverit intre voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni si prin semne pe care le-a facut prin El Dumnezeu in mijlocul vostru, precum si voi stiti,
23. Pe Acesta, fiind dat, dupa sfatul cel randuit si dupa stiinta cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati luat si, pironindu-L, prin mainile celor fara de lege, L-ati omorat,
24. Pe Care Dumnezeu L-a inviat, dezlegand durerile mortii, intrucat nu era cu putinta ca El sa fie tinut de ea.
25. Caci David zice despre El: “Totdeauna am vazut pe Domnul inaintea mea, caci El este de-a dreapta mea, ca sa nu ma clatin.
26. De aceea s-a bucurat inima mea si s-a veselit limba mea; chiar si trupul meu se va odihni intru nadejde.
27. Caci nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe cel sfant al Tau sa vada stricaciune.
28. Facutu-mi-ai cunoscute caile vietii; cu infatisarea Ta ma vei umple de bucurie”.
29. Barbati frati, cuvine-se a vorbi cu indraznire catre voi despre stramosul David, ca a murit si s-a ingropat, iar mormantul lui este la noi, pana in ziua aceasta.
30. Deci el, fiind prooroc si stiind ca Dumnezeu i S-a jurat cu juramant sa aseze pe tronu-i din rodul coapselor lui,
31. Mai inainte vazand, a vorbit despre invierea lui Hristos: ca n-a fost lasat in iad sufletul Lui si nici trupul Lui n-a vazut putreziciunea.
32. Dumnezeu a inviat pe Acest Iisus, Caruia noi toti suntem martori.
33. Deci, inaltandu-Se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, L-a revarsat pe Acesta, cum vedeti si auziti voi.
34. Caci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: “Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea,
35. Pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale”.
36. Cu siguranta sa stie deci toata casa lui Israel ca Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-ati rastignit, L-a facut Domn si Hristos.
37. Ei auzind acestea, au fost patrunsi la inima si au zis catre Petru si ceilalti apostoli: Barbati frati, ce sa facem?
38. Iar Petru a zis catre ei: Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant.
39. Caci voua este data fagaduinta si copiilor vostri si tuturor celor de departe, pe oricati ii va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40. Si cu alte mai multe vorbe marturisea si-i indemna, zicand: Mantuiti-va de acest neam viclean.
41. Deci cei ce au primit cuvantul lui s-au botezat si in ziua aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete.
42. Si staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni.
43. Si tot sufletul era cuprins de teama, caci multe minuni si semne se faceau in Ierusalim prin apostoli, si mare frica ii stapanea pe toti.
44. Iar toti cei ce credeau erau laolalta si aveau toate de obste.
45. Si isi vindeau bunurile si averile si le imparteau tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare.
46. Si in fiecare zi, staruiau intr-un cuget in templu si, frangand painea in casa, luau impreuna hrana intru bucurie si intru curatia inimii.
47. Laudand pe Dumnezeu si avand har la tot poporul. Iar Domnul adauga zilnic Bisericii pe cei ce se mantuiau.

CAPITOLUL 3
Petru vindeca un olog si propovaduieste multimii Evanghelia.

1. Iar Petru si Ioan se suiau la templu pentru rugaciunea din ceasul al noualea.
2. Si era un barbat olog din pantecele mamei sale, pe care-l aduceau si-l puneau in fiecare zi la poarta templului, zisa Poarta Frumoasa, ca sa ceara milostenie de la cei ce intrau in templu,
3. Care, vazand ca Petru si Ioan vor sa intre in templu, le-a cerut milostenie.
4. Iar Petru, cautand spre el, impreuna cu Ioan, a zis: Priveste noi;
5. Iar el se uita la ei cu luare-aminte, asteptand sa primeasca ceva de la ei.
6. Iar Petru a zis: Argint si aur nu am; dar ce am, aceea iti dau. In numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla!
7. Si apucandu-l de mana dreapta, l-a ridicat si indata gleznele si talpile picioarelor lui s-au intarit.
8. Si sarind, a stat in picioare si umbla, si a intrat cu ei in templu, umbland si sarind si laudand pe Dumnezeu.
9. Si tot poporul l-a vazut umbland si laudand pe Dumnezeu.
10. Si il cunosteau ca el era cel care sedea pentru milostenie, la Poarta Frumoasa a templului, si s-au umplut de uimire si de mirare pentru ceea ce i s-a intamplat.
11. Si tinandu-se el de Petru si de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, in pridvorul numit al lui Solomon.
12. Iar Petru, vazand aceasta, a raspuns catre popor: Barbati israeliti, de ce va mirati de acest lucru, sau de ce stati cu ochii atintiti la noi, ca si cum cu a noastra putere sau cucernicie l-am fi facut pe acesta sa umble?
13. Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul parintilor nostri a slavit pe Fiul Sau Iisus, pe Care voi L-ati predat si L-ati tagaduit in fata lui Pilat, care gasise cu cale sa-L elibereze.
14. Dar voi v-ati lepadat de Cel sfant si drept si ati cerut sa va daruiasca un barbat ucigas.
15. Iar pe Incepatorul vietii L-ati omorat, pe Care insa Dumnezeu L-a inviat din morti si ai Carui martori suntem noi.
16. Si prin credinta in numele Lui, pe acesta pe care il vedeti si il cunoasteti, l-a intarit numele lui Iisus si credinta cea intru El i-a dat lui intregirea aceasta a trupului, inaintea voastra, a tuturor.
17. Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut rau ca si mai-marii vostri.
18. Dar Dumnezeu a implinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, ca Hristosul Sau va patimi.
19. Deci pocaiti-va si va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre,
20. Ca sa vina de la fata Domnului vremuri de usurare si ca sa va trimita pe Cel mai dinainte vestit voua, pe Iisus Hristos,
21. Pe Care trebuie sa-L primeasca Cerul pana la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfintilor Sai prooroci din veac.
22. Moise a zis catre parinti: “Domnul Dumnezeu va ridica voua dintre fratii vostri Prooroc ca mine. Pe El sa-L ascultati in toate cate va va spune.
23. Si tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor”.
24. Iar toti proorocii de la Samuel si cei cati le-au urmat au vorbit si au vestit zilele acestea.
25. Voi sunteti fiii proorocilor si ai legamantului pe care l-a incheiat Dumnezeu cu parintii nostri, graind catre Avraam: “Si intru semintia ta se vor binecuvanta toate neamurile pamantului”.
26. Dumnezeu, inviind pe Fiul Sau, L-a trimis intai la voi, sa va binecuvanteze, ca fiecare sa se intoarca de la rautatile sale.

CAPITOLUL 4
Petru si Ioan inchisi si adusi sa dea socoteala in fata sinedriului. Rugaciunea credinciosilor. Viata de obste.

1. Dar pe cand vorbeau ei catre popor, au venit peste ei preotii, capetenia garzii templului si saducheii,
2. Maniindu-se ca ei invata poporul si vestesc intru Iisus invierea din morti.
3. Si punand mana pe ei, i-au pus sub paza, pana a doua zi, caci acum era seara.
4. Totusi multi din cei ce auzisera cuvantul au crezut si numarul barbatilor credinciosi s-a facut ca la cinci mii.
5. Si a doua zi s-au adunat capeteniile lor si batranii si carturarii din Ierusalim,
6. Si Anna arhiereul si Caiafa si Ioan si Alexandru si cati erau din neamul arhieresc,
7. Si punandu-i in mijloc, ii intrebau: Cu ce putere sau in al cui nume ati facut voi aceasta?
8. Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfant, le-a vorbit: Capetenii ale poporului si batrani ai lui Israel,
9. Fiindca noi suntem astazi cercetati pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat,
10. Cunoscut sa va fie voua tuturor, si la tot poporul Israel, ca in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ati rastignit, dar pe Care Dumnezeu L-a inviat din morti, intru Acela sta acesta sanatos inaintea voastra!
11. Acesta este piatra cea neluata in seama de catre voi, zidarii, care a ajuns in capul unghiului;
12. Si intru nimeni altul nu este mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi.
13. Si vazand ei indrazneala lui Petru si a lui Ioan si stiind ca sunt oameni fara carte si simpli, se mirau, si ii cunosteau ca fusesera impreuna cu Iisus;
14. Si vazand pe omul cel tamaduit, stand cu ei, n-aveau nimic de zis impotriva,
15. Dar poruncindu-le sa iasa afara din sinedriu, vorbeau intre ei,
16. Zicand: ce vom face acestor oameni? Caci este invederat tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim ca prin ei s-a facut o minune cunoscuta si nu putem sa tagaduim.
17. Dar ca aceasta sa nu se raspandeasca mai mult in popor, sa le poruncim cu amenintare sa nu mai vorbeasca, in numele acesta, nici unui om.
18. Si chemandu-i, le-au poruncit ca nicidecum sa nu mai graiasca, nici sa mai invete in numele lui Iisus.
19. Iar Petru si Ioan, raspunzand, au zis catre ei: Judecati daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam de voi mai mult decat de Dumnezeu.
20. Caci noi nu putem sa nu vorbim cele ce am vazut si am auzit.
21. Dar ei, amenintandu-i din nou, le-au dat drumul, negasind nici un chip cum sa-i pedepseasca, din cauza poporului, fiindca toti slaveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se facuse.
22. Caci omul cu care se facuse aceasta minune a vindecarii avea mai mult ca patruzeci de ani.
23. Fiind sloboziti, au venit la ai lor si le-au spus cate le-au vorbit lor arhiereii si batranii.
24. Iar ei, auzind, intr-un cuget au ridicat glasul catre Dumnezeu si au zis: Stapane, Dumnezeule, Tu, Care ai facut cerul si pamantul si marea si toate cele ce sunt in ele,
25. Care prin Duhul Sfant si prin gura parintelui nostru David, slujitorul Tau, ai zis: Pentru ce s-au intaratat neamurile si popoarele au cugetat cele desarte?
26. Ridicatu-s-au regii pamantului si capeteniile s-au adunat laolalta impotriva Domnului si impotriva Unsului Lui,
27. Caci asupra Sfantului Tau Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolalta, cu adevarat, in cetatea aceasta, si Irod si Pontius Pilat cu paganii si cu popoarele lui Israel,
28. Ca sa faca toate cate mana Ta si sfatul Tau mai dinainte au randuit sa fie.
29. Si acum, Doamne, cauta spre amenintarile lor si da robilor Tai sa graiasca cuvantul Tau cu toata indrazneala,
30. Intinzand dreapta Ta spre vindecare si savarsind semne si minuni, prin numele Sfantului Tau Fiu Iisus.
31. Si pe cand se rugau astfel, s-a cutremurat locul in care erau adunati, si s-au umplut toti de Duhul Sfant si graiau cu indrazneala cuvantul lui Dumnezeu.
32. Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una si nici unul nu zicea ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le erau de obste.
33. Si cu mare putere apostolii marturiseau despre invierea Domnului Iisus Hristos si mare har era peste ei toti.
34. Si nimeni nu era intre ei lipsit, fiindca toti cati aveau tarini sau case le vindeau si aduceau pretul celor vandute,
35. Si-l puneau la picioarele apostolilor. Si se impartea fiecaruia dupa cum avea cineva trebuinta.
36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se talcuieste fiul mangaierii), un levit, nascut in Cipru,
37. Avand tarina si vanzand-o, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor.

CAPITOLUL 5
Anania si Safira. Apostolii sunt inchisi, dar un inger le da drumul. Sfatul lui Gamaliel.

1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, si-a vandut tarina.
2. Si a dosit din pret, stiind si femeia lui, si aducand o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca sa minti tu Duhului Sfant si sa dosesti din pretul tarinei?
4. Oare, pastrand-o, nu-ti ramanea tie, si vanduta nu era in stapanirea ta? Pentru ce ai pus in inima ta lucrul acesta? N-ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a cazut si a murit. Si frica mare i-a cuprins pe toti care au auzit.
6. Si sculandu-se cei mai tineri, l-au infasurat si, scotandu-l afara, l-au ingropat.
7. Dupa un rastimp, ca de trei ceasuri, a intrat si femeia lui, nestiind ce se intamplase.
8. Iar Petru a zis catre ea: Spune-mi daca ati vandut tarina cu atat? Iar ea a zis: Da, cu atat.
9. Iar Petru a zis catre ea: De ce v-ati invoit voi sa ispititi Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor scoate afara si pe tine.
10. Si ea a cazut indata la picioarele lui Petru si a murit. Si intrand tinerii, au gasit-o moarta si, scotand-o afara, au ingropat-o langa barbatul ei.
11. Si frica mare a cuprins toata Biserica si pe toti care au auzit acestea.
12. Iar prin mainile apostolilor se faceau semne si minuni multe in popor, si erau toti, intr-un cuget, in pridvorul lui Solomon.
13. Si nimeni dintre ceilalti nu cuteza sa se alipeasca de ei, dar poporul ii lauda.
14. Si din ce in ce mai mult se adaugau cei ce credeau in Domnul, multime de barbati si de femei,
15. Incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei.
16. Si se aduna si multimea din cetatile dimprejurul Ierusalimului, aducand bolnavi si bantuiti de duhuri necurate, si toti se vindecau.
17. Si sculandu-se arhiereul si toti cei impreuna cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizma.
18. Si au pus mana pe apostoli si i-au bagat in temnita obsteasca.
19. Iar un inger al Domnului, in timpul noptii, a deschis usile temnitei si, scotandu-i, le-a zis:
20. Mergeti si, stand, graiti poporului in templu toate cuvintele vietii acesteia.
21. Si, auzind, au intrat de dimineata in templu si invatau. Dar venind arhiereul si cei impreuna cu el, au adunat sinedriul si tot sfatul batranilor fiilor lui Israel si au trimis la temnita sa-i aduca pe apostoli.
22. Dar, ducandu-se, slugile nu i-au gasit in temnita si, intorcandu-se, au vestit,
23. Zicand: Temnita am gasit-o incuiata in toata siguranta si pe paznici stand la usi, dar cand am descuiat, inauntru n-am gasit pe nimeni.
24. Cand au auzit aceste cuvinte, capetenia pazei templului si arhiereii erau nedumeriti cu privire la ei, ce-ar putea sa fie aceasta.
25. Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iata, barbatii pe care i-ati pus in temnita sunt in templu, stand si invatand poporul.
26. Atunci, ducandu-se, capetenia pazei templului impreuna cu slujitorii i-au adus dar nu cu sila, ca se temeau de popor sa nu-i omoare cu pietre.
27. Si, aducandu-i, i-au pus in fata sinedriului. Iar arhiereul i-a intrebat,
28. Zicand: Au nu v-am poruncit voua cu porunca sa nu mai invatati in numele acesta? Si iata ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si voiti sa aduceti asupra noastra sangele Acestui Om!
29. Iar Petru si apostolii, raspunzand, au zis: Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni.
30. Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Iisus, pe Care voi L-ati omorat, spanzurandu-L pe lemn.
31. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a inaltat Stapanitor si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor.
32. Si suntem martori ai acestor cuvinte noi si Duhul Sfant, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Il asculta.
33. Iar ei, auzind, se maniau foarte si se sfatuiau sa-i omoare.
34. Si ridicandu-se in sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, invatator de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit sa-i scoata pe oameni afara putin,
35. Si a zis catre ei: Barbati israeliti, luati aminte la voi, ce aveti sa faceti cu acesti oameni.
36. Ca inainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicand ca el este cineva, caruia i s-au alaturat un numar de barbati ca la patru sute, care a fost ucis si toti cati l-au ascultat au fost risipiti si nimiciti.
37. Dupa aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, in vremea numaratorii, si a atras popor mult dupa el; si acela a pierit si toti cati au ascultat de el au fost imprastiati.
38. Si acum zic voua: Feriti-va de oamenii acestia si lasati-i, caci daca aceasta hotarare sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
39. Iar daca este de la Dumnezeu, nu veti putea sa-i nimiciti, ca nu cumva sa va aflati si luptatori impotriva lui Dumnezeu.
40. Si l-au ascultat pe el; si chemand pe apostoli si batandu-i, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca in numele lui Iisus, si le-au dat drumul.
41. Iar ei au plecat din fata sinedriului, bucurandu-se ca s-au invrednicit, pentru numele Lui, sa sufere ocara.
42. Si toata ziua, in templu si prin case, nu incetau sa invete si sa binevesteasca pe Hristos Iisus.

CAPITOLUL 6
Alegerea si hirotonirea celor sapte diaconi. Obstea sporeste.

1. In zilele acelea, inmultindu-se ucenicii, elenistii (iudei) murmurau impotriva evreilor, pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.
2. Si chemand cei doisprezece multimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lasand de-o parte cuvantul lui Dumnezeu, sa slujim la mese.
3. Drept aceea, fratilor, cautati sapte barbati dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care noi sa-i randuim la aceasta slujba.
4. Iar noi vom starui in rugaciune si in slujirea cuvantului.
5. Si a placut cuvantul inaintea intregii multimi, si au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duh Sfant, si pe Filip, si pe Prohor, si pe Nicanor, si pe Timon, si pe Parmena, si pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6. Pe care i-au pus inaintea apostolilor, si ei, rugandu-se si-au pus mainile peste ei.
7. Si cuvantul lui Dumnezeu crestea, si se inmultea foarte numarul ucenicilor in Ierusalim, inca si multime de preoti se supuneau credintei.
8. Iar Stefan, plin de har si de putere, facea minuni si semne mari in popor.
9. Si s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor si a cirenenilor si a alexandrinilor si a celor din Cilicia si din Asia, sfadindu-se cu Stefan.
10. Si nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a Duhului cu care el vorbea.
11. Atunci au pus pe niste barbati sa zica: L-am auzit spunand cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu.
12. Si au intaratat poporul si pe batrani si pe carturari si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu.
13. Si au pus martori mincinosi, care ziceau: Acest om nu inceteaza a vorbi cuvinte de hula impotriva acestui loc sfant si a Legii.
14. Ca l-au auzit zicand ca Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta si va schimba datinile pe care ni le-a lasat noua Moise.
15. Si atintindu-si ochii asupra lui, toti cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger.

CAPITOLUL 7
Cuvantarea si martiriul lui Stefan.

1. Si a zis arhiereul: Adevarate sunt acestea?
2. Iar el a zis: Barbati frati si parinti, ascultati! Dumnezeul slavei S-a aratat parintelui nostru Avraam, cand era in Mesopotamia, mai inainte de a locui in Haran,
3. Si a zis catre el: Iesi din pamantul tau si din rudenia ta si vino in pamantul pe care ti-l voi arata.
4. Atunci, iesind din pamantul caldeilor, a locuit in Haran. Iar de acolo, dupa moartea tatalui sau, l-a stramutat in aceasta tara, in care locuiti voi acum,
5. Si nu i-a dat mostenire in ea nici o palma de pamant, ci i-a fagaduit ca i-o va da lui spre stapanire si urmasilor lui dupa el, neavand el copil.
6. Si Dumnezeu a vorbit astfel: “Urmasii lui vor fi straini in pamant strain, si acolo ii vor robi si-i vor asupri patru sute de ani.
7. Si pe poporul la care vor fi robi, Eu il voi judeca - a zis Dumnezeu - iar dupa acestea vor iesi si-Mi vor sluji Mie in locul acesta”.
8. Si i-a dat legamantul taierii imprejur; si asa a nascut pe Isaac si l-a taiat imprejur a opta zi; si Isaac a nascut pe Iacov si Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9. Si patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vandut in Egipt; dar Dumnezeu era cu el,
10. Si l-a scos din toate necazurile lui si i-a dat har si intelepciune inaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt si peste toata casa lui.
11. Si a venit foamete peste tot Egiptul si peste Canaan, si stramtorare mare, si parintii nostri nu mai gaseau hrana.
12. Si Iacov, auzind ca este grau in Egipt, a trimis pe parintii nostri intaia oara.
13. Iar a doua oara Iosif s-a facut cunoscut fratilor sai si Faraon a aflat neamul lui Iosif.
14. Si Iosif, trimitand, a chemat pe Iacov, tatal sau, si toata rudenia sa, cu saptezeci si cinci de suflete.
15. Si Iacov s-a coborat in Egipt; si a murit si el si parintii nostri;
16. Si au fost stramutati la Sichem si au fost pusi in mormantul pe care Avraam l-a cumparat cu pret de argint, de la fiii lui Emor, in Sichem;
17. Dar cum se apropia vremea fagaduintei pentru care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut poporul si s-a inmultit in Egipt,
18. Pana cand s-a ridicat peste Egipt alt rege, care nu stia de Iosif.
19. Acesta, purtandu-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe parintii nostri sa-si lepede pruncii lor, ca sa nu mai traiasca.
20. In vremea aceea s-a nascut Moise si era placut lui Dumnezeu. Si trei luni a fost hranit in casa tatalui sau.
21. Si fiind lepadat, l-a luat fiica lui Faraon si l-a crescut ca pe un fiu al ei.
22. Si a fost invatat Moise in toata intelepciunea egiptenilor si era puternic in cuvintele si in faptele lui.
23. Iar cand a implinit patruzeci de ani, si-a pus in gand sa cerceteze pe fratii sai, fiii lui Israel.
24. Si vazand pe unul dintre ei ca sufera strambatate, l-a aparat si, omorand pe egiptean, a razbunat pe cel asuprit.
25. Si el credea ca fratii sai vor pricepe ca Dumnezeu, prin mana lui, le daruieste izbavire, dar ei n-au inteles.
26. Si a doua zi s-a aratat unora care se bateau si i-a indemnat la pace, zicand: Barbatilor, sunteti frati. De ce va faceti rau unul altuia?
27. Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a imbrancit, zicand: Cine te-a pus pe tine domn si judecator peste noi?
28. Nu cumva vrei sa ma omori, cum ai omorat ieri pe egiptean?
29. La acest cuvant, Moise a fugit si a trait ca strain in tara Madian, unde a nascut doi fii.
30. Si dupa ce s-au implinit patruzeci de ani, ingerul Domnului i s-a aratat in pustiul Muntelui Sinai, in flacara focului unui rug.
31. Iar Moise, vazand, s-a minunat de vedenie, dar cand s-a apropiat ca sa ia seama mai bine, a fost glasul Domnului catre el:
32. “Eu sunt Dumnezeul parintilor tai, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”. Si Moise, tremurand, nu indraznea sa priveasca;
33. Iar Domnul i-a zis: “Dezleaga incaltamintea picioarelor tale, caci locul pe care stai este pamant sfant.
34. Privind, am vazut asuprirea poporului Meu in Egipt si suspinul lor l-am auzit si M-am pogorat ca sa-i scot. Si acum vino, sa te trimit in Egipt”.
35. Pe Moise acesta de care s-au lepadat, zicand: Cine te-a pus pe tine domn si judecator?, pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn si rascumparator, prin mana ingerului care i se aratase lui in rug.
36. Acesta i-a scos afara, facand minuni si semne in tara Egiptului si in Marea Rosie si in pustie, timp de patruzeci de ani.
37. Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel: “Prooroc ca mine va va ridica Dumnezeu din fratii vostri; pe EL sa-L ascultati”.
38. Acesta este cel ce a fost la adunarea in pustie, cu ingerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai si cu parintii nostri, primind cuvinte de viata ca sa ni le dea noua.
39. De acesta n-au voit sa asculte parintii nostri, ci l-au lepadat si inimile lor s-au intors catre Egipt,
40. Zicand lui Aaron: “Fa-ne dumnezei care sa mearga inaintea noastra; caci acestui Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce i s-a intamplat”.
41. Si au facut, in zilele acelea, un vitel si au adus idolului jertfa si se veseleau de lucrurile mainilor lor.
42. Si S-a intors Dumnezeu si i-a dat pe ei sa slujeasca ostirii cerului, precum este scris in cartea proorocilor: “Adus-ati voi Mie, casa a lui Israel, timp de patruzeci de ani, in pustie, junghieri si jertfe?
43. Si ati purtat cortul lui Moloh si steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-ati facut, ca sa va inchinati la ele! De aceea va voi stramuta dincolo de Babilon”.
44. Parintii nostri aveau in pustie cortul marturiei, precum oranduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca sa-l faca dupa chipul pe care il vazuse;
45. Si pe acesta primindu-l, parintii nostri l-au adus cu Iosua in tara stapanita de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din fata parintilor nostri, pana in zilele lui David,
46. Care a aflat har inaintea lui Dumnezeu si a cerut sa gaseasca un locas pentru Dumnezeul lui Iacov.
47. Iar Solomon I-a zidit Lui casa,
48. Dar Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini, precum zice proorocul:
49. “Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. Ce casa Imi veti zidi Mie? - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele?
50. Nu mana Mea a facut toate acestea?”
51. Voi cei tari in cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfant, precum Si parintii vostri, asa si voi!
52. Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit parintii vostri? Si au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Carui vanzatori si ucigasi v-ati facut voi acum,
53. Voi, care ati primit Legea intru randuieli de ingeri si n-ati pazit-o!
54. Iar ei, auzind acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui.
55. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu.
56. Si a zis: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!
57. Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui.
58. Si scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul.
59. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zicea: Doamne, Iisuse, primeste duhul meu!
60. Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicand acestea, a murit.

CAPITOLUL 8
Saul prigoneste Biserica.

1. Si Saul s-a facut partas la uciderea lui. Si s-a facut in ziua aceea prigoana mare impotriva Bisericii din Ierusalim. Si toti, afara de apostoli, s-au imprastiat prin tinuturile Iudeii si ale Samariei.
2. Iar barbati cucernici au ingropat pe Stefan si au facut plangere mare pentru el.
3. Si Saul pustiia Biserica, intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii preda la temnita.
4. Iar cei ce se imprastiasera strabateau tara, binevestind cuvantul.
5. Iar Filip, coborandu-se intr-o cetate a Samariei, le propovaduia pe Hristos.
6. Si multimile luau aminte intr-un cuget la cele spuse de catre Filip, ascultandu-l si vazand semnele pe care le savarsea.
7. Caci din multi care aveau duhuri necurate, strigand cu glas mare, ele ieseau si multi slabanogi si schiopi s-au vindecat.
8. Si s-a facut mare bucurie in cetatea aceea.
9. Dar era mai dinainte in cetate un barbat, anume Simon, vrajind si uimind neamul Samariei, zicand ca el este cineva mare,
10. La care luau aminte toti, de la mic pana la mare, zicand: Acesta este puterea lui Dumnezeu, numita cea mare.
11. Si luau aminte la el, fiindca de multa vreme, cu vrajile lui, ii uimise.
12. Iar cand au crezut lui Filip, care le propovaduia despre imparatia lui Dumnezeu si despre numele lui Iisus Hristos, barbati si femei se botezau.
13. Iar Simon a crezut si el si, botezandu-se, era mereu cu Filip. Si vazand semnele si minunile mari ce se faceau, era uimit.
14. Iar apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan,
15. Care, coborand, s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant.
16. Caci nu Se pogorase inca peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati in numele Domnului Iisus.
17. Atunci isi puneau mainile peste ei, si ei luau Duhul Sfant.
18. Si Simon vazand ca prin punerea mainilor apostolilor se da Duhul Sfant, le-a adus bani,
19. Zicand: Dati-mi si mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mainile sa primeasca Duhul Sfant.
20. Iar Petru a zis catre el: Banii tai sa fie cu tine spre pierzare! Caci ai socotit ca darul lui Dumnezeu se agoniseste cu bani.
21. Tu n-ai parte, nici mostenire, la chemarea aceasta, pentru ca inima ta nu este dreapta inaintea lui Dumnezeu.
22. Pocaieste-te deci de aceasta rautate a ta si te roaga lui Dumnezeu, doara ti se va ierta cugetul inimii tale,
23. Caci intru amaraciunea fierii si intru legatura nedreptatii te vad ca esti.
24. Si raspunzand, Simon a zis: Rugati-va voi la Domnul, pentru mine, ca sa nu vina asupra mea nimic din cele ce ati zis.
25. Iar ei, marturisind si graind cuvantul Domnului, s-au intors la Ierusalim si in multe sate ale samarinenilor binevesteau.
26. Si un inger al Domnului a grait catre Filip, zicand: Ridica-te si mergi spre miazazi, pe calea care coboara de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie.
27. Ridicandu-se, a mers. Si iata un barbat din Etiopia, famen, mare dregator al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toata vistieria ei si care venise la Ierusalim ca sa se inchine,
28. Se intorcea acasa; si sezand in carul sau, citea pe proorocul Isaia.
29. Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te si te alipeste de carul acesta.
30. Si alergand Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, si i-a zis: Intelegi, oare, ce citesti?
31. Iar el a zis: Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva? Si a rugat pe Filip sa se urce si sa sada cu el.
32. Iar locul din Scriptura pe care-l citea era acesta: “Ca un miel care se aduce spre junghiere si ca o oaie fara de glas inaintea celui ce-o tunde, asa nu si-a deschis gura sa.
33. Intru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat si neamul Lui cine-l va spune? Ca se ridica de pe pamant viata Lui”.
34. Iar famenul, raspunzand, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva?
35. Iar Filip, deschizand gura sa si incepand de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus.
36. Si, pe cand mergeau pe cale, au ajuns la o apa; iar famenul a zis: Iata apa. Ce ma impiedica sa fiu botezat?
37. Filip a zis: Daca crezi din toata inima, este cu putinta. Si el, raspunzand, a zis: Cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
38. Si a poruncit sa stea carul; si s-au coborat amandoi in apa, si Filip si famenul, si l-a botezat.
39. Iar cand au iesit din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut. Si el s-a dus in calea sa, bucurandu-se.
40. Iar Filip s-a aflat in Azot si, mergand, binevestea prin toate cetatile, pana ce a sosit in Cezareea.

CAPITOLUL 9
Chemarea lui Saul.

1. Iar Saul, sufland inca amenintare si ucidere impotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu,
2. Si a cerut de la el scrisori catre sinagogile din Damasc ca, daca va afla acolo pe vreunii, atat barbati, cat si femei, ca merg pe calea aceasta, sa-i aduca legati la Ierusalim.
3. Dar pe cand calatorea el si se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a invaluit deodata.
4. Si, cazand la pamant, a auzit un glas, zicandu-i: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?
5. Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti. Greu iti este sa izbesti cu piciorul in tepusa.
6. Si el, tremurand si inspaimantat fiind, a zis: Doamne, ce voiesti sa fac? Iar Domnul i-a zis: Ridica-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci.
7. Iar barbatii, care erau cu el pe cale, stateau inmarmuriti, auzind glasul, dar nevazand pe nimeni.
8. Si s-a ridicat Saul de la pamant, dar, desi avea ochii deschisi, nu vedea nimic. Si luandu-l de mana, l-au dus in Damasc.
9. Si trei zile a fost fara vedere; si n-a mancat, nici n-a baut.
10. Si era in Damasc un ucenic, anume Anania, si Domnul i-a zis in vedenie: Anania! Iar el a zis: Iata-ma, Doamne;
11. Si Domnul a zis catre el: Sculandu-te, mergi pe ulita care se cheama Ulita Dreapta si cauta in casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; ca, iata, se roaga.
12. Si a vazut in vedenie pe un barbat, anume Anania, intrand la el si punandu-si mainile peste el, ca sa vada iarasi.
13. Si a raspuns Anania: Doamne, despre barbatul acesta am auzit de la multi cate rele a facut sfintilor Tai in Ierusalim.
14. Si aici are putere de la arhierei sa lege pe toti care cheama numele Tau.
15. Si a zis Domnul catre el: Mergi, fiindca acesta Imi este vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel;
16. Caci Eu ii voi arata cate trebuie sa patimeasca el pentru numele Meu.
17. Si a mers Anania si a intrat in casa si, punandu-si mainile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ti S-a aratat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sa vezi iarasi si sa te umpli de Duh Sfant.
18. Si indata au cazut de pe ochii lui ca niste solzi; si a vazut iarasi si, sculandu-se, a fost botezat.
19. Si luand mancare, s-a intarit. Si a stat cu ucenicii din Damasc cateva zile.
20. Apoi propovaduia in sinagogi pe Iisus, ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21. Si se mirau toti care il auzeau si ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea in Ierusalim pe cei ce cheama acest nume si a venit aici pentru aceea ca sa-i duca pe ei legati la arhierei?
22. Si Saul se intarea mai mult si tulbura pe iudeii care locuiau in Damasc, dovedind ca Acesta este Hristos.
23. Si dupa ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfatuit sa-l omoare.
24. Si s-a facut cunoscut lui Saul viclesugul lor. Si ei pazeau portile si ziua si noaptea, ca sa-l ucida.
25. Si luandu-l ucenicii lui noaptea, l-au coborat peste zid, lasandu-l jos intr-un cos.
26. Si venind la Ierusalim, Saul incerca sa se alipeasca de ucenici; si toti se temeau de el, necrezand ca este ucenic.
27. Iar Barnaba, luandu-l pe el, l-a dus la apostoli si le-a istorisit cum a vazut pe cale pe Domnul si ca El i-a vorbit lui si cum a propovaduit la Damasc, cu indrazneala in numele lui Iisus.
28. Si era cu ei intrand si iesind in Ierusalim si propovaduia cu indrazneala in numele Domnului.
29. Si vorbea si se sfadea cu elenistii, iar ei cautau sa-l ucida.
30. Dar fratii, afland aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea si de acolo l-au trimis la Tars.
31. Deci Biserica, in toata Iudeea si Galileea si Samaria, avea pace, zidindu-se si umbland in frica de Domnul, si sporea prin mangaierea Duhului Sfant.
32. Si trecand Petru pe la toti, a coborat si la sfintii care locuiau in Lida.
33. Si acolo a gasit pe un om, anume Enea, care de opt ani zacea in pat, fiindca era paralitic.
34. Si Petru i-a zis: Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul. Si indata s-a ridicat.
35. Si l-au vazut toti cei ce locuiau in Lida si in Saron, care s-au si intors la Domnul.
36. Iar in Iope era o ucenita, cu numele Tavita, care, talcuindu-se, se zice Caprioara. Aceasta era plina de fapte bune si de milosteniile pe care le facea.
37. Si in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit. Si, scaldand-o, au pus-o in camera de sus.
38. Si fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind ca Petru este in Lida, au trimis pe doi barbati la el, rugandu-l: Nu pregeta sa vii pana la noi.
39. Si Petru, sculandu-se, a venit cu ei. Cand a sosit, l-au dus in camera de sus si l-au inconjurat toate vaduvele, plangand si aratand camasile si hainele cate le facea Caprioara, pe cand era cu ele.
40. Si Petru, scotand afara pe toti, a ingenunchiat si s-a rugat si, intorcandu-se catre trup, a zis: Tavita scoala-te! Iar ea si-a deschis ochii si, vazand pe Petru, a sezut.
41. Si dandu-i mana, Petru a ridicat-o si, chemand pe sfinti si pe vaduve, le-a dat-o vie.
42. Si s-a facut cunoscuta aceasta in intreaga Iope si multi au crezut in Domnul.
43. Si el a ramas in Iope multe zile, la un oarecare Simon, tabacar.

CAPITOLUL 10
Corneliu vine la credinta.

1. Iar in Cezareea era un barbat cu numele Corneliu, sutas, din cohorta ce se chema Italica,
2. Cucernic si temator de Dumnezeu, cu toata casa lui si care facea multe milostenii poporului si se ruga lui Dumnezeu totdeauna.
3. Si a vazut in vedenie, lamurit, cam pe la ceasul al noualea din zi, un inger al lui Dumnezeu, intrand la el si zicandu-i: Corneliu!
4. Iar Corneliu, cautand spre el si infricosandu-se, a zis: Ce este, Doamne? Si ingerul i-a zis: Rugaciunile tale si milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, inaintea lui Dumnezeu.
5. Si acum, trimite barbati la Iope si cheama sa vina un oarecare Simon, care se numeste si Petru.
6. El este gazduit la un om oarecare Simon, tabacar, a carui casa este langa mare. Acesta iti va spune ce sa faci.
7. Si dupa ce s-a dus ingerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat doua din slugile sale de casa si pe un ostas cucernic din cei ce ii erau mai apropiati.
8. Si dupa ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope.
9. Iar a doua zi, pe cand ei mergeau pe drum si se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperis, sa se roage pe la ceasul al saselea.
10. Si i s-a facut foame si voia sa manance, dar, pe cand ei ii pregateau sa manance, a cazut in extaz.
11. Si a vazut cerul deschis si coborandu-se ceva ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se pe pamant.
12. In ea erau toate dobitoacele cu patru picioare si taratoarele pamantului si pasarile cerului.
13. Si glas a fost catre el: Sculandu-te, Petre, junghie si mananca.
14. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, caci niciodata n-am mancat nimic spurcat si necurat.
15. Si iarasi, a doua oara, a fost glas catre el: Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate.
16. Si aceasta s-a facut de trei ori si indata acel ceva s-a ridicat la cer.
17. Pe cand Petru nu se dumirea intru sine ce ar putea sa fie vedenia pe care o vazuse, iata barbatii cei trimisi de Corneliu, intreband de casa lui Simon, s-au oprit la poarta,
18. Si, strigand, intrebau daca Simon, numit Petru, este gazduit acolo.
19. Si tot gandindu-se Petru la vedenie, Duhul i-a zis: Iata, trei barbati te cauta;
20. Ci sculandu-te, coboara-te si mergi impreuna cu ei, de nimic indoindu-te, fiindca Eu i-am trimis.
21. Si Petru, coborandu-se la barbatii trimisi la el de Corneliu, le-a zis: Iata, eu sunt acela pe care il cautati. Care este pricina pentru care ati venit?
22. Iar ei au zis: Corneliu sutasul, om drept si temator de Dumnezeu si marturisit de tot neamul iudeilor, a fost instiintat de catre un sfant inger sa trimita sa te cheme acasa la el, ca sa auda cuvinte de la tine.
23. Deci, chemandu-i inauntru, i-a gazduit. Iar a doua zi, sculandu-se, a plecat impreuna cu ei; iar cativa din fratii cei din Iope l-au insotit.
24. Si in ziua urmatoare au intrat in Cezareea. Iar Corneliu ii astepta si chemase acasa la el rudeniile sale si prietenii cei mai de aproape.
25. Si cand a fost sa intre Petru, Corneliu, intampinandu-l, i s-a inchinat, cazand la picioarele lui.
26. Iar Petru l-a ridicat, zicandu-i: Scoala-te. Si eu sunt om.
27. Si, vorbind cu el, a intrat si a gasit pe multi adunati.
28. Si a zis catre ei: Voi stiti ca nu se cuvine unui barbat iudeu sa se uneasca sau sa se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.
29. De aceea, chemat fiind sa vin, am venit fara impotrivire. Deci va intreb: Pentru care cuvant ati trimis dupa mine?
30. Corneliu a zis: Acum patru zile eram postind pana la ceasul acesta si ma rugam in casa mea, in ceasul al noualea, si iata un barbat in haina stralucitoare a stat in fata mea.
31. Si el a zis: Corneliu, a fost ascultata rugaciunea ta si milosteniile tale au fost pomenite inaintea lui Dumnezeu.
32. Trimite, deci, la Iope si cheama pe Simon, cel ce se numeste Petru; el este gazduit in casa lui Simon, tabacarul, langa mare.
33. Deci indata am trimis la tine; si tu ai facut bine ca ai venit. Si acum noi toti suntem de fata inaintea lui Dumnezeu, ca sa ascultam toate cele poruncite tie de Domnul.
34. Iar Petru, deschizandu-si gura, a zis: Cu adevarat inteleg ca Dumnezeu nu este partinitor.
35. Ci, in orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El.
36. Si El a trimis fiilor lui Israel cuvantul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate.
37. Voi stiti cuvantul care a fost in toata Iudeea, incepand din Galileea, dupa botezul pe care l-a propovaduit Ioan.
38. (Adica despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfant si cu putere pe Acesta care a umblat facand bine si vindecand pe toti cei asupriti de diavolul, pentru ca Dumnezeu era cu El.
39. Si noi suntem martori pentru toate cele ce a facut El in tara iudeilor si in Ierusalim; pe Acesta L-au omorat, spanzurandu-L pe lemn.
40. Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi si I-a dat sa Se arate,
41. Nu la tot poporul, ci noua martorilor, dinainte randuiti de Dumnezeu, care am mancat si am baut cu El, dupa invierea Lui din morti.
42. Si ne-a poruncit sa propovaduim poporului si sa marturisim ca El este Cel randuit de Dumnezeu sa fie judecator al celor vii si al celor morti.
43. Despre Acesta marturisesc toti proorocii, ca tot cel ce crede in El va primi iertarea pacatelor, prin numele Lui.
44. Inca pe cand Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfant a cazut peste toti cei care ascultau cuvantul.
45. Iar credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti pentru ca darul Duhului Sfant s-a revarsat si peste neamuri.
46. Caci ii auzeau pe ei vorbind in limbi si slavind pe Dumnezeu. Atunci a raspuns Petru:
47. Poate, oare, cineva sa opreasca apa, ca sa nu fie botezati acestia care au primit Duhul Sfant ca si noi?
48. Si a poruncit ca acestia sa fie botezati in numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru sa ramana la ei cateva zile.

CAPITOLUL 11
Primirea paganilor la Hristos.

1. Apostolii si fratii, care erau prin Iudeea, au auzit ca si paganii au primit cuvantul lui Dumnezeu.
2. Si cand Petru s-a suit in Ierusalim, credinciosii taiati imprejur se impotriveau,
3. Zicandu-i: Ai intrat la oameni netaiati imprejur si ai mancat cu ei.
4. Si incepand, Petru le-a infatisat pe rand, zicand:
5. Eu eram in cetatea Iope si ma rugam; si am vazut, in extaz, o vedenie: ceva coborandu-se ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se in jos din cer, si a venit pana la mine.
6. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am vazut dobitoacele cele cu patru picioare ale pamantului si fiarele si taratoarele si pasarile cerului.
7. Si am auzit un glas, care-mi zicea: Sculandu-te, Petre, junghie si mananca.
8. Si am zis: Nicidecum, Doamne, caci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodata in gura mea.
9. Si glasul mi-a grait a doua oara din cer: Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate.
10. Si aceasta s-a facut de trei ori si au fost luate iarasi toate in cer.
11. Si iata, indata, trei barbati, trimisi de la Cezareea catre mine, s-au oprit la casa in care eram.
12. Iar Duhul mi-a zis sa merg cu ei, de nimic indoindu-ma. Si au mers cu mine si acesti sase frati si am intrat in casa barbatului;
13. Si el ne-a povestit cum a vazut ingerul stand in casa lui si zicand: Trimite la Iope si cheama pe Simon, cel numit si Petru.
14. Care va grai catre tine cuvinte, prin care te vei mantui tu si toata casa ta.
15. Si cand am inceput eu sa vorbesc, Duhul Sfant a cazut peste ei, ca si peste noi la inceput.
16. Si mi-am adus aminte de cuvantul Domnului, cand zicea: Ioan a botezat cu apa; voi insa va veti boteza cu Duh Sfant.
17. Deci, daca Dumnezeu a dat lor acelasi dar ca si noua, acelora care au crezut in Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca sa-L pot opri pe Dumnezeu?
18. Auzind acestea, au tacut si au slavit pe Dumnezeu, zicand: Asadar si paganilor le-a dat Dumnezeu pocainta spre viata;
19. Deci cei ce se risipisera din cauza tulburarii facute pentru Stefan, au trecut pana in Fenicia si in Cipru, si in Antiohia, nimanui graind cuvantul, decat numai iudeilor.
20. Si erau unii dintre ei, barbati ciprieni si cireneni care, venind in Antiohia, vorbeau si catre elini, binevestind pe Domnul Iisus.
21. Si mana Domnului era cu ei si era mare numarul celor care au crezut si s-au intors la Domnul.
22. Si vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, si au trimis pe Barnaba pana la Antiohia.
23. Acesta, sosind si vazand harul lui Dumnezeu, s-a bucurat si indemna pe toti sa ramana in Domnul, cu inima statornica.
24. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si s-a adaugat Domnului multime multa.
25. Si a plecat Barnaba la Tars, ca sa caute pe Saul
26. Si aflandu-l, l-a adus la Antiohia. Si au stat acolo un an intreg, adunandu-se in biserica si invatand mult popor. Si in Antiohia, intaia oara, ucenicii s-au numit crestini.
27. In acele zile s-au coborat, de la Ierusalim in Antiohia, prooroci.
28. Si sculandu-se unul dintre ei, cu numele Agav, a aratat prin Duhul, ca va fi in toata lumea foamete mare, care a si fost in zilele lui Claudiu.
29. Iar ucenicii au hotarat ca fiecare dintre ei, dupa putere, sa trimita spre ajutorare fratilor care locuiau in Iudeea;
30. Ceea ce au si facut, trimitand preotilor prin mana lui Barnaba si a lui Saul.

CAPITOLUL 12
Uciderea lui Iacov cel Mare. Petru este scos din inchisoare de un inger. Moartea lui Irod Agripa.

1. Si in vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda.
2. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor)
4. Pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti.
5. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica.
6. Dar cand Irod era sa-l scoata afara, in noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu doua lanturi, iar inaintea usii paznicii pazeau temnita.
7. Si iata un inger al Domnului a venit deodata, iar in camera a stralucit lumina. Si lovind pe Petru in coasta, ingerul l-a desteptat, zicand: Scoala-te degraba! Si lanturile i-au cazut de la maini.
8. Si a zis ingerul catre el: Incinge-te si incalta-te cu sandalele. Si el a facut asa. Si i-a zis lui: Pune haina pe tine si vino dupa mine.
9. Si, iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca ceea ce s-a facut prin inger este adevarat, ci i se parea ca vede vedenie.
10. Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce in cetate, si poarta s-a deschis singura. Si iesind, au trecut o ulita si indata ingerul s-a departat de la el.
11. Si Petru, venindu-si in sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toate cate astepta poporul iudeilor.
12. Si chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunati multi si se rugau.
13. Si batand Petru la usa de la poarta, o slujnica cu numele Rodi, s-a dus sa asculte.
14. Si recunoscand glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis usa, ci, alergand inauntru, a spus ca Petru sta inaintea portii.
15. Iar ei au zis catre ea: Ai innebunit. Dar ea staruia ca este asa. Iar ei ziceau: Este ingerul lui.
16. Dar Petru batea mereu in poarta. Si deschizandu-i, l-au vazut si au ramas uimiti.
17. Si facandu-le semn cu mana sa taca, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temnita. Si a zis: Vestiti acestea lui Iacov si fratilor. Si iesind, s-a dus in alt loc.
18. Si facandu-se ziua, mare a fost tulburarea intre ostasi: Ce s-a facut, oare, cu Petru?
19. Iar Irod cerandu-l si negasindu-l, dupa ce au fost cercetati paznicii, a poruncit sa fie ucisi. Si el, coborand din Iudeea la Cezareea, a ramas acolo.
20. Si Irod era manios pe locuitorii din Tir si din Sidon. Dar ei, intelegandu-se intre ei, au venit la el si castigand pe Vlast, care era camarasul regelui, cereau pace, pentru ca tara lor se hranea din cea a regelui.
21. Si intr-o zi randuita, Irod, imbracandu-se in vesminte regesti si sezand la tribuna, vorbea catre ei;
22. Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!
23. Si indata ingerul Domnului l-a lovit, pentru ca nu a dat slava lui Dumnezeu. Si mancandu-l viermii, a murit.
24. Iar cuvantul lui Dumnezeu crestea si se inmultea.
25. Iar Barnaba si Saul, dupa ce au indeplinit slujba lor, s-au intors de la Ierusalim la Antiohia, luand cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.

CAPITOLUL 13
Pavel si Barnaba, in cea dintai calatorie misionara, ajung in Cipru si in Antiohia Pisidiei.

1. Si erau in Biserica din Antiohia prooroci si invatatori: Barnaba si Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut impreuna cu Irod tetrarhul, si Saul.
2. Si pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: Osebiti-mi pe Barnaba si pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.
3. Atunci, postind si rugandu-se, si-au pus mainile peste ei si i-au lasat sa plece.
4. Deci, ei, manati de Duhul Sfant, au coborat la Seleucia si de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5. Si ajungand in Salamina, au vestit cuvantul lui Dumnezeu in sinagogile iudeilor. Si aveau si pe Ioan slujitor.
6. Si strabatand toata insula pana la Pafos, au gasit pe un oarecare barbat iudeu, vrajitor, prooroc mincinos, al carui nume era Bariisus,
7. Care era in preajma proconsulului Sergius Paulus, barbat intelept. Acesta chemand la sine pe Barnaba si pe Saul, dorea sa auda cuvantul lui Dumnezeu,
8. Dar le statea impotriva Elimas vrajitorul - caci asa se talcuieste numele lui - cautand sa intoarca pe proconsul de la credinta.
9. Iar Saul - care se numeste si Pavel - plin fiind de Duh Sfant, a privit tinta la el,
10. Si a zis: O, tu cel plin de toata viclenia si de toata inselaciunea, fiule al diavolului, vrajmasule a toata dreptatea, nu vei inceta de a stramba caile Domnului cele drepte?
11. Si acum, iata mana Domnului este asupra ta si vei fi orb, nevazand soarele pana la o vreme. Si indata a cazut peste el pacla si intuneric si, dibuind imprejur, cauta cine sa-l duca de mana.
12. Atunci proconsulul, vazand ce s-a facut, a crezut, mirandu-se foarte de invatatura Domnului.
13. Si plecand cu corabia de la Pafos, Pavel si cei impreuna cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despartindu-se de ei, s-a intors la Ierusalim.
14. Iar ei, trecand de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei si, intrand in sinagoga, intr-o zi de sambata, au sezut.
15. Si dupa citirea Legii si a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicandu-le: Barbati frati, daca aveti vreun cuvant de mangaiere catre popor, vorbiti.
16. Si, ridicandu-se Pavel si facandu-le semn cu mana, a zis: Barbati israeliti si cei tematori de Dumnezeu, ascultati:
17. Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe parintii nostri si pe popor l-a inaltat, cand era strain in pamantul Egiptului, si cu brat inalt i-a scos de acolo,
18. Si vreme de patruzeci de ani i-a hranit in pustie.
19. Si nimicind sapte neamuri in tara Canaanului, pamantul acela l-a dat lor spre mostenire.
20. Si dupa acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecatori, pana la Samuel proorocul.
21. Si de acolo au cerut rege si Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chis, barbat din semintia lui Veniamin.
22. Si inlaturandu-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, marturisind: “Aflat-am pe David al lui Iesei, barbat dupa inima Mea, care va face toate voile Mele”.
23. Din urmasii acestuia, Dumnezeu, dupa fagaduinta, i-a adus lui Israel un Mantuitor, pe Iisus,
24. Dupa ce Ioan a propovaduit, inaintea venirii Lui, botezul pocaintei, la tot poporul lui Israel.
25. Iar daca si-a implinit Ioan calea sa, zicea: Nu sunt eu ce socotiti voi ca sunt. Dar, iata, vine dupa mine Cel caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg incaltamintea picioarelor.
26. Barbati frati, fii din neamul lui Avraam si cei dintre voi tematori de Dumnezeu, voua vi s-a trimis cuvantul acestei mantuiri.
27. Caci cei ce locuiesc in Ierusalim si capeteniile lor, necunoscandu-L si osandindu-L, au implinit glasurile proorocilor care se citesc in fiecare sambata.
28. Si, neafland in El nici o vina de moarte, au cerut de la Pilat ca sa-L omoare.
29. Iar cand au savarsit toate cele scrise despre El, coborandu-L de pe cruce, L-au pus in mormant.
30. Dar Dumnezeu L-a inviat din morti.
31. El S-a aratat mai multe zile celor ce impreuna cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim si care sunt acum martorii Lui catre popor.
32. Si noi va binevestim fagaduinta facuta parintilor.
33. Ca pe aceasta Dumnezeu a implinit-o cu noi, copiii lor, inviindu-L pe Iisus, precum este scris si in Psalmul al doilea: “Fiul Meu esti Tu; Eu astazi Te-am nascut”.
34. Si cum ca L-a inviat din morti, ca sa nu se mai intoarca la stricaciune, a spus-o altfel: “Va voi da voua cele sfinte si vrednice de credinta ale lui David”.
35. De aceea si in alt loc zice: “Nu vei da pe Sfantul Tau sa vada stricaciune”.
36. Pentru ca David, slujind in timpul sau voii lui Dumnezeu, a adormit si s-a adaugat la parintii lui si a vazut stricaciune.
37. Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a inviat n-a vazut stricaciune.
38. Cunoscut deci sa va fie voua, barbati frati, ca prin Acesta vi se vesteste iertarea pacatelor si ca, de toate cate n-ati putut sa va indreptati in Legea lui Moise,
39. Intru Acesta tot cel ce crede se indrepteaza.
40. Deci luati aminte sa nu vina peste voi ceea ce s-a zis in prooroci:
41. “Vedeti, ingamfatilor, mirati-va si pieriti, ca Eu lucrez un lucru, in zilele voastre, un lucru pe care nu-l veti crede, daca va va spune cineva”.
42. Si iesind ei din sinagoga iudeilor, ii rugau neamurile ca sambata viitoare sa li se graiasca cuvintele acestea.
43. Dupa ce s-a terminat adunarea, multi dintre iudei si dintre prozelitii cucernici au mers dupa Pavel si dupa Barnaba, care, vorbind catre ei, ii indemnau sa staruie in harul lui Dumnezeu.
44. Iar in sambata urmatoare, mai toata cetatea s-a adunat ca sa auda cuvantul lui Dumnezeu.
45. Dar iudeii, vazand multimile, s-au umplut de pizma si vorbeau impotriva celor spuse de Pavel, hulind.
46. Iar Pavel si Barnaba, indraznind, au zis: Voua se cadea sa vi se graiasca, mai intai, cuvantul lui Dumnezeu; dar de vreme ce il lepadati si va judecati pe voi nevrednici de viata vesnica, iata ne intoarcem catre neamuri.
47. Caci asa ne-a poruncit noua Domnul: “Te-am pus spre lumina neamurilor, ca sa fii Tu spre mantuire pana la marginea pamantului”.
48. Iar neamurile pamantului, auzind, se bucurau si slaveau cuvantul lui Dumnezeu si cati erau randuiti spre viata vesnica au crezut;
49. Iar cuvantul Domnului se raspandea prin tot tinutul.
50. Dar iudeii au intaratat pe femeile cucernice si de cinste si pe cei de frunte ai cetatii, si au ridicat prigoane impotriva lui Pavel si a lui Barnaba, si i-au scos din hotarele lor.
51. Iar ei, scuturand asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu;
52. Si ucenicii se umpleau de bucurie si de Duh Sfant.

CAPITOLUL 14
Pavel si Barnaba propovaduiesc in Iconiu, Listra, Derbe si se intorc in Antiohia.

1. Si in Iconiu au intrat ei, ca de obicei, in sinagoga iudeilor si astfel au vorbit, incat o mare multime de iudei si de elini au crezut.
2. Dar iudeii care n-au crezut au rasculat si au inrait sufletele paganilor impotriva fratilor.
3. Deci multa vreme au stat acolo, graind cu indrazneala intru Domnul, Care da marturie pentru cuvantul harului Sau, facand semne si minuni prin mainile lor.
4. Si multimea din cetate s-a dezbinat si unii tineau cu iudeii, iar altii tineau cu apostolii.
5. Si cand paganii si iudeii, impreuna cu capeteniile lor, au dat navala ca sa-i ocarasca si sa-i ucida cu pietre,
6. Intelegand, au fugit in cetatile Licaoniei: la Listra si Derbe si in tinutul dimprejur.
7. Si acolo propovaduiau Evanghelia.
8. Si sedea jos in Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pantecele maicii sale si care nu umblase niciodata.
9. Acesta asculta la Pavel cand vorbea. Iar Pavel, cautand spre el si vazand ca are credinta ca sa se mantuiasca,
10. A zis cu glas puternic: Scoala-te drept, pe picioarele tale. Si el a sarit si umbla.
11. Iar multimile, vazand ceea ce facuse Pavel, au ridicat glasul lor in limba licaona, zicand: Zeii, asemanandu-se oamenilor, s-au coborat la noi.
12. Si numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindca el era purtatorul cuvantului.
13. Iar preotul lui Zeus, care era inaintea cetatii, aducand la porti tauri si cununi, voia sa le aduca jertfa impreuna cu multimile.
14. Si auzind Apostolii Pavel si Barnaba, si-au rupt vesmintele, au sarit in multime, strigand,
15. Si zicand: Barbatilor, de ce faceti acestea? Doar si noi suntem oameni, asemenea patimitori ca voi, binevestind sa va intoarceti de la aceste desertaciuni catre Dumnezeu cel viu, Care a facut cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt in ele,
16. Si Care, in veacurile trecute, a lasat ca toate neamurile sa mearga in caile lor,
17. Desi El nu S-a lasat pe Sine nemarturisit, facandu-va bine, dandu-va din cer ploi si timpuri roditoare, umpland de hrana si de bucurie inimile voastre.
18. Si acestea zicand, abia au potolit multimile, ca sa nu le aduca jertfa.
19. Iar de la Antiohia si de la Iconiu au venit iudei, care au atras multimile de partea lor, si, batand pe Pavel cu pietre, l-au tarat afara din cetate, gandind ca a murit.
20. Dar inconjurandu-l ucenicii, el s-a sculat si a intrat in cetate. Si a doua zi a iesit cu Barnaba catre Derbe.
21. Si binevestind cetatii aceleia si facand ucenici multi, s-au inapoiat la Listra, la Iconiu si la Antiohia,
22. Intarind sufletele ucenicilor, indemnandu-i sa staruie in credinta si (aratandu-le) ca prin multe suferinte trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu.
23. Si hirotonindu-le preoti in fiecare biserica, rugandu-se cu postiri, i-au incredintat pe ei Domnului in Care crezusera.
24. Si strabatand Pisidia, au venit in Pamfilia.
25. Si dupa ce au grait cuvantul Domnului in Perga, au coborat la Atalia.
26. Si de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fusesera incredintati harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au implinit.
27. Si venind si adunand Biserica, au vestit cate a facut Dumnezeu cu ei si ca a deschis paganilor usa credintei.
28. Si au petrecut acolo cu ucenicii nu putina vreme.

CAPITOLUL 15
Apostolii hotarasc in Ierusalim ca Legea lui Moise nu este si pentru pagani. A doua calatorie a lui Pavel.

1. Si unii, coborandu-se din Iudeea, invatau pe frati ca: Daca nu va taiati imprejur, dupa randuiala lui Moise, nu puteti sa va mantuiti.
2. Si facandu-se pentru ei impotrivire si discutie nu putina cu Pavel si Barnaba, au randuit ca Pavel si Barnaba si alti cativa dintre ei sa se suie la apostolii si la preotii din Ierusalim pentru aceasta intrebare.
3. Deci ei, trimisi fiind de Biserica, au trecut prin Fenicia si prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor si faceau tuturor fratilor mare bucurie.
4. Si sosind ei la Ierusalim, au fost primiti de Biserica si de apostoli si de preoti si au vestit cate a facut Dumnezeu cu ei.
5. Dar unii din eresul fariseilor, care trecusera la credinta, s-au ridicat zicand ca trebuie sa-i taie imprejur si sa le porunceasca a pazi Legea lui Moise.
6. Si apostolii si preotii s-au adunat ca sa cerceteze despre acest cuvant.
7. Si facandu-se multa vorbire, s-a sculat Petru si le-a zis: Barbati frati, voi stiti ca, din primele zile, Dumnezeu m-a ales intre voi, ca prin gura mea neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada.
8. Si Dumnezeu, Cel ce cunoaste inimile, le-a marturisit, dandu-le Duhul Sfant, ca si noua.
9. Si nimic n-a deosebit intre noi si ei, curatind inimile lor prin credinta.
10. Acum deci, de ce ispititi pe Dumnezeu si vreti sa puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi n-am putut sa-l purtam?
11. Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem ca ne vom mantui in acelasi chip ca si aceia.
12. Si a tacut toata multimea si asculta pe Barnaba si pe Pavel, care istoriseau cate semne si minuni a facut Dumnezeu prin ei intre neamuri.
13. Si dupa ce au tacut ei, a raspuns Iacob, zicand: Barbati frati, ascultati-ma!
14. Simon a istorisit cum de la inceput a avut grija Dumnezeu sa ia dintre neamuri un popor pentru numele Sau.
15. Si cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris:
16. “Dupa acestea Ma voi intoarce si voi ridica iarasi cortul cel cazut al lui David si cele distruse ale lui iarasi le voi zidi si-l voi indrepta,
17. Ca sa-L caute pe Domnul ceilalti oameni si toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a facut acestea”.
18. Lui Dumnezeu Ii sunt cunoscute din veac lucrurile Lui.
19. De aceea eu socotesc sa nu tulburam pe cei ce, dintre neamuri, se intorc la Dumnezeu,
20. Ci sa le scriem sa se fereasca de intinarile idolilor si de desfrau si de (animale) sugrumate si de sange.
21. Caci Moise are din timpuri vechi prin toate cetatile propovaduitorii sai, fiind citit in sinagogi in fiecare sambata.
22. Atunci apostolii si preotii, cu toata Biserica, au hotarat sa aleaga barbati dintre ei si sa-i trimita la Antiohia, cu Pavel si cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, si pe Sila, barbati cu vaza intre frati.
23. Scriind prin mainile lor acestea: Apostolii si preotii si fratii, fratilor dintre neamuri, care sunt in Antiohia si in Siria si in Cilicia, salutare!
24. Deoarece am auzit ca unii dintre noi, fara sa fi avut porunca noastra, venind, v-au tulburat cu vorbele lor si au ravasit sufletele voastre, zicand ca trebuie sa va taiati imprejur si sa paziti legea,
25. Noi am hotarat, adunati intr-un gand, ca sa trimitem la voi barbati alesi, impreuna cu iubitii nostri Barnaba si Pavel,
26. Oameni care si-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
27. Drept aceea, am trimis pe Iuda si pe Sila, care va vor vesti si ei, cu cuvantul, aceleasi lucruri.
28. Pentru ca, parutu-s-a Duhului Sfant si noua, sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele ce sunt necesare:
29. Sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de (animale) sugrumate si de desfrau, de care pazindu-va, bine veti face. Fiti sanatosi!
30. Deci cei trimisi au coborat la Antiohia si, adunand multimea, au predat scrisoarea.
31. Si citind-o s-au bucurat pentru mangaiere.
32. Iar Iuda si cu Sila, fiind si ei prooroci, au mangaiat prin multe cuvantari pe frati si i-au intarit.
33. Si petrecand un timp, au fost trimisi cu pace de catre frati la apostoli.
34. Iar Sila s-a hotarat sa ramana acolo, si Iuda a plecat singur la Ierusalim.
35. Iar Pavel si Barnaba petreceau in Antiohia, invatand si binevestind, impreuna cu multi altii, cuvantul Domnului.
36. Si dupa cateva zile, Pavel a zis catre Barnaba: Intorcandu-ne, sa cercetam cum se afla fratii nostri in toate cetatile in care am vestit cuvantul Domnului.
37. Barnaba voia sa ia impreuna cu ei si pe Ioan cel numit Marcu;
38. Dar Pavel cerea sa nu-l ia pe acesta cu ei, fiindca se despartise de ei din Pamfilia si nu venise alaturi de ei la lucrul la care fusesera trimisi.
39. Deci s-a iscat neintelegere intre ei, incat s-au despartit unul de altul, si Barnaba, luand pe Marcu, a plecat cu corabia in Cipru;
40. Iar Pavel, alegand pe Sila, a plecat, fiind incredintat de catre frati harului Domnului.
41. Si strabatea Siria si Cilicia, intarind Bisericile.

CAPITOLUL 16
Pavel ia cu sine pe Timotei si duce Evanghelia din Asia in Europa. Intamplarile din Filipi.

1. Si a sosit la Derbe si la Listra. Si iata era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, si al unui tata elin,
2. Care avea bune marturii de la fratii din Listra si din Iconiu.
3. Pavel a voit ca acesta sa vina impreuna cu el si, luandu-l, l-a taiat imprejur, din pricina iudeilor care erau in acele locuri; caci toti stiau ca tatal lui era elin.
4. Si cand treceau prin cetati, invatau sa pazeasca invataturile randuite de apostolii si de preotii din Ierusalim.
5. Deci Bisericile se intareau in credinta si sporeau cu numarul in fiecare zi.
6. Si ei au strabatut Frigia si tinutul Galatiei, opriti fiind de Duhul Sfant ca sa propovaduiasca cuvantul in Asia.
7. Venind la hotarele Misiei, incercau sa mearga in Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lasat.
8. Si trecand dincolo de Misia, au coborat la Troa.
9. Si noaptea i s-a aratat lui Pavel o vedenie: Un barbat macedonean sta rugandu-l si zicand: Treci in Macedonia si ne ajuta.
10. Cand a vazut el aceasta vedenie, am cautat sa plecam indata in Macedonia, intelegand ca Dumnezeu ne cheama sa le vestim Evanghelia.
11. Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli,
12. Si de acolo la Filipi, care este cea dintai cetate a acestei parti a Macedoniei si colonie romana. Iar in aceasta cetate am ramas cateva zile.
13. Si in ziua sambetei am iesit in afara portii, langa rau, unde credeam ca este loc de rugaciune si, sezand, vorbeam femeilor care se adunasera.
14. Si o femeie, cu numele Lidia, vanzatoare de porfira, din cetatea Tiatirelor, tematoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca sa ia aminte la cele graite de Pavel.
15. Iar dupa ce s-a botezat si ea si casa ei, ne-a rugat, zicand: De m-ati socotit ca sunt credincioasa Domnului, intrand in casa mea, ramaneti. Si ne-a facut sa ramanem.
16. Dar odata, pe cand ne duceam la rugaciune, ne-a intampinat o slujnica, care avea duh pitonicesc si care aducea mult castig stapanilor ei, ghicind.
17. Aceasta, tinandu-se dupa Pavel si dupa noi, striga, zicand: Acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preainalt, care va vestesc voua calea mantuirii.
18. Si aceasta o facea timp de multe zile. Iar Pavel maniindu-se si intorcandu-se, a zis duhului: In numele lui Iisus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea. Si in acel ceas a iesit.
19. Si stapanii ei, vazand ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au in piata inaintea dregatorilor.
20. Si ducandu-i la judecatori, au zis: Acesti oameni, care sunt iudei, tulbura cetatea noastra.
21. Si vestesc obiceiuri care noua nu ne este ingaduit sa le primim, nici sa le facem, fiindca suntem romani.
22. Si s-a sculat si multimea impotriva lor. Si judecatorii, rupandu-le hainele, au poruncit sa-i bata cu vergi.
23. Si, dupa ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat in temnita, poruncind temnicerului sa-i pazeasca cu grija.
24. Acesta, primind o asemenea porunca, i-a bagat in fundul temnitei si le-a strans picioarele in butuci;
25. Iar la miezul noptii, Pavel si Sila, rugandu-se, laudau pe Dumnezeu in cantari, iar cei ce erau in temnita ii ascultau.
26. Si deodata s-a facut cutremur mare, incat s-au zguduit temeliile temnitei si indata s-au deschis toate usile si legaturile tuturor s-au dezlegat.
27. Si desteptandu-se temnicerul si vazand deschise usile temnitei, scotand sabia, voia sa se omoare, socotind ca cei inchisi au fugit.
28. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicand: Sa nu-ti faci nici un rau, ca toti suntem aici.
29. Iar el, cerand lumina, s-a repezit inauntru si, tremurand de spaima, a cazut inaintea lui Pavel si a lui Sila;
30. Si scotandu-i afara (dupa ce pe ceilalti i-a zavorat la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa ma mantuiesc?
31. Iar ei au zis: Crede in Domnul Iisus si te vei mantui tu si casa ta.
32. Si i-au grait lui cuvantul lui Dumnezeu si tuturor celor din casa lui.
33. Si el, luandu-i la sine, in acel ceas al noptii, a spalat ranile lor si s-a botezat el si toti ai lui indata.
34. Si ducandu-i in casa, a pus masa si s-a veselit cu toata casa, crezand in Dumnezeu.
35. Si facandu-se ziua, judecatorii au trimis pe purtatorii de vergi, zicand: Da drumul oamenilor acelora.
36. Iar temnicerul a spus cuvintele acestea catre Pavel: Ca au trimis judecatorii sa fiti lasati liberi. Acum deci iesiti si mergeti in pace.
37. Dar Pavel a zis catre ei: Dupa ce, fara judecata, ne-au batut in fata lumii, pe noi care suntem cetateni romani si ne-au bagat in temnita, acum ne scot afara pe ascuns? Nu asa! Ci sa vina ei insisi sa ne scoata afara.
38. Si purtatorii de vergi au spus judecatorilor aceste cuvinte. Si auzind ca sunt cetateni romani, judecatorii s-au temut.
39. Si venind, se rugau de ei si, scotandu-i afara, ii rugau sa plece din cetate.
40. Iar ei, iesind din inchisoare, s-au dus in casa Lidiei; si vazand pe frati, i-au mangaiat si au plecat.

CAPITOLUL 17
Pavel propovaduieste in Tesalonic, in Bereea si in Atena.

1. Si dupa ce au trecut prin Amfipoli si prin Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagoga a iudeilor.
2. Si dupa obiceiul sau, Pavel a intrat la ei si in trei sambete le-a grait din Scripturi,
3. Deschizandu-le si aratandu-le ca Hristos trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti, si ca Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus.
4. Si unii dintre ei au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila, si mare multime de elini inchinatori la Dumnezeu si dintre femeile de frunte nu putine.
5. Iar iudeii, umplandu-se de invidie si luand cu ei pe cativa oameni de rand, rai, adunand gloata intaratau cetatea si, ducandu-se la casa lui Iason, cautau sa-i scoata afara, inaintea poporului.
6. Dar, negasindu-i, tarau pe Iason si pe cativa frati la mai-marii cetatii, strigand ca cei ce au tulburat toata lumea au venit si aici;
7. Pe acestia i-a gazduit Iason; si toti acestia lucreaza impotriva poruncilor Cezarului, zicand ca este un alt imparat: Iisus.
8. Si au tulburat multimea si pe mai-marii cetatii, care auzeau acestea.
9. Si luand chezasie de la Iason si de la ceilalti, le-au dat drumul.
10. Iar fratii au trimis indata, noaptea, la Bereea, pe Pavel si pe Sila care, ajungand acolo, au intrat in sinagoga iudeilor.
11. Si acestia erau mai buni la suflet decat cei din Tesalonic; ei au primit cuvantul cu toata osardia, in toate zilele, cercetand Scripturile, daca ele sunt asa.
12. Au crezut multi dintre ei si dintre femeile de cinste ale elinilor, si dintre barbati nu putini.
13. Si cand au aflat iudeii din Tesalonic ca si in Bereea s-a vestit de catre Pavel cuvantul lui Dumnezeu, au venit si acolo, intaratand si tulburand multimile.
14. Si atunci indata fratii au trimis pe Pavel, ca sa mearga spre mare; iar Sila si cu Timotei au ramas acolo in Bereea.
15. Iar cei ce insoteau pe Pavel l-au dus pana la Atena; si luand ei porunci catre Sila si Timotei, ca sa vina la el cat mai curand, au plecat.
16. Iar in Atena, pe cand Pavel ii astepta, duhul lui se indarjea in el, vazand ca cetatea este plina de idoli.
17. Deci discuta in sinagoga cu iudeii si cu cei credinciosi, si in piata, in fiecare zi, cu cei ce erau de fata.
18. Iar unii dintre filozofii epicurei si stoici discutau cu el, si unii ziceau: Ce voieste, oare, sa ne spuna acest semanator de cuvinte? Iar altii ziceau: Se pare ca este vestitor de dumnezei straini, fiindca binevesteste pe Iisus si Invierea.
19. Si luandu-l cu ei, l-au dus in Areopag, zicand: Putem sa cunoastem si noi ce este aceasta invatatura noua, graita de tine?
20. Caci tu aduci la auzul nostru lucruri straine. Voim deci sa stim ce vor sa fie acestea.
21. Toti atenienii si strainii, care locuiau acolo, nu-si petreceau timpul decat spunand sau auzind ceva nou.
22. Si Pavel, stand in mijlocul Areopagului, a zis: Barbati atenieni, in toate va vad ca sunteti foarte evlaviosi.
23. Caci strabatand cetatea voastra si privind locurile voastre de inchinare, am aflat si un altar pe care era scris: “Dumnezeului necunoscut”. Deci pe Cel pe Care voi, necunoscandu-L, Il cinstiti, pe Acesta Il vestesc eu voua.
24. Dumnezeu, Care a facut lumea si toate cele ce sunt in ea, Acesta fiind Domnul cerului si al pamantului, nu locuieste in temple facute de maini,
25. Nici nu este slujit de maini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de ceva, El dand tuturor viata si suflare si toate.
26. Si a facut dintr-un sange tot neamul omenesc, ca sa locuiasca peste toata fata pamantului, asezand vremile cele de mai inainte randuite si hotarele locuirii lor,
27. Ca ei sa caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipai si L-ar gasi, desi nu e departe de fiecare dintre noi.
28. Caci in El traim si ne miscam si suntem, precum au zis si unii dintre poetii vostri: caci ai Lui neam si suntem.
29. Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie sa socotim ca dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de mestesugul si de iscusinta omului.
30. Dar Dumnezeu, trecand cu vederea veacurile nestiintei, vesteste acum oamenilor ca toti de pretutindeni sa se pocaiasca,
31. Pentru ca a hotarat o zi in care va sa judece lumea intru dreptate, prin Barbatul pe care L-a randuit, daruind tuturor incredintare, prin Invierea Lui din morti.
32. Si auzind despre invierea mortilor, unii l-au luat in ras, iar altii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta si altadata.
33. Astfel Pavel a iesit din mijlocul lor.
34. Iar unii barbati, alipindu-se de el, au crezut, intre care si Dionisie Areopagitul si o femeie cu numele Damaris, si altii impreuna cu ei.

CAPITOLUL 18
Pavel se leaga in Corint cu Acvila si Priscila. A treia calatorie a lui Pavel. Apollo in Efes.

1. Dupa acestea Pavel, plecand din Atena, a venit la Corint.
2. Si gasind pe un iudeu, cu numele Acvila, de neam din Pont, venit de curand din Italia, si pe Priscila, femeia lui, pentru ca poruncise Claudiu ca toti iudeii sa plece din Roma, a venit la ei.
3. Si pentru ca erau de aceeasi meserie, a ramas la ei si lucrau, caci erau facatori de corturi.
4. Si vorbea in sinagoga in fiecare sambata si aducea la credinta iudei si elini.
5. Iar cand Sila si Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvant, marturisind iudeilor ca Iisus este Hristosul.
6. Si stand ei impotriva si hulind, el, scuturandu-si hainele, a zis catre ei: Sangele vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum inainte ma voi duce la neamuri.
7. Si mutandu-se de acolo, a venit in casa unuia, cu numele Titus Iustus, cinstitor al lui Dumnezeu, a carui casa era alaturi de sinagoga.
8. Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut in Domnul, impreuna cu toata casa sa; si multi dintre corinteni, auzind, credeau si se botezau.
9. Si Domnul a zis lui Pavel, noaptea in vedenie: Nu te teme, ci vorbeste si nu tacea,
10. Pentru ca Eu sunt cu tine si nimeni nu va pune mana pe tine, ca sa-ti faca rau. Caci am mult popor in cetatea aceasta.
11. Si a stat in Corint un an si sase luni, invatand intre ei cuvantul lui Dumnezeu.
12. Dar pe cand Galion era proconsulul Ahaiei, iudeii s-au ridicat toti intr-un cuget impotriva lui Pavel si l-au adus la tribunal,
13. Zicand ca acesta cauta sa convinga pe oameni sa se inchine lui Dumnezeu, impotriva legii.
14. Si cand Pavel era gata sa deschida gura, Galion a zis catre iudei: Daca ar fi vreo nedreptate sau vreo fapta vicleana, o, iudeilor, v-as asculta precum se cuvine;
15. Dar daca sunt la voi nedumeriri despre invatatura si despre nume si despre legea voastra, vedeti-va voi insiva de ele. Judecator pentru acestea eu nu voiesc sa fiu.
16. Si i-a izgonit de la tribunal.
17. Si punand mana toti pe Sostene, mai-marele sinagogii, il bateau inaintea tribunalului. Dar Galion nu lua in seama nimic din acestea;
18. Iar Pavel, dupa ce a stat inca multe zile in Corint, si-a luat ramas bun de la frati si a plecat cu corabia in Siria, impreuna cu Priscila si cu Acvila, care si-a tuns capul la Chenhrea, caci facuse o fagaduinta.
19. Si au sosit la Efes si pe aceia i-a lasat acolo, iar el, intrand in sinagoga, discuta cu iudeii.
20. Si rugandu-l sa ramana la ei mai multa vreme, n-a voit,
21. Ci, despartindu-se de ei, a zis: Trebuie, negresit, ca sarbatoarea care vine s-o fac la Ierusalim, dar, cu voia Domnului, ma voi intoarce iarasi la voi. Si a plecat de la Efes, cu corabia.
22. Si coborandu-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim) si, imbratisand Biserica, s-a coborat la Antiohia.
23. Si stand acolo catva timp, a plecat, strabatand pe rand tinutul Galatiei si Frigia, intarind pe toti ucenicii.
24. Iar un iudeu, cu numele Apollo, alexandrin de neam, barbat iscusit la cuvant, puternic fiind in Scripturi, a sosit la Efes.
25. Acesta era invatat in calea Domnului si, arzand cu duhul, graia si invata drept cele despre Iisus, cunoscand numai botezul lui Ioan.
26. Si el a inceput sa vorbeasca, fara sfiala, in sinagoga. Auzindu-l, Priscila si Acvila l-au luat cu ei si i-au aratat mai cu de-amanuntul calea lui Dumnezeu.
27. Si voind el sa treaca in Ahaia, l-au indemnat fratii si au scris ucenicilor sa-l primeasca. Si sosind (in Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezusera;
28. Caci cu tarie si in fata tuturor, el infrunta pe iudei, dovedind din Scripturi ca Iisus este Hristos.

CAPITOLUL 19
Pavel in Efes. Rascoala argintarului Dimitrie.

1. Si pe cand Apollo era in Corint, Pavel, dupa ce a strabatut partile de sus, a venit in Efes. Si gasind cativa ucenici,
2. A zis catre ei: Primit-ati voi Duhul Sfant cand ati crezut? Iar ei au zis catre el: Dar nici n-am auzit daca este Duh Sfant.
3. Si el a zis: Deci in ce v-ati botezat? Ei au zis: In botezul lui Ioan.
4. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocaintei, spunand poporului sa creada in Cel ce avea sa vina dupa el, adica in Iisus Hristos.
5. Si auzind ei, s-au botezat in numele Domnului Iisus.
6. Si punandu-si Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant a venit asupra lor si vorbeau in limbi si prooroceau.
7. Si erau toti ca la doisprezece barbati.
8. Si el, intrand in sinagoga, a vorbit cu indrazneala timp de trei luni, vorbind cu ei si cautand sa-i incredinteze de imparatia lui Dumnezeu.
9. Dar fiindca unii erau invartosati si nu credeau, barfind calea Domnului inaintea multimii, Pavel, plecand de la ei, a osebit pe ucenici, invatand in fiecare zi in scoala unuia Tiranus.
10. Si acesta a tinut vreme de doi ani, incat toti, cei ce locuiau in Asia, si iudei si elini, au auzit cuvantul Domnului.
11. Si Dumnezeu facea, prin mainile lui Pavel, minuni nemaiintalnite.
12. Incat si peste cei ce erau bolnavi se puneau stergare sau sorturi purtate de Pavel, si bolile se departau de ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei.
13. Si au incercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scotand demoni, sa cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicand: Va jur pe Iisus, pe Care-l propovaduieste Pavel!
14. Iar cei care faceau aceasta erau cei sapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
15. Si raspunzand, duhul cel rau le-a zis: Pe Iisus Il cunosc si il stiu si pe Pavel, dar voi cine sunteti?
16. Si sarind asupra lor omul in care era duhul cel rau si biruindu-i, s-a intaratat asupra lor, incat ei au fugit goi si raniti din casa aceea.
17. Si acest lucru s-a facut cunoscut tuturor iudeilor si elinilor care locuiau in Efes, si frica a cazut peste toti acestia si se slavea numele Domnului Iisus.
18. Si multi dintre cei ce crezusera veneau ca sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor.
19. Iar multi dintre cei ce facusera vrajitorie, aducand cartile, le ardeau in fata tuturor. Si au socotit pretul lor si au gasit cincizeci de mii de arginti.
20. Astfel crestea cu putere cuvantul Domnului si se intarea.
21. Si dupa ce s-au savarsit acestea, Pavel si-a pus in gand sa treaca prin Macedonia si prin Ahaia si sa se duca la Ierusalim, zicand ca: Dupa ce voi fi acolo, trebuie sa vad si Roma.
22. Si trimitand in Macedonia pe doi dintre cei care il slujeau, pe Timotei si pe Erast, el a ramas o vreme in Asia.
23. Si in vremea aceea s-a facut mare tulburare pentru calea Domnului.
24. Caci un argintar, cu numele Dimitrie, care facea temple de argint Artemisei si da mesterilor sai foarte mare castig,
25. I-a adunat pe acestia si pe cei care lucrau unele ca acestea, si le-a zis: Barbatilor, stiti ca din aceasta indeletnicire este castigul vostru.
26. Si voi vedeti si auziti ca nu numai in Efes, ci aproape in toata Asia, Pavel acesta, convingand, a intors multa multime, zicand ca nu sunt dumnezei cei facuti de maini.
27. Din aceasta nu numai ca meseria noastra e in primejdie sa ajunga fara trecere, dar si templul marii zeite Artemisa e in primejdie sa nu mai aiba nici un pret, iar cu vremea, marirea ei - careia i se inchina toata Asia si toata lumea - sa fie doborata.
28. Si auzind ei si umplandu-se de manie, strigau zicand: Mare este Artemisa efesenilor!
29. Si s-a umplut toata cetatea de tulburare si au pornit intr-un cuget la teatru, rapind impreuna pe macedonenii Gaius si Aristarh, insotitorii lui Pavel.
30. Iar Pavel, voind sa intre in mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lasat.
31. Inca si unii dintre dregatorii Asiei, care ii erau prieteni, trimitand la el, il rugau sa nu se duca la teatru.
32. Deci unii strigau una, altii strigau alta, caci adunarea era invalmasita, iar cei mai multi nu stiau pentru ce s-au adunat acolo.
33. Iar unii din multime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au impins inainte iudeii. Iar el, facand semn cu mana, voia sa se apere inaintea poporului.
34. Si cunoscand ei ca este iudeu, toti intr-un glas au strigat aproape doua ceasuri: Mare este Artemisa efesenilor!
35. Iar secretarul, potolind multimea, a zis: Barbati efeseni, cine este, intre oameni, care sa nu stie ca cetatea efesenilor este pazitoarea templului Artemisei celei mari si a statuii ei, cazuta din cer?
36. Deci, acestea fiind mai presus de orice indoiala, trebuie sa va linistiti si sa nu faceti nimic cu usurinta.
37. Caci ati adus pe barbatii acestia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeita voastra.
38. Deci daca Dimitrie si mesterii cei impreuna cu el au vreo plangere impotriva cuiva, au judecatori si proconsuli care sa judece, si sa se cheme in judecata unii pe altii.
39. Iar daca urmariti altceva, se va hotari in adunarea cea legiuita,
40. Caci noi suntem in primejdie sa fim invinuiti de rascoala pentru ziua de azi, fiindca nu avem nici o pricina pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta.
41. Zicand acestea, a slobozit adunarea.

CAPITOLUL 20
Pavel calatoreste iar prin Macedonia. Inviaza pe Eutihie in Troa. Isi ia ramas bun de la Biserica Efesului.

1. Iar dupa ce a incetat tulburarea, Pavel, chemand pe ucenici si dandu-le indemnuri, dupa ce si-a luat ramas bun, a iesit sa mearga in Macedonia.
2. Si strabatand acele parti si dand ucenicilor multe sfaturi si indemnuri, a sosit in Grecia.
3. Si a stat acolo trei luni. Dar cand era sa plece pe apa in Siria, iudeii au uneltit impotriva vietii lui, iar el s-a hotarat sa se intoarca prin Macedonia.
4. Si mergeau impreuna cu el, pana in Asia, Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh si Secundus din Tesalonic si Gaius din Derbe si Timotei, iar din Asia: Tihic si Trofim.
5. Acestia, plecand inainte, ne-au asteptat in Troa.
6. Iar noi, dupa zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi si in cinci zile am sosit la ei in Troa, unde am ramas sapte zile.
7. In ziua intai a saptamanii (Duminica) adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii.
8. Iar in camera de sus, unde erau adunati, erau multe lumini aprinse.
9. Dar un tanar cu numele Eutihie, sezand pe fereastra, pe cand Pavel tinea lungul sau cuvant, a adormit adanc si, doborat de somn, a cazut jos de la catul al treilea, si l-au ridicat mort.
10. Iar Pavel, coborandu-se, s-a plecat peste el si, luandu-l in brate, a zis: Nu va tulburati, caci sufletul lui este in el.
11. Si suindu-se si frangand painea si mancand, a vorbit cu ei mult pana in zori, si atunci a plecat.
12. Iar pe tanar l-au adus viu si foarte mult s-au mangaiat.
13. Iar noi, venind la corabie, am plutit spre Asson, ca sa luam de acolo pe Pavel, caci astfel randuise el, voind sa mearga pe jos.
14. Dupa ce s-a intalnit cu noi la Asson, luandu-l cu noi, am venit la Mitilene.
15. Si de acolo, mergand cu corabia, am sosit a doua zi in fata insulei Hios. Iar in ziua urmatoare, am ajuns in Samos si, dupa ce am poposit la Troghilion, a doua zi am venit la Milet.
16. Caci Pavel hotarase sa treaca pe apa pe langa Efes, ca sa nu i se intarzie in Asia, pentru ca se grabea sa fie, daca i-ar fi cu putinta, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii.
17. Si trimitand din Milet la Efes, a chemat la sine pe preotii Bisericii.
18. Si cand ei au venit la el, le-a zis: Voi stiti cum m-am purtat cu voi, in toata vremea, din ziua cea dintai, cand am venit in Asia,
19. Slujind Domnului cu toata smerenia si cu multe lacrimi si incercari care mi s-au intamplat prin uneltirile iudeilor.
20. Si cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca sa nu vi le vestesc si sa nu va invat, fie inaintea poporului, fie prin case,
21. Marturisind si iudeilor si elinilor intoarcerea la Dumnezeu prin pocainta si credinta in Domnul nostru Iisus Hristos.
22. Iar acum iata ca fiind eu manat de Duhul, merg la Ierusalim, nestiind cele ce mi se vor intampla acolo,
23. Decat numai ca Duhul Sfant marturiseste prin cetati, spunandu-mi ca ma asteapta lanturi si necazuri.
24. Dar nimic nu iau in seama si nu pun nici un pret pe sufletul meu, numai sa implinesc calea mea si slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a marturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25. Si acum, iata, eu stiu ca voi toti, printre care am petrecut propovaduind imparatia lui Dumnezeu, nu veti mai vedea fata mea.
26. Pentru aceea va marturisesc in ziua de astazi ca sunt curat de sangele tuturor.
27. Caci nu m-am ferit sa va vestesc toata voia lui Dumnezeu.
28. Drept aceea, luati aminte de voi insiva si de toata turma, intru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastrati Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.
29. Caci eu stiu aceasta, ca dupa plecarea mea vor intra, intre voi, lupi ingrozitori, care nu vor cruta turma.
30. Si dintre voi insiva se vor ridica barbati, graind invataturi rastalmacite, ca sa traga pe ucenici dupa ei.
31. Drept aceea, privegheati, aducandu-va aminte ca, timp de trei ani, n-am incetat noaptea si ziua sa va indemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.
32. Si acum va incredintez lui Dumnezeu si cuvantului harului Sau, cel ce poate sa va zideasca si sa va dea mostenire intre toti cei sfintiti.
33. Argint, sau aur, sau haina, n-am poftit de la nimeni;
34. Voi insiva stiti ca mainile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine.
35. Toate vi le-am aratat, caci ostenindu-va astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis: Mai fericit este a da decat a lua.
36. Si dupa ce a spus acestea, plecandu-si genunchii, s-a rugat impreuna cu toti acestia.
37. Si mare jale i-a cuprins pe toti si, cazand pe grumazul lui Pavel, il sarutau,
38. Cuprinsi de jale mai ales pentru cuvantul pe care il spusese, ca n-au sa mai vada fata lui. Si il petrecura la corabie.

CAPITOLUL 21
Pavel calatoreste de la Milet pana la Ierusalim. Iudeii pun mana pe el in templu.

1. Si dupa ce ne-am despartit de ei, am plecat pe apa si, mergand drept, am venit la Cos si a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara.
2. Si gasind o corabie, care mergea in Fenicia, ne-am urcat in ea si am plecat.
3. Si zarind Ciprul si lasandu-l la stanga, am plutit spre Siria si ne-am coborat in Tir, caci acolo corabia avea sa descarce povara.
4. Si gasind pe ucenici, am ramas acolo sapte zile. Acestia spuneau lui Pavel, prin duhul, sa nu se suie la Ierusalim.
5. Si cand am implinit zilele, iesind, am plecat, petrecandu-ne toti, impreuna cu femei si cu copii, pana afara din cetate si, plecand genunchii pe tarm, ne-am rugat.
6. Si ne-am imbratisat unii pe altii si ne-am urcat in corabie, iar aceia s-au intors la ale lor.
7. Iar noi, sfarsind calatoria noastra pe apa, de la Tir am venit la Ptolemaida si, imbratisand pe frati, am ramas la ei o zi.
8. Iar a doua zi, iesind, am venit la Cezareea. Si intrand in casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei sapte (diaconi), am ramas la el.
9. Si acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau.
10. Si ramanand noi acolo mai multe zile, a coborat din Iudeea un prooroc cu numele Agav;
11. Si, venind el la noi, a luat braul lui Pavel si legandu-si picioarele si mainile a zis: Acestea zice Duhul Sfant: Pe barbatul al caruia este acest brau, asa il vor lega iudeii la Ierusalim si-l vor da in mainile neamurilor.
12. Si cand am auzit acestea, il rugam si noi si localnicii sa nu se suie la Ierusalim.
13. Atunci a raspuns Pavel: Ce faceti de plangeti si-mi sfasiati inima? Caci eu sunt gata nu numai sa fiu legat, ci sa si mor in Ierusalim pentru numele Domnului Iisus.
14. Si neinduplecandu-se el, ne-am linistit, zicand: Faca-se voia Domnului.
15. Iar dupa zilele acestea, pregatindu-ne, ne-am suit la Ierusalim.
16. Si au venit impreuna cu noi si dintre ucenicii din Cezareea, ducandu-ne la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic, la care am fost gazduiti.
17. Si sosind la Ierusalim, fratii ne-au primit cu bucurie.
18. Iar a doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov si au venit acolo toti preotii.
19. Si imbratisandu-i le povestea cu de-amanuntul cele ce a facut Dumnezeu intre neamuri, prin slujirea lui.
20. Iar ei, auzind, slaveau pe Dumnezeu, si i-au zis: Vezi frate, cate mii de iudei au crezut si toti sunt plini de ravna pentru lege.
21. Si ei au auzit despre tine ca inveti pe toti iudeii, care traiesc printre neamuri, sa se lepede de Moise, spunandu-le sa nu-si taie imprejur copiii, nici sa umble dupa datini.
22. Ce este deci? Fara indoiala, trebuie sa se adune multime, caci vor auzi ca ai venit.
23. Fa, deci, ceea ce iti spunem. Noi avem patru barbati, care au asupra lor o fagaduinta;
24. Pe acestia luandu-i, curateste-te impreuna cu ei si cheltuieste pentru ei ca sa-si rada capul, si vor cunoaste toti ca nimic nu este (adevarat) din cele ce au auzit despre tine, dar ca tu insuti umbli dupa Lege si o pazesti.
25. Cat despre paganii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotarandu-le sa se fereasca de ceea ce este jertfit idolilor si de sange si de (animal) sugrumat si de desfrau.
26. Atunci Pavel, luand cu el pe acei barbati, curatindu-se impreuna cu ei a doua zi, a intrat in templu, vestind implinirea zilelor curatirii, pana cand a fost adusa ofranda pentru fiecare din ei.
27. Si cand era sa se implineasca cele sapte zile, iudeii din Asia, vazandu-l in templu, au intaratat toata multimea si au pus mana pe el,
28. Strigand: Barbati israeliti, ajutati! Acesta este omul care invata pe toti pretutindeni, impotriva poporului si a Legii si a locului acestuia; inca si elini a adus in templu si a spurcat acest loc sfant.
29. Caci ei vazusera mai inainte cu el impreuna in cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau ca Pavel l-a adus in templu.
30. Si s-a miscat toata cetatea si poporul a alergat din toate partile si, punand mana pe Pavel, il trageau afara din templu si indata au inchis portile.
31. Dar cand cautau ei ca sa-l omoare, a ajuns veste la comandantul cohortei, ca tot Ierusalimul s-a tulburat.
32. Acela, luand indata ostasi si sutasi, a alergat la ei; iar ei, vazand pe comandant si pe ostasi, au incetat de a mai bate pe Pavel.
33. Apropiindu-se atunci comandantul, a pus mana pe el si a poruncit sa fie legat cu doua lanturi si intrebat cine este si ce a facut.
34. Iar unii strigau in multime una, altii altceva si neputand sa inteleaga adevarul, din cauza tulburarii, a poruncit sa fie dus in fortareata.
35. Cand a ajuns la trepte, a trebuit, de furia multimii, sa fie purtat de ostasi.
36. Caci mergea dupa el multime de popor, strigand: Omoara-l!
37. Si vrand sa-l duca in fortareata, Pavel a zis comandantului: Imi este ingaduit sa vorbesc ceva cu tine? Iar el a zis: Stii greceste?
38. Nu esti tu, oare, egipteanul care, inainte de zilele acestea, te-ai rasculat si ai scos in pustie pe cei patru mii de barbati razvratiti?
39. Si a zis Pavel: Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetatean al unei cetati care nu este neinsemnata. Te rog da-mi voie sa vorbesc catre popor.
40. Si dandu-i-se voie, Pavel, stand in picioare pe trepte, a facut poporului semn cu mana. Si facandu-se mare tacere, a vorbit in limba evreiasca, zicand:

CAPITOLUL 22
Pavel istoriseste iudeilor intamplarea convertirii lui la Hristos.

1. Barbati frati si parinti, ascultati acum, apararea mea fata de voi!
2. Si auzind ca le vorbea in limba evreiasca, au facut mai multa liniste, si el le-a zis:
3. Eu sunt barbat iudeu, nascut in Tarsul Ciliciei si crescut in cetatea aceasta, invatand la picioarele lui Gamaliel in chip amanuntit Legea parinteasca, plin fiind de ravna pentru Dumnezeu, precum si voi toti sunteti astazi.
4. Eu am prigonit pana la moarte aceasta cale, legand si dand la inchisoare si barbati si femei,
5. Precum marturiseste pentru mine si arhiereul si tot sfatul batranilor, de la care primind si scrisori catre frati, mergeam la Damasc, ca sa-i aduc legati la Ierusalim si pe cei ce erau acolo, spre a fi pedepsiti.
6. Dar pe cand mergeam eu si ma apropiam de Damasc, pe la amiaza, deodata o lumina puternica din cer m-a invaluit ca un fulger.
7. Si am cazut la pamant si am auzit un glas, zicandu-mi: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?
8. Iar eu am raspuns: Cine esti, Doamne? Zis-a catre mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Il prigonesti.
9. Iar cei ce erau cu mine au vazut lumina si s-au infricosat, dar glasul Celui care imi vorbea ei nu l-au auzit.
10. Si am zis: Ce sa fac, Doamne? Iar Domnul a zis catre mine: Ridica-te si mergi in Damasc si acolo ti se va spune despre toate cele ce ti s-au randuit sa faci.
11. Si pentru ca nu mai vedeam, din cauza stralucirii acelei lumini, am venit in Damasc, fiind dus de mana de catre cei ce erau impreuna cu mine.
12. Iar un oarecare Anania, barbat evlavios, dupa Lege, marturisit de toti iudeii care locuiau in Damasc,
13. Venind la mine si stand alaturi, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarasi! Si eu in ceasul acela l-am vazut.
14. Iar el a zis: Dumnezeul parintilor nostri te-a ales de mai inainte pe tine ca sa cunosti voia Lui si sa vezi pe Cel Drept si sa auzi glas din gura Lui;
15. Ca martor vei fi Lui, in fata tuturor oamenilor, despre cele ce ai vazut si auzit.
16. Si acum de ce zabovesti? Sculandu-te, boteaza-te si spala-ti pacatele, chemand numele Lui.
17. Si s-a intamplat, cand m-am intors la Ierusalim si ma rugam in templu, sa fiu in extaz,
18. Si sa-L vad zicandu-mi: Grabeste-te, si iesi degraba din Ierusalim, pentru ca nu vor primi marturia ta despre Mine.
19. Si eu am zis: Doamne, ei stiu ca eu duceam la inchisoare si bateam, prin sinagogi, pe cei care credeau in Tine;
20. Si cand se varsa sangele lui Stefan, mucenicul Tau, eram si eu de fata si incuviintam uciderea lui si pazeam hainele celor care il ucideau.
21. Si a zis catre mine: Mergi, ca Eu te voi trimite departe, la neamuri.
22. Si l-au ascultat pana la acest cuvant, si au ridicat glasul lor, zicand: Ia-l de pe pamant pe unul ca acesta! Caci nu se cuvine ca el sa mai traiasca.
23. Si strigand ei si aruncand hainele si azvarlind pulbere in aer,
24. Comandantul a poruncit sa-l duca in fortareata, spunand sa-l ia la cercetare, cu biciul, ca sa cunoasca pentru care pricina strigau asa impotriva lui.
25. Si cand l-au intins ca sa-l biciuiasca, Pavel a zis catre sutasul care era de fata: Oare va este ingaduit sa biciuiti un cetatean roman si nejudecat?
26. Si auzind sutasul s-a dus la comandant sa-i vesteasca, zicand: Ce ai de gand sa faci? Ca omul acesta este (cetatean) roman.
27. Si venind la el, comandantul i-a zis: Spune-mi, esti tu (cetatean) roman? Iar el a zis: Da!
28. Si a raspuns comandantul: Eu am dobandit aceasta cetatenie cu multa cheltuiala. Iar Pavel a zis: Eu insa m-am si nascut.
29. Deci cei ce erau gata sa-l ia la cercetare s-au departat indata de la el, iar comandantul s-a temut, afland ca el este (cetatean) roman si ca a fost legat.
30. Si a doua zi, voind sa cunoasca adevarul, pentru care era parat de iudei, l-a dezlegat si a poruncit sa se adune arhiereii si tot sinedriul si, aducand pe Pavel, l-a pus inaintea lor.

CAPITOLUL 23
Saducheii si fariseii nu se inteleg in privinta lui Pavel. El vede, noaptea, pe Domnul. Uneltirile iudeilor. Pavel e dus la Cezareea.

1. Si Pavel, fixand sinedriul cu privirea, a zis: Barbati frati, eu cu bun cuget am vietuit inaintea lui Dumnezeu pana in ziua aceasta.
2. Arhiereul Anania a poruncit celor ce sedeau langa el sa-l bata peste gura.
3. Atunci Pavel a zis catre el: Te va bate Dumnezeu, perete varuit! Si tu sezi sa ma judeci pe mine dupa Lege, si, calcand Legea, poruncesti sa ma bata?
4. Iar cei ce stateau langa el au zis: Pe arhiereul lui Dumnezeu il faci tu de ocara?
5. Iar Pavel a zis: Fratilor, nu stiam ca este arhiereu; caci este scris: “Pe mai-marele poporului tau sa nu-l vorbesti de rau”.
6. Dar Pavel, stiind ca o parte erau saduchei si cealalta farisei, a strigat in sinedriu: Barbati frati! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nadejdea si invierea mortilor sunt eu judecat!
7. Si graind el aceasta, intre farisei si saduchei s-a iscat neintelegere si multimea s-a dezbinat;
8. Caci saducheii zic ca nu este inviere, nici inger, nici duh, iar fariseii marturisesc si una si alta.
9. Si s-a facut mare strigare, si, ridicandu-se unii carturari din partea fariseilor, se certau zicand: Nici un rau nu gasim in acest om; iar daca i-a vorbit lui un duh sau inger, sa nu ne impotrivim lui Dumnezeu.
10. Deci facandu-se mare neintelegere si temandu-se comandantul ca Pavel sa nu fie sfasiat de ei, a poruncit ostasilor sa se coboare si sa-l smulga din mijlocul lor si sa-l duca in fortareata.
11. Iar in noaptea urmatoare, aratandu-i-Se, Domnul i-a zis: Indrazneste, Pavele! Caci precum ai marturisit cele despre Mine la Ierusalim, asa trebuie sa marturisesti si la Roma.
12. Iar cand s-a facut ziua, iudeii, facand sfat impotriva-i, s-au legat cu blestem zicand ca nu vor manca, nici nu vor bea pana ce nu vor ucide pe Pavel.
13. Si cei ce facusera intre ei acest juramant erau mai multi de patruzeci,
14. Care, ducandu-se la arhierei si la batrani, au zis: Ne-am legat pe noi insine cu blestem sa nu gustam nimic pana ce nu vom ucide pe Pavel.
15. Acum deci voi, impreuna cu sinedriul, faceti cunoscut comandantului sa-l coboare maine la voi, ca avand sa cerceteze mai cu de-amanuntul cele despre el; iar noi, inainte de a se apropia el, suntem gata sa-l ucidem.
16. Dar fiul surorii lui Pavel, auzind despre aceasta uneltire, ducandu-se si intrand in fortareata, i-a vestit lui Pavel.
17. Si chemand Pavel pe unul din sutasi, i-a zis: Du pe tanarul acesta la comandant, caci are sa-i vesteasca ceva.
18. Iar el, luandu-l, l-a dus la comandant si a zis: Pavel cel legat, chemandu-ma, m-a rugat sa aduc pe acest tanar la tine, avand sa-ti spuna ceva.
19. Comandantul, luandu-l de mana, s-a retras cu el la o parte si il intreba: Ce ai sa-mi vestesti?
20. Iar el a zis ca iudeii s-au inteles sa te roage, ca maine sa-l cobori pe Pavel la sinedriu, ca avand sa cerceteze mai cu de-amanuntul despre el;
21. Dar tu sa nu te increzi in ei, caci dintre ei il pandesc mai multi de patruzeci de barbati, care s-au legat cu blestem sa nu manance, nici sa bea pana ce nu-l vor ucide; si acum ei sunt gata, asteptand aprobarea ta.
22. Deci comandantul a dat drumul tanarului, poruncindu-i: Nimanui sa nu spui ca mi-ai facut cunoscut acestea.
23. Si chemand la sine pe doi dintre sutasi, le-a zis: Pregatiti de la ceasul al treilea din noapte doua sute de ostasi, saptezeci de calareti si doua sute de sulitasi, ca sa mearga pana la Cezareea.
24. Si sa fie animale (de calarie), ca punand pe Pavel sa-l duca teafar la Felix procuratorul.
25. Scriind o scrisoare, avand acest cuprins:
26. Claudius Lysias, prea puternicului procurator, Felix, salutare!
27. Pe acest barbat, prins de iudei si avand sa fie ucis de ei, mergand eu cu oaste l-am scos, afland ca este (cetatean) roman.
28. Si vrand sa stiu pricina pentru care il parau, l-am coborat la sinedriul lor.
29. Si am aflat ca este parat pentru intrebari din legea lor, dar fara sa aiba vreo vina vrednica de moarte sau de lanturi.
30. Si vestindu-mi-se ca va sa fie o cursa impotriva acestui barbat din partea iudeilor, indata l-am trimis la tine, poruncind si parasilor sa spuna inaintea ta cele ce au asupra lui. Fii sanatos!
31. Deci ostasii, luand pe Pavel, precum li se poruncise, l-au adus noaptea la Antipatrida.
32. Iar a doua zi, lasand pe calareti sa mearga cu el, s-au intors la fortareata.
33. Si ei, intrand in Cezareea si dand procuratorului scrisoarea, i-au infatisat si pe Pavel.
34. Si citind procuratorul si intreband din ce provincie este el si afland ca este din Cilicia,
35. A zis: Te voi asculta cand vor veni si parasii tai. Si a poruncit sa fie pazit in pretoriul lui Irod.

CAPITOLUL 24
Pavel se dezvinovateste inaintea marelui Felix.

1. Iar dupa cinci zile s-a coborat arhiereul Anania cu cativa batrani si cu un oarecare retor Tertul, care s-au infatisat procuratorului impotriva lui Pavel.
2. Iar dupa ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a inceput sa-l invinuiasca, zicand: Prin tine dobandim multa pace si indreptarile facute acestui neam, prin purtarea ta de grija,
3. Totdeauna si pretutindeni le primim, prea puternice Felix, cu toata multumirea.
4. Dar, ca sa nu te ostenesc mai mult, te rog sa ne asculti, pe scurt, cu bunavointa ta.
5. Caci am aflat pe omul acesta ca o ciuma si urzitor de razvratiri printre toti iudeii din lume, fiind capetenia eresului nazarinenilor,
6. Care a incercat sa pangareasca si templul si pe care l-am prins si am voit sa-l judecam dupa legea noastra.
7. Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu de-a sila din mainile noastre,
8. Poruncind parasilor lui sa vina la tine. De la el vei putea, cercetand tu insuti, sa cunosti toate invinuirile aduse de noi.
9. Iar iudeii impreuna sustineau, zicand ca acestea asa sunt.
10. Si, procuratorul facandu-i semn sa vorbeasca, Pavel a raspuns: Fiindca stiu ca de multi ani esti judecator acestui neam, bucuros vorbesc pentru apararea mea.
11. Tu poti sa afli ca nu sunt mai mult decat douasprezece zile de cand m-am suit la Ierusalim ca sa ma inchin.
12. Si nici in templu nu m-au gasit discutand cu cineva sau facand tulburare in multime, nici in sinagogi, nici in cetate,
13. Nici nu pot sa-ti dovedeasca cele ce spun acum impotriva mea.
14. Si-ti marturisesc aceasta, ca asa ma inchin Dumnezeului parintilor mei, dupa invatatura pe care ei o numesc eres, si cred toate cele scrise in Lege si in Prooroci,
15. Avand nadejde in Dumnezeu, pe care si acestia insisi o asteapta, ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor.
16. Si intru aceasta ma straduiesc si eu ca sa am totdeauna inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor un cuget neintinat.
17. Dupa multi ani, am venit ca sa aduc neamului meu milostenii si prinoase,
18. Cand niste iudei din Asia m-au gasit, curatit, in templu, dar nu cu multime, nici cu galceava.
19. Aceia trebuia sa fie de fata inaintea ta si sa ma invinuiasca, daca aveau ceva impotriva mea;
20. Sau chiar acestia sa spuna ce nedreptate mi-au gasit cand am stat inaintea sinedriului,
21. Decat numai pentru acest singur cuvant pe care l-am strigat stand intre ei, ca pentru invierea mortilor sunt eu astazi judecat intre voi.
22. Si Felix, auzind acestea, i-a amanat, cunoscand destul de bine cele privitoare la invatatura (crestina), zicand: Cand se va cobori comandantul Lysias, voi hotari asupra acelora ale voastre.
23. Si a poruncit sutasului sa tina pe Pavel sub paza, dar sa-i lase tihna si sa nu opreasca pe nimeni dintre ai lui, ca sa vina sa-i slujeasca.
24. Iar dupa cateva zile, Felix, venind cu Drusila, femeia lui, care era din neamul iudeilor, a trimis sa cheme pe Pavel si l-a ascultat despre credinta in Hristos Iisus.
25. Si vorbind el despre dreptate si despre infranare si despre judecata viitoare, Felix s-a infricosat si a raspuns: Acum mergi, si cand voi gasi timp potrivit te voi mai chema.
26. In acelasi timp el nadajduia ca i se vor da bani de catre Pavel; de aceea, si mai des trimitand sa-l cheme, vorbea cu el.
27. Dar cand s-au implinit doi ani, in locul lui Felix a urmat Porcius Festus. Si voind sa le fie iudeilor pe plac, Felix a lasat pe Pavel legat.

CAPITOLUL 25
Pavel inaintea procuratorului Porcius Festus si a regelui Agripa.

1. Deci Festus, trecand in tinutul sau, dupa trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim.
2. Si arhiereii si fruntasii iudeilor i s-au infatisat cu invinuiri impotriva lui Pavel si il rugau,
3. Cerandu-i ca o favoare asupra lui, sa fie trimis la Ierusalim, pregatind cursa ca sa-l ucida pe drum.
4. Dar Festus a raspuns ca Pavel e pazit Cezareea si ca el insusi avea sa plece in curand.
5. Deci a zis el: Cei dintre voi care pot, sa se coboare cu mine, si daca este ceva rau in acest barbat, sa-l invinovateasca.
6. Si ramanand la ei nu mai mult de opt sau zece zile, s-a coborat in Cezareea, iar a doua zi, sezand la judecata, a poruncit sa fie adus Pavel.
7. Si venind el, iudeii coborati din Ierusalim l-au inconjurat, aducand impotriva lui multe si grele invinuiri, pe care nu puteau sa le dovedeasca.
8. Iar Pavel se apara: N-am gresit cu nimic nici fata de legea iudeilor, nici fata de templu, nici fata de Cezarul.
9. Iar Festus, voind sa faca placere iudeilor, raspunzand lui Pavel, a zis: Vrei sa mergi la Ierusalim si acolo sa fi judecat inaintea mea pentru acestea?
10. Dar Pavel a zis: Stau la judecata Cezarului, unde trebuie sa fiu judecat. Iudeilor nu le-am facut nici un rau, precum mai bine stii si tu.
11. Dar daca fac nedreptate si am savarsit ceva vrednic de moarte, nu ma feresc de moarte; daca insa nu este nimic din cele de care ei ma invinuiesc - nimeni nu poate sa ma daruiasca lor. Cer sa fiu judecat de Cezarul.
12. Atunci Festus, vorbind cu sfatul sau, a raspuns: Ai cerut sa fii judecat de Cezarul, la Cezarul te vei duce.
13. Si dupa ce au trecut cateva zile, regele Agripa si Berenice au sosit la Cezareea, ca sa salute pe Festus.
14. Si ramanand acolo mai multe zile, Festus a vorbit regelui despre Pavel, zicand: Este aici un barbat, lasat legat de Felix,
15. In privinta caruia, cand am fost in Ierusalim, mi s-au infatisat arhiereii si batranii iudeilor, cerand osandirea lui.
16. Eu le-am raspuns ca romanii n-au obiceiul sa dea pe vreun om la pierzare, inainte ca cel invinuit sa aiba de fata pe parasii lui si sa aiba putinta sa se apere pentru vina sa.
17. Adunandu-se deci ei aici si nefacand eu nici o amanare, a doua zi am stat la judecata si am poruncit sa fie adus barbatul.
18. Dar parasii care s-au ridicat impotriva lui nu i-au adus nici o invinuire dintre cele rele, pe care le banuiam eu,
19. Ci aveau cu el niste neintelegeri cu privire la religia lor si la un oarecare Iisus mort, de Care Pavel zice ca traieste.
20. Si nedumerindu-ma cu privire la cercetarea acestor lucruri, l-am intrebat daca voieste sa mearga la Ierusalim si sa fie judecat acolo pentru acestea.
21. Dar Pavel, cerand sa fie retinut pentru judecata Cezarului, am poruncit sa fie tinut pana ce il voi trimite la Cezarul.
22. Iar Agripa a zis catre Festus: As vrea sa aud si eu pe acest om. Iar el a zis: Maine il vei auzi.
23. Deci a doua zi, Agripa si Berenice venind cu mare alai si intrand in sala de judecata impreuna cu tribunii si cu barbatii cei mai de frunte ai cetatii, Festus a dat porunca sa fie adus Pavel.
24. Si a zis Festus: Rege Agripa, si voi toti barbatii care sunteti cu noi de fata, vedeti pe acela pentru care toata multimea iudeilor a venit la mine, si in Ierusalim si aici, strigand ca el nu trebuie sa mai traiasca.
25. Iar eu am inteles ca n-a facut nimic vrednic de moarte; iar el insusi cerand sa fie judecat de Cezarul, am hotarat sa-l trimit.
26. Dar ceva sigur sa scriu stapanului despre el, nu am. De aceea l-am adus inaintea voastra si mai ales inaintea ta, rege Agripa, ca, dupa ce va fi cercetat, sa am ce sa scriu,
27. Caci mi se pare nepotrivit sa-l trimit legat, fara sa arat invinuirile ce i se aduc.

CAPITOLUL 26
Pavel se dezvinovateste inaintea lui Festus si a regelui Agripa. Amandoi il gasesc nevinovat.

1. Agripa a zis catre Pavel: Iti este ingaduit sa vorbesti pentru tine. Atunci Pavel, intinzand mana, se apara:
2. Ma socotesc fericit, o, rege Agripa, ca astazi, inaintea ta, pot sa ma apar de toate cate ma invinuiesc iudeii;
3. Mai ales, pentru ca tu cunosti toate obiceiurile si neintelegerile iudeilor. De aceea te rog sa ma asculti cu ingaduinta.
4. Vietuirea mea din tinerete, cum a fost ea de la inceput in poporul meu si in Ierusalim, o stiu toti iudeii.
5. Daca vor sa dea marturie, ei stiu despre mine, de mult, ca am trait ca fariseu, in tagma cea mai riguroasa a religiei noastre.
6. Si acum stau la judecata pentru nadejdea fagaduintei facute de Dumnezeu catre parintii nostri,
7. Si la care cele douasprezece semintii ale noastre, slujind lui Dumnezeu fara incetare, zi si noapte, nadajduiesc sa ajunga. Pentru nadejdea aceasta, o, rege Agripa, sunt parat de iudei.
8. De ce se socoteste la voi lucru de necrezut ca Dumnezeu inviaza pe cei morti?
9. Eu unul am socotit, in sinea mea, ca fata de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia sa fac multe impotriva;
10. Ceea ce am si facut in Ierusalim, si pe multi dintre sfinti i-am inchis in temnite cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar cand erau dati la moarte, mi-am dat si eu incuviintarea.
11. Si ii pedepseam adesea prin toate sinagogile si-i sileam sa huleasca si, mult infuriindu-ma impotriva lor, ii urmaream pana si prin cetatile de din afara;
12. Si in felul acesta, mergand si la Damasc, cu putere si cu insarcinare de la arhierei,
13. Am vazut, o, rege, la amiaza, in calea mea, o lumina din cer, mai puternica decat stralucirea soarelui, stralucind imprejurul meu si a celor ce mergeau impreuna cu mine.
14. Si noi toti cazand la pamant, eu am auzit un glas care-mi zicea in limba evreiasca: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Greu iti este sa lovesti in tepusa cu piciorul.
15. Iar eu am zis: Cine esti Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti.
16. Dar, scoala-te si stai pe picioarele tale. Caci spre aceasta M-am aratat tie: ca sa te randuiesc slujitor si martor, si al celor ce ai vazut, si al celor intru care Ma voi arata tie.
17. Alegandu-te pe tine din popor si din neamurile la care te trimit,
18. Sa le deschizi ochii, ca sa se intoarca de la intuneric la lumina si de la stapanirea lui satana la Dumnezeu, ca sa ia iertarea pacatelor si parte cu cei ce s-au sfintit, prin credinta in Mine.
19. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultator cerestii aratari;
20. Ci mai intai celor din Damasc si din Ierusalim, si din toata tara Iudeii, si neamurilor le-am vestit sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, facand lucruri vrednice de pocainta.
21. Pentru acestea, iudeii, prinzandu-ma in templu, incercau sa ma ucida.
22. Dobandind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat pana in ziua aceasta, marturisind la mic si la mare, fara sa spun nimic decat ceea ce si proorocii si Moise au spus ca va sa fie:
23. Ca Hristos avea sa patimeasca si sa fie cel dintai inviat din morti si sa vesteasca lumina si poporului si neamurilor.
24. Si acestea graind el, intru apararea sa, i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, esti nebun! Invatatura ta cea multa te duce la nebunie.
25. Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci graiesc cuvintele adevarului si ale intelepciunii.
26. Regele stie despre acestea, si in fata lui vorbesc fara sfiala, fiind incredintat ca nimic nu i-a ramas ascuns, pentru ca aceasta nu s-a intamplat, intr-un ungher.
27. Crezi tu, rege Agripa, in prooroci? Stiu ca crezi.
28. Iar Agripa a zis catre Pavel: Cu putin de nu ma indupleci sa ma fac si eu crestin!
29. Iar Pavel a zis: Ori cu putin, ori cu mult, eu m-as ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci si toti care ma asculta astazi sa fie asa cum sunt si eu, afara de aceste lanturi.
30. Si s-a ridicat si regele si guvernatorul si Berenice si cei care sedeau impreuna cu ei,
31. Si plecand, vorbeau unii cu altii zicand: Omul acesta n-a facut nimic vrednic de moarte sau de lanturi.
32. Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea sa fie lasat liber, daca n-ar fi cerut sa fie judecat de Cezarul.

CAPITOLUL 27
Pavel, in lanturi, e pornit cu corabia spre Italia. Greutatile calatoriei. Corabia se sfarama, langa Malta, dar oamenii scapa.

1. Iar dupa ce s-a hotarat sa plecam pe apa in Italia, au dat in primire pe Pavel si pe alti cativa legati unui sutas cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.
2. Si intorcandu-se pe o corabie de la Adramit, care avea sa treaca prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; si era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic.
3. Si a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtandu-se fata de Pavel cu omenie, i-a dat voie sa se duca la prieteni ca sa primeasca purtarea lor de grija.
4. Si plecand de acolo, am plutit pe langa Cipru, pentru ca vanturile erau impotriva.
5. Si strabatand marea Ciliciei si a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei.
6. Si gasind sutasul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit in ea.
7. Si multe zile plutind cu incetineala, abia am ajuns in dreptul Cnidului si, fiindca vantul nu ne slabea am plutit pe sub Creta, pe langa Salmone.
8. Si abia trecand noi pe langa ea, am ajuns intr-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape orasul Lasea.
9. Si trecand multa vreme si plutirea fiind periculoasa, fiindca trecuse si postul (sarbatorii Ispasirii, care se tinea la evrei toamna), Pavel ii indemna,
10. Zicandu-le: Barbatilor, vad ca plutirea va sa fie cu necaz si cu multa paguba, nu numai pentru incarcatura si pentru corabie, ci si pentru sufletele noastre.
11. Iar sutasul se incredea mai mult in carmaci si in stapanul corabiei decat in cele spuse de Pavel.
12. Si limanul nefiind bun de iernat, cei mai multi dintre ei au dat sfatul sa plecam de acolo si, daca s-ar putea, sa ajungem si sa iernam la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vantul de miazazi-apus si spre vantul de miazanoapte-apus.
13. Si sufland usor un vant de miazazi si crezand ca sunt in stare sa-si implineasca gandul, ridicand ancora, pluteau cat mai aproape de Creta.
14. Si nu dupa multa vreme s-a pornit asupra ei un vant puternic, numit Euroclidon (dinspre miazanoapte-rasarit).
15. Si smulgand corabia, iar ea neputand sa mearga impotriva vantului, ne-am lasat dusi in voia lui.
16. Si trecand pe langa o insula mica, numita Clauda, cu greu am putut sa fim stapani pe corabie.
17. Si dupa ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutatoare, incingand corabia pe dedesubt. Si temandu-se sa nu cada in Sirta, au lasat panzele jos si erau dusi asa.
18. Si fiind tare loviti de furtuna, in ziua urmatoare au aruncat incarcatura.
19. Si a treia zi, cu mainile lor, au aruncat uneltele corabiei.
20. Si nearatandu-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, si amenintand furtuna mare, ni se luase orice nadejde de scapare.
21. Si fiindca nu mancasera de mult, Pavel, stand in mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o, barbatilor, ca ascultandu-ma pe mine, sa nu fi plecat din Creta; si n-ati fi indurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta.
22. Dar acum va indemn sa aveti voie buna, caci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia.
23. Caci mi-a aparut in noaptea aceasta un inger al Dumnezeului, al Caruia eu sunt si Caruia ma inchin,
24. Zicand: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie sa stai inaintea Cezarului; si iata, Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce sunt in corabie cu tine.
25. De aceea, barbatilor, aveti curaj, caci am incredere in Dumnezeu, ca asa va fi dupa cum mi s-a spus.
26. Si trebuie sa ajungem pe o insula.
27. Si cand a fost a paisprezecea noapte de cand eram purtati incoace si incolo pe Adriatica, pe la miezul noptii corabierii au presimtit ca se apropie de un tarm.
28. Si aruncand masuratoarea in jos au gasit douazeci de stanjeni si, trecand putin mai departe si masurand iarasi, au gasit cincisprezece stanjeni.
29. Si temandu-se ca nu cumva sa nimerim pe locuri stancoase, au aruncat patru ancore de la partea din urma a corabiei, si doreau sa se faca ziua.
30. Dar corabierii cautau sa fuga din corabie si au coborat luntrea in mare, sub motiv ca vor sa intinda si ancorele de la partea dinainte.
31. Pavel a spus sutasului si ostasilor: Daca acestia nu raman in corabie, voi nu puteti sa scapati.
32. Atunci ostasii au taiat funiile luntrei si au lasat-o sa cada.
33. Iar, pana sa se faca ziua, Pavel ii ruga pe toti sa manance, zicandu-le: Paisprezece zile sunt azi de cand n-ati mancat, asteptand si nimic gustand.
34. De aceea, va rog sa mancati, caci aceasta este spre scaparea voastra. Ca nici unuia din voi un fir de par din cap nu-i va pieri.
35. Si zicand acestea si luand paine, a multumit lui Dumnezeu inaintea tuturor si, frangand, a inceput sa manance.
36. Si devenind toti voiosi, au luat si ei si au mancat.
37. Si eram in corabie, de toti, doua sute saptezeci si sase de suflete.
38. Si saturandu-se de bucate, au usurat corabia, aruncand graul in mare.
39. Si cand s-a facut ziua, ei n-au cunoscut pamantul, dar au zarit un san de mare, avand tarm nisipos, in care voiau, daca ar putea, sa scoata corabia.
40. Si desfacand ancorele, le-au lasat in mare, slabind totodata funiile carmelor si, ridicand panza din frunte in bataia vantului, se indreptau spre tarm.
41. Si cazand pe un damb de nisip au intepenit corabia si partea dinainte, infigandu-se, statea neclintita, iar partea dinapoi se sfarama de puterea valurilor.
42. Iar ostasii au facut sfat sa omoare pe cei legati, ca sa nu scape vreunul, inotand.
43. Dar sutasul, voind sa fereasca pe Pavel, i-a impiedicat de la gandul lor si a poruncit ca aceia care pot sa inoate, aruncandu-se cei dintai, sa iasa la uscat;
44. Iar ceilalti, care pe scanduri, care pe cate ceva de la corabie. Si asa au ajuns cu totii sa scape, la uscat.

CAPITOLUL 28
Localnicii din Malta sunt bucurosi de oaspeti. Pavel vindeca pe bolnavi. Soseste in Italia si la Roma si predica doi ani.

1. Si dupa ce am scapat, am aflat ca insula se numeste Malta.
2. Iar locuitorii ei ne aratau o deosebita omenie, caci, aprinzand foc, ne-au luat pe toti la ei din pricina ploii care era si a frigului.
3. Si strangand Pavel gramada de gateje si punandu-le in foc, o vipera a iesit de caldura si s-a prins de mana lui.
4. Si cand locuitorii au vazut vipera atarnand de mana lui, ziceau unii catre altii: Desigur ca ucigas este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lasat sa traiasca, desi a scapat din mare.
5. Deci el, scuturand vipera in foc, n-a patimit nici un rau.
6. Iar ei asteptau ca el sa se umfle, sau sa cada deodata mort. Dar asteptand ei mult si vazand ca nu i se intampla nimic rau, si-au schimbat gandul si ziceau ca el este un zeu.
7. Si imprejurul acelui loc erau tarinile capeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a gazduit prietenos trei zile.
8. Si s-a intamplat ca tatal lui Publius zacea in pat, cuprins de friguri si de urdinare cu sange, la care intrand Pavel si rugandu-se, si-a pus mainile peste el si l-a vindecat.
9. Si intamplandu-se aceasta, veneau la el si ceilalti din insula care aveau boli si se vindecau;
10. Si acestia ne-au cinstit mult si, cand am plecat, ne-au pus la indemana toate cele de trebuinta.
11. Dupa trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase in insula si care avea pe ea insemnul Dioscurilor.
12. Si ajungand la Siracuza, am ramas acolo trei zile.
13. De unde, inconjurand, am sosit la Regium. Si dupa o zi, sufland vant de miazazi, am ajuns la Puteoli in cealalta zi.
14. Gasind acolo frati, am fost rugati sa ramanem la ei sapte zile. Si asa am venit la Roma.
15. Si de acolo, auzind fratii cele despre noi, au venit intru intampinarea noastra pana la Forul lui Apius si la Trei Taverne, pe care, vazandu-i, Pavel a multumit lui Dumnezeu si s-a imbarbatat.
16. Iar cand am intrat in Roma, sutasul a predat pe cei legati comandantului taberei, iar lui Pavel i s-a ingaduit sa locuiasca aparte cu ostasul care il pazea.
17. Si dupa trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntasii iudeilor. Si, adunandu-se, zicea catre ei: Barbati frati, desi eu n-am facut nimic rau impotriva poporului (nostru) sau a datinilor parintesti, am fost predat de la Ierusalim, in mainile romanilor.
18. Acestia, dupa ce m-au cercetat, voiau sa-mi dea drumul, fiindca nu era in mine nici o vina vrednica de moarte.
19. Dar iudeii, impotrivindu-mi-se, am fost nevoit sa cer sa fiu judecat de Cezarul, dar nu ca as avea de adus vreo para neamului meu.
20. Deci pentru aceasta cauza v-am chemat sa va vad si sa vorbesc cu voi. Caci pentru nadejdea lui Israel ma aflu eu in acest lant.
21. Iar ei au zis catre el: Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre frati, ca sa ne vesteasca sau sa ne vorbeasca ceva rau despre tine.
22. Dar dorim sa auzim de la tine cele ce gandesti; caci despre eresul acesta ne este cunoscut; ca pretutindeni i se sta impotriva.
23. Deci, randuindu-i o zi, au venit la el, la gazda, mai multi. Si de dimineata pana seara, el le vorbea, dand marturie despre imparatia lui Dumnezeu, cautand sa-i incredinteze despre Iisus din Legea lui Moise si din prooroci.
24. Si unii credeau celor spuse, iar altii nu credeau.
25. Si neintelegandu-se unii cu altii, au plecat, zicand Pavel un cuvant ca: Bine a vorbit Duhul Sfant prin Isaia proorocul, catre parintii nostri,
26. Cand a zis: “Mergi la poporul acesta si zi: Cu auzul veti auzi si nu veti intelege si uitandu-va veti privi, dar nu veti vedea.
27. Caci inima acestui popor s-a invartosat si cu urechile greu au auzit si ochii lor i-au inchis. Ca nu cumva sa vada cu ochii si sa auda cu urechile si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca si Eu sa-l vindec”.
28. Deci cunoscut sa va fie voua ca aceasta mantuire a lui Dumnezeu s-a trimis paganilor, si ei vor asculta.
29. Si dupa ce a zis el acestea, iudeii au plecat avand intre ei mare neintelegere.
30. Iar Pavel a ramas doi ani intregi in casa luata de el cu chirie, si primea pe toti care veneau la el,
31. Propovaduind imparatia lui Dumnezeu si invatand cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toata indrazneala si fara nici o piedica.

Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA CATRE ROMANI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Evanghelia arata indreptarea din credinta, pentru neamuri. Judecata lor, pentru ca nu pazesc legea firii.

1. Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, randuit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu,
2. Pe care a fagaduit-o mai inainte, prin proorocii Sai, in Sfintele Scripturi,
3. Despre Fiul Sau, Cel nascut din samanta lui David, dupa trup,
4. Care a fost randuit Fiu al lui Dumnezeu intru putere, dupa Duhul sfinteniei, prin invierea Lui din morti, Iisus Hristos, Domnul nostru,
5. Prin Care am primit har si apostolie, ca sa aduc, in numele Sau, la ascultarea credintei, toate neamurile,
6. Intru care sunteti si voi chemati ai lui Iisus Hristos:
7. Tuturor celor ce sunteti in Roma, iubiti de Dumnezeu, chemati si sfinti: har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
8. Multumesc, intai Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toti, fiindca credinta voastra se vesteste in toata lumea.
9. Caci martor imi este Dumnezeu, Caruia Ii slujesc cu duhul meu, intru Evanghelia Fiului Sau, ca neincetat fac pomenire despre voi,
10. Cerand totdeauna in rugaciunile mele ca sa am cumva, prin vointa Lui, vreodata, bun prilej ca sa vin la voi.
11. Pentru ca doresc mult sa va vad ca sa va impartasesc vreun dar duhovnicesc, spre intarirea voastra.
12. Si aceasta ca sa ma mangai impreuna cu voi prin credinta noastra laolalta, a voastra si a mea.
13. Fratilor, nu vreau ca voi sa nu stiti ca, de multe ori, mi-am pus in gand sa vin la voi, dar am fost pana acum impiedicat, ca sa am si intre voi vreo roada, ca si la celelalte neamuri.
14. Dator sunt si elinilor si barbarilor si invatatilor si neinvatatilor;
15. Astfel, cat despre mine, sunt bucuros sa va vestesc Evanghelia si voua, celor din Roma.
16. Caci nu ma rusinez de Evanghelia lui Hristos, pentru ca este putere a lui Dumnezeu spre mantuirea a tot celui care crede, iudeului intai, si elinului.
17. Caci dreptatea lui Dumnezeu se descopera in ea din credinta spre credinta, precum este scris: “Iar dreptul din credinta va fi viu”.
18. Caci mania lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata faradelegea si peste toata nedreptatea oamenilor care tin nedreptatea drept adevar.
19. Pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei; fiindca Dumnezeu le-a aratat lor.
20. Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare,
21. Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat.
22. Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni.
23. Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor.
24. De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pangareasca trupurile lor intre ei,
25. Ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii, in locul Facatorului, Care este binecuvantat in veci, amin!
26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii;
27. Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor.
28. Si precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in cunostinta, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine.
29. Plini fiind de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori,
30. Graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor,
31. Neintelepti, calcatori de cuvant, fara dragoste, fara mila;
32. Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac.

CAPITOLUL 2
Iudeii sunt tot atat de plini de pacate ca si paganii.

1. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, esti fara cuvant de raspuns, caci, in ceea ce judeci pe altul, pe tine insuti te osandesti, caci acelasi lucruri faci si tu care judeci.
2. Si noi stim ca judecata lui Dumnezeu este dupa adevar, fata de cei ce fac unele ca acestea.
3. Si socotesti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci si tu, ca tu vei scapa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a ingaduintei si a indelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?
5. Dar dupa invartosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni manie in ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu,
6. Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui:
7. Viata vesnica celor ce, prin staruinta in fapta buna, cauta marire, cinste si nestricaciune,
8. Iar iubitorilor de cearta, care nu se supun adevarului, ci se supun nedreptatii: manie si furie.
9. Necaz si stramtorare peste sufletul oricarui om care savarseste raul, al iudeului mai intai, si al elinului;
10. Dar marire, cinste si pace oricui face binele: iudeului mai intai, si elinului.
11. Caci nu este partinire la Dumnezeu!
12. Cati, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor si pieri; iar cati au pacatuit in lege, prin lege vor fi judecati.
13. Fiindca nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati.
14. Caci, cand paganii care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt lorusi lege,
15. Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara,
16. In ziua in care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dupa Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar daca tu te numesti iudeu si te reazimi pe lege si te lauzi cu Dumnezeu,
18. Si cunosti voia Lui si stii sa incuviintezi cele bune, fiind invatat din lege,
19. Si esti incredintat ca tu esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric,
20. Povatuitor celor fara de minte, invatator celor nevarstnici, avand in lege dreptarul cunostiintei si al adevarului,
21. Deci tu, cel care inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti? Tu cel care propovaduiesti: Sa nu furi - si tu furi?
22. Tu, cel care zici: Sa nu savarsesti adulter, savarsesti adulter? Tu cel care urasti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Il necinstesti pe Dumnezeu, prin calcarea legii?
24. “Caci numele lui Dumnezeu, din pricina voastra, este hulit intre neamuri”, precum este scris.
25. Caci taierea imprejur foloseste, daca pazesti legea; daca insa esti calcator de lege, taierea ta imprejur s-a facut netaiere imprejur.
26. Deci daca cel netaiat imprejur pazeste hotararile legii, netaierea lui imprejur nu va fi, oare, socotita ca taiere imprejur?
27. Iar el - din fire netaiat imprejur, dar implinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii si prin taierea imprejur, esti calcator de lege?
28. Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe dinafara in trup, este taiere imprejur;
29. Ci este iudeu cel intru ascuns, iar taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

CAPITOLUL 3
Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi.

1. Care este deci intaietatea iudeului si folosul taierii imprejur?
2. Este mare in toate privintele. Intai, pentru ca lor li s-au incredintat cuvintele lui Dumnezeu.
3. Caci ce este daca unii n-au crezut? Oare necredinta lor va nimici credinciosia lui Dumnezeu?
4. Nicidecum! Ci Dumnezeu se vadeste in adevarul Sau, pe cand tot omul intru minciuna, precum este scris: “Drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu”.
5. Iar daca nedreptatea noastra invedereaza dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mania? - Ca om vorbesc.
6. Nicidecum! Caci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Caci daca adevarul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt si eu judecat ca pacatos?
8. Si de ce n-am face cele rele, ca sa vina cele bune, precum suntem huliti si precum spun unii ca zicem noi? Osanda aceasta este dreapta.
9. Dar ce? Avem noi vreo precadere? Nicidecum. Caci am invinuit mai inainte si pe iudei, si pe elini, ca toti sunt sub pacat,
10. Dupa cum este scris: “Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu.
12. Toti s-au abatut, impreuna, netrebnici s-au facut. Nu este cine sa faca binele, nici macar unul nu este.
13. Mormant deschis este gatlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de vipera este sub buzele lor;
14. Gura lor e plina de blestem si amaraciune;
15. Iuti sunt picioarele lor sa verse sange;
16. Pustiire si nenorocire sunt in drumurile lor;
17. Si calea pacii ei nu au cunoscut-o;
18. Nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor”.
19. Dar stim ca cele cate zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gura sa fie inchisa si ca toata lumea sa fie vinovata inaintea lui Dumnezeu.
20. Pentru ca din faptele Legii nici un om nu se va indrepta inaintea Lui, caci prin Lege vine cunostinta pacatului.
21. Dar acum, in afara de Lege, s-a aratat dreptatea lui Dumnezeu, fiind marturisita de Lege si de prooroci.
22. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinta in Iisus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred, caci nu este deosebire.
23. Fiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu;
24. Indreptandu-se in dar cu harul Lui, prin rascumpararea cea in Hristos Iisus.
25. Pe Care Dumnezeu L-a randuit (jertfa de) ispasire, prin credinta in sangele Lui, ca sa-Si arate dreptatea Sa, pentru iertarea pacatelor celor mai inainte facute,
26. Intru ingaduinta lui Dumnezeu - ca sa-Si arate dreptatea Sa, in vremea de acum, spre a fi El Insusi drept, si indreptand pe cel ce traieste din credinta in Iisus.
27. Deci, unde este pricina de lauda? A fost inlaturata. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credintei.
28. Caci socotim ca prin credinta se va indrepta omul, fara faptele Legii.
29. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El si Dumnezeul paganilor? Da, si al paganilor.
30. Fiindca este un singur Dumnezeu, Care va indrepta din credinta pe cei taiati imprejur si, prin credinta, pe cei netaiati imprejur.
31. Desfiintam deci noi Legea prin credinta? Nicidecum! Dimpotriva, intarim Legea.

CAPITOLUL 4
Indreptarea prin credinta e intarita cu pilda lui Avraam si cu marturia lui David.

1. Deci, ce vom zice ca a dobandit dupa trup stramosul nostru Avraam?
2. Caci daca Avraam s-a indreptat din fapte, are de ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu.
3. Caci, ce spune Scriptura? Si “Avraam a crezut lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate”.
4. Celui care face fapte, nu i se socoteste plata dupa har, ci dupa datorie;
5. Iar celui care nu face fapte, ci crede in Cel ce indrepteaza pe cel pacatos, credinta lui i se socoteste ca dreptate.
6. Precum si David vorbeste despre fericirea omului caruia Dumnezeu ii socoteste dreptatea fara fapte:
7. “Fericiti aceia, carora li s-au iertat faradelegile si ale caror pacate li s-au acoperit!
8. Fericit barbatul caruia Domnul nu-i va socoti pacatul”.
9. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei taiati imprejur sau si pentru cei netaiati imprejur? Caci zicem: “I s-a socotit lui Avraam credinta ca dreptate”.
10. Dar cum i s-a socotit? Cand era taiat imprejur sau cand era netaiat imprejur? Nu cand era taiat imprejur, ci cand era netaiat imprejur.
11. Iar semnul taierii imprejur l-a primit ca pecete a dreptatii pentru credinta lui din vremea netaierii imprejur, ca sa fie el parinte al tuturor celor ce cred, netaiati imprejur, pentru a li se socoti si lor (credinta) ca dreptate,
12. Si parinte al celor taiati imprejur. Dar nu numai al celor care sunt taiati imprejur, ci si care umbla pe urmele credintei pe care o avea parintele nostru Avraam, pe cand era netaiat imprejur.
13. Pentru ca Avraam si semintia lui nu prin lege au primit fagaduinta ca vor mosteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinta.
14. Caci daca mostenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinta a ajuns zadarnica, iar fagaduinta s-a desfiintat,
15. Caci legea pricinuieste maine; dar unde nu este lege, nu este nici calcare de lege.
16. De aceea (mostenirea fagaduita) este din credinta, ca sa fie din har si ca fagaduinta sa ramana sigura pentru toti urmasii, nu numai pentru toti cei ce se tin de lege, ci si pentru cei ce se tin de credinta lui Avraam, care este parinte al nostru al tuturor,
17. Precum este scris: “Te-am pus parinte al multor neamuri”, in fata Celui in Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care inviaza mortii si cheama la fiinta cele ce inca nu sunt;
18. Impotriva oricarei nadejdi, Avraam a crezut cu nadejde ca el va fi parinte al multor neamuri, dupa cum i s-a spus: “Asa va fi semintia ta”;
19. Si neslabind in credinta, nu s-a uitat la trupul sau amortit - caci era aproape de o suta de ani - si nici la amortirea pantecelui Sarrei;
20. Si nu s-a indoit, prin necredinta, de fagaduinta lui Dumnezeu, ci s-a intarit in credinta, dand slava lui Dumnezeu,
21. Si fiind incredintat ca ceea ce i-a fagaduit are putere sa si faca.
22. De acea, credinta lui i s-a socotit ca dreptate.
23. Si nu s-a scris numai pentru el ca i s-a socotit ca dreptate,
24. Ci se va socoti si pentru noi, cei care credem in Cel ce a inviat din morti pe Iisus, Domnul nostru,
25. Care S-a dat pentru pacatele noastre si a inviat pentru indreptarea noastra.

CAPITOLUL 5
Roadele indreptarii din credinta. Adam si Hristos.

1. Deci fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
2. Prin Care am avut si apropiere, prin credinta, la harul acesta, in care stam, si ne laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu.
3. Si nu numai atat, ci ne laudam si in suferinte, bine stiind ca suferinta aduce rabdare,
4. Si rabdarea incercare, si incercarea nadejde
5. Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua.
6. Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi.
7. Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara.
8. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi.
9. Cu atat mai vartos, deci, acum, fiind indreptati prin sangele Lui, ne vom izbavi prin El de manie.
10. Caci daca, pe cand eram vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom mantui prin viata Lui.
11. Si nu numai atat, ci si ne laudam in Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum impacarea.
12. De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el.
13. Caci, pana la lege, pacatul era in lume, dar pacatul nu se socoteste cand nu este lege.
14. Ci a imparatit moartea de la Adam pana la Moise si peste cei ce nu pacatuisera, dupa asemanarea greselii lui Adam, care este chip al Celui ce avea sa vina.
15. Dar nu este cu greseala cum este cu harul, caci daca prin greseala unuia cei multi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul Lui au prisosit asupra celor multi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos.
16. Si ce aduce darul nu seamana cu ce a adus acel unul care a pacatuit; caci judecata dintr-unul duce la osandire, iar harul din multe greseli duce la indreptare.
17. Caci, daca prin greseala unuia moartea a imparatit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinta harului si a darului dreptatii vor imparati in viata prin Unul Iisus Hristos.
18. Asadar, precum prin greseala unuia a venit osanda pentru toti oamenii, asa si prin indreptarea adusa de Unul a venit, pentru toti oamenii, indreptarea care da viata;
19. Caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi.
20. Iar Legea a intrat si ea ca se inmulteasca greseala; iar unde s-a inmultit pacatul, a prisosit harul;
21. Pentru ca precum a imparatit pacatul prin moarte, asa si harul sa imparateasca prin dreptate, spre viata vesnica, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.

CAPITOLUL 6
Lucrarea faptelor bune ce se cuvine sa urmeze credintei.

1. Ce vom zice deci? Ramane-vom, oare, in pacat, ca sa se inmulteasca harul?
2. Nicidecum! Noi care am murit pacatului, cum vom mai trai in pacat?
3. Au nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat?
4. Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii;
5. Caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui,
6. Cunoscand aceasta, ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului.
7. Caci Cel care a murit a fost curatit de pacat.
8. Iar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El,
9. Stiind ca Hristos, inviat din morti, nu mai moare. Moarta nu mai are stapanire asupra Lui.
10. Caci ce a murit, a murit pacatului o data pentru totdeauna, iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu.
11. Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, in Hristos Iisus, Domnul nostru.
12. Deci sa nu imparateasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa va supuneti poftelor lui;
13. Nici sa nu puneti madularele voastre ca arme ale nedreptatii in slujba pacatului, ci, infatisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale dreptatii lui Dumnezeu.
14. Caci pacatul nu va avea stapanire asupra voastra, fiindca nu sunteti sub lege, ci sub har.
15. Oare, atunci sa pacatuim fiindca nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!
16. Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti: fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate?
17. Multumim insa lui Dumnezeu, ca (desi) erati robi ai pacatului, v-ati supus din toata inima dreptarului invataturii careia ati fost incredintati,
18. Si izbavindu-va de pacat, v-ati facut robi ai dreptatii.
19. Omeneste vorbesc, pentru slabiciunea trupului vostru. - Caci precum ati facut madularele voastre roabe necuratiei si faradelegii, spre faradelege, tot asa faceti acum madularele voastre roabe dreptatii, spre sfintire.
20. Caci atunci, cand erati robi ai pacatului, erati liberi fata de dreptate.
21. Deci ce roada aveati atunci? Roade de care acum va e rusine; pentru ca sfarsitul acelora este moartea.
22. Dar acum, izbaviti fiind de pacat si robi facandu-va lui Dumnezeu, aveti roada voastra spre sfintire, iar sfarsitul, viata vesnica.
23. Pentru ca plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos Iisus, Domnul nostru.

CAPITOLUL 7
Osanda pacatului sub Lege. Lupta intre carne si duh.

1. Oare nu stiti, fratilor - caci celor ce cunosc Legea vorbesc - ca Legea are putere asupra omului, atata timp cat el traieste?
2. Caci femeia maritata e legata, prin lege, de barbatul sau atata timp cat el traieste; iar daca i-a murit barbatul, este dezlegata de legea barbatului.
3. Deci, traindu-i barbatul, se va numi adultera daca va fi cu alt barbat; iar daca i-a murit barbatul este libera fata de lege, ca sa nu fie adultera, luand un alt barbat.
4. Asa ca, fratii mei, si voi ati murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a inviat din morti, ca sa aducem roade lui Dumnezeu.
5. Caci pe cand eram in trup, patimile pacatelor, care erau prin Lege, lucrau in madularele noastre, ca sa aducem roade mortii;
6. Dar acum ne-am desfacut de Lege, murind aceluia in care eram tinuti robi, ca noi sa slujim intru innoirea Duhului, iar nu dupa slova cea veche.
7. Ce vom zice deci? Au doara Legea este pacat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut pacatul, decat prin Lege. Caci n-as fi stiut pofta, daca Legea n-ar fi zis: Sa nu poftesti!
8. Dar pacatul, luand pricina prin porunca, a lucrat in mine tot felul de pofte. Caci fara lege, pacatul era mort.
9. Iar eu candva traiam fara lege, dar dupa ce a venit porunca, pacatul a prins viata;
10. Iar eu am murit! Si porunca, data spre viata, mi s-a aflat a fi spre moarte.
11. Pentru ca pacatul, luand indemn prin porunca, m-a inselat si m-a ucis prin ea.
12. Deci, Legea e sfanta si porunca e sfanta si dreapta si buna.
13. Atunci, ce era bun s-a facut pentru mine pricina mortii? Nicidecum! Ci pacatul, ca sa se arate pacat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca pacatul, prin porunca, sa fie peste masura de pacatos.
14. Caci stim ca Legea e duhovniceasca; dar eu sunt trupesc, vandut sub pacat.
15. Pentru ca ceea ce fac nu stiu; caci nu savarsesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urasc.
16. Iar daca fac ceea ce nu voiesc, recunosc ca Legea este buna.
17. Dar acum nu eu fac acestea, ci pacatul care locuieste in mine.
18. Fiindca stiu ca nu locuieste in mine, adica in trupul meu, ce este bun. Caci a voi se afla in mine, dar a face binele nu aflu;
19. Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc.
20. Iar daca fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pacatul care locuieste in mine.
21. Gasesc deci in mine, care voiesc sa fac bine, legea ca raul este legat de mine.
22. Ca, dupa omul cel launtric, ma bucur de legea lui Dumnezeu;
23. Dar vad in madularele mele o alta lege, luptandu-se impotriva legii mintii mele si facandu-ma rob legii pacatului, care este in madularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia?
25. Multumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu insumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii pacatului.

CAPITOLUL 8
Credinciosii sunt slobozi fata de osanda. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu si impreuna-mostenitori cu Hristos. Sfantul Duh Mijlocitorul.

1. Drept aceea nici o osanda nu este acum asupra celor ce sunt in Hristos Iisus.
2. Caci legea duhului vietii in Hristos Iisus m-a eliberat de legea pacatului si a mortii,
3. Pentru ca ceea ce era cu neputinta Legii - fiind slaba prin trup - a savarsit Dumnezeu, trimitand pe Fiul Sau intru asemanarea trupului pacatului si pentru pacat a osandit pacatul in trup,
4. Pentru ca indreptarea din Lege sa se implineasca in noi, care nu umblam dupa trup, ci dupa duh.
5. Caci cei ce sunt dupa trup cugeta cele ale trupului, iar cei ce sunt dupa Duh, cele ale Duhului.
6. Caci dorinta carnii este moarte dar dorinta Duhului este viata si pace;
7. Fiindca dorinta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci nu se supune legii lui Dumnezeu, ca nici nu poate.
8. Iar cei ce sunt in carne nu pot sa placa lui Dumnezeu.
9. Dar voi nu sunteti in carne, ci in Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
10. Iar daca Hristos este in voi, trupul este mort pentru pacat; iar Duhul, viata pentru dreptate,
11. Iar daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus din morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Iisus din morti va face vii si trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Sau care locuieste in voi.
12. Drept aceea, fratilor, nu suntem datori trupului, ca sa vietuim dupa trup.
13. Caci daca vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii.
14. Caci cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Pentru ca n-ati primit iarasi un duh al robiei, spre temere, ci ati primit Duhul infierii, prin care strigam: Avva! Parinte!
16. Duhul insusi marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu.
17. Si daca suntem fii, suntem si mostenitori - mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna-mostenitori cu Hristos, daca patimim impreuna cu El, ca impreuna cu El sa ne si preamarim.
18. Caci socotesc ca patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de marirea care ni se va descoperi.
19. Pentru ca faptura asteapta cu nerabdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20. Caci faptura a fost supusa desertaciunii - nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o - cu nadejde,
21. Pentru ca si faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu.
22. Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum.
23. Si nu numai atat, ci si noi, care avem parga Duhului, si noi insine suspinam in noi, asteptand infierea, rascumpararea trupului nostru.
24. Caci prin nadejde ne-am mantuit; dar nadejdea care se vede nu mai e nadejde. Cum ar nadajdui cineva ceea ce vede?
25. Iar daca nadajduim ceea ce nu vedem, asteptam prin rabdare.
26. De asemenea si Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci Insusi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine negraite.
27. Iar Cel ce cerceteaza inimile stie care este dorinta Duhului, caci dupa Dumnezeu El Se roaga pentru sfinti.
28. Si stim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemati dupa voia Lui;
29. Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascut intre multi frati.
30. Iar pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit.
31. Ce vom zice deci la acestea? Daca Dumnezeu e pentru noi, cine este impotriva noastra?
32. El, Care pe Insusi Fiul Sau nu L-a crutat, ci L-a dat mortii, pentru noi toti, cum nu ne va da, oare, toate impreuna cu El?
33. Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce indrepteaza;
34. Cine este Cel ce osandeste? Hristos, Cel ce a murit, si mai ales Cel ce a inviat, Care si este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceste pentru noi!
35. Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Precum este scris: “Pentru Tine suntem omorati toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere”.
37. Dar in toate acestea suntem mai mult decat biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
38. Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
39. Nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru.

CAPITOLUL 9
Israel cel cazut s-a lepadat. Chemarea neamurilor. Israel cel adevarat.

1. Spun adevarul in Hristos, nu mint, martor fiindu-mi constiinta mea in Duhul Sfant,
2. Ca mare imi este intristarea si necurmata durerea inimii.
3. Caci as fi dorit sa fiu eu insumi anatema de la Hristos pentru fratii mei, cei de un neam cu mine, dupa trup,
4. Care sunt israeliti, ale carora sunt infierea si slava si legamintele si Legea si inchinarea si fagaduintele,
5. Ai carora sunt parintii si din care dupa trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvantat in veci. Amin!
6. Dar nu asa ca ar fi cazut cuvantul lui Dumnezeu: caci nu toti cei din Israel sunt si israeliti;
7. Nici pentru ca sunt urmasii lui Avraam, sunt toti fii, ci “intru Isaac, a zis, se vor chema tie urmasi”,
8. Adica: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii fagaduintei se socotesc urmasi.
9. Caci al fagaduintei este cuvantul acesta: “(La anul) pe vremea aceasta voi veni si Sara va avea un fiu”.
10. Dar nu numai ea, ci si Rebeca, avand copii gemeni dintr-unul, Isaac, parintele nostru;
11. Si nefiind ei inca nascuti si nefacand ei ceva bun sau rau, ca sa ramana voia lui Dumnezeu cea dupa alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheama,
12. I s-a zis ei ca “cel mai mare va sluji celui mai mic”,
13. Precum este scris: “Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urat”.
14. Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!
15. Caci graieste catre Moise: “Voi milui pe cine vreau sa-l miluiesc si Ma voi indura de cine vreau sa Ma indur”.
16. Deci, dar, nu este nici de la cel care voieste, nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste.
17. Caci Scriptura zice lui Faraon: “Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca sa arat in tine puterea Mea si ca numele Meu sa se vesteasca in tot pamantul”.
18. Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieste il miluieste, iar pe cine voieste il impietreste.
19. Imi vei zice deci: De ce mai dojeneste? Caci vointei Lui cine i-a stat impotriva?
20. Dar, omule, tu cine esti care raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Oare faptura va zice Celui ce a facut-o: De ce m-ai facut asa?
21. Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeasi framantatura sa faca un vas de cinste, iar altul de necinste?
22. Si ce este daca Dumnezeu, voind sa-Si arate mania si sa faca cunoscuta puterea Sa, a suferit cu multa rabdare vasele maniei Sale, gatite spre pierire,
23. Si ca sa faca cunoscuta bogatia slavei Sale catre vasele milei, pe care mai dinainte le-a gatit spre slava?
24. Adica pe noi, pe care ne-a si chemat, nu numai dintre iudei, ci si dintre pagani,
25. Precum zice El si la Osea: “Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, si iubita pe cea care nu era iubita;
26. Si va fi in locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteti poporul Meu - acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu”.
27. Iar Isaia striga pentru Israel : “Daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, ramasita se va mantui.
28. Pentru ca implinind si scurtand, Domnul va indeplini, pe pamant, cuvantul Sau”.
29. Si precum a proorocit Isaia: “Daca Domnul Savaot nu ne-ar fi lasat noua urmasi, am fi ajuns ca Sodoma si ne-am fi asemanat cu Gomora”.
30. Ce vom zice, deci? Ca neamurile care nu cautau dreptatea au dobandit dreptatea, insa dreptatea din credinta;
31. Iar Israel, urmarind legea dreptatii, n-a ajuns la legea dreptatii.
32. Pentru ce? Pentru ca nu o cautau din credinta, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii,
33. Precum este scris: “Iata pun in Sion piatra de poticnire si piatra de sminteala; si tot cel ce crede in El nu se va rusina”.

CAPITOLUL 10
Iudeii cauta indreptare din faptele Legii, iar nu din sfarsitul Legii, care este Hristos.

1. Fratilor, bunavointa inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu, pentru Israel, este spre mantuire.
2. Caci le marturisesc ca au ravna pentru Dumnezeu, dar sunt fara cunostinta.
3. Deoarece, necunoscand dreptatea lui Dumnezeu si cautand sa statorniceasca dreptatea lor, dreptatii lui Dumnezeu ei nu s-au supus.
4. Caci sfarsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.
5. Caci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, ca: “Omul care o va indeplini va trai prin ea”.
6. Iar dreptatea din credinta graieste asa: “Sa nu zici in inima ta: Cine se va sui la cer?”, ca adica sa coboare pe Hristos!
7. Sau: “Cine se va cobori intru adanc?”, ca sa ridice pe Hristos din morti!
8. Dar ce zice Scriptura? “Aproape este de tine cuvantul, in gura ta si in inima ta”, - adica cuvantul credintei pe care-l propovaduim.
9. Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui.
10. Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire.
11. Caci zice Scriptura: “Tot cel ce crede in El nu se va rusina”.
12. Caci nu este deosebire intre iudeu si elin, pentru ca Acelasi este Domnul tuturor, Care imbogateste pe toti cei ce-L cheama pe El.
13. Caci: “Oricine va chema numele Domnului se va mantui”.
14. Dar cum vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? Si cum vor auzi, fara propovaduitor?
15. Si cum vor propovadui, de nu vor fi trimisi? Precum este scris: “Cat de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!”
16. Dar nu toti s-au supus Evangheliei, caci Isaia zice: “Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?”
17. Prin urmare, credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos.
18. Dar intreb: Oare n-au auzit? Dimpotriva: “In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii cuvintele lor”.
19. Dar zic: Nu cumva Israel n-a inteles? Moise spune cel dintai: “Voi intarata ravna voastra prin cel ce nu este poporul (Meu) si voi atata mania voastra cu un popor nepriceput”.
20. Isaia indrazneste si zice: “Am fost aflat de cei ce nu Ma cautau si M-am facut aratat celor ce nu intrebau de Mine”.
21. Dar catre Israel zice: “Toata ziua intins-am mainile Mele catre un popor neascultator si impotriva graitor”.

CAPITOLUL 11
Alegerea lui Israel ramane neschimbata, dar trecatoarea lui necredinta a adus miluirea paganilor. Caile Domnului sunt de-a pururi minunate si nepatrunse.

1. Intreb deci: Oare lepadat-a Dumnezeu pe poporul Sau? Nicidecum! Caci si eu sunt israelit, din urmasii lui Avraam, din semintia lui Veniamin.
2. Nu a lepadat Dumnezeu pe poporul Sau, pe care mai inainte l-a cunoscut. Nu stiti, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roaga el impotriva lui Israel, zicand:
3. “Doamne, pe proorocii Tai i-au omorat, jertfelnicele Tale le-au surpat si eu am ramas singur si ei cauta sa-mi ia sufletul!”.
4. Dar ce-i spune dumnezeiescul raspuns? “Mi-am pus deoparte sapte mii de barbati, care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal”.
5. Deci tot asa si in vremea de acum este o ramasita aleasa prin har.
6. Iar daca este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar daca este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este fapta.
7. Ce este deci? Nu tot Israelul a dobandit ceea ce cauta; ci cei alesi au dobandit, iar ceilalti s-au impietrit,
8. Precum este scris: “Dumnezeu le-a dat duh de amortire, ochi ca sa nu vada si urechi ca sa nu auda pana in ziua de azi”.
9. Iar David zice: “Faca-se masa lor cursa si lat si sminteala si rasplatire lor!
10. Intunce-se ochii lor ca sa nu vada si spinarea lor incovoaie-o pentru totdeauna!”
11. Deci, intreb: S-a poticnit, oare, ca sa cada? Nicidecum! Si prin caderea lor, neamurilor le-a venit mantuirea, ca Israel sa-si intarate ravna fata de ele.
12. Dar daca greseala lor a fost bogatie lumii si micsorarea lor bogatie neamurilor, cu cat mai mult intreg numarul lor!
13. Caci v-o spun voua, neamurilor: Intru cat sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slavesc slujirea mea,
14. Doar voi izbuti sa atat ravna celor din neamul meu si sa mantuiesc pe unii dintre ei.
15. Caci daca inlaturarea lor a adus impacarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, daca nu o inviere din morti?
16. Iar daca este parga (de faina) sfanta, si framantatura este sfanta; si daca radacina este sfanta, si ramurile sunt.
17. Iar daca unele din ramuri au fost taiate, si tu, care erai maslin salbatic, ai fost altoit printre cele ramase, si partas te-ai facut radacinii si grasimii maslinului,
18. Nu te mandri fata de ramuri; iar daca te mandresti, nu tu porti radacina, ci radacina pe tine.
19. Dar vei zice: Au fost taiate ramurile, ca sa fiu altoit eu.
20. Bine! Din cauza necredintei au fost taiate, iar tu stai prin credinta. Nu te ingamfa, ci teme-te;
21. Caci daca Dumnezeu n-a crutat ramurile firesti, nici pe tine nu te va cruta.
22. Vezi deci bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui catre cei ce au cazut in bunatatea Lui catre tine, daca vei starui in aceasta bunatate; altfel si tu vei fi taiat.
23. Dar si aceia, de nu vor starui in necredinta, vor fi altoiti; caci puternic este Dumnezeu sa-i altoiasca iarasi.
24. Caci daca tu ai fost taiat din maslinul cel din fire salbatic si impotriva firii ai fost altoit in maslin bun, cu atat mai vartos acestia, care sunt dupa fire, vor fi altoiti in insusi maslinul lor.
25. Pentru ca nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti taina aceasta, ca sa nu va socotiti pe voi insiva intelepti; ca impietrirea s-a facut lui Israel in parte, pana ce va intra tot numarul neamurilor.
26. Si astfel intregul Israel se va mantui, precum este scris: “Din Sion va veni Izbavitorul si va indeparta nelegiuirile de la Iacov;
27. Si acesta este legamantul Meu cu ei, cand voi ridica pacatele lor”.
28. Cat priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi din pricina voastra, dar cu privire la alegere ei sunt iubiti, din cauza parintilor.
29. Caci darurile si chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua inapoi.
30. Dupa cum voi, candva, n-ati ascultat de Dumnezeu, dar acum ati fost miluiti prin neascultarea acestora,
31. Tot asa si acestia n-au ascultat acum, ca, prin mila catre voi, sa fie miluiti si ei acum.
32. Caci Dumnezeu i-a inchis pe toti in neascultare, pentru ca pe toti sa-i miluiasca.
33. O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat sunt de nepatrunse caile Lui!
34. Caci cine a cunoscut gandul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
35. Sau cine mai inainte I-a dat Lui si va lua inapoi de la El?
36. Pentru ca de la El si prin El si intru El sunt toate. A Lui sa fie marirea in veci. Amin!

CAPITOLUL 12
Indemnuri la sfintenie. Intrebuintarea folositoare a deosebitelor daruri.

1. Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea duhovniceasca,
2. Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit.
3. Caci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecaruia din voi sa nu cugete despre sine mai mult decat trebuie sa cugete, ci sa cugete fiecare spre a fi intelept, precum Dumnezeu i-a impartit masura credintei.
4. Ci precum intr-un singur trup avem multe madulare si madularele nu au toate aceeasi lucrare,
5. Asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora;
6. Dar avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Daca avem proorocie, sa proorocim dupa masura credintei;
7. Daca avem slujba, sa staruim in slujba; daca unul invata, sa se sarguiasca in invatatura;
8. Daca indeamna, sa fie la indemnare; daca imparte altora, sa imparta cu fireasca nevinovatie; daca sta in frunte, sa fie cu tragere de inima; daca miluieste, sa miluiasca cu voie buna!
9. Dragostea sa fie nefatarnica. Urati raul, alipiti-va de bine.
10. In iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va; in cinste, unii altora dati-va intaietate.
11. La sarguinta, nu pregetati; cu duhul fiti fierbinti; Domnului slujiti.
12. Bucurati-va in nadejde; in suferinta fiti rabdatori; la rugaciune staruiti.
13. Faceti-va partasi la trebuintele sfintilor, iubirea de straini urmand.
14. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc, binecuvantati-i si nu-i blestemati.
15. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.
16. Cugetati acelasi lucru unii pentru altii; nu cugetati la cele inalte, ci lasati-va dusi de spre cele smerite. Nu va socotiti voi insiva intelepti.
17. Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. Purtati grija de cele bune inaintea tuturor oamenilor.
18. Daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, traiti in buna pace cu toti oamenii.
19. Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), caci scris este: “A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul”.
20. Deci, daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete, da-i sa bea, caci, facand acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui.
21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele.

CAPITOLUL 13
Sa ne supunem stapanirilor.

1. Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite.
2. Pentru aceea, cel ce se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se impotrivesc isi vor lua osanda.
3. Caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea. Voiesti, deci, sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea.
4. Caci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu in zadar poarta sabia; pentru ca ea este slujitoare a lui Dumnezeu si razbunatoare a maniei Lui, asupra celui ce savarseste raul.
5. De aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai pentru manie, ci si pentru constiinta.
6. Ca pentru aceasta platiti si dari. Caci (dregatorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, staruind in aceasta slujire neincetat.
7. Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste.
8. Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea.
9. Pentru ca (poruncile): Sa nu savarsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti… si orice alta porunca ar mai fi se cuprind in acest cuvant: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
10. Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii.
11. Si aceasta, fiindca stiti in ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi, decat atunci cand am crezut.
12. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.
13. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma;
14. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.

CAPITOLUL 14
Cum sa ne purtam cu cei slabi si sa nu dam prilej de sminteala nimanui.

1. Primiti-l pe cel slab in credinta fara sa-i judecati gandurile.
2. Unul crede sa manance de toate; cel slab insa mananca legume.
3. Cel ce mananca sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca; iar cel ce nu mananca sa nu osandeasca pe cel ce mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit.
4. Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta, caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea.
5. Unul deosebeste o zi de alta, iar altul judeca toate zilele la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui.
6. Cel ce tine ziua, o tine pentru Domnul; si cel ce nu tine ziua, nu o tine pentru Domnul. Si cel ce mananca pentru Domnul mananca, caci multumeste lui Dumnezeu; si cel ce nu mananca pentru Domnul nu mananca, si multumeste lui Dumnezeu.
7. Caci nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine.
8. Ca daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem.
9. Caci pentru aceasta a murit si a inviat Hristos, ca sa stapaneasca si peste morti si peste vii.
10. Dar tu, de ce judeci pe fratele tau? Sau si tu, de ce dispretuiesti pe fratele tau? Caci toti ne vom infatisa inaintea judecatii lui Dumnezeu.
11. Caci scris este: “Viu sunt Eu! - zice Domnul - Tot genunchiul sa Mi se plece si toata limba sa dea slava lui Dumnezeu”.
12. Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
13. Deci sa nu ne mai judecam unii pe altii, ci mai degraba judecati aceasta: Sa nu dati fratelui prilej de poticnire sau de sminteala.
14. Stiu si sunt incredintat in Domnul Iisus ca nimic nu este intinat prin sine, decat numai pentru cel care gandeste ca e ceva intinat; pentru acela intinat este.
15. Dar daca, pentru mancare, fratele tau se mahneste, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mancarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
16. Nu lasati ca bunul vostru sa fie defaimat.
17. Caci imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant.
18. Iar cel ce slujeste lui Hristos, in aceasta este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.
19. Drept aceea sa urmarim cele ale pacii si cele ale zidirii unuia de catre altul.
20. Nu strica, pentru mancare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rau este pentru omul care mananca spre poticnire.
21. Bine este sa nu mananci carne, nici sa bei vin, nici sa faci ceva de care fratele tau se poticneste, se sminteste sau slabeste (in credinta).
22. Credinta pe care o ai, s-o ai pentru tine insuti, inaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judeca pe sine in ceea ce aproba!
23. Iar cel ce se indoieste, daca va manca, se osandeste, fiindca n-a fost din credinta. Si tot ce nu este din credinta este pacat.

CAPITOLUL 15
Indemnuri la rabdare cu cei slabi si la unirea frateasca. Izbanda si raspandirea Evangheliei prin predica apostolului.

1. Datori suntem noi cei tari sa purtam slabiciunile celor neputinciosi si sa nu cautam placerea noastra.
2. Ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire.
3. Ca si Hristos n-a cautat placerea Sa, ci, precum este scris: “Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine, au cazut asupra Mea”.
4. Caci toate cate s-au scris mai inainte, s-au scris spre invatatura noastra, ca prin rabdarea si mangaierea, care vin din Scripturi, sa avem nadejde.
5. Iar Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va dea voua a gandi la fel unii pentru altii, dupa Iisus Hristos,
6. Pentru ca toti laolalta si cu o singura gura sa slaviti pe Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos.
7. De aceea, primiti-va unii pe altii, precum si Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.
8. Caci spun: Ca Hristos S-a facut slujitor al taierii imprejur pentru adevarul lui Dumnezeu, ca sa intareasca fagaduintele date parintilor,
9. Iar neamurile sa slaveasca pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris: “Pentru aceasta Te voi lauda intre neamuri si voi canta numele Tau”.
10. Si iarasi zice Scriptura: “Veseliti-va, neamuri, cu poporul Lui”.
11. Si iarasi: “Laudati pe Domnul toate neamurile; laudati-L pe El toate popoarele”.
12. Si iarasi Isaia zice: “Si Se va arata radacina lui Iesei, Cel care Se ridica sa domneasca peste neamuri; intru Acela neamurile vor nadajdui”.
13. Iar Dumnezeul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria si pacea in credinta, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin puterea Duhului Sfant.
14. Si, fratii mei, sunt incredintat eu insumi despre voi, ca si voi sunteti plini de bunatate, plini de toata cunostinta, putand sa va povatuiti unii pe altii.
15. Si v-am scris, fratilor, mai cu indrazneala, in parte, ca sa va amintesc despre harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu,
16. Ca sa fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfintit in Duhul Sfant, sa fie bine primit.
17. Asadar, in Hristos Iisus am lauda, in cele catre Dumnezeu.
18. Caci nu voi cuteza sa spun ceva din cele ce n-a savarsit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvant si prin fapta,
19. Prin puterea semnelor si a minunilor, prin puterea Duhului Sfant, asa incat de la Ierusalim si din tinuturile de primprejur pana la Iliria, am implinit propovaduirea Evangheliei lui Hristos,
20. Ravnind astfel sa binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca sa nu zidesc pe temelie straina,
21. Ci precum este scris: “Carora nu li s-a vestit despre El, aceia Il vor vedea; si cei ce n-au auzit Il vor intelege”.
22. De aceea am si fost impiedicat, de multe ori, ca sa vin la voi.
23. Dar acum, nemaiavand loc in aceste tinuturi si avand dorinta de multi ani sa vin la voi,
24. Cand ma voi duce in Spania, voi veni la voi. Caci nadajduiesc sa va vad in trecere si, de catre voi, sa fiu insotit pana acolo, dupa ce ma voi bucura intai, in parte, de voi.
25. Acum insa ma duc la Ierusalim, ca sa slujesc sfintilor.
26. Caci Macedonia si Ahaia au binevoit sa faca o strangere de ajutoare pentru saracii dintre sfintii de la Ierusalim.
27. Caci ei au binevoit si sunt datori fata de ei. Caci daca neamurile s-au impartasit de cele duhovnicesti ale lor, datori sunt si ei sa le slujeasca in cele trupesti.
28. Savarsind deci aceasta si incredintandu-le roada aceasta, voi trece pe la voi, in Spania.
29. Si stiu ca, venind la voi, voi veni cu deplinatatea binecuvantarii lui Hristos.
30. Dar va indemn, fratilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos si pentru iubirea Duhului Sfant, ca impreuna cu mine sa luptati in rugaciuni catre Dumnezeu pentru mine,
31. Ca sa scap de necredinciosii din Iudeea si ca ajutorul meu la Ierusalim sa fie bine primit de catre sfinti,
32. Ca sa vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu si sa-mi gasesc linistea impreuna cu voi.
33. Iar Dumnezeul pacii sa fie cu voi cu toti. Amin!

CAPITOLUL 16
Apostolul da in grija pe diaconita Febe. Inchinaciuni celor din Roma. Primejdia dezbinarii.

1. Si va incredintez pe Febe, sora noastra, care este diaconita a Bisericii din Chenhrea,
2. Ca s-o primiti in Domnul, cu vrednicia cuvenita sfintilor si sa-i fiti de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Caci si ea a ajutat pe multi si pe mine insumi.
3. Imbratisati pe Priscila si Acvila, impreuna-lucratori cu mine in Hristos Iisus,
4. Care si-au pus grumazul lor pentru viata mea si carora nu numai eu le multumesc, ci si toate Bisericile dintre neamuri,
5. Si Biserica din casa lor. Imbratisati pe Epenet, iubitul meu, care este parga Asiei, in Hristos.
6. Imbratisati pe Maria care s-a ostenit mult pentru voi.
7. Imbratisati pe Andronic si pe Iunias, cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos.
8. Imbratisati pe Ampliat, iubitul meu in Domnul.
9. Imbratisati pe Urban, impreuna-lucrator cu mine in Hristos, si pe Stahis, iubitul meu.
10. Imbratisati pe Apelles, cel incercat in Hristos. Imbratisati pe cei ce sunt din casa lui Aristobul.
11. Imbratisati pe Irodion, cel de un neam cu mine. Imbratisati pe cei din casa lui Narcis, care sunt in Domnul.
12. Imbratisati pe Trifena si pe Trifosa, care s-au ostenit in Domnul. Imbratisati pe iubita Persida, care mult s-a ostenit in Domnul.
13. Imbratisati pe Ruf, cel ales intru Domnul, si pe mama lui, care este si a mea.
14. Imbratisati pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hermas si pe fratii care sunt impreuna cu ei.
15. Imbratisati pe Filolog si pe Iulia, pe Nereu si pe sora lui, pe Olimpian si pe toti sfintii care sunt impreuna cu ei.
16. Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta. Va imbratiseaza pe voi toate Bisericile lui Hristos.
17. Si va indemn, fratilor, sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei.
18. Caci unii ca acestia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pantecelui lor, si prin vorbele lor frumoase si magulitoare, inseala inimile celor fara de rautate.
19. Caci ascultarea voastra este cunoscuta de toti. Ma bucur deci de voi si voiesc sa fiti intelepti spre bine si nevinovati la rau.
20. Iar Dumnezeul pacii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!
21. Va imbratiseaza Timotei, cel impreuna-lucrator cu mine, si Luciu si Iason si Sosipatru, cei de un neam cu mine,
22. Va imbratisez in Domnul eu, Tertius, care am scris epistola.
23. Va imbratiseaza Gaius, gazda mea si a toata Biserica. Va imbratiseaza Erast, vistiernicul cetatii, si fratele Cvartus.
24. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi cu toti. Amin!
25. Iar celui ce poate sa va intareasca dupa Evanghelia mea si dupa propovaduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri vesnice,
26. Iar acum aratata prin Scripturile proorocilor, dupa porunca vesnicului Dumnezeu si cunoscuta la toate neamurile spre ascultarea credintei,
27. Unuia inteleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava in vecii vecilor. Amin!

Intaia Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel

INTAIA EPISTOLA CATRE CORINTENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Multumire lui Dumnezeu pentru credinta corintenilor. Raul dezbinarilor. Cuvantul Crucii: nebunie pentru cei ce pier, puterea lui Dumnezeu pentru cei ce se mantuiesc.

1. Pavel, chemat apostol al lui Hristos, prin voia lui Dumnezeu, si fratele Sostene,
2. Bisericii lui Dumnezeu care este in Corint, celor sfintiti in Iisus Hristos, celor numiti sfinti, impreuna cu toti cei ce cheama numele Domnului nostru Iisus Hristos in tot locul, si al lor si al nostru:
3. Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos.
4. Multumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat voua in Hristos Iisus.
5. Caci intru El v-ati imbogatit deplin intru toate, in tot cuvantul si in toata cunostinta;
6. Astfel marturia lui Hristos s-a intarit in voi,
7. Incat voi nu sunteti lipsiti de nici un dar, asteptand aratarea Domnului nostru Iisus Hristos,
8. Care va va si intari pana la sfarsit, ca sa fiti nevinovati in ziua Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Credincios este Dumnezeu, prin Care ati fost chemati la impartasirea cu Fiul Sau Iisus Hristos, Domnul nostru.
10. Va indemn, fratilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa vorbiti la fel si sa nu fie dezbinari intre voi; ci sa fiti cu totul uniti in acelasi cuget si in aceeasi intelegere.
11. Caci, fratii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit stire ca la voi sunt certuri;
12. Si spun aceasta, ca fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
13. Oare s-a impartit Hristos? Nu cumva s-a rastignit Pavel pentru voi? Sau fost-ati botezati in numele lui Pavel?
14. Multumesc lui Dumnezeu ca pe nici unul din voi n-am botezat, decat pe Crispus si pe Gaius,
15. Ca sa nu zica cineva ca ati fost botezati in numele meu.
16. Am botezat si casa lui Stefana; afara de acestia nu stiu sa mai fi botezat pe altcineva.
17. Caci Hristos nu m-a trimis ca sa botez, ci sa binevestesc, dar nu cu intelepciunea cuvantului, ca sa nu ramana zadarnica crucea lui Hristos.
18. Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.
19. Caci scris este: “Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta celor invatati voi nimici-o”.
20. Unde este inteleptul? Unde e carturarul? Unde e cercetatorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna intelepciunea lumii acesteia?
21. Caci de vreme ce intru intelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin intelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa mantuiasca pe cei ce cred prin nebunia propovaduirii.
22. Fiindca si iudeii cer semne, iar elinii cauta intelepciune,
23. Insa noi propovaduim pe Hristos cel rastignit: pentru iudei, sminteala; pentru neamuri, nebunie.
24. Dar pentru cei chemati, si iudei si elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu.
25. Pentru ca fapta lui Dumnezeu, socotita de catre oameni nebunie, este mai inteleapta decat intelepciunea lor si ceea ce se pare ca slabiciune a lui Dumnezeu, mai puternica decat taria oamenilor.
26. Caci, priviti chemarea voastra, fratilor, ca nu multi sunt intelepti dupa trup, nu multi sunt puternici, nu multi sunt de bun neam;
27. Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari;
28. Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt,
29. Ca nici un trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu.
30. Din El, dar, sunteti voi in Hristos Iisus, Care pentru noi S-a facut intelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si rascumparare,
31. Pentru ca, dupa cum este scris: “Cel ce se lauda in Domnul sa se laude”.

CAPITOLUL 2
Propovaduirea Evangheliei nu sta in maiestria cuvintelor, nici in intelepciunea lumeasca, ci in intelepciunea cea dupa Dumnezeu.

1. Si eu, fratilor, cand am venit la voi si v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvantator sau ca intelept.
2. Caci am judecat sa nu stiu intre voi altceva, decat pe Iisus Hristos, si pe Acesta rastignit.
3. Si eu intru slabiciune si cu frica si cu cutremur mare am fost la voi.
4. Iar cuvantul meu si propovaduirea mea nu stateau in cuvinte de induplecare ale intelepciunii omenesti, ci in adeverirea Duhului si a puterii,
5. Pentru ca credinta voastra sa nu fie in intelepciunea oamenilor, ci in puterea lui Dumnezeu.
6. Si intelepciunea o propovaduim la cei desavarsiti, dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori,
7. Ci propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa, pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci, spre slava noastra,
8. Pe care nici unul dintre stapanitorii acestui veac n-a cunoscut-o, caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei;
9. Ci precum este scris: “Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”.
10. Iar noua ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau, fiindca Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu.
11. Caci cine dintre oameni stie ale omului, decat duhul omului, care este in el? Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu.
12. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu;
13. Pe care le si graim, dar nu in cuvinte invatate din intelepciunea omeneasca, ci in cuvinte invatate de la Duhul Sfant, lamurind lucruri duhovnicesti oamenilor duhovnicesti.
14. Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste.
15. Dar omul duhovnicesc toate le judeca, pe el insa nu-l judeca nimeni;
16. Caci “Cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-L invete pe El?” Noi insa avem gandul lui Hristos.

CAPITOLUL 3
Raul dezbinarilor. Temelia Bisericii este Hristos. Crestinii sunt Biserica lui Dumnezeu.

1. Si eu, fratilor, n-am putut sa va vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci in Hristos.
2. Cu lapte v-am hranit, nu cu bucate, caci inca nu puteati manca si inca nici acum nu puteti,
3. Fiindca sunteti tot trupesti. Cata vreme este intre voi pizma si cearta si dezbinari, nu sunteti, oare, trupesti si nu dupa firea omeneasca umblati?
4. Caci, cand zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteti oameni trupesti?
5. Dar ce este Apollo? Si ce este Pavel? Slujitori prin care ati crezut voi si dupa cum i-a dat Domnul fiecaruia.
6. Eu am sadit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca.
7. Astfel nici cel ce sadeste nu e ceva, nici cel ce uda, ci numai Dumnezeu care face sa creasca.
8. Cel care sadeste si cel care uda sunt una si fiecare isi va lua plata dupa osteneala sa.
9. Caci noi impreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem; voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
10. Dupa harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un intelept mester, am pus temelia; iar altul zideste. Dar fiecare sa ia seama cum zideste;
11. Caci nimeni nu poate pune alta temelie, decat cea pusa, care este Iisus Hristos.
12. Iar de zideste cineva pe aceasta temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fan, trestie.
13. Lucrul fiecaruia se va face cunoscut; il va vadi ziua (Domnului). Pentru ca in foc se descopera, si focul insusi va lamuri ce fel este lucrul fiecaruia.
14. Daca lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va ramane, va lua plata.
15. Daca lucrul cuiva se va arde, el va fi pagubit; el insa se va mantui, dar asa ca prin foc.
16. Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi.
18. Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept.
19. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu, pentru ca scris este: “El prinde pe cei intelepti in viclenia lor”.
20. Si iarasi: “Domnul cunoaste gandurile inteleptilor, ca sunt desarte”.
21. Asa ca nimeni sa nu se laude cu oameni. Caci toate sunt ale voastre:
22. Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie cele de fata, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre.
23. Iar voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 4
Slujitorii lui Hristos. Apostolul Pavel si corintenii adusi de el la credinta. Timotei trimisul lui Pavel.

1. Asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare sa fie aflat credincios.
3. Dar mie prea putin imi este ca sunt judecat de voi sau de vreo omeneasca judecata de toata ziua; fiindca nici eu nu ma judec pe mine insumi.
4. Caci nu ma stiu vinovat cu nimic, dar nu intru aceasta m-am indreptat. Cel care ma judeca pe mine este Domnul.
5. De aceea, nu judecati ceva inainte de vreme, pana ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
6. Si acestea, fratilor, le-am zis ca despre mine si despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca sa invatati din pilda noastra, sa nu treceti peste ce e scris, ca sa nu va faliti unul cu altul impotriva celuilalt.
7. Caci cine te deosebeste pe tine? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?
8. Iata, sunteti satui; iata, v-ati imbogatit; fara de noi ati domnit, si, macar nu ati domnit, ca si noi sa domnim impreuna cu voi.
9. Caci mi se pare ca Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte, fiindca ne-am facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor.
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi insa intelepti intru Hristos. Noi suntem slabi; voi insa sunteti tari. Voi sunteti intru slava, iar noi suntem intru necinste!
11. Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam; suntem goi si suntem palmuiti si pribegim,
12. Si ne ostenim, lucrand cu mainile noastre. Ocarati fiind, binecuvantam. Prigoniti fiind, rabdam.
13. Huliti fiind, ne rugam. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi.
14. Nu ca sa va rusinez va scriu acestea, ci ca sa va dojenesc, ca pe niste copii ai mei iubiti.
15. Caci de ati avea zeci de mii de invatatori in Hristos, totusi nu aveti multi parinti. Caci eu v-am nascut prin Evanghelie in Iisus Hristos.
16. Deci, va rog, sa-mi fiti mie urmatori, precum si eu lui Hristos.
17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit si credincios in Domnul. El va va aduce aminte caile mele cele in Hristos Iisus, cum invat eu pretutindeni in toata Biserica.
18. Si unii, crezand ca n-am sa mai vin la voi, s-au semetit.
19. Dar eu voi veni la voi degraba - daca Domnul va voi - si voi cunoaste nu cuvantul celor ce s-au semetit, ci puterea lor.
20. Caci imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere.
21. Ce voiti? Sa vin la voi cu toiagul sau sa vin cu dragoste si cu duhul blandetii?

CAPITOLUL 5
Mustrari impotriva celor desfranati. Izgonirea pacatosilor din Biserica.

1. Indeobste se aude ca la voi e desfranare, si o astfel de desfranare cum nici intre neamuri nu se pomeneste, ca unul sa traiasca cu femeia tatalui sau.
2. Iar voi v-ati semetit, in loc mai degraba sa va fi intristat, ca sa fie scos din mijlocul vostru cel ce a savarsit aceasta fapta.
3. Ci eu, desi departe cu trupul, insa de fata cu duhul, am si judecat, ca si cum as fi de fata, pe cel ce a facut una ca aceasta:
4. In numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunandu-va voi si duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos,
5. Sa dati pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul sa se mantuiasca in ziua Domnului Iisus.
6. Semetia voastra nu e buna. Oare nu stiti ca putin aluat dospeste toata framantatura?
7. Curatiti aluatul cel vechi, ca sa fiti framantatura noua, precum si sunteti fara aluat; caci Pastile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.
8. De aceea sa praznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimele curatiei si ale adevarului.
9. V-am scris in epistola sa nu va amestecati cu desfranatii;
10. Dar nu am spus, desigur, despre desfranatii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre rapitori, sau despre inchinatorii la idoli, caci altfel ar trebui sa iesiti afara din lume.
11. Dar eu v-am scris acum sa nu va amestecati cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfranat, sau lacom, sau inchinator la idoli, sau ocarator, sau betiv, sau rapitor. Cu unul ca acesta nici sa nu sedeti la masa.
12. Caci ce am eu ca sa judec si pe cei din afara? Insa pe cei dinauntru, oare, nu-i judecati voi?
13. Iar pe cei din afara ii va judeca Dumnezeu. Scoateti afara dintre voi pe cel rau.

CAPITOLUL 6
Feriti-va de desfranare si de nedreptate

1. Indrazneste, oare, cineva dintre voi, avand vreo para impotriva altuia, sa se judece inaintea celor nedrepti si nu inaintea celor sfinti?
2. Au nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Si daca lumea este judecata de voi, oare sunteti voi nevrednici sa judecati lucruri atat de mici?
3. Nu stiti, oare, ca noi vom judeca pe ingeri? Cu cat mai mult cele lumesti?
4. Deci daca aveti judecati lumesti, puneti pe cei nebagati in seama din Biserica, ca sa va judece.
5. O spun spre rusinea voastra. Nu este, oare, intre voi nici un om intelept, care sa poata judeca intre frate si frate?
6. Ci frate cu frate se judeca, si aceasta inaintea necredinciosilor?
7. Negresit, si aceasta este o scadere pentru voi, ca aveti judecati unii cu altii. Pentru ce nu suferiti mai bine strambatatea? Pentru ce nu rabdati mai bine paguba?
8. Ci voi insiva faceti strambatate si aduceti paguba, si aceasta, fratilor!
9. Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
11. Si asa erati unii dintre voi. Dar v-ati spalat, dar v-ati sfintit, dar v-ati indreptat in numele Domnului Iisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru.
12. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva.
13. Bucatele sunt pentru pantece si pantecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Trupul insa nu e pentru desfranare, ci pentru Domnul, si Domnul este pentru trup.
14. Iar Dumnezeu, Care a inviat pe Domnul, ne va invia si pe noi prin puterea Sa.
15. Au nu stiti ca trupurile voastre sunt madularele lui Hristos? Luand deci madularele lui Hristos le voi face madularele unei desfranate? Nicidecum!
16. Sau nu stiti ca cel ce se alipeste de desfranate este un singur trup cu ea? “Caci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup”.
17. Iar cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El.
18. Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau.
19. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?
20. Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 7
Despre casatorie, necasatorie si vaduvie.

1. Cat despre cele ce mi-ati scris, bine este pentru om sa nu se atinga de femeie.
2. Dar din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau.
3. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului.
4. Femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia.
5. Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre.
6. Si aceasta o spun ca un sfat, nu ca o porunca.
7. Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel.
8. Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca si mine.
9. Daca insa nu pot sa se infraneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda.
10. Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat!
11. Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa barbatul sa nu-si lase femeia.
12. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase.
13. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul.
14. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti.
15. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia?
17. Numai ca, asa cum a dat Domnul fiecaruia, asa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel sa umble. Si asa randuiesc in toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind taiat imprejur? Sa nu se ascunda. A fost cineva chemat in netaiere imprejur? Sa nu se taie imprejur.
19. Taierea imprejur nu este nimic; si netaierea imprejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare, in chemarea in care a fost chemat, in aceasta sa ramana.
21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fara grija. Iar de poti sa fii liber, mai mult foloseste-te!
22. Caci robul, care a fost chemat in Domnul, este un liberat al Domnului. Tot asa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
23. Cu pret ati fost cumparati. Nu va faceti robi oamenilor.
24. Fiecare, fratilor, in starea in care a fost chemat, in aceea sa ramana inaintea lui Dumnezeu.
25. Cat despre feciorie, n-am porunca de la Domnul. Va dau insa sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul sa fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc deci ca aceasta este bine pentru nevoia ceasului de fata: Bine este pentru om sa fie asa.
27. Te-ai legat de femeie? Nu cauta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu cauta femeie.
28. Daca insa te vei insura, n-ai gresit. Ci fecioara, de se va marita, n-a gresit. Numai ca unii ca acestia vor avea suferinta in trupul lor. Eu insa va crut pe voi.
29. Si aceasta v-o spun, fratilor: Ca vremea s-a scurtat de acum, asa incat si cei ce au femei sa fie ca si cum n-ar avea.
30. Si cei ce plang sa fie ca si cum n-ar plange; si cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; si cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani;
31. Si cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea. Caci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi sa fiti fara de grija. Cel necasatorit se ingrijeste de cele ale Domnului, cum sa placa Domnului.
33. Cel ce s-a casatorit se ingrijeste de cele ale lumii, cum sa placa femeii.
34. Si este impartire: si femeia nemaritata si fecioara poarta de grija de cele ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul. Iar cea care s-a maritat poarta de grija de cele ale lumii, cum sa placa barbatului.
35. Si aceasta o spun chiar in folosul vostru, nu ca sa va intind o cursa, ci spre bunul chip si alipirea de Domnul, fara clintire.
36. Iar de socoteste cineva ca i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, daca trece de floarea varstei, si ca trebuie sa faca asa, faca ce voieste. Nu pacatuieste; casatoreasca-se.
37. Dar cel ce sta neclintit in inima sa si nu este silit, ci are stapanire peste vointa sa si a hotarat aceasta in inima sa, ca sa-si tina fecioara, bine va face.
38. Asa ca, cel ce isi marita fecioara bine face; dar cel ce n-o marita si mai bine face.
39. Femeia este legata prin lege atata vreme cat traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai intru Domnul.
40. Dar mai fericita este daca ramane asa, dupa parerea mea. Si socot ca si eu am Duhul lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 8
Sa nu fim sminteala celor slabi.

1. Cat despre cele jertfite idolilor, stim ca toti avem cunostinta. Cunostinta insa semeteste, iar iubirea zideste.
2. Iar daca i se pare cuiva ca cunoaste ceva, inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca.
3. Dar daca iubeste cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.
4. Iar despre mancarea celor jertfite idolilor, stim ca idolul nu este nimic in lume si ca nu este alt Dumnezeu decat Unul singur.
5. Caci desi sunt asa-zisi dumnezei, fie in cer, fie pe pamant, - precum si sunt dumnezei multi si domni multi, S
6. Totusi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatal, din Care sunt toate si noi intru El; si un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate si noi prin El.
7. Dar nu toti au cunostinta. Caci unii, din obisnuinta de pana acum cu idolul, mananca din carnuri jertfite idolilor, si constiinta lor fiind slaba, se intineaza.
8. Dar nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom manca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom manca, nu ne lipseste.
9. Dar vedeti ca nu cumva aceasta libertate a voastra sa ajunga poticnire pentru cei slabi.
10. Caci daca cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunostinta, sezand la masa in templul idolilor, oare constiinta lui, slab fiind el, nu se va intari sa manance din cele jertfite idolilor?
11. Si va pieri prin cunostinta ta cel slab, fratele tau, pentru care a murit Hristos!
12. Si asa, pacatuind impotriva fratilor si lovind constiinta lor slaba, pacatuiti fata de Hristos.
13. De aceea, daca o mancare sminteste pe fratele meu, nu voi manca in veac carne, ca sa nu aduc sminteala fratelui meu.

CAPITOLUL 9
Cum s-a slujit apostolul de puterea-i de apostol, intre credinciosi. Indemn la lupta pentru cununa cea nevestejita.

1. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteti voi lucrul meu intru Domnul?
2. Daca altora nu le sunt apostol, voua, negresit, va sunt. Caci voi sunteti pecetea apostoliei mele in Domnul.
3. Apararea mea catre cei ce ma judeca aceasta este.
4. N-avem, oare, dreptul, sa mancam si sa bem?
5. N-avem, oare, dreptul sa purtam cu noi o femeie sora, ca si ceilalti apostoli, ca si fratii Domnului, ca si Chefa?
6. Sau numai eu si Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?
7. Cine slujeste vreodata, in oaste, cu solda lui? Cine sadeste vie si nu mananca din roada ei? Sau cine paste o turma si nu mananca din laptele turmei?
8. Nu in felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, si legea acestea?
9. Caci in Legea lui Moise este scris: “Sa nu legi gura boului care treiera”. Oare de boi se ingrijeste Dumnezeu?
10. Sau in adevar pentru noi zice? Caci pentru noi s-a scris: “Cel ce ara trebuie sa are cu nadejde, si cel ce treiera, cu nadejdea ca va avea parte de roade”.
11. Daca noi am semanat la voi cele duhovnicesti, este, oare, mare lucru daca noi vom secera cele pamantesti ale voastre?
12. Daca altii se bucura de acest drept asupra voastra, oare, nu cu atat mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le rabdam, ca sa nu punem piedica Evangheliei lui Hristos.
13. Au nu stiti ca cei ce savarsesc cele sfinte mananca de la templu si cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
14. Tot asa a poruncit si Domnul celor ce propovaduiesc Evanghelia, ca sa traiasca din Evanghelie.
15. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea si nu am scris acestea, ca sa se faca cu mine asa. Caci mai bine este pentru mine sa mor, decat sa-mi zadarniceasca cineva lauda.
16. Caci daca vestesc Evanghelia, nu-mi este lauda, pentru ca sta asupra mea datoria. Caci, vai mie daca nu voi binevesti!
17. Caci daca fac aceasta de buna voie, am plata; dar daca o fac fara voie, am numai o slujire incredintata.
18. Care este, deci, plata mea? Ca, binevestind, pun fara plata Evanghelia lui Hristos inaintea oamenilor, fara sa ma folosesc de dreptul meu din Evanghelie.
19. Caci, desi sunt liber fata de toti, m-am facut rob tuturor, ca sa dobandesc pe cei mai multi;
20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca sa dobandesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, desi eu nu sunt sub lege, ca sa dobandesc pe cei de sub lege;
21. Cu cei ce n-au Legea, m-am facut ca unul fara lege, desi nu sunt fara Legea lui Dumnezeu, ci avand Legea lui Hristos, ca sa dobandesc pe cei ce n-au Legea;
22. Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii.
23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca sa fiu partas la ea.
24. Nu stiti voi ca acei care alearga in stadion, toti alearga, dar numai unul ia premiul? Alergati asa ca sa-l luati.
25. Si oricine se lupta se infraneaza de la toate. Si aceia, ca sa ia o cununa stricacioasa, iar noi, nestricacioasa.
26. Eu, deci, asa alerg, nu ca la intamplare. Asa ma lupt, nu ca lovind in aer,
27. Ci imi chinuiesc trupul meu si il supun robiei; ca nu cumva, altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic.

CAPITOLUL 10
Iudeii, in pustie, au cunoscut dreapta asprime a lui Dumnezeu. Cina Domnului trebuie tinuta intru sfintenie. Grija pentru cugetul celor slabi.

1. Caci nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti ca parintii nostri au fost toti sub nor si ca toti au trecut prin mare.
2. Si toti, intru Moise, au fost botezati in nor si in mare.
3. Si toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca;
4. Si toti, aceeasi bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau din piatra duhovniceasca ce ii urma. Iar piatra era Hristos.
5. Dar cei mai multi dintre ei nu au placut lui Dumnezeu, caci au cazut in pustie.
6. Si acestea s-au facut pilde pentru noi, ca sa nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;
7. Nici inchinatori la idoli sa nu va faceti, ca unii dintre ei, precum este scris: “A sezut poporul sa manance si sa bea si s-au sculat la joc”;
8. Nici sa ne desfranam cum s-au desfranat unii dintre ei, si au cazut, intr-o zi, douazeci si trei de mii;
9. Nici sa ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei si au pierit de serpi;
10. Nici sa cartiti, precum au cartit unii dintre ei si au fost nimiciti de catre pierzatorul.
11. Si toate acestea li s-au intamplat acelora, ca preinchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povatuirea noastra, la care au ajuns sfarsiturile veacurilor.
12. De aceea, cel caruia i se pare ca sta neclintit sa ia seama sa nu cada.
13. Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci odata cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda.
14. De aceea, iubitii mei, fugiti de inchinarea la idoli.
15. Ca unor intelepti va vorbesc. Judecati voi ce va spun.
16. Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este, oare, impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu trupul lui Hristos?
17. Ca o paine, un trup, suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o paine.
18. Priviti pe Israel dupa trup: Cei care mananca jertfele nu sunt ei, oare, partasi altarului?
19. Deci ce spun eu? Ca ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva?
20. Ci (zic) ca cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor si nu lui Dumnezeu. Si nu voiesc ca voi sa fiti partasi ai demonilor.
21. Nu puteti sa beti paharul Domnului si paharul demonilor; nu puteti sa va impartasiti din masa Domnului si din masa demonilor.
22. Oare vrem sa maniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decat El?
23. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc.
24. Nimeni sa nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.
25. Mancati tot ce se vinde in macelarie, fara sa intrebati nimic pentru cugetul vostru.
26. Caci “al Domnului este pamantul si plinirea lui”.
27. Daca cineva dintre necredinciosi va cheama pe voi la masa si voiti sa va duceti, mancati orice va este pus inainte, fara sa intrebati nimic pentru constiinta.
28. Dar de va va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, sa nu mancati pentru cel care v-a spus si pentru constiinta.
29. Iar constiinta, zic, nu a ta insuti, ci a altuia. Caci de ce libertatea mea sa fie judecata de o alta constiinta?
30. Daca eu sunt partas harului, de ce sa fiu hulit pentru ceea ce aduc multumire?
31. De aceea, ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti.
32. Nu fiti piatra de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
33. Precum si eu plac tuturor in toate, necautand folosul meu, ci pe al celor multi, ca sa se mantuiasca.

CAPITOLUL 11
Despre cuviinta cu care sa stam in Biserica si la Cina Domnului.

1. Fiti urmatori ai mei, precum si eu sunt al lui Hristos.
2. Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat.
3. Dar voiesc ca voi sa stiti ca Hristos este capul oricarui barbat, iar capul femeii este barbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
4. Orice barbat care se roaga sau prooroceste, avand capul acoperit, necinsteste capul sau.
5. Iar orice femeie care se roaga sau prooroceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul; caci tot una este ca si cum ar fi rasa.
6. Caci daca o femeie nu-si pune val pe cap, atunci sa se si tunda. Iar daca este lucru de rusine pentru femeie ca sa se tunda ori sa se rada, sa-si puna val.
7. Caci barbatul nu trebuie sa-si acopere capul, fiind chip si slava a lui Dumnezeu, iar femeia este slava barbatului.
8. Pentru ca nu barbatul este din femeie, ci femeia din barbat.
9. Si pentru ca n-a fost zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbat.
10. De aceea si femeia este datoare sa aiba (semn de) supunere asupra capului ei, pentru ingeri.
11. Totusi, nici femeia fara barbat, nici barbatul fara femeie, in Domnul.
12. Caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femeie si toate sunt de la Dumnezeu.
13. Judecati in voi insiva: Este, oare, cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
14. Nu va invata oare insasi firea ca necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung?
15. Si ca pentru o femeie, daca isi lasa parul lung, este cinste? Caci parul i-a fost dat ca acoperamant.
16. Iar daca se pare cuiva ca aici poate sa ne gaseasca pricina, un astfel de obicei (ca femeile sa se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
17. Si aceasta poruncindu-va, nu va laud, fiindca voi va adunati nu spre mai bine, ci spre mai rau.
18. Caci mai intai aud ca atunci cand va adunati in biserica, intre voi sunt dezbinari, si in parte cred.
19. Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati.
20. Cand va adunati deci laolalta, nu se poate manca Cina Domnului;
21. Caci, sezand la masa, fiecare se grabeste sa ia mancarea sa, incat unuia ii este foame, iar altul se imbata.
22. N-aveti, oare, case ca sa mancati si sa beti? Sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu si rusinati pe cei ce nu au? Ce sa va zic? Sa va laud? In aceasta nu va laud.
23. Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua: Ca Domnul Iisus, in noaptea in care a fost vandut, a luat paine,
24. Si, multumind, a frant si a zis: Luati, mancati; acesta este trupul Meu care se frange pentru voi. Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea.
25. Asemenea si paharul dupa Cina, zicand: Acest pahar este Legea cea noua intru sangele Meu. Aceasta sa faceti ori de cate ori veti bea, spre pomenirea Mea.
26. Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana cand va veni.
27. Astfel, oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului.
28. Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar.
29. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit.
31. Caci de ne-am fi judecat noi insine, nu am mai fi judecati.
32. Dar, fiind judecati de Domnul, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea.
33. De aceea, fratii mei, cand va adunati ca sa mancati, asteptati-va unii pe altii.
34. Iar daca ii este cuiva foame, sa manance acasa, ca sa nu va adunati spre osanda. Celelalte insa le voi randui cand voi veni.

CAPITOLUL 12
Despre darurile duhovnicesti si despre dreapta lor intrebuintare.

1. Iar cat priveste darurile duhovnicesti nu vreau, fratilor, sa fiti in necunostinta.
2. Stiti ca, pe cand erati pagani, va duceati la idolii cei muti, ca si cum erati manati.
3. De aceea, va fac cunoscut ca precum nimeni, graind in Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot asa nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus, - decat in Duhul Sfant.
4. Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh.
5. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn.
6. Si lucrarile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza toate in toti.
7. Si fiecaruia se da aratarea Duhului spre folos.
8. Ca unuia i se da prin Duhul Sfant cuvant de intelepciune, iar altuia, dupa acelasi Duh, cuvantul cunostintei.
9. Si unuia i se da intru acelasi Duh credinta, iar altuia, darurile vindecarilor, intru acelasi Duh;
10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi si altuia talmacirea limbilor.
11. Si toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia deosebi, dupa cum voieste.
12. Caci precum trupul unul este, si are madulare multe, iar toate madularele trupului, multe fiind, sunt un trup, asa si Hristos.
13. Pentru ca intr-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adapat.
14. Caci si trupul nu este un madular, ci multe.
15. Daca piciorul ar zice: Fiindca nu sunt mana nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
16. Si urechea daca ar zice: Fiindca nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu este ea din trup?
17. Daca tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Si daca ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
18. Dar acum Dumnezeu a pus madularele, pe fiecare din ele, in trup, cum a voit.
19. Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul?
20. Dar acum sunt multe madulare, insa un singur trup.
21. Si nu poate ochiul sa zica mainii: N-am trebuinta de tine; sau, iarasi capul sa zica picioarelor: N-am trebuinta de voi.
22. Ci cu mult mai mult madularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
23. Si pe cele ale trupului care ni se par ca sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multa evlavie le imbracam; si cele necuviincioase ale noastre au mai multa cuviinta.
24. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperamant. Dar Dumnezeu a intocmit astfel trupul, dand mai multa cinste celui caruia ii lipseste,
25. Ca sa nu fie dezbinare in trup, ci madularele sa se ingrijeasca deopotriva unele de altele.
26. Si daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna; si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna.
27. Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare (fiecare) in parte.
28. Si pe unii i-a pus Dumnezeu, in Biserica: intai apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile, felurile limbilor.
29. Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti invatatori? Oare toti au putere sa savarseasca minuni?
30. Oare toti au darurile vindecarilor? Oare toti vorbesc in limbi? Oare toti pot sa talmaceasca?
31. Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate:

CAPITOLUL 13
Dragostea si bunurile ei.

1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
9. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10. Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

CAPITOLUL 14
Darul limbilor si darul profetiei. Cum sa fie intrebuintat darul limbilor. Femeia trebuie sa taca in biserica.

1. Cautati dragostea. Ravniti insa cele duhovnicesti, dar mai ales ca sa proorociti.
2. Pentru ca cel ce vorbeste intr-o limba straina nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; si nimeni nu-l intelege, fiindca el, in duh, graieste taine.
3. Cel ce prooroceste vorbeste oamenilor, spre zidire, indemn si mangaiere.
4. Cel ce graieste intr-o limba straina pe sine singur se zideste, iar cel ce prooroceste zideste Biserica.
5. Voiesc ca voi toti sa graiti in limbi; dar mai cu seama sa proorociti. Cel ce prooroceste e mai mare decat cel ce graieste in limbi, afara numai daca talmaceste, ca Biserica sa ia intarire.
6. Iar acum, fratilor, daca as veni la voi, graind in limbi, de ce folos v-as fi, daca nu v-as vorbi - sau in descoperire, sau in cunostinta, sau in proorocie, sau in invatatura?
7. Ca precum cele neinsufletite, care dau sunet, fie fluier, fie chitara, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaste ce este din fluier, sau ce este din chitara?
8. Si daca trambita va da sunet nelamurit, cine se va pregati de razboi?
9. Asa si voi: Daca prin limba nu veti da cuvant lesne de inteles, cum se va cunoaste ce ati grait? Veti fi niste oameni care vorbesc in vant.
10. Sunt asa de multe feluri de limbi in lume, dar nici una din ele nu este fara intelesul ei.
11. Deci daca nu voi sti intelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeste, si cel care vorbeste barbar pentru mine.
12. Asa si voi, de vreme ce sunteti ravnitori dupa cele duhovnicesti, cautati sa prisositi in ele, spre zidirea Bisericii.
13. De aceea, cel ce graieste intr-o limba straina sa se roage ca sa si talmaceasca.
14. Caci, daca ma rog intr-o limba straina, duhul meu se roaga, dar mintea mea este neroditoare.
15. Atunci ce voi face? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea.
16. Fiindca daca vei binecuvanta cu duhul, cum va raspunde omul simplu “Amin” la multumirea ta, de vreme ce el nu stie ce zici?
17. Caci tu, intr-adevar, multumesti bine, dar celalalt nu se zideste.
18. Multumesc Dumnezeului meu, ca vorbesc in limbi mai mult decat voi toti;
19. Dar in Biserica vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii, decat zeci de mii de cuvinte intr-o limba straina.
20. Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii cand e vorba de rautate. La minte insa, fiti desavarsiti.
21. In Lege este scris: “Voi grai acestui popor in alte limbi si prin buzele altora, si nici asa nu vor asculta de Mine, zice Domnul”.
22. Asa ca vorbirea in limbi este semn nu pentru cei credinciosi ci pentru cei necredinciosi; iar proorocia nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei ce cred.
23. Deci, daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar vorbi in limbi si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu vor zice, oare, ca sunteti nebuni?
24. Iar daca toti ar prooroci si ar intra vreun necredincios sau vreun nestiutor, el este dovedit de toti, el este judecat de toti;
25. Cele ascunse ale inimii lui se invedereaza, si astfel, cazand cu fata la pamant, se va inchina lui Dumnezeu, marturisind ca Dumnezeu este intr-adevar printre voi.
26. Ce este deci, fratilor? Cand va adunati impreuna, fiecare din voi are psalm, are invatatura, are descoperire, are limba, are talmacire: toate spre zidire sa se faca.
27. Daca graieste cineva intr-o limba straina, sa fie cate doi, sau cel mult trei si pe rand sa graiasca si unul sa talmaceasca.
28. Iar daca nu e talmacitor, sa taca in biserica si sa-si graiasca numai lui si lui Dumnezeu.
29. Iar proorocii sa vorbeasca doi sau trei, iar ceilalti sa judece.
30. Iar daca se va descoperi ceva altuia care sade, sa taca cei dintai.
31. Caci puteti sa proorociti toti cate unul, ca toti sa invete si toti sa se mangaie.
32. Si duhurile proorocilor se supun proorocilor.
33. Pentru ca Dumnezeu nu este al neoranduielii, ci al pacii.
34. Ca in toate Bisericile sfintilor, femeile voastre sa taca in biserica, caci lor nu le este ingaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice si Legea.
35. Iar daca voiesc sa invete ceva, sa intrebe acasa pe barbatii lor, caci este rusinos ca femeile sa vorbeasca in biserica.
36. Oare de la voi a iesit cuvantul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
37. Daca i se pare cuiva ca este prooroc sau om duhovnicesc, sa cunoasca ca cele ce va scriu sunt porunci ale Domnului.
38. Iar daca cineva nu vrea sa stie, sa nu stie.
39. Asa ca, fratii mei, ravniti a prooroci si nu opriti sa se graiasca in limbi.
40. Dar toate sa se faca cu cuviinta si dupa randuiala.

CAPITOLUL 15
Invierea Domnului si invierea noastra.

1. Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ati si primit-o, intru care si stati,
2. Prin care si sunteti mantuiti; cu ce cuvant v-am binevestit-o - daca o tineti cu tarie, afara numai daca n-ati crezut in zadar S
3. Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi;
4. Si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
5. Si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
6. In urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit;
7. Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
8. Iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie.
9. Caci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; si harul Lui care este in mine n-a fost in zadar, ci m-am ostenit mai mult decat ei toti. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11. Deci ori eu, ori aceia, asa propovaduim si voi asa ati crezut.
12. Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este inviere a mortilor?
13. Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat.
14. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra.
15. Ne aflam inca si martori mincinosi ai lui Dumnezeu, pentru ca am marturisit impotriva lui Dumnezeu ca a inviat pe Hristos, pe Care nu L-a inviat, daca deci mortii nu inviaza.
16. Caci daca mortii nu inviaza, nici Hristos n-a inviat.
17. Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre;
18. Si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit.
19. Iar daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii.
20. Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti.
21. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor.
22. Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia.
23. Dar fiecare in randul cetei sale: Hristos incepatura, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui,
24. Dupa aceea, sfarsitul, cand Domnul va preda imparatia lui Dumnezeu si Tatalui, cand va desfiinta orice domnie si orice stapanire si orice putere.
25. Caci El trebuie sa imparateasca pana ce va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale.
26. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, este moartea.
27. “Caci toate le-a supus sub picioarele Lui”. Dar cand zice: “Ca toate I-au fost supuse Lui” - invederat este ca afara de Cel care I-a supus Lui toate.
28. Iar cand toate vor fi supuse Lui, atunci si Fiul insusi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu sa fie toate in toti.
29. Fiindca ce vor face cei care se boteaza pentru morti? Daca mortii nu inviaza nicidecum, pentru ce se mai boteaza pentru ei?
30. De ce mai suntem si noi in primejdie in tot ceasul?
31. Mor in fiecare zi! V-o spun, fratilor, pe lauda pe care o am pentru voi, in Hristos Iisus, Domnul nostru.
32. Daca m-am luptat, ca om, cu fiarele in Efes, care imi este folosul? Daca mortii nu inviaza, sa bem si sa mancam, caci maine vom muri!
33. Nu va lasati inselati. Tovarasiile rele strica obiceiurile bune.
34. Treziti-va cum se cuvine si nu pacatuiti. Caci unii nu au cunostinta de Dumnezeu; o spun spre rusinea voastra.
35. Dar va zice cineva: Cum inviaza mortii? Si cu ce trup au sa vina?
36. Nebun ce esti! Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fi murit.
37. Si ceea ce semeni nu este trupul ce va sa fie, ci graunte gol, poate de grau, sau de altceva din celelalte;
38. Iar Dumnezeu ii da un trup, precum a voit, si fiecarei seminte un trup al sau.
39. Nu toate trupurile sunt acelasi trup, ci unul este trupul oamenilor si altul este trupul dobitoacelor si altul este trupul pasarilor si altul este trupul pestilor.
40. Sunt si trupuri ceresti si trupuri pamantesti; dar alta este slava celor ceresti si alta a celor pamantesti.
41. Alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor. Caci stea de stea se deosebeste in stralucire.
42. Asa este si invierea mortilor: Se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune;
43. Se seamana intru necinste, inviaza intru slava, se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere;
44. Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc.
45. Precum si este scris: “Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urma cu duh datator de viata”;
46. Dar nu este intai cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintai este din pamant, pamantesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; si cum este cel ceresc, asa sunt si cei ceresti.
49. Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, sa purtam si chipul celui ceresc.
50. Aceasta insa zic, fratilor: Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mosteneste nestricaciunea.
51. Iata, taina va spun voua: Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba,
52. Deodata, intr-o clipeala de ochi la trambita cea de apoi. Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba.
53. Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire.
54. Iar cand acest (trup) stricacios se va imbraca in nestricaciune si acest (trup) muritor se va imbraca in nemurire, atunci va fi cuvantul care este scris: “Moartea a fost inghitita de biruinta.
55. Unde iti este, moarte, biruinta ta? Unde iti este, moarte, boldul tau?”.
56. Si boldul mortii este pacatul, iar puterea pacatului este legea.
57. Dar sa dam multumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinta prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58. Drept aceea, fratii mei iubiti, fiti tari, neclintiti, sporind totdeauna in lucrul Domnului, stiind ca osteneala voastra nu este zadarnica in Domnul.

CAPITOLUL 16
Strangerea de ajutoare pentru frati. Timotei, Apollo, casa lui Stefanas si inchinaciuni.

1. Cat despre strangerea de ajutoare pentru sfinti, precum am randuit pentru Bisericile Galatiei, asa sa faceti si voi.
2. In ziua intai a saptamanii (Duminica), fiecare dintre voi sa-si puna deoparte, strangand cat poate, ca sa nu se faca strangerea abia atunci cand voi veni.
3. Iar cand voi veni, pe cei pe care ii veti socoti, pe aceia ii voi trimite cu scrisori sa duca darul vostru la Ierusalim.
4. Si de se va cuveni sa merg si eu, vor merge impreuna cu mine.
5. Ci voi veni la voi, cand voi trece prin Macedonia, caci prin Macedonia trec.
6. La voi ma voi opri, poate, sau voi si ierna, ca sa ma petreceti in calatoria ce voi face.
7. Caci nu vreau sa va vad acum numai in treacat, ci nadajduiesc sa raman la voi catava vreme, daca va ingadui Domnul.
8. Voi ramane insa in Efes, pana la praznicul Cincizecimii.
9. Caci mi s-a deschis usa mare spre lucru mult, dar sunt multi potrivnici.
10. Iar de va veni Timotei, vedeti sa fie fara teama la voi, caci lucreaza ca si mine lucrul Domnului.
11. Nimeni deci sa nu-l dispretuiasca; ci sa-l petreceti cu pace, ca sa vina la mine; ca il astept cu fratii.
12. Cat despre fratele Apollo, l-am rugat mult sa vina la voi cu fratii; totusi nu i-a fost voia sa vina acum. Ci va veni cand va gasi prilej.
13. Privegheati, stati tari in credinta, imbarbatati-va, intariti-va.
14. Toate ale voastre cu dragoste sa se faca.
15. Va indemn insa, fratilor, - stiti casa lui Stefanas, ca este parga Ahaei si ca spre slujirea sfintilor s-au randuit pe ei insisi S
16. Ca si voi sa va supuneti unora ca acestia si oricui lucreaza si se osteneste impreuna cu ei.
17. Ma bucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunat si a lui Ahaic, pentru ca acestia au implinit lipsa voastra.
18. Si au linistit duhul meu si al vostru. Cunoasteti bine deci pe unii ca acestia.
19. Va imbratiseaza Bisericile Asiei. Va imbratiseaza mult, in Domnul, Acvila si Priscila, impreuna cu Biserica din casa lor.
20. Va imbratiseaza fratii toti. Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta.
21. Salutarea cu mana mea, Pavel.
22. Cel ce nu iubeste pe Domnul sa fie anatema! Maran atha! (Domnul vine).
23. Harul Domnului Iisus Hristos cu voi.
24. Dragostea mea cu voi toti, in Hristos Iisus! Amin.

A Doua Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel

A DOUA EPISTOLA CATRE CORINTENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Mangaierile apostolului in mijlocul suferintelor. Apararea lui impotriva invinuirii de nestatornicie.

1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, impreuna cu toti sfintii care sunt in toata Ahaia:
2. Har voua si pace de la Dumnezeu Tatal nostru si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Binecuvantat este Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul a toata mangaierea,
4. Cel ce ne mangaie pe noi in tot necazul nostru, ca sa putem sa mangaiem si noi pe cei care se afla in tot necazul, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu.
5. Ca precum prisosesc patimirile lui Hristos intru noi, asa prisoseste prin Hristos si mangaierea noastra.
6. Deci fie ca suntem stramtorati, este pentru a voastra mangaiere si mantuire, fie ca suntem mangaiati, este pentru a voastra mangaiere, care va da putere sa indurati cu rabdare aceleasi suferinte pe care le suferim si noi.
7. Si nadejdea noastra este tare pentru voi, stiind ca precum sunteti partasi suferintelor, asa si mangaierii.
8. Caci nu voim, fratilor, ca voi sa nu stiti de necazul nostru, care ni s-a facut in Asia, ca peste masura, peste puteri, am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viata.
9. Ci noi, in noi insine, ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce inviaza pe cei morti,
10. Care ne-a izbavit pe noi dintr-o moarte ca aceasta si ne izbaveste si in Care nadajduim ca inca ne va mai izbavi,
11. Ajutandu-ne si voi cu rugaciunea pentru noi, asa incat darul acesta facut noua, prin rugaciunea multora, sa ne fie prilej de multumire adusa de catre multi, pentru noi.
12. Caci lauda noastra aceasta este: marturia constiintei noastre ca am umblat in lume, si mai ales la voi, in sfintenie si in curatie dumnezeiasca, nu in intelepciune trupeasca, ci in harul lui Dumnezeu.
13. Caci nu va scriem voua altele decat cele ce cititi si intelegeti. Si am nadejde ca pana in sfarsit veti intelege;
14. Dupa cum ne-ati si inteles in parte, - ca noi suntem lauda voastra, precum si voi lauda noastra, in ziua Domnului nostru Iisus.
15. Cu aceasta incredintare voiam sa vin intai la voi, ca sa aveti bucurie a doua oara,
16. Si sa trec pe la voi in Macedonia si din Macedonia iarasi sa vin la voi si sa fiu petrecut de voi in Iudeea.
17. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu usurinta? Sau cele ce hotarasc, le hotarasc trupeste ca la mine da, da sa fie si nu, nu?
18. Credincios este Dumnezeu, ca n-a fost cuvantul nostru catre voi da si nu.
19. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovaduit voua - prin noi, prin mine, prin Silvan si prin Timotei - nu a fost da si nu, ci da a fost in El.
20. Caci toate fagaduintele lui Dumnezeu, in El, sunt da; si prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
21. Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
22. Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului, in inimile noastre.
23. Si eu chem pe Dumnezeu marturie asupra sufletului meu, ca din crutare pentru voi n-am venit inca la Corint.
24. Nu ca doar avem stapanire peste credinta voastra, dar suntem impreuna-lucratori ai bucuriei voastre; caci stati tari in credinta.

CAPITOLUL 2
Dragostea lui Pavel catre corinteni. Ii indeamna sa ierte pe cel ce a gresit si s-a pocait. Calatoriile si izbanzile lui Pavel.

1. Si am judecat in mine aceasta, sa nu vin iarasi la voi cu intristare.
2. Caci daca eu va intristez, cine este cel care sa ma inveseleasca, daca nu cel intristat de mine?
3. Si v-am scris voua aceasta, ca nu cumva la venirea mea sa am intristare de la aceia care trebuie sa ma bucure, fiind incredintat despre voi toti ca bucuria mea este si a voastra a tuturor.
4. Caci din multa suparare si cu inima stransa de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa cunoasteti dragostea pe care o am cu prisosinta catre voi.
5. Si daca m-a intristat cineva, nu pe mine m-a intristat, ci in parte - ca sa nu spun mai mult - pe voi toti.
6. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta data de catre cei mai multi.
7. Asa incat voi, dimpotriva, mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati, ca sa nu fie coplesit de prea multa intristare unul ca acesta.
8. De aceea va indemn sa intariti in el dragostea.
9. Caci pentru aceasta v-am si scris, ca sa cunosc incercarea voastra, daca sunteti ascultatori in toate.
10. Iar cui ii iertati ceva, ii iert si eu; pentru ca si eu, daca am iertat ceva, am iertat pentru voi, in fata lui Hristos,
11. Ca sa nu ne lasam covarsiti de satana, caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute.
12. Si venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, si usa fiindu-mi deschisa in Domnul,
13. N-am avut odihna in duhul meu, fiindca n-am gasit pe Tit, fratele meu, ci despartindu-ma de ei, am plecat in Macedonia.
14. Multumire fie adusa deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori in Hristos si descopera prin noi, in tot locul, mireasma cunostintei Sale!
15. Pentru ca suntem lui Dumnezeu buna mireasma a lui Hristos intre cei ce se mantuiesc si intre cei ce pier;
16. Unora, adica, mireasma a mortii spre moarte, iar altora mireasma a vietii spre viata. Si pentru acestea, cine e destoinic?
17. Caci nu suntem ca cei multi, care strica cuvantul lui Dumnezeu, ci graim ca din curatia inimii, ca de la Dumnezeu inaintea lui Dumnezeu, in Hristos.

CAPITOLUL 3
Pavel vorbeste corintenilor despre sine. Litera si duhul. Valul lui Moise se ridica prin Hristos.

1. Au doara incepem iarasi sa spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de lauda catre voi sau de la voi?
2. Scrisoarea noastra sunteti voi, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii,
3. Aratandu-va ca sunteti scrisoare a lui Hristos, slujita de noi, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii.
4. Si o astfel de incredere avem in Hristos fata de Dumnezeu;
5. Nu ca de la noi insine suntem destoinici sa cugetam ceva ca de la noi insine, ci destoinicia noastra este de la Dumnezeu,
6. Cel ce ne-a invrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru ca litera ucide, iar duhul face viu.
7. Iar daca slujirea cea spre moarte, sapata in litere, pe piatra, s-a facut intru slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si atinteasca ochii la fata lui Moise, din pricina slavei celei trecatoare a fetei lui,
8. Cum sa nu fie mai mult intru slava slujirea Duhului?
9. Caci de a avut parte de slava slujirea care aduce osanda, cu mult mai mult prisoseste in slava slujirea dreptatii.
10. Si nici macar nu este slavit ceea ce era slavit in aceasta privinta, fata de slava cea covarsitoare.
11. Caci daca ce este trecator s-a savarsit prin slava, cu atat mai mult ce e netrecator va fi in slava.
12. Avand deci o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala,
13. Si nu ca Moise, care isi punea un val pe fata sa, ca fiii lui Israel sa nu priveasca sfarsitul a ceea ce era trecator.
14. Dar mintile lor s-au invartosat, caci pana in ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramane acelasi val, neridicandu-se, caci el se desfiinteaza prin Hristos;
15. Ci pana astazi, cand se citeste Moise, sta un val pe inima lor;
16. Iar cand se vor intoarce catre Domnul, valul se va ridica.
17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18. Iar noi toti, privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului.

CAPITOLUL 4
Sfintii cunosc slava lui Dumnezeu si nadejdea in ea ii intareste a birui toate suferintele.

1. De aceea, avand aceasta slujire, dupa cum am fost miluiti, nu ne pierdem nadejdea,
2. Ci ne-am lepadat de cele ascunse ale rusinii, neumbland in viclesug, nici stricand cuvantul lui Dumnezeu, ci facandu-ne cunoscuti prin aratarea adevarului fata de orice constiinta omeneasca inaintea lui Dumnezeu.
3. Iar daca Evanghelia noastra este inca acoperita, este pentru cei pierduti,
4. In care Dumnezeul veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor, ca sa nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.
5. Caci nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi insine suntem slugile voastre, pentru Iisus.
6. Fiindca Dumnezeu, Care a zis: “Straluceasca, din intuneric, lumina” - El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta slavei lui Dumnezeu, pe fata lui Hristos.
7. Si avem comoara aceasta in vase de lut, ca sa se invedereze ca puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi,
8. In toate patimind necaz, dar nefiind striviti; lipsiti fiind, dar nu deznadajduiti;
9. Prigoniti fiind, dar nu parasiti; doborati, dar nu nimiciti;
10. Purtand totdeauna in trup omorarea lui Iisus, pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru.
11. Caci pururea noi cei vii suntem dati spre moarte pentru Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru cel muritor.
12. Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viata.
13. Dar avand acelasi duh al credintei, - dupa cum este scris: “Crezut-am, pentru aceea am si grait”, - si noi credem: pentru aceea si graim,
14. Stiind ca Cel ce a inviat pe Domnul Iisus ne va invia si pe noi cu Iisus si ne va infatisa impreuna cu voi.
15. Caci toate sunt pentru voi, pentru ca, inmultindu-se harul sa prisoseasca prin mai multi multumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea nu ne pierdem curajul si, chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel dinauntru insa se innoieste din zi in zi.
17. Caci necazul nostru de acum, usor si trecator, ne aduce noua, mai presus de orice masura, slava vesnica covarsitoare,
18. Neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice.

CAPITOLUL 5
Trebuie sa ne imbracam cu haina cea noua, cereasca, peste cea pamanteasca. Dorinta dupa viata vesnica. Ispasirea si impacarea noastra.

1. Caci stim ca, daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nefacuta de mana, vesnica, in ceruri.
2. Caci de aceea si suspinam, in acest trup, dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea din cer,
3. Daca totusi vom fi gasiti imbracati, iar nu goi.
4. Ca noi, cei ce suntem in cortul acesta, suspinam ingreuiati, de vreme ce dorim sa nu ne scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, ca ceea ce este muritor sa fie inghitit de viata.
5. Iar Cel ce ne-a facut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat noua arvuna Duhului.
6. Indraznind deci totdeauna si stiind ca, petrecand in trup, suntem departe de Domnul,
7. Caci umblam prin credinta, nu prin vedere,
8. Avem incredere si voim mai bine sa plecam din trup si sa petrecem la Domnul.
9. De aceea ne si straduim ca, fie ca petrecem in trup, fie ca plecam din el, sa fim bineplacuti Lui.
10. Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau.
11. Cunoscand deci frica de Domnul, cautam sa induplecam pe oameni, dar lui Dumnezeu Ii suntem binecunoscuti si nadajduiesc ca suntem binecunoscuti si in cugetele voastre.
12. Caci nu va spunem iarasi cine suntem, ci va dam prilej de lauda pentru noi, ca sa aveti ce sa spuneti acelora care se lauda cu fata si nu cu inima.
13. Caci, daca ne-am iesit din fire, este pentru Dumnezeu, iar daca suntem cu mintea intreaga, este pentru voi.
14. Caci dragostea lui Hristos ne stapaneste pe noi care socotim aceasta, ca daca unul a murit pentru toti, au murit deci toti.
15. Si a murit pentru toti, ca cei ce viaza sa nu mai lorusi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit si a inviat.
16. De aceea, noi nu mai stim de acum pe nimeni dupa trup; chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem.
17. Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi.
18. Si toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a impacat cu Sine prin Hristos si Care ne-a dat noua slujirea impacarii.
19. Pentru ca Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine insusi, nesocotindu-le greselile lor si punand in noi cuvantul impacarii.
20. In numele lui Hristos, asadar, ne infatisam ca mijlocitori, ca si cum Insusi Dumnezeu v-ar indemna prin noi. Va rugam, in numele lui Hristos, impacati-va cu Dumnezeu!
21. Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pentru noi pacat, ca sa dobandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 6
Sfintii lui Dumnezeu.

1. Fiind, dar, impreuna-lucratori cu Hristos, va indemnam sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu.
2. Caci zice: “La vreme potrivita te-am ascultat si in ziua mantuirii te-am ajutat”; iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii,
3. Nedand nici o sminteala intru nimic, ca sa nu fie slujirea noastra defaimata,
4. Ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu, in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari,
5. In batai, in temnita, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi;
6. In curatie, in cunostinta, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in dragoste nefatarnica;
7. In cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga,
8. Prin slava si necinste, prin defaimare si lauda; ca niste amagitori, desi iubitori de adevar,
9. Ca niste necunoscuti, desi bine cunoscuti, ca fiind pe pragul mortii, desi iata ca traim, ca niste pedepsiti, dar nu ucisi;
10. Ca niste intristati, dar pururea bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc.
11. O, corintenilor, gura noastra s-a deschis catre voi, inima noastra s-a largit.
12. In inima noastra nu sunteti la stramtorare; dar stramtorare este pentru noi, in inimile voastre.
13. Platiti-mi si voi aceeasi plata, va vorbesc ca unor copii ai mei - largiti si voi inimile voastre!
14. Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul?
15. Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
16. Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: “Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu”.
17. De aceea: “Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat sa nu va atingeti si Eu va voi primi pe voi.
18. Si voi fi voua tata, si veti fi Mie fii si fiice”, zice Domnul Atottiitorul.

CAPITOLUL 7
Pavel lauda ascultarea corintenilor si se bucura de dragostea lor.

1. Avand deci aceste fagaduinte, iubitilor, sa ne curatim pe noi de toata intinarea trupului si a duhului, desavarsind sfintenia in frica lui Dumnezeu.
2. Faceti-ne loc in inimile voastre! N-am nedreptatit pe nimeni; n-am vatamat pe nimeni, n-am inselat pe nimeni.
3. Nu o spun spre osandirea voastra, caci v-am spus inainte ca sunteti in inimile noastre, ca impreuna sa murim si impreuna sa traim.
4. Multa imi este increderea in voi! Multa imi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mangaiere! Cu tot necazul nostru, sunt covarsit de bucurie!
5. Caci, dupa ce am sosit in Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihna, necajiti fiind in tot felul: din afara lupte, dinauntru temeri.
6. Dar Dumnezeu, Cel ce mangaie pe cei smeriti, ne-a mangaiat pe noi cu venirea lui Tit.
7. Si nu numai cu venirea lui, ci si cu mangaierea cu care el a fost mangaiat la voi, vestindu-ne noua dorinta voastra, plansul vostru, ravna voastra pentru mine, ca eu mai mult sa ma bucur.
8. Ca, chiar daca v-am intristat prin scrisoare, nu-mi pare rau, desi imi parea rau; caci vad ca scrisoarea aceea, fie si numai pentru un timp, v-a intristat.
9. Acum ma bucur, nu pentru ca v-ati intristat, ci pentru ca v-ati intristat spre pocainta. Caci v-ati intristat dupa Dumnezeu, ca sa nu fiti intru nimic pagubiti de catre noi.
10. Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mantuire, fara parere de rau; iar intristarea lumii aduce moarte.
11. Ca iata, insasi aceasta, ca v-ati intristat dupa Dumnezeu, cata sarguinta v-a adus, ba inca si dezvinovatire si mahnire si teama si dorinta si ravna si ispasire! Intru totul ati dovedit ca voi insiva sunteti curati in acest lucru.
12. Deci, desi v-am scris, aceasta n-a fost din cauza celui ce a nedreptatit, nici din cauza celui ce a fost nedreptatit, ci ca sa ne invedereze la voi sarguinta voastra pentru noi, inaintea lui Dumnezeu.
13. De aceea, ne-am mangaiat; dar pe langa mangaierea noastra, ne-am bucurat peste masura mai ales de bucuria lui Tit, caci duhul lui s-a linistit din partea voastra a tuturor.
14. Caci daca m-am laudat inaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost dat de rusine; ci precum toate vi le-am grait intru adevar, asa si lauda noastra pentru Tit s-a facut adevar.
15. Si inima lui este si mai mult la voi, aducandu-si aminte de ascultarea voastra a tuturor, cum l-ati primit cu frica si cu cutremur.
16. Ma bucur ca in toate pot sa ma incred in voi.

CAPITOLUL 8
Pavel lauda pe crestinii din Macedonia pentru strangerea de ajutoare si indeamna si pe corinteni sa faca si ei asemenea.

1. Si va fac cunoscut, fratilor, harul lui Dumnezeu cel daruit in Bisericile Macedoniei;
2. Ca in multa lor incercare de necaz, prisosul bucuriei lor si saracia lor cea adanca au sporit in bogatia darniciei lor,
3. Caci marturisesc ca de voia lor au dat, dupa putere si peste putere,
4. Cu multa rugaminte cerand har de a lua si ei parte la ajutorarea sfintilor.
5. Si au facut nu dupa cum au nadajduit, ci s-au dat pe ei insisi intai Domnului si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu,
6. Incat am rugat pe Tit ca, precum a inceput dinainte, asa sa si desavarseasca, la voi, si darul acesta.
7. Ci precum intru toate prisositi: in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice sarguinta, in iubirea voastra catre noi, asa si in acest dar sa prisositi.
8. Nu cu porunca o spun, ci incercand si curatia dragostei voastre, prin sarguinta altora.
9. Caci cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti.
10. Si sfat va dau in aceasta: ca aceasta va este de folos voua, care inca de anul trecut ati inceput nu numai sa faceti, ci sa si voiti.
11. Duceti dar acum pana la capat fapta, ca precum ati fost gata sa voiti, tot asa sa si indepliniti din ce aveti.
12. Caci daca este bunavointa, bine primit este darul, dupa cat are cineva, nu dupa cat nu are.
13. Nu doar ca sa fie altora usurare, iar voua necaz, ci ca sa fie potrivire:
14. Prisosinta voastra sa implineasca lipsa acelora, pentru ca si prisosinta lor sa implineasca lipsa voastra, spre a fi potrivire,
15. Precum este scris: “Celui cu mult nu i-a prisosit, si celui cu putin nu i-a lipsit”.
16. Multumire fie adusa lui Dumnezeu, Care a dat aceeasi ravna pentru voi in inima lui Tit.
17. Caci, pe de o parte, a primit indemnul nostru, iar, pe de alta parte, facandu-se si mai sarguitor, de buna voie a plecat catre voi.
18. Si am trimis impreuna cu el si pe fratele a carui lauda, intru Evanghelie, este in toate Bisericile;
19. Dar nu numai atat, ci este si ales de catre Biserici ca impreuna-calator cu noi la darul acesta, slujit de noi, spre slava Domnului insusi si spre osardia noastra.
20. Prin aceasta ne ferim ca sa nu ne defaimeze cineva, in aceasta imbelsugata strangere de daruri, de care ne ingrijim noi.
21. Pentru ca ne ingrijim de cele bune nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor.
22. Si l-am trimis impreuna cu ei si pe fratele nostru, pe care l-am incercat in multe, de multe ori, ca fiind sarguitor, iar acum este si mai sarguitor, prin multa incredere in voi.
23. Astfel, daca e vorba de Tit, el este insotitorul meu si impreuna-lucrator la voi; daca e vorba despre fratii nostri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, slava a lui Hristos.
24. Aratati deci catre ei, in fata Bisericilor, dovada dragostei voastre, ca si a laudei noastre pentru voi.

CAPITOLUL 9
Strangerea de ajutoare trebuie facuta in graba. Rasplata binefacerilor.

1. Despre strangerea de ajutoare pentru sfinti imi este de prisos sa va scriu.
2. Ca stiu bunavointa voastra, cu care, pentru voi, ma laud catre macedoneni; ca Ahaia s-a pregatit din anul trecut, si ravna voastra a insufletit pe cei mai multi.
3. Am trimis dar pe frati, ca lauda noastra pentru voi, in privinta aceasta, sa nu fie zadarnica, ci sa fiti gata, precum ziceam,
4. Ca nu cumva, cand macedonenii vor veni impreuna cu mine si va vor gasi nepregatiti, sa fim rusinati noi, ca sa nu zicem voi, in aceasta lauda increzatoare.
5. Am socotit deci ca este nevoie sa indemn pe frati sa vina intai la voi si sa pregateasca darul vostru cel dinainte fagaduit, ca el sa fie gata, asa ca un dar, nu ca o fapta de zgarcenie.
6. Aceasta insa zic: Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera.
7. Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau, sau de sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel care da cu voie buna.
8. Si Dumnezeu poate sa inmulteasca tot harul la voi, ca, avand totdeauna toata indestularea in toate, sa prisositi spre tot lucrul bun,
9. Precum este scris: “Impartit-a, dat-a saracilor; dreptatea Lui ramane in veac”.
10. Iar Cel ce da samanta semanatorului si paine spre mancare, va va da si va inmulti samanta voastra si va face sa creasca roadele dreptatii voastre,
11. Ca intru toate sa va imbogatiti, spre toata darnicia care aduce prin noi multumire lui Dumnezeu.
12. Pentru ca slujirea acestui dar nu numai ca implineste lipsurile sfintilor, ci prisoseste prin multe multumiri in fata lui Dumnezeu;
13. Slavind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorari, pentru supunerea marturisirii voastre Evangheliei lui Hristos si pentru darnicia impartasirii catre ei si catre toti,
14. Se roaga pentru voi, si va iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseste la voi.
15. Iar lui Dumnezeu multumire pentru darul Sau cel negrait.

CAPITOLUL 10
Pavel este acelasi - si fiind de fata si lipsind. Ferirea de cei mincinosi.

1. Insumi eu, Pavel, va indemn prin blandetea si ingaduinta lui Hristos - eu care de fata sunt smerit intre voi, dar, in lipsa, indraznesc fata de voi S
2. Va rog, dar, sa nu ma siliti, cand voi fi de fata, sa indraznesc cu increderea cu care gandesc ca voi indrazni impotriva unora care ne socotesc ca umblam dupa trup.
3. Pentru ca, desi umblam in trup, nu ne luptam trupeste.
4. Caci armele luptei noastre nu sunt trupesti, ci puternice inaintea lui Dumnezeu, spre daramarea intariturilor. Noi surpam iscodirile mintii,
5. Si toata trufia care se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu si tot gandul il robim, spre ascultarea lui Hristos,
6. Si gata suntem sa pedepsim toata neascultarea, atunci cand supunerea voastra va fi deplina.
7. Judecati lucrurile asa cum se arata: daca cineva are incredere in sine ca este al lui Hristos, sa gandeasca iarasi de la sine aceasta, ca precum este el al lui Hristos, tot asa suntem si noi.
8. Si chiar de ma voi lauda, ceva mai mult, cu puterea noastra, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar nu spre daramarea voastra, nu ma voi rusina,
9. Ca sa nu par ca v-as infricosa prin scrisori.
10. Ca scrisorile lui, zic ei, sunt grele si tari, dar infatisarea trupului este slaba si cuvantul lui este dispretuit.
11. Cel ce vorbeste astfel sa-si dea seama ca asa cum suntem cu cuvantul prin scrisori, cand nu suntem de fata, tot asa suntem si cu fapta, cand suntem de fata.
12. Caci nu indraznim sa ne numaram sau sa ne asemanam cu unii care se lauda singuri; dar aceia, masurandu-se si asemanandu-se pe ei cu ei insisi, nu au pricepere.
13. Iar noi nu ne vom lauda fara masura, ci dupa masura dreptarului cu care ne-a masurat noua Dumnezeu, ca sa ajungem si pana la voi.
14. Caci nu ne intindem peste masura, ca si cum n-am fi ajuns la voi, caci am si ajuns cu Evanghelia lui Hristos pana la voi.
15. Nu ne laudam peste masura cu ostenelile altora, ci avem nadejde ca, tot crescand credinta voastra, ne vom mari in voi cu prisosinta, dupa masura noastra,
16. Ca sa propovaduim Evanghelia si in tinuturile de dincolo de voi, dar fara sa ne laudam cu masura straina, in cele de-a gata.
17. Iar cel ce se lauda, in Domnul sa se laude.
18. Pentru ca nu cel ce se lauda singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul il lauda.

CAPITOLUL 11
Impotriva apostolilor mincinosi. Pavel arata virtutile si ostenelile sale.

1. O, de mi-ati ingadui putina neinteleptie! Dar imi si ingaduiti,
2. Caci va ravnesc pe voi cu ravna lui Dumnezeu, pentru ca v-am logodit unui singur barbat, ca sa va infatisez lui Hristos fecioara neprihanita.
3. Dar ma tem ca nu cumva, precum sarpele a amagit pe Eva in viclenia lui, tot asa sa se abata si gandurile voastre de la curatia si nevinovatia cea in Hristos.
4. Caci daca cel ce vine va propovaduieste un alt Iisus, pe care nu l-am propovaduit noi, sau luati un alt duh, pe care nu l-ati luat, sau alta evanghelie pe care nu ati primit-o, - voi l-ati ingadui foarte bine.
5. Dar eu socotesc ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei mai de frunte dintre apostoli.
6. Si chiar daca sunt neiscusit in cuvant, nu insa in cunostinta, ci v-am dovedit-o in totul fata de voi toti.
7. Sau am facut pacat ca v-am propovaduit in dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-ma pe mine insumi, pentru ca voi sa va inaltati?
8. Alte Biserici am pradat, luand plata ca sa va slujesc pe voi.
9. Si de fata fiind la voi si in lipsuri aflandu-ma, n-am facut suparare nimanui. Caci in cele ce mi-au lipsit, m-au indestulat fratii veniti din Macedonia. Si in toate m-am pazit si ma voi pazi, sa nu va fiu povara.
10. Este in mine adevarul lui Hristos, ca lauda aceasta nu-mi va fi ingradita in tinuturile Ahaei.
11. Pentru ce? Pentru ca nu va iubesc? Dumnezeu stie!
12. Dar ceea ce fac, voi face si in viitor, ca sa tai pricina celor ce poftesc pricina, pentru a se afla ca si noi in ceea ce se lauda.
13. Pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii.
15. Nu este deci lucru mare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor.
16. Iarasi zic: Sa nu ma socoteasca cineva ca sunt fara minte, iar de nu primiti-ma macar ca pe un fara-de-minte, ca sa ma laud si eu putin.
17. Ceea ce graiesc, nu dupa Domnul graiesc, ci ca in neinteleptie, in aceasta stare de lauda.
18. Deoarece multi se lauda dupa trup, ma voi lauda si eu.
19. Pentru ca voi, intelepti fiind, ingaduiti bucuros pe cei neintelepti.
20. Caci de va robeste cineva, de va mananca cineva, de va ia ce e al vostru, de va priveste cineva cu mandrie, de va loveste cineva peste obraz, - rabdati.
21. Spre necinste o spun, ca noi ne-am aratat slabi. Dar in orice ar cuteza cineva - intru neinteleptie zic, - cutez si eu!
22. Sunt ei evrei? Sunt si eu. Sunt ei israeliti? Israelit sunt si eu. Sunt ei samanta lui Avraam? Sunt si eu.
23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneste spun: eu nu mai mult ca ei! In osteneli mai mult, in inchisori mai mult, in batai peste masura, la moarte adeseori.
24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una.
25. De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am petrecut in largul marii.
26. In calatorii adeseori, in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani; in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi;
27. In osteneala si in truda, in privegheri adeseori, in foame si in sete, in posturi de multe ori, in frig si in lipsa de haine.
28. Pe langa cele din afara, ceea ce ma impresoara in toate zilele este grija de toate Bisericile.
29. Cine este slab si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?
30. Daca trebuie sa ma laud, ma voi lauda cu cele ale slabiciunii mele!
31. Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvantat in veci, stie ca nu mint!
32. In Damasc, dregatorul regelui Areta pazea cetatea Damascului, ca sa ma prinda,
33. Si printr-o fereastra am fost lasat in jos, peste zid, intr-un cos, si am scapat din mainile lui.

CAPITOLUL 12
Vedeniile ceresti ale lui Pavel. Boldul carnii. Pavel va veni in curand la Corint.

1. Daca trebuie sa ma laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totusi la vedenii si la descoperiri de la Domnul.
2. Cunosc un om in Hristos, care acum paisprezece ani - fie in trup, nu stiu; fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rapit unul ca acesta pana la al treilea cer.
3. Si-l stiu pe un astfel de om - fie in trup, fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie S
4. Ca a fost rapit in rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca.
5. Pentru unul ca acesta ma voi lauda; iar pentru mine insumi nu ma voi lauda decat numai in slabiciunile mele.
6. Caci chiar daca as vrea sa ma laud, nu voi fi fara minte, caci voi spune adevarul; dar ma feresc de aceasta, ca sa nu ma socoteasca nimeni mai presus decat ceea ce vede sau aude de la mine.
7. Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc.
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine;
9. Si mi-a zis: Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune. Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos.
10. De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare.
11. M-am facut ca unul fara minte, laudandu-ma. Voi m-ati silit! Caci se cuvenea sa vorbiti voi de bine despre mine, pentru ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei mai de frunte dintre apostoli, desi nu sunt nimic.
12. Dovezile mele de apostol s-au aratat la voi in toata rabdarea, prin semne, prin minuni si prin puteri.
13. Caci cu ce sunteti voi mai prejos decat celelalte Biserici, decat numai ca eu nu v-am fost povara? Daruiti-mi mie aceasta nedreptate.
14. Iata, a treia oara sunt gata sa vin la voi si nu va voi fi povara, caci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru ca nu copiii sunt datori sa agoniseasca pentru parinti, ci parintii pentru copii.
15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui si ma voi cheltui pentru sufletele voastre, desi, iubindu-va mai mult, eu sunt iubit mai putin.
16. Dar fie! Eu nu v-am impovarat. Ci, fiind istet, v-am prins cu inselaciune.
17. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
18. L-am rugat pe Tit si am trimis, impreuna cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi in acelasi duh? N-am calcat noi pe aceleasi urme?
19. De mult vi se pare ca ne aparam fata de voi. Dar noi graim in Hristos, inaintea lui Dumnezeu. Si toate acestea, iubitii mei, pentru zidirea voastra.
20. Caci ma tem ca nu cumva venind, sa nu va gasesc pe voi asa precum voiesc, iar eu sa fiu gasit de voi asa precum nu voiti; ma tem adica de certuri, de pizma, de manii, de intaratari, de clevetiri, de murmure, de ingamfari, de tulburari;
21. Ma tem ca nu cumva, venind iarasi, sa ma umileasca Dumnezeul meu la voi si sa plang pe multi care au pacatuit inainte si nu s-au pocait de necuratia si de desfranarea si de necumpatarea pe care le-au facut.

CAPITOLUL 13
Apropiata venire in Corint. Indemnuri la viata de buna oranduiala.

1. A treia oara vin la voi. In gura a doi sau trei martori va sta tot cuvantul.
2. Am spus dinainte si spun iarasi dinainte, ca atunci cand am fost de fata a doua oara, si acum, nefiind de fata, scriu celor ce au pacatuit inainte si tuturor celorlalti ca, de voi veni iarasi, nu voi cruta,
3. De vreme ce voi cautati dovada ca Hristos graieste intru mine, Care nu este slab fata de voi, ci puternic in voi.
4. Caci, desi a fost rastignit din slabiciune, din puterea lui Dumnezeu este insa viu. Si noi suntem slabi intru El, dar vom fi impreuna cu El, din puterea lui Dumnezeu fata de voi.
5. Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.
6. Nadajduiesc insa ca veti cunoaste ca noi nu suntem netrebnici.
7. Si ne rugam lui Dumnezeu ca sa nu savarsiti voi nici un rau, nu ca sa ne aratam noi incercati, ci pentru ca voi sa faceti binele, iar noi sa fim ca niste netrebnici.
8. Caci impotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar.
9. Caci ne bucuram cand noi suntem slabi, iar voi sunteti tari. Acesta si cerem in rugaciunea noastra: desavarsirea voastra.
10. Pentru aceea va scriu acestea, nefiind de fata, ca atunci, cand voi fi de fata, sa nu cutez cu asprime, dupa puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre daramare.
11. Deci, fratilor, bucurati-va! Desavarsiti-va, mangaiati-va, fiti uniti in cuget, traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.
12. Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta. Sfintii toti va imbratiseaza.
13. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!

Epistola catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA CATRE GALATENI A
SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Nestatornicia galatenilor. Viata lui Pavel inainte si dupa drumul facut la Damasc.

1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal, Care L-a inviat pe El din morti.
2. Si toti fratii care sunt impreuna cu mine - Bisericilor Galatiei:
3. Har voua si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Cel ce S-a dat pe Sine pentru pacatele noastre, ca sa ne scoata pe noi din acest veac rau de acum, dupa voia lui Dumnezeu si a Tatalui nostru,
5. Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!
6. Ma mir ca asa degraba treceti de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la alta Evanghelie,
7. Care nu este alta, decat ca sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o - sa fie anatema!
9. Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit - sa fie anatema!
10. Caci acum caut bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea insa oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos.
11. Dar va fac cunoscut, fratilor, ca Evanghelia cea binevestita de mine nu este dupa om;
12. Pentru ca nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am invatat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.
13. Caci ati auzit despre purtarea mea de altadata intru iudaism, ca prigoneam peste masura Biserica lui Dumnezeu si o pustiiam.
14. Si spoream in iudaism mai mult decat multi dintre cei care erau de varsta mea in neamul meu, fiind mult ravnitor al datinilor mele parintesti.
15. Dar cand a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pantecele mamei mele si m-a chemat prin harul Sau,
16. Sa descopere pe Fiul Sau intru mine, pentru ca sa-L binevestesc la neamuri, indata nu am primit sfat de la trup si de la sange,
17. Nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus in Arabia si m-am intors iarasi la Damasc.
18. Apoi, dupa trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca sa-l cunosc pe Chefa si am ramas la el cincisprezece zile.
19. Iar pe altul din apostoli n-am vazut decat numai pe Iacov, fratele Domnului.
20. Dar cele ce va scriu, iata (spun) inaintea lui Dumnezeu, ca nu va mint. Dupa aceea am venit in tinuturile Siriei si ale Ciliciei.
21. Si dupa fata eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea.
22. Ci numai auzisera ca cel ce ne prigonea pe noi, odinioara, acum binevesteste credinta pe care altadata o nimicea;
23. Si slaveau pe Dumnezeu in mine.

CAPITOLUL 2
Adunarea apostolilor in Ierusalim. Disputa lui Pavel cu Petru in Antiohia. Legea si credinta.

1. Apoi, dupa paisprezece ani, m-am suit iarasi la Ierusalim cu Barnaba, luand cu mine si pe Tit.
2. M-am suit, potrivit unei descoperiri, si le-am aratat Evanghelia pe care o propovaduiesc la neamuri, indeosebi celor mai de seama, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar.
3. Dar nici Tit, care era cu mine si care era elin, n-a fost silit sa se taie imprejur,
4. Din cauza fratilor mincinosi, care venisera, furisandu-se, sa iscodeasca libertatea noastra, pe care o avem in Hristos Iisus, ca sa ne robeasca,
5. Carora nici macar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevarul Evangheliei sa ramana neclintit la voi.
6. Iar de cei ce sunt mai de seama - oricine ar fi fost ei candva, nu ma priveste; Dumnezeu nu cauta la fata omului, - cei mai de seama n-au adaugat nimic la Evanghelia mea,
7. Ci dimpotriva, vazand ca mie mi-a fost incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru, Evanghelia pentru cei taiati imprejur,
8. Caci Cel ce a lucrat prin Petru in apostolia taierii imprejur a lucrat si prin mine la neamuri;
9. Si cunoscand harul ce mi-a fost dat mie, Iacov si Chefa si Ioan, cei socotiti a fi stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi sa binevestim la neamuri, iar ei la cei taiati imprejur,
10. Numai sa ne aducem aminte de saraci, ceea ce tocmai m-am si silit sa fac.
11. Iar cand Chefa a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, caci era vrednic de infruntare.
12. Caci inainte de a veni unii de la Iacov, el manca cu cei dintre neamuri; dar cand au venit ei, se ferea si se osebea, temandu-se de cei din taierea imprejur.
13. Si, impreuna cu el, s-au fatarnicit si ceilalti iudei, incat si Barnaba a fost atras in fatarnicia lor.
14. Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa, inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca ca iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri.
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta.
17. Daca insa, cautand sa ne indreptam in Hristos, ne-am aflat si noi insine pacatosi, este, oare, Hristos slujitor al pacatului? Nicidecum!
18. Caci daca zidesc iarasi ceea ce am daramat, ma arat pe mine insumi calcator (de porunca).
19. Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu.
20. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.
21. Nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar.

CAPITOLUL 3
Credinta lui Avraam. Fiii lui Avraam. Fagaduinta lui Dumnezeu. Legea. Hristos. Legea duce la Hristos. Fiii credintei sunt fiii lui Avraam.

1. O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi, sa nu va incredeti adevarului, - pe voi, in ochii carora a fost zugravit Iisus Hristos rastignit?
2. Numai aceasta voiesc sa aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei?
3. Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup?
4. Ati patimit atatea in zadar? - daca a fost in zadar, cu adevarat.
5. Deci Cel care va da voua Duhul si savarseste minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credintei?
6. Precum si Avraam a crezut in Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate.
7. Sa stiti, deci, ca cei ce sunt din credinta, acestia sunt fii ai lui Avraam.
8. Iar Scriptura, vazand dinainte ca Dumnezeu indrepteaza neamurile din credinta, dinainte a binevestit lui Avraam: “Ca se vor binecuvanta in tine toate neamurile”.
9. Deci cei ce sunt din credinta se binecuvinteaza impreuna cu credinciosul Avraam.
10. Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: “Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca”.
11. Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece “dreptul din credinta va fi viu”.
12. Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se pentru noi blestem; pentru ca scris este: “Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn”.
14. Ca, prin Hristos Iisus, sa vina la neamuri binecuvantarea lui Avraam, ca sa primim, prin credinta, fagaduinta Duhului.
15. Fratilor, ca un om graiesc; ca si testamentul intarit al unui om nimeni nu-l strica, sau ii mai adauga ceva.
16. Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului sau. Nu zice: “si urmasilor”, - ca de mai multi, - ci ca de unul singur: “si Urmasului tau”, Care este Hristos.
17. Aceasta zic dar: Un testament intarit dinainte de Dumnezeu in Hristos nu desfiinteaza Legea, care a venit dupa patru sute treizeci de ani, ca sa desfiinteze fagaduinta.
18. Caci daca mostenirea este din Lege, nu mai este din fagaduinta, dar Dumnezeu i-a daruit lui Avraam mostenirea prin fagaduinta.
19. Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul, Caruia I s-a dat fagaduinta, si a fost randuita prin ingeri, in mana unui Mijlocitor.
20. Mijlocitorul insa nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
21. Este deci Legea impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Caci daca s-ar fi dat Lege, care sa poata da viata, cu adevarat dreptatea ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a inchis toate sub pacat, pentru ca fagaduinta sa se dea din credinta in Iisus Hristos celor ce cred.
23. Iar inainte de venirea credintei, noi eram paziti sub Lege, fiind inchisi pentru credinta care avea sa se descopere.
24. Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta.
25. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza.
26. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus.
27. Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus.
29. Iar daca voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci urmasii lui Avraam, mostenitori dupa fagaduinta.

CAPITOLUL 4
In Hristos suntem fiii lui Dumnezeu, deci liberi fata de Lege. Agar si Sara sunt icoana celor doua testamente.

1. Zic insa: Cata vreme mostenitorul este copil, nu se deosebeste cu nimic de rob, desi este stapan peste toate;
2. Ci este sub epitropi si iconomi, pana la vremea randuita de tatal sau.
3. Tot asa si noi, cand eram copii, eram robi intelesurilor celor slabe ale lumii;
4. Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege,
5. Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea.
6. Si pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care striga: Avva, Parinte!
7. Astfel dar, nu mai esti rob, ci fiu; iar de esti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
8. Dar atunci necunoscand pe Dumnezeu, slujeati celor ce din fire nu sunt dumnezei;
9. Acum insa, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degraba dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va intoarceti iarasi la intelesurile cele slabe si sarace, carora iarasi voiti sa le slujiti ca inainte?
10. Tineti zile si luni si timpuri si ani?
11. Ma tem de voi, sa nu ma fi ostenit la voi, in zadar.
12. Fiti, va rog, fratilor, precum sunt eu, ca si eu am fost precum sunteti voi. Nu mi-ati facut nici un rau;
13. Dar stiti ca din cauza unei slabiciuni a trupului, am binevestit voua mai intai,
14. Si voi nu ati dispretuit incercarea mea, ce era in trupul meu, nici nu v-ati scarbit, ci m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15. Unde este deci fericirea voastra? Caci va marturisesc ca, de ar fi fost cu putinta, v-ati fi scos ochii vostri si mi i-ati fi dat mie.
16. Am ajuns deci vrajmasul vostru spunandu-va adevarul?
17. Aceia va ravnesc, dar nu cu gand bun; ci vor sa va desparta (de mine), ca sa-i iubiti pe ei.
18. Dar e bine sa ravniti totdeauna binele, si nu numai atunci cand eu sunt de fata la voi.
19. O, copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi!
20. As vrea acum sa ma gasesc la voi si glasul sa mi-l schimb, caci nu stiu ce sa cred despre voi!
21. Spuneti-mi voi, care vreti sa fiti sub Lege, nu auziti Legea?
22. Caci scris este ca Avraam a avut doi fii: unul din femeia roaba si altul din femeia libera.
23. Dar cel din roaba s-a nascut dupa trup, iar cel din cea libera s-a nascut dupa fagaduinta.
24. Unele ca acestea au alta insemnare, caci acestea (femei) sunt doua testamente: Unul de la Muntele Sinai, in Arabia, si raspunde Ierusalimului de acum, care zace in robie cu copiii lui;
25. Iar cea libera este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastra.
26. Caci scris este: “Veseleste-te, tu, cea stearpa, care nu nasti! Izbucneste de bucurie si striga, tu care nu ai durerile nasterii, caci multi sunt copiii celei parasite, mai multi decat ai celei care are barbat”.
27. Iar noi, fratilor, suntem dupa Isaac, fii ai fagaduintei.
28. Ci precum atunci cel ce se nascuse dupa trup prigonea pe cel ce se nascuse dupa Duh, tot asa si acum.
29. Dar ce zice Scriptura? “Izgoneste pe roaba si fiul ei, caci nu va mosteni fiul roabei, impreuna cu fiul celei libere”.
30. Deci, fratilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.

CAPITOLUL 5
Legea e desavarsita prin credinta, iubire si sfintenie. Libertatea cea dupa duh.

1. Stati deci tari in libertatea cu care Hristos ne-a facut liberi si nu va prindeti iarasi in jugul robiei.
2. Iata eu, Pavel, va spun voua: Ca de va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic.
3. Si marturisesc, iarasi, oricarui om ce se taie imprejur, ca el este dator sa implineasca toata Legea.
4. Cei ce voiti sa va indreptati prin Lege v-ati indepartat de Hristos, ati cazut din har;
5. Caci noi asteptam in Duh nadejdea dreptatii din credinta.
6. Caci in Hristos Iisus, nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur, ci credinta care este lucratoare prin iubire.
7. Voi alergati bine. Cine v-a oprit ca sa nu va supuneti adevarului?
8. Induplecarea aceasta nu este de la cel care va cheama.
9. Putin aluat dospeste toata framantatura.
10. Eu am incredere in voi, intru Domnul, ca nimic altceva nu veti cugeta; dar cel ce va tulbura pe voi isi va purta osanda, oricine ar fi el.
11. Dar eu, fratilor, daca propovaduiesc inca taierea imprejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a incetat!
12. O, de s-ar taia de tot cei ce va razvratesc pe voi!
13. Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
14. Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
15. Iar daca va muscati unul pe altul si va mancati, vedeti sa nu va nimiciti voi intre voi.
16. Zic dar: In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului.
17. Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi.
18. Iar de va purtati in Duhul nu sunteti sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare,
20. Inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi, dezbinari, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am si spus, ca cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta,
23. Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele.
25. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam.
26. Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii.

CAPITOLUL 6
Trebuie sa mangaiem pe fratii rataciti. Lauda lui Pavel este crucea lui Hristos.

1. Fratilor, chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l, pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita.
2. Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos.
3. Caci de se socoteste cineva ca este ceva, desi nu este nimic, se inseala pe sine insusi.
4. Iar fapta lui insusi sa si-o cerceteze fiecare si atunci va avea lauda, dar numai fata de sine insusi si nu fata de altul.
5. Caci fiecare isi va purta sarcina sa.
6. Cel care primeste cuvantul invataturii sa faca parte invatatorului sau din toate bunurile.
7. Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera.
8. Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica.
9. Sa nu incetam de a face binele, caci vom secera la timpul sau, daca nu ne vom lenevi.
10. Deci, dar, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti, dar mai ales catre cei de o credinta cu noi.
11. Vedeti cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mana mea.
12. Cati vor sa placa in trup, aceia va silesc sa va taiati imprejur, numai ca sa nu fie prigoniti pentru crucea lui Hristos.
13. Caci nici ei singuri, cei ce se taie imprejur, nu pazesc Legea, ci voiesc sa va taiati voi imprejur, ca sa se laude ei in trupul vostru.
14. Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!
15. Ca in Hristos Iisus nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura cea noua.
16. Si cati vor umbla dupa dreptarul acesta, - pace si mila asupra lor si asupra Israelului lui Dumnezeu!
17. De acum inainte, nimeni sa nu-mi mai faca suparare, caci eu port in trupul meu, semnele Domnului Iisus.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru, fratilor! Amin.

Epistola catre Efeseni a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA CATRE EFESENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Binefacerile lui Dumnezeu catre cei alesi. Pavel se roaga ca efesenii sa ajunga sa cunoasca desavarsit mantuirea, cea intru Hristos si a Lui dumnezeire.

1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin vointa lui Dumnezeu, sfintilor care sunt in Efes si credinciosilor intru Hristos Iisus:
2. Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
3. Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, intru Hristos, ne-a binecuvantat pe noi, in ceruri, cu toata binecuvantarea duhovniceasca;
4. Precum intru El ne-a si ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui,
5. Mai inainte randuindu-ne, in a Sa iubire, spre infierea intru El, prin Iisus Hristos, dupa buna socotinta a voii Sale,
6. Spre lauda slavei harului Sau, cu care ne-a daruit pe noi prin Fiul Sau cel iubit;
7. Intru El avem rascumpararea prin sangele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Lui,
8. Pe care l-a facut sa prisoseasca in noi, in toata intelepciunea si priceperea;
9. Facandu-ne cunoscuta taina voii Sale, dupa buna Lui socotinta, astfel cum hotarase in Sine mai inainte,
10. Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate sa fie iarasi unite in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant - toate intru El,
11. Intru Care si mostenire am primit, randuiti fiind mai inainte - dupa randuiala Celui ce toate le lucreaza, potrivit sfatului voii Sale, -
12. Ca sa fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai inainte am nadajduit intru Hristos.
13. Intru Care si voi, auzind cuvantul adevarului, Evanghelia mantuirii voastre, crezand in El, ati fost pecetluiti cu Sfantul Duh al fagaduintei,
14. Care este arvuna mostenirii noastre, spre rascumpararea celor dobanditi de El si spre lauda slavei Sale.
15. Drept aceea, si eu auzind de credinta voastra in Domnul Iisus si de dragostea cea catre toti sfintii,
16. Nu incetez a multumi pentru voi, pomenindu-va in rugaciunile mele,
17. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere,
18. Si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei mostenirii Lui, in cei sfinti,
19. Si cat de covarsitoare este marimea puterii Lui fata de noi, dupa lucrarea puterii tariei Lui, pentru noi cei ce credem.
20. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o in Hristos, sculandu-L din morti si asezandu-L de-a dreapta Sa, in ceruri,
21. Mai presus decat toata incepatoria si stapania si puterea si domnia si decat tot numele ce se numeste, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor.
22. Si toate le-a supus sub picioarele Lui si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
23. Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate intru toti.

CAPITOLUL 2
Hristos este mantuirea pacatosilor

1. Iar pe voi v-a facut vii, cei ce erati morti prin gresealele si prin pacatele voastre,
2. In care ati umblat mai inainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stapanitorului puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii,
3. Intru care si noi toti am petrecut odinioara, in poftele trupului nostru, facand voile trupului si ale simturilor si, din fire, eram fiii maniei ca si ceilalti.
4. Dar Dumnezeu, bogat fiind in mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morti prin gresealele noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos - prin har sunteti mantuiti! -
6. Si impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intru ceruri, in Hristos Iisus,
7. Ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus.
8. Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni.
10. Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele.
11. De aceea, aduceti-va aminte ca, odinioara, voi, paganii cu trupul, numiti netaiere-imprejur de catre cei numiti taiere-imprejur, facuta de mana in trup,
12. Erati, in vremea aceea, in afara de Hristos, instrainati de cetatenia lui Israel, lipsiti de nadejde si fara de Dumnezeu, in lume.
13. Acum insa, fiind in Hristos Iisus, voi care altadata erati departe, v-ati apropiat prin sangele lui Hristos,
14. Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua - una, surpand peretele din mijloc al despartiturii,
15. Desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea,
16. Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia.
17. Si, venind, a binevestit pace, voua celor de departe si pace celor de aproape;
18. Ca prin El avem si unii si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh.
19. Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu,
20. Ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos.
21. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste ca sa ajunga un locas sfant in Domnul,
22. In Care voi impreuna sunteti ziditi, spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh.

CAPITOLUL 3
Taina mantuirii neamurilor. Pavel este apostolul lor. Hristos salasluieste in inimile credinciosilor.

1. Pentru aceasta, eu Pavel, intemnitatul lui Iisus Hristos pentru voi, neamurile,
2. Daca in adevar ati auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
3. Ca prin descoperire mi s-a dat in cunostinta aceasta taina, precum v-am scris inainte pe scurt.
4. De unde, citind, puteti sa cunoasteti intelegerea mea in taina lui Hristos,
5. Care, in alte veacuri, nu s-a facut cunoscuta fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfintilor Sai apostoli si prooroci, prin Duhul:
6. Anume ca neamurile sunt impreuna mostenitoare (cu iudeii) si madulare ale aceluiasi trup si impreuna-partasi ai fagaduintei, in Hristos Iisus, prin Evanghelie,
7. Al carei slujitor m-am facut dupa darul harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale;
8. Mie, celui mai mic decat toti sfintii, mi-a fost dat harul acesta, ca sa binevestesc neamurilor bogatia lui Hristos, de nepatruns,
9. Si sa descopar tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse in Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos,
10. Pentru ca intelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri sa se faca cunoscuta acum, prin Biserica, incepatoriilor si stapaniilor, in ceruri,
11. Dupa sfatul cel din veci, pe care El l-a implinit in Hristos Iisus, Domnul nostru,
12. Intru Care avem, prin credinta in El, indrazneala si apropiere de Dumnezeu, cu deplina incredere.
13. De aceea, va rog sa nu va pierdeti cumpatul, din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastra.
14. Pentru aceasta, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Din Care isi trage numele orice neam in cer si pe pamant,
16. Sa va daruiasca, dupa bogatia slavei Sale, ca sa fiti puternic intariti, prin Duhul Sau, in omul dinauntru,
17. Si Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire,
18. Ca sa puteti intelege impreuna cu toti sfintii care este largimea si lungimea si inaltimea si adancimea,
19. Si sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu.
20. Iar Celui ce poate sa faca, prin puterea cea lucratoare in noi, cu mult mai presus decat toate cate cerem sau pricepem noi,
21. Lui fie slava in Biserica si intru Hristos Iisus in toate neamurile veacului veacurilor. Amin!

CAPITOLUL 4
Biserica este trupul lui Hristos

1. De aceea, va indemn, eu cel intemnitat pentru Domnul, sa umblati cu vrednicie, dupa chemarea cu care ati fost chemati,
2. Cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga-rabdare, ingaduindu-va unii pe altii in iubire,
3. Silindu-va sa paziti unitatea Duhului, intru legatura pacii.
4. Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre;
5. Este un Domn, o credinta, un botez,
6. Un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti.
7. Iar fiecaruia dintre noi, i s-a dat harul dupa masura darului lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: “Suindu-Se la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor”.
9. Iar aceea ca “S-a suit” - ce inseamna decat ca S-a pogorat in partile cele mai de jos ale pamantului?
10. Cel ce S-a pogorat, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate sa le umple.
11. Si el a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori,
12. Spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos.
14. Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii,
15. Ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcatuit si bine incheiat, prin toate legaturile care ii dau tarie, isi savarseste cresterea, potrivit lucrarii masurate fiecaruia din madulare, si se zideste intru dragoste.
17. Asadar, aceasta zic si marturisesc in Domnul, ca voi sa nu mai umblati de acum cum umbla neamurile, in desertaciunea mintii lor,
18. Intunecati fiind la cuget, instrainati fiind de viata lui Dumnezeu, din pricina necunostintei care este in ei, din pricina impietririi inimii lor;
19. Acestia petrec in nesimtire si s-au dat pe sine desfranarii, savarsind cu nesat toate faptele necuratiei.
20. Voi insa n-ati invatat asa pe Hristos,
21. Daca, intr-adevar, L-ati ascultat si ati fost invatati intru El, asa cum este adevarul intru Iisus;
22. Sa va dezbracati de vietuirea voastra de mai inainte, de omul cel vechi, care se strica prin poftele amagitoare,
23. Si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
24. Si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului.
25. Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare.
26. Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra.
27. Nici nu dati loc diavolului.
28. Cel ce fura sa nu mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca lucrand cu mainile sale, lucrul cel bun, ca sa aiba sa dea si celui ce are nevoie.
29. Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta.
30. Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.
31. Orice amaraciune si suparare si manie si izbucnire si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate.
32. Ci fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos.

CAPITOLUL 5
Indemnuri cum sa ne purtam in viata cu sfintenie. Datoriile sotilor.

1. Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti,
2. Si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma.
3. Iar desfrau si orice necuratie si lacomie de avere nici sa se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfintilor;
4. Nici vorbe de rusine, nici vorbe nebunesti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degraba multumire.
5. Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.
6. Nimeni sa nu va amageasca cu cuvinte desarte, caci pentru acestea vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.
7. Deci sa nu va faceti partasi cu ei.
8. Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii!
9. Pentru ca roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevar.
10. Incercand ce este bineplacut Domnului.
11. Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba, osanditi-le pe fata.
12. Caci cele ce se fac intru ascuns de ei, rusine este a le si grai.
13. Iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina,
14. Caci tot ceea ce este descoperit, lumina este. Pentru aceea zice: “Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos”.
15. Deci luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti,
16. Rascumparand vremea, caci zilele rele sunt.
17. Drept aceea, nu fiti fara de minte, ci intelegeti care este voia Domnului.
18. Si nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul.
19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre,
20. Multumind totdeauna pentru toate intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (si) Tatal.
21. Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos.
22. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului,
23. Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul.
25. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant,
27. Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana.
28. Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste.
29. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica,
30. Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui.
31. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica.
33. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat.

CAPITOLUL 6
Sfaturi catre copii, parinti, slujitori si conducatori. Armele Duhului. Ostirea lui Hristos.

1. Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul ca aceasta este cu dreptate.
2. “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, care este porunca cea dintai cu fagaduinta:
3. Ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant”.
4. Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului.
5. Slugilor, ascultati de stapanii vostri cei dupa trup, cu frica si cu cutremur, intru curatia inimii voastre, ca si de Hristos,
6. Nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, facand din suflet voia lui Dumnezeu,
7. Slujind cu bunavointa, ca si Domnului si nu ca oamenilor,
8. Stiind fiecare, fie rob, fie de sine stapan, ca faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plata de la Domnul.
9. Iar voi, stapanilor, faceti tot asa fata de ei, lasand la o parte amenintarea, stiind ca Domnul lor si al vostru este in ceruri si ca la El nu incape partinire.
10. In sfarsit, fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui.
11. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
13. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare.
14. Stati deci tari, avand mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii,
15. Si incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii.
16. In toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului.
17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.
18. Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri, si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii.
19. Rugati-va si pentru mine, ca sa mi se dea mie cuvant, cand voi deschide gura mea, sa fac cunoscuta cu indrazneala taina Evangheliei,
20. Pe care o binevestesc, in lanturi, ca sa vorbesc despre Evanghelie, fara sfiala, precum si trebuie sa vorbesc.
21. Iar ca sa stiti si voi cele despre mine si ce fac, Tihic, iubitul frate si credinciosul slujitor intru Domnul, vi le va aduce la cunostinta pe toate;
22. L-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca sa aflati cele despre noi si sa mangaie inimile voastre.
23. Pace fratilor si dragoste, cu credinta de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul Iisus Hristos.
24. Harul fie cu toti care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos intru curatie.

Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA CATRE FILIPENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Iubirea apostolului pentru filipeni. Roadele lanturilor lui. Sfantul Pavel numai pentru Biserica voieste sa mai traiasca. Suferintele pentru Hristos.

1. Pavel si Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfintilor intru Hristos Iisus, celor ce sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii:
2. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Multumesc Dumnezeului meu, ori de cate ori imi amintesc de voi,
4. Caci totdeauna, in toate rugaciunile mele, ma rog pentru voi toti, cu bucurie,
5. Pentru impartasirea voastra intru Evanghelie, din ziua dintai pana acum.
6. Sunt incredintat de aceasta, ca cel ce a inceput in voi lucrul cel bun il va duce la capat, pana in ziua lui Hristos Iisus,
7. Precum este cu dreptate sa gandesc astfel despre voi toti; caci va port in inima mea, si in lanturile mele, si in apararea si in intarirea Evangheliei, fiindca voi toti sunteti partasi la acelasi har cu mine.
8. Caci martor imi este Dumnezeu, ca va doresc pe voi pe toti, cu dragostea lui Hristos Iisus.
9. Si aceasta ma rog, ca iubirea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, intru cunostinta si intru orice pricepere,
10. Ca sa cercati voi cele ce sunt mai de folos si ca sa fiti curati si fara poticnire in ziua lui Hristos,
11. Plini de roada dreptatii, care este prin Iisus Hristos, spre slava si lauda lui Dumnezeu.
12. Voiesc ca voi sa stiti, fratilor, ca cele petrecute cu mine s-au intors mai degraba spre sporirea Evangheliei,
13. In asa fel ca lanturile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute in tot pretoriul si tuturor celorlalti;
14. Si cei mai multi dintre fratii intru Domnul, imbarbatati prin lanturile mele, au mai multa indrazneala sa propovaduiasca fara teama cuvantul lui Dumnezeu.
15. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta, altii insa din bunavointa.
16. Unii o fac din iubire, stiind ca stau aici pentru apararea Evangheliei;
17. Ceilalti, insa, - din zavistie - vestesc pe Hristos, nu cu ganduri curate, ci socotind sa-mi sporeasca necazul in lanturile mele.
18. Dar ce este? Nimic altceva decat ca, in tot chipul, fie din fatarie, fie in adevar, Hristos se propovaduieste si intru aceasta ma bucur. Si mereu ma voi bucura.
19. Caci stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos,
20. Dupa asteptarea si nadejdea mea ca intru nimic nu voi fi rusinat, ci, intru toata indrazneala, precum totdeauna, asa si acum, Hristos va fi preaslavit in trupul meu, fie prin viata, fie prin moarte;
21. Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig.
22. Daca insa a vietui in trup inseamna a da roada lucrului meu, nu stiu ce voi alege.
23. Sunt strans din doua parti: doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi sa zabovesc in trup.
25. Si avand aceasta incredintare, stiu ca voi ramane si impreuna voi petrece cu voi cu toti, spre sporirea voastra si spre bucuria credintei,
26. Pentru ca lauda voastra sa prisoseasca in Hristos Iisus prin mine, atunci cand voi veni iarasi intre voi.
27. Sa va purtati numai in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu si vazandu-va, fie nefiind de fata, sa aud despre voi ca stati intr-un duh, nevoindu-va impreuna intru-un suflet, pentru credinta Evangheliei,
28. Fara sa va infricosati intru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mantuire, si aceasta este de la Dumnezeu.
29. Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El,
30. Ducand aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine si o auziti acum despre mine.

CAPITOLUL 2
Sa urmam pilda iubirii lui Iisus Hristos. Smerenia si slava lui Hristos. Sa ne silim sa dobandim mantuirea.

1. Deci, daca este vreun indemn in Hristos, daca este vreo mangaiere a dragostei, daca este vreo impartasire a Duhului, daca este vreo milostivire si indurare,
2. Faceti-mi bucuria deplina, ca sa ganditi la fel, avand aceeasi iubire, aceleasi simtiri, aceeasi cugetare.
3. Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi.
4. Sa nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare si ale altuia.
5. Gandul acesta sa fie in voi care era si in Hristos Iisus,
6. Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu,
7. Ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om,
8. S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce.
9. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
10. Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt.
11. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal.
12. Drept aceea, iubitii mei, precum totdeauna m-ati ascultat, nu numai cand eram de fata, ci cu atat mai mult acum cand sunt departe, cu frica si cu cutremur lucrati mantuirea voastra;
13. Caci Dumnezeu este Cel ce lucreaza in voi si ca sa voiti si ca sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa.
14. Toate sa le faceti fara de cartire si fara de indoiala,
15. Ca sa fiti fara de prihana si curati, fii ai lui Dumnezeu neintinati in mijlocul unui neam rau si stricat si intru care straluciti ca niste luminatori in lume,
16. Tinand cu putere cuvantul vietii, spre lauda mea in ziua lui Hristos, ca nu in zadar am alergat, nici in zadar m-am ostenit.
17. Si chiar daca mi-as varsa sangele pentru jertfa si slujirea credintei voastre, ma bucur si va fericesc pe voi pe toti.
18. Asemenea si voi bucurati-va si fericiti-ma.
19. Ci nadajduiesc intru Domnul Iisus, ca voi trimite pe Timotei la voi, fara de zabava, ca si eu sa fiu cu inima buna, afland vesti despre voi.
20. Caci nu am pe nimeni altul, la un gand cu mine si care sa va poarte grija cu adevarat,
21. Fiindca toti cauta ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.
22. Dar incercarea lui o cunoasteti, caci impreuna cu mine a slujit Evanghelia, intocmai ca un copil langa tatal sau.
23. Pe el deci nadajduiesc sa-l trimit, indata ce voi vedea ce va fi cu mine.
24. Sunt, insa, incredintat in Domnul ca eu insumi voi veni in curand.
25. Am socotit de grabnica nevoie sa va trimit pe Epafrodit, fratele si impreuna cu mine lucrator si luptator, cum si trimisul vostru si slujitorul nevoilor mele,
26. Fiindca avea mare dor de voi toti si era mahnit fiindca ati auzit ca a fost bolnav.
27. Intr-adevar, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut mila de el si nu numai de el, ci si de mine, ca sa nu am intristare peste intristare.
28. Deci l-am trimis mai degraba, ca, vazandu-l, voi iarasi sa va bucurati, iar eu sa fiu mai putin mahnit.
29. Primiti-l dar intru Domnul, cu toata bucuria si pe unii ca acestia intru cinste sa-i aveti,
30. Fiindca pentru lucrul lui Hristos a mers pana aproape de moarte, punandu-si viata in primejdie, ca sa implineasca lipsa voastra in slujirea mea.

CAPITOLUL 3
Indemnul catre filipeni sa se fereasca de apostolii mincinosi. Urmarea lui Hristos pana la jertfire.

1. Mai departe, fratii mei, bucurati-va intru Domnul. Ca sa va scriu aceleasi lucruri, mie nu-mi este anevoie, iar voua va este de folos.
2. Paziti-va de caini! Paziti-va de lucratorii cei rai! Paziti-va de taierea imprejur.
3. Pentru ca noi suntem taierea imprejur, noi cei ce slujim in Duhul lui Dumnezeu, si ne laudam intru Hristos Iisus si nu ne bizuim pe trup,
4. Desi eu as putea sa ma bizui si pe trup. Daca vreun altul socoteste ca se poate bizui pe trup, eu cu atat mai mult!
5. La opt zile, am fost taiat imprejur; sunt din neamul lui Israel, din semintia lui Veniamin, evreu din evrei, dupa lege fariseu;
6. In ce priveste ravna, prigonitor al Bisericii; in ce priveste dreptatea cea din Lege, fara de prihana.
7. Dar cele ce imi erau mie castig, acestea le-am socotit pentru Hristos paguba.
8. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc ca sunt paguba, fata de inaltimea cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobandesc,
9. Si sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credintei,
10. Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si sa fiu primit partas la patimile Lui, facandu-ma asemenea cu El in moartea Lui,
11. Ca, doar, sa pot ajunge la invierea cea din morti.
12. Nu (zic) ca am si dobandit indreptarea, ori ca sunt desavarsit; dar o urmaresc ca doar o voi prinde, intrucat si eu am fost prins de Hristos Iisus.
13. Fratilor, eu inca nu socotesc sa o fi cucerit,
14. Dar una fac: uitand cele ce sunt in urma mea, si tinzand catre cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata chemarii de sus, a lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus.
15. Asadar, cati suntem desavarsiti aceasta sa gandim; si daca ganditi ceva in alt fel, Dumnezeu va va descoperi si aceea.
16. Dar de acolo unde am ajuns, sa urmam acelasi dreptar, sa gandim la fel.
17. Fratilor, faceti-va urmaritorii mei si uitati-va la aceia care umbla astfel precum ne aveti pilda pe noi.
18. Caci multi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum va spun si plangand, se poarta ca dusmani ai crucii lui Hristos.
19. Sfarsitul acestora este pieirea. Pantecele este dumnezeul lor, iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti.
20. Cat despre noi, cetatea noastra este in ceruri, de unde si asteptam Mantuitor, pe Domnul Iisus Hristos,
21. Care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea trupului slavei Sale, lucrand cu puterea ce are de a-Si supune Siesi toate.

CAPITOLUL 4
Sfaturi si indemnuri. Darnicia filipenilor este de laudat. Urari si salutari.

1. Deci, fratii mei iubiti si mult doriti, bucuria si cununa mea, asa sa stati intru Domnul, iubitii mei.
2. Rog pe Evodia si rog pe Sintihi sa aiba aceleasi ganduri in Domnul.
3. Inca te rog si pe tine, credinciosule Sizig, ajuta-le lor, ca pe unele care au luptat pentru Evanghelie, impreuna cu mine si cu Clement si cu ceilalti impreuna-lucratori cu mine, ale caror nume sunt scrise in cartea vietii.
4. Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: Bucurati-va.
5. Ingaduinta voastra sa se faca stiuta tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
6. Nu va impovarati cu nici o grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu.
7. Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus.
8. Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul.
9. Cele ce ati invatat si ati primit si ati auzit si ati vazut la mine, acestea sa le faceti, si Dumnezeul pacii va fi cu voi.
10. M-am bucurat mult in Domnul, ca a inflorit iarasi purtarea voastra de grija pentru mine, precum o si aveati, dar v-a lipsit prilejul.
11. N-o spun ca si cum as duce lipsa, fiindca eu m-am deprins sa fiu indestulat cu ceea ce am.
12. Stiu sa fiu si smerit, stiu sa am si de prisos; in orice si in toate m-am invatat sa fiu si satul si flamand, si in belsug si in lipsa.
13. Toate le pot intru Hristos, Cel care ma intareste.
14. Insa bine ati facut ca ati impartasit cu mine necazul.
15. Doar si voi stiti, filipenilor, ca la inceputul Evangheliei, cand am plecat din Macedonia, nici o Biserica nu s-a unit cu mine, cand era vorba de dat si de primit, decat voi singuri.
16. Pentru ca si in Tesalonic, o data si a doua oara, mi-ati trimis ca sa am cele trebuincioase.
17. Nu ca doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisoseste, in folosul vostru.
18. Am de toate si am si de prisos; m-am indestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-ati trimis, miros cu buna mireasma, jertfa primita, bineplacuta lui Dumnezeu.
19. Iar Dumnezeul meu sa implineasca toata lipsa voastra dupa bogatia Sa, cu slava, intru Hristos Iisus.
20. Iar lui Dumnezeu si Tatalui nostru, slava in vecii vecilor! Amin.
21. Imbratisati in Hristos Iisus pe toti sfintii. Va imbratiseaza pe voi fratii care sunt impreuna cu mine.
22. Va imbratiseaza pe voi toti sfintii, mai ales cei din casa Cesarului.
23. Harul Domnului Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru!

Epistola catre Coloseni a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA CATRE COLOSENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Pavel lauda pe coloseni si-i indeamna sa sporeasca in credinta. Dumnezeiasca vrednicie a lui Hristos, Izbavitorul nostru al tuturor. Pavel se bucura in suferintele sale.

1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele nostru,
2. Sfintilor si credinciosilor frati intru Hristos, care sunt in Colose: Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos.
3. Multumim lui Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, rugandu-ne totdeauna pentru voi,
4. Caci am auzit despre credinta voastra in Hristos Iisus si despre dragostea ce aveti catre toti sfintii,
5. Pentru nadejdea cea gatita voua in ceruri, de care ati auzit mai inainte in cuvantul adevarului Evangheliei,
6. Care, ajungand la voi, precum si in toata lumea, aduce roada si sporeste intocmai ca la voi, din ziua in care ati auzit si ati cunoscut, intru adevar, harul lui Dumnezeu.
7. Precum ati primit invatatura de la Epafras, iubitul, impreuna-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos,
8. Si care ne-a aratat iubirea voastra cea intru Duhul.
9. De aceea si noi, din ziua in care am auzit aceasta, nu incetam sa ne rugam pentru voi si sa cerem sa va umpleti de cunoasterea voii Lui, intru toata intelepciunea si priceperea duhovniceasca,
10. Ca voi sa umblati cu vrednicie intru Domnul, placuti Lui in toate, aducand roada in orice lucru bun si sporind in cunoasterea lui Dumnezeu.
11. Si intariti fiind cu toata puterea, dupa puterea slavei Lui, spre toata staruinta si indelunga-rabdare,
12. Multumind cu bucurie Tatalui celui ce ne-a invrednicit pe noi sa luam parte la mostenirea sfintilor, intru lumina.
13. El ne-a scos de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului iubirii Sale,
14. Intru Care avem rascumpararea prin sangele Lui, adica iertarea pacatelor;
15. Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevazut, mai intai nascut decat toata faptura.
16. Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute, si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El.
17. El este mai inainte decat toate si toate prin El sunt asezate.
18. Si El este capul trupului, al Bisericii; El este inceputul, intaiul nascut din morti, ca sa fie El cel dintai intru toate.
19. Caci in El a binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea.
20. Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele crucii Sale.
21. Dar pe voi, care oarecand erati instrainati si vrajmasi cu mintea voastra catre lucrurile rele, de acum v-a impacat,
22. Prin moartea (Fiului Sau) in trupul carnii Lui, ca sa va puna inaintea Sa sfinti, fara de prihana si nevinovati,
23. Daca, intr-adevar, ramaneti intemeiati in credinta, intariti si neclintiti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita la toata faptura de sub cer si al carei slujitor m-am facut eu, Pavel.
24. Acum ma bucur de suferintele mele pentru voi si implinesc, in trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adica Biserica,
25. Al carei slujitor m-am facut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost data mie pentru voi, ca sa aduc la indeplinire cuvantul lui Dumnezeu,
26. Taina cea din veci ascunsa neamurilor, iar acum descoperita sfintilor Sai,
27. Carora a voit Dumnezeu sa le arate care este bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos cel dintru voi, nadejdea slavei.
28. Pe El noi Il vestim, sfatuind pe orice om si invatand pe orice om, intru toata intelepciunea, ca sa infatisam pe tot omul, desavarsit, in Hristos Iisus.
29. Spre aceasta ma si ostenesc si ma lupt, potrivit lucrarii Lui, care se savarseste in mine cu putere.

CAPITOLUL 2
Impotriva invatatorilor mincinosi. Viata cea intru Hristos.

1. Caci voiesc ca voi sa stiti cat de mare lupta am pentru voi si pentru cei din Laodiceea si pentru toti cati n-au vazut fata mea in trup,
2. Ca sa se mangaie inimile lor, si ca ei, strans uniti in iubire, sa aiba belsugul deplinei intelegeri pentru cunoasterea tainei lui Dumnezeu-Tatal si a lui Hristos,
3. Intru care sunt ascunse toate vistieriile intelepciunii si ale cunostintei.
4. Va spun aceasta, ca nimeni sa nu va insele prin cuvinte amagitoare.
5. Caci desi cu trupul sunt departe, cu duhul insa sunt impreuna cu voi, bucurandu-ma si vazand buna voastra randuiala si taria credintei voastre in Hristos.
6. Deci, precum ati primit pe Hristos Iisus, Domnul, asa sa umblati intru El.
7. Inradacinati si ziditi fiind intr-Insul, intariti in credinta, dupa cum ati fost invatati, si prisosind in ea cu multumire.
8. Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos.
9. Caci intru El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii,
10. Si sunteti deplini intru El, Care este cap a toata domnia si stapanirea.
11. In El ati si fost taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, prin dezbracarea de trupul carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos.
12. Ingropati fiind impreuna cu El prin botez, cu El ati si inviat prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a inviat pe El din morti.
13. Iar pe voi care erati morti, in faradelegile si in netaierea imprejur a trupului vostru, v-a facut vii, impreuna cu Sine, iertandu-ne toate gresealele;
14. Stergand zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.
15. Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce.
16. Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambete,
17. Care sunt umbra celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
18. Nimeni sa nu va smulga biruinta printr-o prefacuta smerenie si printr-o fatarnica inchinare la ingeri, incercand sa patrunda in cele ce n-a vazut, si ingamfandu-se zadarnic cu inchipuirea lui trupeasca,
19. In loc sa se tina strans de capul de la care trupul tot, - prin incheieturi si legaturi, indestulandu-se si intocmindu-se S, sporeste in cresterea lui Dumnezeu.
20. Daca deci ati murit impreuna cu Hristos pentru intelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca si cum ati vietui in lume, rabdati porunci ca acestea:
21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22. - Toate lucruri menite sa piara prin intrebuintare - potrivit unor randuieli si invataturi omenesti?
23. Unele ca acestea au oarecare infatisare de intelepciune, in paruta lor cucernicie, in smerenie si in necrutarea trupului, dar n-au nici un pret si sunt numai pentru satiul trupului.

CAPITOLUL 3
Omul cel nou trebuie sa se imbrace cu viata cea noua. Datoriile sotilor, copiilor, parintilor, slugilor, stapanilor.

1. Asadar, daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde se afla Hristos, sezand de-a dreapta lui Dumnezeu;
2. Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant;
3. Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu.
4. Iar cand Hristos, Care este viata voastra, Se va arata, atunci si voi, impreuna cu El, va veti arata intru slava.
5. Drept aceea, omorati madularele voastre, cele pamantesti: desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este inchinare la idoli,
6. Pentru care vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii,
7. In care pacate ati umblat si voi odinioara, pe cand traiati in ele.
8. Acum deci va lepadati si voi de toate acestea: mania, iutimea, rautatea, defaimarea, cuvantul de rusine din gura voastra.
9. Nu va mintiti unul pe altul, fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui,
10. Si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit,
11. Unde nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti Hristos.
12. Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,
13. Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
14. Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.
15. Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre; si fiti multumitori.
16. Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogatie. Invatati-va si povatuiti-va intre voi, cu toata intelepciunea. Cantati in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti.
17. Orice ati face, cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti in numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal.
18. Femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, precum se cuvine, in Domnul.
19. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre si nu fiti aspri cu ele.
20. Copiilor, ascultati pe parintii vostri intru toate, caci aceasta este bine-placut Domnului.
21. Parintilor, nu atatati la manie pe copiii vostri, ca sa nu se deznadajduiasca.
22. Slugilor, ascultati intru toate pe stapanii vostri cei trupesti, nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci in curatia inimii, temandu-va de Domnul.
23. Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni,
24. Bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Hristos slujiti.
25. Iar cel ce face nedreptate isi va lua plata nedreptatii, intrucat la Dumnezeu nu este partinire.

CAPITOLUL 4
Rugaciunea este de trebuinta. Trebuie sa ne purtam intelepteste. Tihic si Onisim.

1. Stapanilor, dati slugilor voastre ce este drept si potrivit, stiind ca si voi aveti Stapan in ceruri.
2. Staruiti in rugaciune, priveghind in ea cu multumire,
3. Rugandu-va totodata si pentru noi, ca Dumnezeu sa ne deschida usa cuvantului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care ma si gasesc in lanturi,
4. Ca sa o arat asa cum se cuvine sa graiesc.
5. Umblati cu intelepciune fata de cei ce sunt afara (de Biserica), pretuind vremea.
6. Vorba voastra sa fie totdeauna placuta, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.
7. Toate cate ma privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor si impreuna-rob cu mine in Domnul.
8. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca sa stiti cum ne aflam si ca sa mangaie inimile voastre,
9. Impreuna cu Onisim, credinciosul si iubitul frate, care este dintre voi; ei va vor aduce la cunostinta toate cele de aici.
10. Va imbratiseaza Aristarh, cel intemnitat impreuna cu mine, si Marcu, varul lui Barnaba - in privinta caruia ati primit porunci; de va veni la voi primiti-l -,
11. Asemenea si Iisus, cel ce se numeste Iustus, care sunt din taierea imprejur; numai acestia au lucrat impreuna cu mine pentru imparatia lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus mangaiere.
12. Va imbratiseaza Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptand pentru voi in rugaciunile sale, ca sa stati desavarsiti si plini de tot ce este vointa lui Dumnezeu.
13. Caci martor ii sunt ca are multa ravna pentru voi si pentru cei din Laodiceea si din Ierapole.
14. Va imbratiseaza Luca, doctorul cel iubit, si Dima.
15. Imbratisati pe fratii din Laodiceea si pe Nimfas si pe Biserica din casa lui.
16. Si dupa ce scrisoarea aceasta se va citi de catre voi, faceti sa se citeasca si in Biserica laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea sa o cititi si voi.
17. Si spuneti lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o intru Domnul, ca sa o indeplinesti.
18. Salutarea cu mana mea, a lui Pavel. Aduceti-va aminte de lanturile mele. Harul fie cu voi! Amin.

Epistola Intaia catre Tesalonicieni a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA INTAIA CATRE TESALONICIENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta tesalonicenilor

1. Pavel si Silvan si Timotei, Bisericii tesalonicenilor in Dumnezeu-Tatal si in Domnul Iisus Hristos: Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
2. Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toti si va pomenim in rugaciunile noastre,
3. Aducandu-ne aminte neincetat, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrul credintei voastre si de osteneala iubirii si de staruinta nadejdii voastre in Domnul nostru Iisus Hristos.
4. Fratilor de Dumnezeu iubiti, noi stim cum ati fost alesi;
5. Ca Evanghelia noastra n-a fost la voi numai in cuvant, ci si intru putere si in Duhul Sfant si in deplina incredintare, precum bine stiti ce fel am fost intre voi, pentru voi.
6. Si voi v-ati facut urmatori ai nostri si ai Domnului, primind cuvantul cu bucuria Duhului Sfant, desi ati avut multe necazuri.
7. Asa incat v-ati facut pilda tuturor celor ce cred din Macedonia si din Ahaia,
8. Caci, de la voi, cuvantul Domnului a rasunat nu numai in Macedonia si in Ahaia, ci credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit in tot locul, astfel ca nu e nevoie sa mai spunem noi ceva.
9. Caci ei insisi istorisesc despre noi cum am fost primiti la voi si cum v-ati intors la Dumnezeu, de la idoli, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu si adevarat,
10. Si sa asteptati pe Fiul Sau din ceruri, pe Care L-a inviat din morti, pe Iisus, Cel ce ne izbaveste de mania cea viitoare.

CAPITOLUL 2
Ravna pentru predicarea Evangheliei.

1. Caci stiti voi insiva, fratilor, ca venirea noastra la voi n-a fost zadarnica.
2. Ci, dupa ce am suferit si am fost, precum stiti, ocarati in Filipi, am indraznit intru Dumnezeul nostru sa graim in fata voastra, cu multa lupta, Evanghelia lui Dumnezeu.
3. Pentru ca indemnul nostru nu venea din ratacire, nici din ganduri necurate, nici din inselaciune,
4. Ci, dupa cum am fost socotiti vrednici de Dumnezeu ca sa ni se incredinteze Evanghelia, asa vorbim, nu cautand sa placem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne incearca inimile.
5. Caci niciodata nu ne-am aratat cu cuvinte de lingusire, dupa cum stiti, nici cu ascunse porniri de lacomie. Dumnezeu imi este martor.
6. Nici n-am cautat slava de la oameni, nici de la voi, nici de la altii, desi puteam sa fim cu greutate, ca apostoli ai lui Hristos.
7. Noi insa am fost blanzi in mijlocul vostru, asa precum o doica ingrijeste pe fiii sai;
8. Astfel, iubindu-va, eram bucurosi sa va dam nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar si sufletele noastre pentru ca ne-ati devenit iubiti.
9. Va aduceti aminte, fratilor, de osteneala si de truda noastra; lucrand zi si noapte, ca sa nu fim povara nici unuia din voi, asa v-am propovaduit Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteti martori, si Dumnezeu de asemenea, cat de sfant si cat de drept si fara de prihana ne-am purtat intre voi credinciosii;
11. Ca un parinte pe copiii sai, precum stiti, asa v-am rugat si v-am mangaiat.
12. Si v-am rugat cu staruinta sa umblati cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu, Celui ce va cheama la imparatia si la slava Sa.
13. De aceea si noi multumim lui Dumnezeu neincetat, ca luand voi cuvantul ascultarii de Dumnezeu de la noi, nu l-ati primit ca pe un cuvant al oamenilor, ci, asa precum este intr-adevar, ca pe un cuvant al lui Dumnezeu, care si lucreaza intru voi cei ce credeti.
14. Caci voi, fratilor, v-ati facut urmatori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt in Iudeea, intru Hristos Iisus, pentru ca ati suferit si voi aceleasi de la cei de un neam cu voi, dupa cum si ele de la iudei,
15. Care si pe Domnul Iisus L-au omorat ca si pe proorocii lor; si pe noi ne-au prigonit si sunt neplacuti lui Dumnezeu si tuturor oamenilor sunt potrivnici,
16. Fiindca ne opresc sa vorbim neamurilor, ca sa se mantuiasca, spre a se implini pururea masura pacatelor lor. Dar la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu.
17. Iar noi, fratilor, fiind despartiti de voi, o bucata de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sarguit cu atat mai mult, cu mare dor, sa vedem fata voastra.
18. Pentru aceea, am voit sa venim la voi, indeosebi eu Pavel - o data si inca alta data, - dar ne-a impiedicat satana.
19. Caci care este nadejdea noastra, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, daca nu chiar voi, inaintea Domnului nostru Iisus, intru a Lui venire?
20. Caci voi sunteti slava si bucuria noastra.

CAPITOLUL 3
Rugaciune pentru sporirea si intarirea in credinta a tesalonicenilor.

1. De aceea, nemaiputand rabda, noi am hotarat sa ramanem singuri la Atena.
2. Si am trimis pe Timotei, fratele nostru si slujitorul lui Dumnezeu si impreuna-lucrator cu noi la Evanghelia lui Hristos, ca sa va intareasca si sa va indemne in credinta voastra,
3. Ca nimeni sa nu se clatine in aceste necazuri, caci singuri stiti ca spre aceasta suntem pusi.
4. Caci si cand eram la voi, v-am spus de mai inainte ca vom avea de suferit necazuri, precum s-a si intamplat si stiti prea bine.
5. Pentru aceea si eu, fiind nerabdator, am trimis ca sa cunosc credinta voastra, ca nu cumva sa va fi ispitit ispititorul si in zadar sa ne fie osteneala.
6. Acum insa, venind Timotei de la voi la noi si dandu-ne vestea buna despre credinta si dragostea voastra si ca aveti buna amintire de noi totdeauna, dorind sa ne vedeti; la fel si noi pe voi,
7. De aceea, fratilor, ne-am simtit mangaiati intru voi, prin credinta voastra, in toata nevoia si stramtorarea noastra.
8. Caci acum noi suntem vii, daca voi stati neclintiti intru Domnul.
9. Si ce multumire, pentru voi, putem sa dam in schimb lui Dumnezeu, pentru toata bucuria cu care ne bucuram pentru voi, inaintea Dumnezeului nostru?
10. Noaptea si ziua ne rugam cu prisosinta, ca sa vedem fata voastra si sa implinim lipsurile credintei voastre.
11. Dar insusi Dumnezeu si Tatal nostru, si Domnul nostru Iisus Hristos sa indrepteze calea noastra catre voi!
12. Iar pe voi, Domnul sa va inmulteasca si sa prisositi in dragoste unul catre altul si catre toti, precum si noi fata de voi,
13. Spre intarirea inimilor voastre, ca sa fiti fara de prihana intru sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toti sfintii Sai.

CAPITOLUL 4
Trebuie sa staruim in curatie si in iubire. Despre cei adormiti si despre cei ramasi vii, la venirea Domnului.

1. In sfarsit, fratilor, va rugam si va indemnam in Domnul Iisus, ca asa cum ati primit de la noi dreptar cum se cuvine sa umblati si sa placeti lui Dumnezeu - in care chip si umblati - asa sa sporiti tot mai mult.
2. Fiindca stiti ce porunci v-am dat, prin Domnul Iisus.
3. Caci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastra; sa va feriti de desfranare,
4. Ca sa stie fiecare dintre voi sa-si stapaneasca vasul sau in sfintenie si cinste,
5. Nu in patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.
6. Si nimeni sa nu intreaca masura si sa nu nedreptateasca pe fratele sau, in aceasta privinta, caci Domnul este razbunator pentru toate acestea, dupa cum v-am si spus mai inainte si v-am dat marturie.
7. Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire.
8. De aceea, cel ce dispretuieste (acestea), nu dispretuieste un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Sau cel Sfant.
9. Despre iubirea frateasca nu aveti trebuinta sa va scriu, pentru ca voi insiva sunteti invatati de Dumnezeu ca sa va iubiti unul pe altul.
10. Aceasta o si faceti, fata de toti fratii, din intreaga Macedonie. Dar va indemnam, fratilor, sa prisositi mai mult!
11. Si sa ravniti ca sa traiti in liniste, sa faceti fiecare cele ale sale si sa lucrati cu mainile voastre precum v-am dat porunca,
12. Ca sa umblati cuviincios fata de cei din afara (de Biserica) si sa nu aveti trebuinta de nimeni.
13. Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde,
14. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El.
15. Caci aceasta va spunem, dupa cuvantul Domnului, ca noi cei vii, care vom fi ramas pana la venirea Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti,
16. Pentru ca Insusi Domnul, intru porunca, la glasul arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai,
17. Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururea vom fi cu Domnul.
18. De aceea, mangaiati-va unii pe altii cu aceste cuvinte.

CAPITOLUL 5
A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasa pregatire pentru ea.

1. Iar despre ani si despre vremuri, fratilor, nu aveti nevoie sa va scriem,
2. Caci voi insiva stiti bine ca ziua Domnului vine asa, ca un fur noaptea.
3. Atunci cand vor zice: pace si liniste, atunci, fara de veste, va veni peste ei pieirea, ca si durerile peste cea insarcinata, si scapare nu vor avea.
4. Voi insa, fratilor, nu sunteti in intuneric, ca sa va apuce ziua aceea ca un fur.
5. Caci voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei; nu suntem ai noptii, nici ai intunericului.
6. De aceea sa nu dormim ca si ceilalti, ci sa priveghem si sa fim treji.
7. Fiindca cei ce dorm, noaptea dorm; si cei ce se imbata, noaptea se imbata.
8. Dar noi, fiind ai zilei, sa fim treji, imbracandu-ne in platosa credintei si a dragostei si punand coiful nadejdii de mantuire;
9. Ca Dumnezeu nu ne-a randuit spre manie, ci spre dobandirea mantuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie ca veghem, fie ca dormim, cu El impreuna sa vietuim.
11. De aceea, indemnati-va si ziditi-va unul pe altul, asa precum si faceti.
12. Va mai rugam, fratilor, sa cinstiti pe cei ce se ostenesc intre voi, care sunt mai-marii vostri in Domnul si va povatuiesc;
13. Si pentru lucrarea lor, sa-i socotiti pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Traiti intre voi in buna pace.
14. Va rugam insa, fratilor, dojeniti pe cei fara de randuiala, imbarbatati pe cei slabi la suflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti indelung-rabdatori fata de toti.
15. Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti.
16. Bucurati-va pururea.
17. Rugati-va neincetat.
18. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul sa nu-l stingeti.
20. Proorociile sa nu le dispretuiti.
21. Toate sa le incercati; tineti ce este bine;
22. Feriti-va de orice infatisare a raului.
23. Insusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasca pe voi desavarsit, si intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
24. Credincios este Cel care va cheama. El va si indeplini.
25. Fratilor, rugati-va pentru noi.
26. Imbratisati pe toti fratii cu sarutare sfanta.
27. Va indemn staruitor pe voi intru Domnul, ca sa cititi scrisoarea aceasta tuturor sfintilor frati.
28. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi. Amin!

Epistola A Doua catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA A DOUA CATRE TESALONICENI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta tesalonicenilor. Rasplata lui Hristos.

1. Pavel, Silvan si Timotei, Bisericii tesalonicenilor intru Dumnezeu, Tatal nostru, si intru Domnul Iisus Hristos:
2. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Datori suntem, fratilor, sa multumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindca mult creste credinta voastra si dragostea fiecaruia dintre voi toti prisoseste, a unuia fata de altul,
4. Incat noi insine ne laudam cu voi, in Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia si credinta voastra, in toate prigonirile voastre si in stramtorarile pe care le suferiti.
5. Ele sunt o dovada a dreptei judecati a lui Dumnezeu, ca sa va invredniciti de imparatia lui Dumnezeu, pentru care si patimiti,
6. De vreme ce drept este inaintea lui Dumnezeu sa rasplateasca cu necaz celor ce va necajesc pe voi,
7. Iar voua celor necajiti, sa va dea odihna, impreuna cu noi, la aratarea Domnului Iisus din cer, cu ingerii puterii Sale,
8. In vapaie de foc, osandind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.
9. Ei vor lua ca pedeapsa pieirea vesnica de la fata Domnului si de la slava puterii Lui,
10. Cand va veni sa se preamareasca intru sfintii Sai si sa fie privit cu uimire de catre toti cei ce au crezut, pentru ca marturia noastra catre voi a gasit crezare in ziua aceea.
11. Pentru aceasta, ne si rugam pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa si sa implineasca cu putere toata pornirea voastra spre bunatate si orice lucrare a credintei voastre,
12. Ca sa se preaslaveasca in voi numele Domnului nostru Iisus si voi intru El, prin harul Dumnezeului nostru si al Domnului Iisus Hristos.

CAPITOLUL 2
Antihrist se arata inaintea venirii lui Hristos. Staruinta in dreapta credinta.

1. In privinta venirii Domnului nostru Iisus Hristos si a adunarii noastre impreuna cu El, va rugam, fratilor,
2. Sa nu va clintiti degraba cu mintea, nici sa va spaimantati - nici de vreun duh, nici de vreun cuvant, nici de vreo scrisoare ca pornita de la noi, cum ca ziua Domnului a si sosit.
3. Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii,
4. Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu.
5. Nu va aduceti aminte ca, pe cand eram inca la voi, va spuneam aceste lucruri?
6. Si acum stiti ce-l opreste, ca sa nu se arate decat la vremea lui.
7. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte.
8. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale.
9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase,
10. Si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca.
11. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni,
12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.
13. Iar noi, fratilor, iubiti de Domnul, datori suntem totdeauna sa multumim lui Dumnezeu pentru voi, ca v-a ales Dumnezeu dintru inceput, spre mantuire, intru sfintirea duhului si intru credinta adevarului,
14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastra, spre dobandirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.
15. Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra.
16. Insusi Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeu Tatal nostru, Care ne-a iubit pe noi si ne-a dat, prin har, vesnica mangaiere si buna nadejde,
17. Sa mangaie inimile voastre si sa va intareasca, la tot lucrul si cuvantul bun.

CAPITOLUL 3
Indemn la rugaciune pentru raspandirea cuvantului Evangheliei.

1. In sfarsit, fratilor, rugati-va pentru noi, ca cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa se preamareasca, ca si la voi,
2. Si ca sa ne izbavim de oamenii cei nesocotiti si vicleni. Caci credinta nu este a tuturor;
3. Dar credincios este Domnul, Care va va intari si va va pazi de cel viclean.
4. Despre voi, incredintati suntem in Domnul, ca cele ce va poruncim, voi le faceti si le veti face.
5. Iar Domnul sa indrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos!
6. Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi.
7. Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, ca noi n-am umblat fara randuiala intre voi,
8. Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci, cu munca si cu truda, am lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi.
9. Nu doar ca n-avem putere, ci ca sa ne dam pe noi insine pilda voua, spre a ne urma.
10. Caci si cand ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance.
11. Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind.
12. Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, in Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea lor.
13. Iar voi, fratilor, nu pregetati sa faceti ce e bine.
14. Si daca vreunul nu asculta de cuvantul nostru prin epistola, pe acela sa-l insemnati si sa nu mai aveti cu el nici un amestec, ca sa-i fie rusine.
15. Dar sa nu-l socotiti ca pe un vrajmas, ci povatuiti-l ca pe un frate.
16. Si Insusi Domnul pacii sa va daruiasca voua pace totdeauna si in tot chipul! Domnul fie cu voi cu toti!
17. Salutarea cu mana mea - a lui Pavel; acesta este semnul meu in orice scrisoare. Asa scriu.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti! Amin.

Epistola Intaia catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA INTAIA CATRE TIMOTEI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Invatatura Evangheliei trebuie ferita de invataturi false. Legea si harul lui Hristos. Pavel se da ca pilda.

1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, dupa porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si a lui Iisus Hristos, nadejdea noastra,
2. Lui Timotei, adevarat fiu in credinta: Har, mila, pace, de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru.
3. Cand am plecat in Macedonia, te-am indemnat sa ramai in Efes, ca sa poruncesti unora sa nu invete o alta invatatura,
4. Nici sa ia aminte la basme si la nesfarsite insirari de neamuri, care aduc mai degraba certuri, decat lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu, cea intru credinta;
5. Iar tinta poruncii este dragostea din inima curata, din cuget bun si din credinta nefatarnica,
6. De la care unii ratacind s-au intors spre desarta vorbire,
7. Voind sa fie invatatori ai Legii, dar neintelegand nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8. Noi stim ca legea este buna, daca se foloseste cineva de ea potrivit legii;
9. Stiind aceasta, ca legea nu este pusa pentru cel drept, ci pentru cei fara de lege si razvratiti, pentru necredinciosi si pacatosi, pentru necuviosi si spurcati, pentru ucigasii de tata si ucigasii de mama, pentru omoratorii de oameni,
10. Pentru desfranati, pentru sodomiti, pentru vanzatorii de oameni, pentru mincinosi, pentru cei care jura stramb si pentru tot ce sta impotriva sanatoase,
11. Dupa Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea incredintata mie.
12. Multumesc Celui ce m-a intarit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, ca m-a socotit credincios si m-a pus sa-I slujesc,
13. Pe mine, care mai inainte huleam, prigoneam si batjocoream. Totusi am fost miluit, caci in necredinta mea, am lucrat din nestiinta.
14. Si a prisosit foarte harul Domnului nostru, impreuna cu credinta si cu dragostea cea intru Hristos Iisus.
15. Vrednic de credinta si de toata primirea e cuvantul ca Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.
16. Si tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos sa arate mai intai in mine toata indelunga Sa rabdare, ca pilda celor ce vor crede in El, spre viata vesnica.
17. Iar Imparatul veacurilor, Celui nestricacios, nevazutului, singurului Dumnezeu fie cinste si slava in vecii vecilor. Amin!
18. Aceasta porunca iti incredintez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor facute mai inainte asupra ta, sa te lupti lupta cea buna, dupa cuvantul lor,
19. Avand credinta si cuget bun, pe care unii, lepadandu-le, au cazut din credinta;
20. Dintre acestia sunt Imeneu si Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca sa se invete sa nu huleasca.

CAPITOLUL 2
Rugaciuni pentru toti. Dumnezeu este unul si Mijlocitorul unul. Cuviosia celor care se roaga. Femeia in Biserica.

1. Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii,
2. Pentru imparati si pentru toti care sunt in inalte dregatorii, ca sa petrecem viata pasnica si linistita intru toata cuviosia si buna-cuviinta,
3. Ca acesta este lucru bun si primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,
4. Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.
5. Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus,
6. Care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul sau.
7. Spre aceasta am fost pus propovaduitor si apostol (adevar graiesc in Hristos, nu mint) - invatator neamurilor, in credinta si adevar.
8. Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicand maini sfinte, fara de manie si fara sovaire.
9. Asemenea si femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret;
10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu.
11. Femeia sa se invete in liniste, cu toata ascultarea.
12. Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul, nici sa stapaneasca pe barbat, ci sa stea linistita.
13. Caci Adam a fost zidit intai, apoi Eva.
14. Si nu Adam a fost amagit, ci femeia, amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca.
15. Dar ea se va mantui prin nastere de fii, daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie.

CAPITOLUL 3
Insusirile slujitorilor bisericesti. Taina dumnezeiestii intrupari.

1. Vrednic de crezare, este cuvantul: de pofteste cineva episcopie, bun lucru doreste.
2. Se cuvine, dar, ca episcopul sa fie fara de prihana, barbat al unei singure femei, veghetor, intelept, cuviincios, iubitor de straini, destoinic sa invete pe altii,
3. Nebetiv, nedeprins sa bata, neagonisitor de castig urat, ci bland, pasnic, neiubitor de argint,
4. Bine chivernisind casa lui, avand copii ascultatori, cu toata buna-cuviinta;
5. Caci daca nu stie cineva sa-si randuiasca propria lui casa, cum va purta grija de Biserica lui Dumnezeu?
6. Episcopul sa nu fie de curand botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sa cada in osanda diavolului.
7. Dar el trebuie sa aiba si marturie buna de la cei din afara, ca sa nu cada in ocara si in cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie sa fie cucernici, nu vorbind in doua feluri, nu dedati la vin mult, neagonisitori de castig urat,
9. Pastrand taina credintei in cuget curat.
10. Dar si acestia sa fie mai intai pusi la incercare, apoi, daca se dovedesc fara prihana, sa fie diaconiti.
11. Femeile (lor) de asemenea sa fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpatate, credincioase intru toate.
12. Diaconii sa fie barbati ai unei singure femei, sa-si chiverniseasca bine casele si pe copiii lor.
13. Caci cei ce slujesc bine, rang bun dobandesc si mult curaj in credinta cea intru Hristos Iisus.
14. Iti scriu aceasta nadajduind ca voi veni la tine fara intarziere;
15. Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului.
16. Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava.

CAPITOLUL 4
Invatatorii mincinosi ce au sa vina. Sfaturi date lui Timotei.

1. Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor,
2. Prin fatarnicia unor mincinosi, care sunt infierati in cugetul lor.
3. Acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a facut, spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul,
4. Pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire;
5. Caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.
6. Punandu-le inaintea fratilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hranindu-te cu cuvintele credintei si ale bunei invataturi careia ai urmat;
7. Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta.
8. Caci deprinderea trupeasca la putin foloseste, dar dreapta credinta spre toate este de folos, avand fagaduinta vietii de acum si a celei ce va sa vina.
9. Vrednic de credinta este acest cuvant si vrednic de toata primirea,
10. Fiindca pentru aceasta ne si ostenim si suntem ocarati si ne luptam, caci ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu, Care este Mantuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credinciosilor.
11. Acestea sa le poruncesti si sa-i inveti.
12. Nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale, ci fa-te pilda credinciosilor cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curatia.
13. Pana voi veni eu, ia aminte la citit, la indemnat, la invatatura.
14. Nu fi nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor mai-marilor preotilor.
15. Cugeta la acestea, tine-te de acestea, ca propasirea ta sa fie vadita tuturor.
16. Ia aminte la tine insuti si la invatatura; staruie in acestea, caci, facand aceasta, si pe tine te vei mantui si pe cei care te asculta.

CAPITOLUL 5
Cum trebuie a indemna. Care vaduve trebuie ajutate. Despre preoti. Despre pacatosi.

1. Pe cel batran sa nu-l infrunti, ci sa-l indemni ca pe un parinte; pe cei tineri, ca pe frati.
2. Pe femeile batrane indeamna-le ca pe niste mame, pe cele tinere ca pe surori, in toata curatia.
3. Pe vaduve cinsteste-le, dar pe cele cu adevarat vaduve.
4. Daca vreo vaduva are copii sau nepoti, acestia sa se invete sa cinsteasca mai intai casa lor si sa dea rasplatire parintilor, pentru ca lucrul acesta este bun si primit inaintea lui Dumnezeu.
5. Cea cu adevarat vaduva si ramasa singura are nadejdea in Dumnezeu si staruieste in cereri si in rugaciuni, noaptea si ziua.
6. Iar cea care traieste in desfatari, desi e vie, e moarta.
7. Si acestea porunceste-le, ca ele sa fie fara de prihana.
8. Daca insa cineva nu poarta grija de ai sai si mai ales de casnicii sai, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios.
9. Sa fie inscrisa intre vaduve cea care nu are mai putin de saizeci de ani si a fost femeia unui singur barbat;
10. Daca are marturie de fapte bune: daca a crescut copii, daca a fost primitoare de straini, daca a spalat picioarele sfintilor, daca a venit in ajutorul celor stramtorati, daca s-a tinut staruitor de tot ce este lucru bun.
11. Iar de vaduvele tinere fereste-te. Caci, atunci cand poftele le indeparteaza de Hristos, vor sa se marite.
12. Si isi agonisesc osanda, fiindca si-au calcat credinta cea dintai.
13. Dar in acelasi timp se invata sa fie lenese, cutreierand casele, si nu numai lenese, ci si guralive si iscoditoare, graind cele ce nu se cuvin.
14. Vreau deci ca vaduvele tinere sa se marite, sa aiba copii, sa-si vada de case, si sa nu dea potrivnicului nici un prilej de ocara.
15. Caci unele s-au si abatut, ca sa se duca dupa satana.
16. Daca vreun credincios sau vreo credincioasa are in casa vaduve, sa aiba grija lor, ca Biserica sa nu fie impovarata, ci sa poata ajuta pe cele cu adevarat vaduve.
17. Preotii, care isi tin bine dregatoria, sa se invredniceasca de indoita cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvantul si cu invatatura.
18. Pentru ca Scriptura zice: “Sa nu legi gura boului care treiera”, si: “Vrednic este lucratorul de plata sa”.
19. Para impotriva preotului sa nu primesti, fara numai de la doi sau trei martori.
20. Pe cei ce pacatuiesc mustra-i de fata cu toti, ca si ceilalti sa aiba teama.
21. Te indemn staruitor inaintea lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos si a ingerilor alesi, ca sa pazesti acestea, fara a lua o hotarare dinainte, nefacand nimic cu partinire.
22. Nu-ti pune mainile degraba pe nimeni, nici nu te face partas la pacatele altora. Pastreaza-te curat.
23. De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni.
24. Pacatele unor oameni sunt vadite, mergand inaintea lor la judecata, ale altora insa vin in urma lor.
25. Tot asa si faptele cele bune sunt vadite, si cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.

CAPITOLUL 6
Despre slugi. Invatatorii mincinosi. Despre cei poftitori de avutie. Despre datoriile celor bogati.

1. Cei ce se gasesc sub jugul robiei sa socoteasca pe stapanii lor vrednici de toata cinstea, ca sa nu fie hulite numele si invatatura lui Dumnezeu.
2. Iar cei ce au stapani credinciosi sa nu-i dispretuiasca, sub cuvant ca sunt frati; ci mai mult sa-i slujeasca, fiindca primitorii bunei lor slujiri sunt credinciosi si iubiti. Acestea invata-i si porunceste-le.
3. Iar de invata cineva alta invatatura si nu se tine de cuvintele cele sanatoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de invatatura cea dupa dreapta credinta,
4. Acela e un ingamfat, care nu stie nimic, suferind de boala discutiilor si a certurilor de cuvinte, din care pornesc: cearta, pizma, defaimari, banuieli viclene,
5. Galcevi necurmate ale oamenilor stricati la minte si lipsiti de adevar, care socotesc ca evlavia este un mijloc de castig. Departeaza-te de unii ca acestia.
6. Si, in adevar, evlavia este mare castig, dar atunci cand ea se indestuleaza cu ce are.
7. Pentru ca noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara;
8. Ci, avand hrana si imbracaminte cu acestea vom fi indestulati.
9. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare.
10. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.
11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.
12. Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat si pentru care ai dat buna marturie inaintea multor martori.
13. Iti poruncesc inaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viata, si inaintea lui Iisus Hristos, Cel ce, in fata lui Pontiu Pilat, a marturisit marturisirea cea buna:
14. Sa pazesti porunca fara pata, fara vina, pana la aratarea Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Pe care, la timpul cuvenit, o va arata fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor,
16. Cel ce singur are nemurire si locuieste intru lumina neapropiata; pe Care nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada; a Caruia este cinstea si puterea vesnica! Amin.
17. Celor bogati in veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica, ci in Dumnezeul cel viu, Care ne da cu belsug toate, spre indulcirea noastra,
18. Sa faca ce e bine, sa se inavuteasca in fapte bune, sa fie darnici, sa fie cu inima larga,
19. Agonisindu-si lor buna temelie in veacul viitor, ca sa dobandeasca, cu adevarat, viata vesnica.
20. O, Timotei, pazeste comoara ce ti s-a incredintat, departandu-te de vorbirile desarte si lumesti si de impotrivirile stiintei mincinoase,
21. Pe care unii, marturisind-o, au ratacit de la credinta. Harul fie cu tine! Amin.

Epistola A Doua catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA A DOUA CATRE TIMOTEI
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta lui Timotei. Credinta si invatatura sanatoasa trebuie pazite.

1. Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus,
2. Lui Timotei, iubitului fiu: Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru!
3. Multumesc lui Dumnezeu, Caruia Ii slujesc din stramosi, cu cuget curat, ca te pomenesc neincetat, zi si noapte, in rugaciunile mele.
4. Si pentru ca imi aduc aminte de lacrimile tale, doresc mult sa te vad, ca sa ma umplu de bucurie;
5. Imi aduc iarasi aminte de credinta ta neprefacuta, care, precum s-a salasluit intai in bunica ta Loida si in mama Eunichi, tot asa, sunt incredintat, ca si intru tine.
6. Din aceasta pricina, iti amintesc sa aprinzi si mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este in tine, prin punerea mainilor mele.
7. Caci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii si al dragostei si al intelepciunii.
8. Deci, nu te rusina de a marturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus in lanturi pentru El, ci patimeste impreuna cu mine pentru Evanghelie dupa puterea de la Dumnezeu.
9. El ne-a mantuit si ne-a chemat cu chemare sfanta, nu dupa faptele noastre, ci dupa a Sa hotarare si dupa harul ce ne-a fost dat in Hristos Iisus, mai inainte de inceputul veacurilor,
10. Iar acum s-a dat pe fata prin aratarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea si a adus la lumina viata si nemurirea, prin Evanghelie.
11. Spre aceasta am fost pus eu propovaduitor si apostol si invatator al neamurilor.
12. Din aceasta pricina si sufar toate acestea, dar nu ma rusinez, ca stiu in cine am crezut si sunt incredintat ca puternic este sa pazeasca comoara ce mi-a incredintat, pana in ziua aceea.
13. Tine dreptarul cuvintelor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este in Hristos Iisus.
14. Comoara cea buna ce ti s-a incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfantului Duh, Care salasluieste intru noi.
15. Tu stii ca toti cei din Asia s-au lepadat de mine, intre care Fighel si Ermoghen.
16. Domnul sa aiba mila de casa lui Onisifor, caci de multe ori m-a insufletit si de lanturile mele nu s-a rusinat,
17. Ci venind in Roma, cu multa osardie m-a cautat si m-a gasit.
18. Sa-i dea Domnul ca, in ziua aceea, el sa afle mila de la Domnul. Si cat de mult mi-a slujit el in Efes, tu stii prea bine.

CAPITOLUL 2
Cununa celor ce se ostesc pentru Hristos. Cum trebuie sa petreaca invatatorii cei buni. Impotriva lui Imeneu si a altor invatatori mincinosi.

1. Tu, deci, fiul meu, intareste-te in harul care e in Hristos Iisus,
2. Si cele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fata, acestea le incredinteaza la oameni credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe altii.
3. Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus.
4. Nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii, ca sa fie pe plac celui care strange oaste.
5. Iar cand se lupta cineva, la jocuri, nu ia cununa, daca nu s-a luptat dupa regulile jocului.
6. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneste sa manance el mai intai din roade.
7. Intelege cele ce-ti graiesc, caci Domnul iti va da pricepere in toate.
8. Adu-ti aminte de Iisus Hristos, Care a inviat din morti, din neamul lui David, dupa Evanghelia mea,
9. Pentru Care sufar pana si lanturi ca un facator de rele, dar cuvantul lui Dumnezeu nu se leaga.
10. De aceea toate le rabd, pentru cei alesi, ca si ei sa aiba parte de mantuirea care este intru Hristos Iisus si de slava vesnica.
11. Vrednic de crezare este cuvantul: caci daca am murit impreuna cu El, vom si invia impreuna cu El.
12. Daca ramanem intru El, vom si imparati impreuna cu El; de-L vom tagadui, si El ne va tagadui pe noi.
13. Daca nu-I suntem credinciosi, El ramane credincios, caci nu poate sa Se tagaduiasca pe Sine insusi.
14. Aminteste-le acestea si indeamna staruitor inaintea lui Dumnezeu sa nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseste, decat la pierzarea ascultatorilor.
15. Sileste-te sa te arati incercat, inaintea lui Dumnezeu lucrator cu fata curata, drept invatand cuvantul adevarului.
16. Iar de desartele vorbiri lumesti fereste-te, caci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.
17. Cuvantul lor va roade ca o cangrena. Dintre ei sunt Imeneu si Filet,
18. Care au ratacit de la adevar, zicand ca invierea s-a si petrecut, si rastoarna credinta unora.
19. Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu sta neclintita, avand pecetea aceasta: “Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Sai”; si “sa se departeze de la nedreptate oricine cheama numele Domnului”.
20. Iar intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut; si unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.
21. Deci, de se va curati cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfintit, de buna trebuinta stapanului, potrivit pentru tot lucrul bun.
22. Fugi de poftele tineretilor si urmeaza dreptatea, credinta, dragostea, pacea cu cei ce cheama pe Domnul din inima curata.
23. Fereste-te de intrebarile nebunesti, stiind ca dau prilej de cearta.
24. Un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie bland fata cu toti, destoinic sa dea invatatura, ingaduitor,
25. Certand cu blandete pe cei ce stau impotriva, ca doar le va da Dumnezeu pocainta spre cunoasterea adevarului,
26. Si ei sa scape din cursa diavolului, de care sunt prinsi, pentru a-i face voia.

CAPITOLUL 3
Rautatea si pacatele vremurilor din urma. Timotei, urmas credincios al lui Pavel. Scriptura insuflata de Dumnezeu.

1. Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele;
2. Ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie,
3. Lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine,
4. Tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu,
5. Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia.
6. Caci dintre acestia sunt cei ce se vara prin case si robesc femeiusti impovarate de pacate si purtate de multe feluri de pofte,
7. Mereu invatand si neputand niciodata sa ajunga la cunoasterea adevarului.
8. Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credinta.
9. Dar nu vor merge mai departe, pentru ca nebunia lor va fi vadita tuturor, precum a fost si a acelora.
10. Tu insa mi-ai urmat in invatatura, in purtare, in nazuinta, in credinta, in indelunga rabdare, in dragoste, in staruinta,
11. In prigonirile si suferintele care mi s-au facut in Antiohia, in Iconiu, in Listra; cate prigoniri am rabdat! si din toate m-a izbavit Domnul.
12. Si toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti.
13. Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi.
14. Tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine le-ai invatat,
15. Si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus.
16. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate,
17. Astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun.

CAPITOLUL 4
Staruinta impotriva celor abatuti de la credinta.

1. Eu te indemn deci staruitor in fata lui Dumnezeu si a lui Hristos Iisus, Care va sa judece viii si mortii, la aratarea Lui si in imparatia Lui;
2. Propovaduieste cuvantul, staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, indeamna, cu toata indelunga-rabdare si invatatura.
3. Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor,
4. Si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.
5. Tu fii treaz in toate, sufera raul, fa lucru de evanghelist, slujba ta fa-o deplin!
6. Ca eu de-acum ma jertfesc si vremea despartirii mele s-a apropiat.
7. Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit.
8. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui.
9. Sileste-te sa vii curand la mine,
10. Ca Dimas, iubind veacul de acum, m-a lasat si s-a dus la Tesalonic, Crescent in Galatia, Tit in Dalmatia;
11. Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu si adu-l cu tine, caci imi este de folos in slujire.
12. Pe Tihic l-am trimis la Efes.
13. Cand vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lasat in Troada, la Carp, precum si cartile, mai ales pergamentele.
14. Alexandru aramarul mi-a facut multe rele; Domnul sa-i rasplateasca dupa faptele lui.
15. Pazeste-te si tu de el, caci s-a impotrivit foarte mult cuvantarilor noastre.
16. La intaia mea aparare, nimeni nu mi-a venit intr-ajutor, ci toti m-au parasit. Sa nu li se tina in socoteala!
17. Dar Domnul mi-a stat intr-ajutor si m-a intarit, pentru ca, prin mine, Evanghelia sa fie pe deplin vestita si s-o auda toate neamurile; iar eu am fost izbavit din gura leului.
18. Domnul ma va izbavi de orice lucru rau si ma va mantui, in imparatia Sa cereasca. Lui fie slava in vecii vecilor. Amin!
19. Imbratiseaza pe Priscila si pe Acvila si casa lui Onisifor.
20. Erast a ramas in Corint; pe Trofim l-am lasat in Milet, fiind bolnav.
21. Sileste-te sa vii mai inainte de inceputul iernii. Te imbratiseaza Eubul si Pudentiu si Linos si Claudia si fratii toti.
22. Domnul Iisus Hristos sa fie cu duhul tau! Harul fie cu voi! Amin.

Epistola catre Tit a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA CATRE TIT A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Lucrul lui Tit intru injghebarea Bisericii din Creta. Ce fel sunt cretanii. Toate sunt curate pentru cei curati.

1. Pavel, robul lui Dumnezeu si apostol al lui Iisus Hristos, dupa credinta alesilor lui Dumnezeu si dupa cunostinta adevarului cel intocmai cu dreapta credinta,
2. - Intru nadejdea vietii vesnice, pe care a fagaduit-o mai inainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
3. Si Care, la timpul cuvenit, Si-a facut cunoscut cuvantul Sau, prin propovaduirea incredintata mie, dupa porunca Mantuitorului nostru Dumnezeu -
4. Lui Tit, adevaratul fiu dupa credinta cea de obste: Har, mila si pace, de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.
5. Pentru aceasta te-am lasat in Creta, ca sa indreptezi cele ce mai lipsesc si sa asezi preoti prin cetati, precum ti-am randuit:
6. De este cineva fara de prihana, barbat al unei femei, avand fii credinciosi, nu sub invinuire de desfranare sau neascultatori.
7. Caci se cuvine ca episcopul sa fie fara de prihana, ca un iconom al lui Dumnezeu, neingamfat, nu grabnic la manie, nu dat la bautura, pasnic, nepoftitor de castig urat,
8. Ci iubitor de straini, iubitor de bine, intelept, drept, cuvios, cumpatat,
9. Tinandu-se de cuvantul cel credincios al invataturii, ca sa fie destoinic si sa indemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici.
10. Pentru ca multi sunt razvratiti, graitori in desert si inselatori, mai ales cei din taierea imprejur,
11. Carora trebuie sa li se inchida gura ca unora care razvratesc case intregi, invatand, pentru castig urat, cele ce nu se cuvin.
12. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinosi, fiare rele, pantece lenese.
13. Marturia aceasta este adevarata; pentru care pricina, mustra-i cu asprime, ca sa fie sanatosi in credinta,
14. Si sa nu dea ascultare basmelor iudaicesti si poruncilor unor oameni, care se intorc de la adevar.
15. Toate sunt curate pentru cei curati; iar pentru cei intinati si necredinciosi nimeni nu este curat, ci li s-au intinat lor si mintea si cugetul.
16. Ei marturisesc ca Il cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Il tagaduiesc, uraciosi fiind, nesupusi, si la orice lucru bun, netrebnici.

CAPITOLUL 2
Sfaturi batranilor, batranelor, tinerilor, slugilor. Darul cel mantuitor s-a aratat tuturor.

1. Dar tu graieste cele ce se cuvin invataturii sanatoase.
2. Batranii sa fie treji, cinstiti, intregi la minte, sanatosi in credinta, in dragoste, in rabdare;
3. Batranele de asemenea sa aiba, in infatisare, sfintita cuviinta, sa fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, sa invete de bine,
4. Ca sa intelepteasca pe cele tinere sa-si iubeasca barbatii, sa-si iubeasca copiii,
5. Si sa fie cumpatate, curate, gospodine, bune, plecate barbatilor lor, ca sa nu fie defaimat cuvantul lui Dumnezeu.
6. Indeamna, de asemenea, pe cei tineri sa fie cumpatati.
7. Intru toate arata-te pe tine pilda de fapte bune, dovedind in invatatura neschimbare, cuviinta,
8. Cuvant sanatos si fara prihana, pentru ca cel potrivnic sa se rusineze, neavand de zis nimic rau despre noi.
9. Slugile sa se supuna stapanilor lor, intru toate, ca sa fie bine-placute, neintorcandu-le vorba,
10. Sa nu doseasca ceva, ci sa le arate toata buna credinta, ca sa faca de cinste intru toate invatatura Mantuitorului nostru Dumnezeu.
11. Caci harul mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor,
12. Invatandu-ne pe noi sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, in veacul de acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate si cu cucernicie;
13. Si sa asteptam fericita nadejde si aratarea slavei marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Hristos Iisus,
14. Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca sa ne izbaveasca de toata faradelegea si sa-Si curateasca Lui popor ales, ravnitor de fapte bune.
15. Acestea graieste, indeamna si mustra cu toata taria. Nimeni sa nu te dispretuiasca.

CAPITOLUL 3
Cum trebuie sa fie cei innoiti prin Duhul. Dezbinatorul trebuie ocolit.

1. Adu-le aminte sa se supuna stapanirilor si dregatorilor, sa asculte, sa fie gata la orice lucru bun,
2. Sa nu defaime pe nimeni, sa fie pasnici, sa fie ingaduitori, aratand intreaga blandete fata de toti oamenii.
3. Caci si noi eram altadata fara de minte, neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul;
4. Iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat,
5. El ne-a mantuit, nu din faptele cele intru dreptate, savarsite de noi, ci dupa a Lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant,
6. Pe Care L-a varsat peste noi, din belsug, prin Iisus Hristos, Mantuitorul nostru,
7. Ca indreptandu-ne prin harul Lui, sa ne facem, dupa nadejde, mostenitorii vietii celei vesnice.
8. Vrednic de crezare este cuvantul, si voiesc sa adeveresti acestea cu tarie, pentru ca acei ce au crezut in Dumnezeu sa aiba grija sa fie in frunte la fapte bune. Ca acestea sunt cele bune si de folos oamenilor.
9. Iar de intrebarile nebunesti si de insirari de neamuri si de certuri si de sfadirile pentru lege, fereste-te, caci sunt nefolositoare si desarte.
10. De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te,
11. Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit.
12. Cand voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sarguieste-te sa vii la mine la Nicopole, caci acolo m-am hotarat sa iernez.
13. Pe Zenas, cunoscatorul de lege, si pe Apollo trimite-i mai inainte, cu buna grija, ca nimic sa nu le lipseasca.
14. Sa invete si ai nostri sa poarte grija de lucrurile bune, spre treburile cele de neaparata nevoie, ca ei sa nu fie fara de roada.
15. Te imbratiseaza toti care sunt cu mine. Imbratiseaza pe cei ce ne iubesc intru credinta. Harul fie cu voi cu toti! Amin.

Epistola catre Filimon a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA CATRE FILIMON
A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Pavel lauda pe Filimon si mijloceste ca sa ierte pe Onisim, robul sau, primindu-l iarasi ca pe un frate in Domnul.

1. Pavel, cel pus in lanturi pentru Iisus Hristos, si fratele Timotei, iubitului Filimon, impreuna-lucrator cu noi,
2. Si surorii Apfia, si lui Arhip, cel impreuna-ostean cu noi, si Bisericii din casa ta:
3. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
4. Multumesc pururea Dumnezeului meu, pomenindu-te in rugaciunile mele,
5. Auzind despre dragostea ta si despre credinta pe care o ai catre Domnul Iisus si catre toti sfintii,
6. Ca partasia ta la credinta sa se faca lucratoare in deplina cunostinta a oricarei fapte bune, pe care o faceti pentru Hristos Iisus;
7. Caci am avut multa bucurie si mangaiere, din dragostea ta, intrucat inimile sfintilor s-au odihnit prin tine, frate.
8. De aceea, desi avand intru Hristos tot dreptul sa-ti poruncesc ce se cuvine,
9. Pentru dragoste, iti fac mai degraba o rugaminte. Asa cum sunt eu, Pavel, ca un batran, iar acum si pus in lanturi pentru Iisus Hristos,
10. Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am nascut fiind in lanturi, Onisim,
11. Cel ce altadata nu-ti era de folos, dar acum si tie si mie de folos,
12. Pentru aceasta ti l-am trimis, pe el insusi, adica inima mea; primeste-l.
13. Eu vream sa-l tin la mine, ca, in locul tau, sa-mi slujeasca mie, care sunt in lanturi pentru Evanghelie,
14. Dar n-am voit sa fac nimic fara de incuviintarea ta, ca fapta ta cea buna sa nu fie ca de sila, ci de bunavoie.
15. Caci poate pentru aceea a fost despartit de tine catva timp, ca vesnic sa fie al tau,
16. Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atat mai vartos pentru tine, si dupa trup si in Domnul.
17. Deci, daca ma socotesti partas cu tine, primeste-l pe el, ca pe mine.
18. Iar de te-a pagubit cu ceva, sau iti este dator ceva, pune aceasta in socoteala mea.
19. Eu, Pavel, am scris cu mana mea; eu iti voi plati, ca sa nu-ti spun ca si tu imi esti dator cu tine insuti.
20. Da, frate, eu te rog, fa-mi binele acesta in Domnul; linisteste inima mea in Hristos!
21. Bine incredintat de ascultarea ta, ti-am scris tie, stiind ca vei face chiar mai mult decat cele ce-ti spun.
22. Ci odata cu aceasta pregateste-mi loc de gazduit, fiindca nadajduiesc ca, prin rugaciunile voastre, voi fi daruit voua.
23. Te imbratiseaza Epafras, cel inchis impreuna cu mine pentru Hristos Iisus,
24. Marcu, Aristarh, Dimas, Luca cei impreuna-lucratori cu mine.
25. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru! Amin.

Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel

EPISTOLA CATRE EVREI A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL 1
Dumnezeu a trimis oamenilor pe Fiul Sau, Care este peste toate, mai presus decat ingerii si decat toata faptura.

1. Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci,
2. In zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile;
3. Care, fiind stralucirea slavei si chipul fiintei Lui si Care tine toate cu cuvantul puterii Sale, dupa ce a savarsit, prin El insusi, curatirea pacatelor noastre, a sezut de-a dreapta slavei, intru cele prea inalte,
4. Facandu-Se cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un nume mai deosebit decat ei.
5. Caci caruia dintre ingeri i-a zis Dumnezeu vreodata: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut”; si iarasi: “Eu Ii voi fi Lui Tata si El Imi va fi Mie Fiu”?
6. Si iarasi, cand aduce in lume pe Cel intai nascut, El zice: “Si sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu”.
7. Si de ingeri zice: “Cel ce face pe ingerii Sai duhuri si pe slujitorii Sai para de foc”;
8. Iar catre Fiul: “Tronul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului; si toiagul dreptatii este toiagul imparatiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea si ai urat faradelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tau cu untdelemnul bucuriei, mai mult decat pe partasii Tai”.
10. Si: “Intru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si cerurile sunt lucrul mainilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu ramai, si toate ca o haina se vor invechi;
12. Si ca un pe un vesmant le vei strange si ca o haina vor fi schimbate. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor sfarsi”.
13. Si caruia dintre ingeri a zis Dumnezeu vreodata: “Sezi de-a dreapta Mea pana cand voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale”?
14. Ingerii oare nu sunt toti duhuri slujitoare, trimise ca sa slujeasca, pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?

CAPITOLUL 2
Precum s-au pedepsit ingerii pentru neascultare, asa se vor pedepsi si cei ce calca poruncile lui Hristos, Care este incepatorul mantuirii noastre!

1. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem.
2. Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire,
3. Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o,
4. Impreuna marturisind si Dumnezeu cu semne si cu minuni si cu multe feluri de puteri si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa a Sa vointa?
5. Pentru ca nu ingerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
6. Iar cineva a marturisit undeva, zicand: “Ce este omul, ca-l pomenesti pe el, sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?
7. L-ai micsorat pe el cu putin fata de ingeri; si cu marire si cu cinste l-ai incununat si l-ai pus peste lucrurile mainilor Tale.
8. Toate le-ai supus sub picioarele lui”. Dar prin faptul ca a supus lui toate (intelegem) ca nimic nu i-a lasat nesupus. Acum insa, inca nu vedem cum toate i-au fost supuse.
9. Ci pe Cel micsorat cu putin fata de ingeri, pe Iisus, Il vedem incununat cu slava si cu cinste, din pricina mortii pe care a suferit-o, astfel ca, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.
10. Caci ducand pe multi fii la marire, I se cadea Aceluia, pentru Care sunt toate si prin Care sunt toate, ca sa desavarseasca prin patimire pe Incepatorul mantuirii lor.
11. Pentru ca si Cel ce sfinteste si cei ce se sfintesc, dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati,
12. Zicand: “Spune-voi fratilor mei numele Tau. In mijlocul Bisericii Te voi lauda”.
13. Si iarasi: “Eu voi fi increzator in El”; si iarasi: “Iata Eu si pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu”.
14. Deci, de vreme ce pruncii s-au facut partasi sangelui si trupului, in acelasi fel si El S-a impartasit de acestea, ca sa surpe prin moartea Sa pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul,
15. Si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata.
16. Caci, intr-adevar, nu a luat firea ingerilor, ci samanta lui Avraam a luat.
17. Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului.
18. Caci prin ceea ce a patimit, fiind El insusi ispitit, poate si celor ce se ispitesc sa le ajute.

CAPITOLUL 3
Hristos este mai presus decat Moise. Daca neascultarea de Moise aduce pedeapsa, cu atat mai mult neascultarea de Hristos.

1. Pentru aceea, frati sfinti, partasi chemarii ceresti, luati aminte la Apostolul si Arhiereul marturisirii noastre, la Iisus Hristos,
2. Care credincios a fost Celui ce L-a randuit, precum si Moise in toata casa Lui.
3. Pentru ca Acesta (Iisus) S-a invrednicit de mai multa slava decat Moise, dupa cum are mai multa cinste decat casa cel ce a zidit-o.
4. Caci orice casa e zidita de catre cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.
5. Moise a fost credincios in toata casa Domnului, ca o sluga, spre marturia celor ce erau sa fie descoperite in viitor,
6. Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Si casa Lui suntem noi, numai daca tinem pana la sfarsit cu neclintire, indrazneala marturisirii si lauda nadejdii noastre.
7. De aceea, precum zice Duhul Sfant: “Daca veti auzi astazi glasul Lui,
8. Nu va invartosati inimile voastre, ca la razvratire in ziua ispitirii din pustie,
9. Unde M-au ispitit parintii vostri, M-au incercat, si au vazut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
10. De aceea M-am maniat pe neamul acesta si am zis: Pururea ei ratacesc cu inima si caile Mele nu le-au cunoscut,
11. Ca M-am jurat in mania Mea: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
12. Luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, in vreunul din voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul cel viu.
13. Ci indemnati-va unii pe altii, in fiecare zi, pana ce putem sa zicem: astazi! ca nimeni dintre voi sa nu se invartoseze cu inselaciunea pacatului;
14. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, numai daca vom pastra temeinic, pana la urma, inceputul starii noastre intru El,
15. De vreme ce se zice: Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre, ca la razvratire.
16. Cine sunt cei care, auzind, s-au razvratit? Oare nu toti care au iesit din Egipt, prin Moise?
17. Si impotriva cui a tinut maine timp de patruzeci de ani? Au nu impotriva celor ce au pacatuit, ale caror oase au cazut in pustie?
18. Si cui S-a jurat ca nu vor intra intru odihna Sa, decat numai celor ce au fost neascultatori?
19. Vedem dar ca n-au putut sa intre, din pricina necredintei lor.

CAPITOLUL 4
Odihna este data celor ce cred in Hristos. Puterea cuvantului lui Dumnezeu. Hristos Arhiereu.

1. Sa ne temem, deci, ca nu cumva, cata vreme ni se lasa fagaduinta sa intram in odihna Lui, sa para ca a ramas pe urma cineva dintre voi.
2. Pentru ca si noua ni s-a binevestit ca si acelora, dar cuvantul propovaduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinta la cei care l-au auzit.
3. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in odihna, precum s-a zis: “M-am jurat intru mania Mea: nu vor intra intru odihna Mea”, macar ca lucrurile erau savarsite de la intemeierea lumii.
4. Caci undeva, despre ziua a saptea, a zis astfel: “Si S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea de toate lucrurile Sale”.
5. Si in acelasi loc, zice iarasi: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
6. Deci, de vreme ce ramane ca unii sa intre in odihna, iar aceia carora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotaraste din nou o zi, astazi rostind prin gura lui David, dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: “Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre”.
8. Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna.
9. Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s-a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii,
12. Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii,
13. Si nu este nici o faptura ascunsa inaintea Lui, ci toate sunt goale si descoperite, pentru ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala.
14. Drept aceea, avand Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa tinem cu tarie marturisirea.
15. Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.
16. Sa ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har, spre ajutor, la timp potrivit.

CAPITOLUL 5
Hristos este Arhiereu in veci, Preot dupa Randuiala lui Melchisedec. Pentru cei tari trebuie hrana tare, pentru cei mici, lapte.

1. Caci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele catre Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate;
2. El poate sa fie ingaduitor cu cei nestiutori si rataciti, de vreme ce si el este cuprins de slabiciune.
3. Din aceasta pricina dator este, precum pentru popor, asa si pentru sine sa jertfeasca pentru pacate.
4. Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu dupa cum si Aaron.
5. Asa si Hristos nu S-a preaslavit pe Sine insusi, ca sa Se faca arhiereu, ci Cel ce a grait catre El: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut”.
6. In alt loc se zice: “Tu esti Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec”.
7. El, in zilele trupului Sau, a adus, cu strigat si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte si auzit a fost pentru evlavia Sa,
8. Si desi era Fiu, a invatat ascultarea din cele ce a patimit,
9. Si desavarsindu-Se, S-a facut tuturor celor ce-L asculta pricina de mantuire vesnica.
10. Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu dupa randuiala lui Melchisedec.
11. In privinta aceasta avem mult de vorbit si lucruri grele de talcuit, de vreme ce v-ati facut greoi la auzit.
12. Caci voi, care de multa vreme s-ar fi cuvenit sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta ca cineva sa va invete cele dintai inceputuri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Pentru ca oricine se hraneste cu lapte este nepriceput in cuvantul dreptatii, de vreme ce este prunc.
14. Iar hrana tare este pentru cei desavarsiti, care au prin obisnuinta simturile invatate sa deosebeasca binele si raul.

CAPITOLUL 6
Trebuie sa tindem catre desavarsire. Credinta lui Avraam si juramantul lui Dumnezeu.

1. De aceea, lasand cuvantul de inceput despre Hristos, sa ne ridicam spre ceea ce este desavarsit, fara sa mai punem din nou temelia invataturii despre pocainta de faptele moarte si despre credinta in Dumnezeu,
2. A invataturii despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
3. Si aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
4. Caci este cu neputinta pentru cei ce s-au luminat odata si au gustat darul cel ceresc si partasi s-au facut Duhului Sfant,
5. Si au gustat cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor,
6. Cu neputinta este pentru ei, daca au cazut, sa se innoiasca iarasi spre pocainta, fiindca ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocura.
7. Tarina, cand absoarbe ploaia ce se coboara adeseori asupra ei si rodeste iarba folositoare celor pentru care a fost muncita, primeste binecuvantarea de la Dumnezeu;
8. Dar daca aduce spini si ciulini, se face netrebnica si blestemul ii sta aproape iar la urma focul o asteapta.
9. Despre voi, iubitilor, desi vorbim astfel, suntem incredintati de lucruri mai bune si aducatoare de mantuire.
10. Caci Dumnezeu nu este nedrept, ca sa uite lucrul vostru si dragostea pe care ati aratat-o pentru numele Lui, voi, care ati slujit si slujiti sfintilor.
11. Dorind dar, ca fiecare dintre voi sa arate aceeasi ravna spre adeverirea nadejdii, pana la sfarsit,
12. Ca sa nu fiti greoi, ci urmatori ai celor ce, prin credinta si indelunga-rabdare, mostenesc fagaduintele.
13. Caci Dumnezeu, cand a dat fagaduinta lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care sa Se jure, S-a jurat pe Sine insusi,
14. Zicand: “Cu adevarat, binecuvantand te voi binecuvanta, si inmultind te voi inmulti”.
15. Si asa, avand Avraam indelunga-rabdare, a dobandit fagaduinta.
16. Pentru ca oamenii se jura pe cel ce e mai mare si juramantul e la ei o chezasie si sfarsitul oricarei neintelegeri.
17. In aceasta, Dumnezeu voind sa arate si mai mult, mostenitorilor fagaduintei, nestramutarea hotararii Sale, a pus la mijloc juramantul:
18. Ca prin doua fapte nestramutate - fagaduinta si juramantul - in care e cu neputinta ca Dumnezeu sa fi mintit, noi, cei ce cautam scapare, sa avem indemn puternic ca sa tinem nadejdea pusa inainte,
19. Pe care o avem ca o ancora a sufletului, neclintita si tare, intrand dincolo de catapeteasma,
20. Unde Iisus a intrat pentru noi ca inaintemergator, fiind facut Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melchisedec.

CAPITOLUL 7
Melchisedec este mai mare decat Avraam si decat Levitii. Hristos este, in veac, Arhiereul nostru desavarsit.

1. Caci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preainalt, care a intampinat pe Avraam, pe cand se intorcea de la nimicirea regilor si l-a binecuvantat,
2. Caruia Avraam i-a dat si zeciuiala din toate, se talcuieste mai intai: rege al dreptatii, apoi si rege al Salemului, adica rege al pacii,
3. Fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, ci, asemanat fiind Fiului lui Dumnezeu, el ramane preot pururea.
4. Vedeti, dar, cat de mare e acesta, caruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din prada de razboi.
5. Si cei dintre fiii lui Levi, care primesc preotia, au porunca dupa lege, ca sa ia zeciuiala de la popor, adica de la fratii lor, macar ca si acestia au iesit din coapsele lui Avraam;
6. Iar Melchisedec, care nu-si trage neamul din ei, a primit zeciuiala de la Avraam si pe Avraam, care avea fagaduintele, l-a binecuvantat.
7. Fara de nici o indoiala, cel mai mic ia binecuvantare de la cel mai mare.
8. Si aici iau zeciuiala niste oameni muritori, pe cand dincolo, unul care e dovedit ca este viu.
9. Si ca sa spun asa, prin Avraam, a dat zeciuiala si Levi, cel ce lua zeciuiala,
10. Fiindca el era inca in coapsele lui Avraam, cand l-a intampinat Melchisedec.
11. Daca deci desavarsirea ar fi fost prin preotia Levitilor (caci legea s-a dat poporului pe temeiul preotiei lor), ce nevoie mai era sa se ridice un alt preot dupa randuiala lui Melchisedec, si sa nu se zica dupa randuiala lui Aaron?
12. Iar daca preotia s-a schimbat urmeaza numaidecat si schimbarea Legii.
13. Caci Acela, despre Care se spun acestea, isi ia obarsia dintr-o alta semintie, de unde nimeni n-a slujit altarului,
14. Stiut fiind ca Domnul nostru a rasarit din Iuda, iar despre semintia acestora, cu privire la preoti, Moise n-a vorbit nimic.
15. Apoi este lucru si mai lamurit ca, daca se ridica un alt preot dupa asemanarea lui Melchisedec,
16. El s-a facut nu dupa legea unei porunci trupesti, ci cu puterea unei vieti nepieritoare,
17. Caci se marturiseste: “Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec”.
18. Astfel, porunca data intai se desfiinteaza, pentru neputinta si nefolosul ei;
19. Caci Legea n-a desavarsit nimic, iar in locul ei isi face cale o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Ci inca a fost la mijloc si un juramant, caci pe cand aceia s-au facut preoti fara de juramant,
21. El S-a facut cu juramantul Celui ce I-a grait: “Juratu-S-a Domnul si nu Se va cai: Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec”.
22. Cu aceasta, Iisus S-a facut chezasul unui mai bun testament.
23. Apoi acolo s-a ridicat un sir de preoti, fiindca moartea ii impiedica sa dainuiasca.
24. Aici insa, Iisus, prin aceea ca ramane in veac, are o preotie netrecatoare (vesnica).
25. Pentru aceasta, si poate sa mantuiasca desavarsit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, caci pururea e viu ca sa mijloceasca pentru ei.
26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem: sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si fiind mai presus decat cerurile.
27. El nu are nevoie sa aduca zilnic jertfe, ca arhiereii: intai pentru pacatele lor, apoi pentru ale poporului, caci El a facut aceasta o data pentru totdeauna, aducandu-Se jertfa pe Sine insusi.
28. Caci Legea pune ca arhierei oameni care au slabiciune, pe cand cuvantul juramantului, venit in urma Legii, pune pe Fiul, desavarsit in veacul veacului.

CAPITOLUL 8
Arhiereul nostru cel ceresc este Mijlocitorul unui nou asezamant, mult mai bun decat cel vechi.

1. Lucru de capetenie din cele spuse este ca avem astfel de Arhiereu care a sezut de-a dreapta tronului slavei in ceruri,
2. Slujitor Altarului si Cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul.
3. Apoi, orice arhiereu este pus ca sa aduca daruri si jertfe; de aceea trebuincios era ca si acest Arhiereu sa fi avut ceva ce sa aduca.
4. Daca ar fi pe pamant, nici n-ar fi preot, fiindca aici sunt aceia care aduc darurile potrivit Legii,
5. Care slujesc inchipuirii si umbrei celor ceresti, precum a primit porunca Moise, cand era sa faca cortul: “Ia seama, zice Domnul, sa faci toate dupa chipul ce ti-a fost aratat in munte”.
6. Acum insa, Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atat mai osebita, cu cat este si Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este intemeiat pe mai bune fagaduinte.
7. Caci daca (testamentul) cel dintai ar fi fost fara de prihana, nu s-ar mai fi cautat loc pentru al doilea;
8. Ci Dumnezeu ii mustra si le zice: “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi face, cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului; caci ei n-au ramas in testamentul Meu, de aceea si Eu i-am parasit - zice Domnul.
10. Ca acesta e testamentul pe care il voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie, si voi fi lor Dumnezeu si ei vor fi poporul Meu.
11. Si nu va mai invata fiecare pe vecinul sau si fiecare pe fratele sau zicand: Cunoaste pe Domnul! - caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare al lor;
12. Caci voi fi milostiv cu nedreptatile lor si de pacatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte”.
13. Si zicand: “Nou”, Domnul a invechit pe cel dintai. Iar ce se invecheste si imbatraneste, aproape este de pieire.

CAPITOLUL 9
Cortul Marturiei si jertfele Legii vechi. Ispasirea dupa Legea veche nu este indestulatoare. Ispasirea facuta de Hristos este desavarsita.

1. Deci si cei dintai (Asezamant) avea oranduieli pentru slujba dumnezeiasca si un altar pamantesc,
2. Caci s-a pregatit cortul marturiei. In el se aflau, mai intai, sfesnicul si masa si painile punerii inainte; partea aceasta se numeste Sfanta.
3. Apoi, dupa catapeteasma a doua, era cortul numit Sfanta Sfintelor,
4. Avand altarul tamaierii de aur si chivotul Asezamantului ferecat peste tot cu aur, in care era nastrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odraslise si tablele Legii.
5. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul impacarii; despre acestea nu putem acum sa vorbim cu de-amanuntul.
6. Astfel fiind intocmite aceste incaperi, preotii intrau totdeauna in cortul cel dintai, savarsind slujbele dumnezeiesti;
7. In cel de-al doilea insa numai arhiereul, o data pe an, si nu fara de sange, pe care il aducea pentru sine insusi si pentru gresealele poporului.
8. Prin aceasta, Duhul Sfant ne lamureste ca drumul catre Sfanta Sfintelor nu era sa fie aratat, cata vreme cortul intai mai sta in picioare,
9. Care era o pilda pentru timpul de fata si insemna ca darurile si jertfele ce se aduceau n-aveau putere sa desavarseasca cugetul inchinatorului.
10. Acestea erau numai legiuiri pamantesti - despre mancaruri, despre bauturi, despre felurite spalari - si erau porunci pana la vremea indreptarii.
11. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunatatilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare si mai desavarsit, nu facut de mana, adica nu din zidirea aceasta;
12. El a intrat o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare.
13. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului,
14. Cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu?
15. Si pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferita spre rascumpararea gresealelor de sub intaiul testament, cei chemati sa ia fagaduinta mostenirii vesnice.
16. Caci unde este testament, trebuie neaparat sa fie vorba despre moartea celui ce a facut testamentul.
17. Un testament ajunge temeinic dupa moarte, fiindca nu are nici o putere, cata vreme traieste cel ce l-a facut.
18. De aceea, nici cel dintai n-a fost sfintit fara sange.
19. Intr-adevar Moise, dupa ce a rostit fata cu tot poporul toate poruncile din Lege, luand sangele cel de vitei si de tapi, cu apa si cu lana rosie si cu isop, a stropit si cartea si pe tot poporul,
20. Si a zis: “Acesta este sangele testamentului pe care l-a poruncit voua Dumnezeu”.
21. Si a stropit, de asemenea, cu sange, cortul si toate vasele pentru slujba.
22. Dupa Lege, aproape toate se curatesc cu sange, si fara varsare de sange nu se da iertare.
23. Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri sa fie curatite prin acestea, iar cele ceresti insesi cu jertfe mai bune decat acestea.
24. Caci Hristos n-a intrat intr-o Sfanta a Sfintelor facuta de maini - inchipuirea celei adevarate - ci chiar in cer, ca sa Se infatiseze pentru noi inaintea lui Dumnezeu;
25. Iar nu ca sa Se aduca pe Sine insusi jertfa de mai multe ori - ca arhiereul care intra in Sfanta Sfintelor cu sange strain, in fiecare an.
26. Altfel, ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori, de la intemeierea lumii; ci acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o data, spre stergerea pacatului, prin jertfa Sa.
27. Si precum este randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata,
28. Tot asa si Hristos, dupa ce a fost adus o data jertfa, ca sa ridice pacatele multora, a doua oara fara de pacat Se va arata celor ce cu staruinta Il asteapta spre mantuire.

CAPITOLUL 10
Legea este umbra Noului Testament. Lauda credintei statornice.

1. In adevar, Legea avand umbra bunurilor viitoare, iar nu insusi chipul lucrurilor, nu poate niciodata - cu aceleasi jertfe, aduse neincetat in fiecare an - sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie.
2. Altfel, n-ar fi incetat oare jertfele aduse, daca cei ce savarsesc slujba dumnezeiasca, fiind o data curatiti, n-ar mai avea nici o constiinta a pacatelor?
3. Ci prin ele, an de an, se face amintirea pacatelor.
4. Pentru ca este cu neputinta ca sangele de tauri si de tapi sa inlature pacatele.
5. Drept aceea, intrand in lume, zice: “Jertfa si prinos n-ai voit, dar mi-ai intocmit trup.
6. Arderi de tot si jertfe pentru pacat nu ti-au placut;
7. Atunci am zis: Iata vin, in sulul cartii este scris despre mine, sa fac voia Ta, Dumnezeule”.
8. Zicand mai sus ca: “Jertfa si prinoase si arderile de tot si jertfele pentru pacat n-ai voit, nici nu Ti-au placut”, care se aduc dupa Lege,
9. Atunci a zis: “Iata vin ca sa fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinteaza deci pe cei dintai ca sa statorniceasca pe al doilea.
10. Intru aceasta vointa suntem sfintiti, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o data pentru totdeauna.
11. Si orice preot sta si slujeste in fiecare zi si aceleasi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodata nu pot sa inlature pacatele.
12. Acesta dimpotriva, aducand o singura jertfa pentru pacate, a sezut in vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu,
13. Si asteapta pana ce vrajmasii Lui vor fi pusi asternut picioarelor Lui.
14. Caci printr-o singura jertfa adusa, a adus la vesnica desavarsire pe cei ce se sfintesc;
15. Dar si Duhul cel Sfant ne marturiseste aceasta, fiindca dupa ce a zis:
16. “Acesta este asezamantul pe care il voi intocmi cu ei, dupa acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele in inimile lor si le voi scrie in cugetele lor”.
17. Si adauga: “Iar de pacatele lor si de faradelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte”.
18. Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfa pentru pacate.
19. Drept aceea, fratilor, avand indrazneala, sa intram in Sfanta Sfintelor, prin sangele lui Iisus,
20. Pe calea cea noua si vie pe care pentru noi a innoit-o, prin catapeteasma, adica prin trupul Sau,
21. Si avand mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22. Sa ne apropiem cu inima curata, intru plinatatea credintei, curatindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rau, si spalandu-ne trupul in apa curata,
23. Sa tinem marturisirea nadejdii cu neclintire, pentru ca credincios este Cel ce a fagaduit,
24. Si sa luam seama unul altuia, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune,
25. Fara sa parasim Biserica noastra, precum le este obiceiul unora, ci indemnatori facandu-ne, cu atat mai mult, cu cat vedeti ca se apropie ziua aceea.
26. Caci daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostiinta despre adevar, nu ne mai ramane, pentru pacate, nici o jertfa,
27. Ci o infricosata asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
28. Calcand cineva Legea lui Moise, e ucis fara de mila, pe cuvantul a doi sau trei martori;
29. Ganditi-va: cu cat mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si a nesocotit sangele testamentului cu care s-a sfintit, si a batjocorit duhul harului.
30. Caci cunoastem pe Cel ce a zis: “A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati”. Si iarasi: “Domnul va judeca pe poporul Sau”.
31. Infricosator lucru este sa cadem in mainile Dumnezeului celui viu.
32. Aduceti-va, dar, aminte mai intai de zilele in care, dupa ce ati fost luminati, ati rabdat lupta grea de suferinte,
33. Parte facandu-va priveliste cu ocarile si cu necazurile indurate, parte suferind impreuna cu cei ce treceau prin unele ca acestea,
34. Caci ati avut mila de cei inchisi, iar rapirea averilor voastre ati primit-o cu bucurie, bine stiind ca voi aveti o mai buna si statornica avere.
35. Nu lepadati dar increderea voastra, care are mare rasplatire.
36. Caci aveti nevoie de rabdare ca, facand voia lui Dumnezeu, sa dobanditi fagaduinta.
37. “Caci mai este putin timp, prea putin, si Cel ce e sa vina, va veni si nu va intarzia;
38. Iar dreptul din credinta va fi viu; si de se va indoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu intru el”.
39. Noi nu suntem (fii) ai indoielii spre pieire, ci ai credintei spre dobandirea sufletului.

CAPITOLUL 11
Credinta si roadele ei, dovedite cu pilda dreptilor din Vechiul Testament.

1. Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor marturie.
3. Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad.
4. Prin credinta, Abel a adus lui Dumnezeu mai buna jertfa decat Cain, pentru care a luat marturie ca este drept, marturisind Dumnezeu despre darurile lui; si prin credinta graieste si azi, desi a murit.
5. Prin credinta, Enoh a fost luat de pe pamant ca sa nu vada moartea, si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase, caci mai inainte de a-l stramuta, el a avut marturie ca a bine-placut lui Dumnezeu.
6. Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca Se face rasplatitor celor care Il cauta.
7. Prin credinta, luand Noe instiintare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau inca, a gatit, cu evlavie, o corabie spre mantuirea casei sale; prin credinta el a osandit lumea si dreptatii celei din credinta s-a facut mostenitor.
8. Prin credinta, Avraam, cand a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge.
9. Prin credinta, a locuit vremelnic in pamantul fagaduintei, ca intr-un pamant strain, locuind in corturi cu Isaac si cu Iacov, cei dimpreuna mostenitori ai aceleiasi fagaduinte;
10. Caci astepta cetatea cu temelii puternice, al carei mester si lucrator este Dumnezeu.
11. Prin credinta, si Sara insasi a primit putere sa zamisleasca fiu, desi trecuse de varsta cuvenita, pentru ca ea L-a socotit credincios pe Cel ce fagaduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, si acela ca si mort, s-au nascut atatia urmasi - multi “ca stelele cerului si ca nisipul cel fara de numar de pe tarmul marii”.
13. Toti acestia au murit intru credinta, fara sa primeasca fagaduintele, ci vazandu-le de departe si iubindu-le cu dor si marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori.
14. Iar cei ce graiesc unele ca acestea dovedesc ca ei isi cauta lor patrie.
15. Intr-adevar, daca ar fi avut in minte pe aceea din care iesisera, aveau vreme sa se intoarca.
16. Dar acum ei doresc una mai buna, adica pe cea cereasca. Pentru aceea Dumnezeu nu Se rusineaza de ei ca sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a gatit lor cetate.
17. Prin credinta, Avraam, cand a fost incercat, a adus pe Isaac (jertfa). Cel ce primise fagaduintele aducea jertfa pe fiul sau unul nascut!
18. Catre el graise Dumnezeu: “Ca in Isaac ti se va chema tie urmas”.
19. Dar Avraam a socotit ca Dumnezeu este puternic sa-l invieze si din morti; drept aceea l-a dobandit inapoi ca un fel de pilda (a invierii) Lui.
20. Prin credinta despre cele viitoare a binecuvantat Isaac pe Iacov si pe Esau.
21. Prin credinta Iacov, cand a fost sa moara, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif si s-a inchinat, rezemandu-se pe varful toiagului sau.
22. Prin credinta Iosif, la sfarsitul vietii, a pomenit despre iesirea fiilor lui Israel si a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinta, cand s-a nascut Moise, a fost ascuns de parintii lui trei luni, caci l-au vazut prunc frumos si nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinta, Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. Ci a ales mai bine sa patimeasca cu poporul lui Dumnezeu, decat sa aiba dulceata cea trecatoare a pacatului,
26. Socotind ca batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogatie decat comorile Egiptului, fiindca se uita la rasplatire.
27. Prin credinta, a parasit Egiptul, fara sa se teama de urgia regelui, caci a ramas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevazut.
28. Prin credinta, a randuit Pastile si stropirea cu sange, ca ingerul nimicitor sa nu se atinga de cei intai-nascuti ai lor.
29. Prin credinta au trecut israelitii Marea Rosie, ca pe uscat, pe care egiptenii, incercand si ei s-o treaca, s-au inecat.
30. Prin credinta, zidurile Ierihonului au cazut, dupa ce au fost inconjurate sapte zile.
31. Prin credinta Rahav, desfranata, fiindca primise cu pace iscoadele, n-a pierit impreuna cu cei neascultatori.
32. Si ce voi mai zice? Caci timpul nu-mi va ajunge, ca sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel si de prooroci,
33. Care prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga;
35. Unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere;
36. Altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare;
37. Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.
38. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului.
39. Si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta,
40. Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea.

CAPITOLUL 12
Rabdare si sfintenie.

1. De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte.
2. Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luati aminte, dar, la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre.
4. In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit inca pana la sange.
5. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: “Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El.
6. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste”.
7. Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?
8. Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati.
9. Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata?
10. Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui.
11. Orice mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incercati cu ea roada pasnica a dreptatii.
12. Pentru aceea, “indreptati mainile cele ostenite si genunchii cei slabanogiti.
13. Faceti carari drepte pentru picioarele voastre”, asa incat cine este schiop sa nu se abata, ci mai vartos sa se vindece.
14. Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
15. Veghind cu luare aminte ca nimeni sa nu ramana lipsit de harul lui Dumnezeu si ca nu cumva, odraslind vreo pricina de amaraciune, sa va tulbure, si prin ea multi sa se molipseasca.
16. Si sa nu fie vreunul desfranat sau intinat ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut.
17. Stiti ca mai pe urma, cand a dorit sa mosteneasca binecuvantarea, nu a fost luat in seama, caci, desi cu lacrimi a cautat, n-a mai avut cum sa schimbe hotararea.
18. Caci voi nu v-ati apropiat nici de muntele ce putea fi pipait, nici de focul care ardea cu flacara, nici de nor, nici de bezna, nici de vijelie,
19. Nici de glasul trambitei, nici de rasunetul cuvintelor despre care cei ce il auzeau s-au rugat sa nu li se mai graiasca,
20. Deoarece nu puteau sa sufere porunca: “Chiar daca si fiara de s-ar atinge de munte, sa fie ucisa cu pietre, sau sa fie strapunsa cu sageata”,
21. Si atat de infricosatoare era aratarea, incat Moise a zis: “Sunt inspaimantat si ma cutremur!”.
22. Ci v-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca,
23. Si de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti,
24. Si de Iisus, Mijlocitorul noului testament, si de sangele stropirii care graieste mai bine decat al lui Abel.
25. Luati seama sa nu va lepadati de Cel care vorbeste. Caci daca aceia n-au scapat de pedeapsa, nevoind sa asculte pe cel ce le graia pe pamant, cu atat mai mult noi - indepartandu-ne de Cel ce ne graieste din ceruri -
26. Al Carui glas, odinioara, a zguduit pamantul, iar acum, vorbind, a fagaduit: “Inca o data voi clatina nu numai pamantul, ci si cerul”.
27. Iar prin aceea ca zice: “Inca o data” arata schimbarea celor clatinate, ca a unor lucruri facute, ca sa ramana cele neclintite.
28. De aceea, fiindca primim o imparatie neclintita, sa fim multumitori, si asa sa-I aducem lui Dumnezeu inchinare placuta, cu evlavie si cu sfiala.
29. Caci “Dumnezeul nostru este si foc mistuitor”.

CAPITOLUL 13
Indemn la viata crestineasca si la credinta curata.

1. Ramaneti intru dragostea frateasca.
2. Primirea de oaspeti sa n-o uitati caci prin aceasta unii, fara ca sa stie, au primit in gazda, ingeri.
3. Aduceti-va aminte de cei inchisi, ca si cum ati fi inchisi cu ei; aduceti-va aminte de cei ce indura rele, intrucat si voi sunteti in trup.
4. Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat. Iar pe desfranati ii va judeca Dumnezeu.
5. Feriti-va de iubirea de argint si indestulati-va cu cele ce aveti, caci insusi Dumnezeu a zis: “Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi”.
6. Pentru aceea, avand buna indrazneala, sa zicem: “Domnul este intr-ajutorul meu; nu ma voi teme! Ce-mi va face mie omul?”.
7. Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta.
8. Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi.
9. Nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri; caci bine este sa va intariti prin har inima voastra, nu cu mancaruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.
10. Avem altar, de la care nu au dreptul sa manance cei ce slujesc cortului.
11. Intr-adevar, trupurile dobitoacelor - al caror sange e adus de arhiereu, pentru impacare, in Sfanta Sfintelor - sunt arse afara din tabara.
12. Pentru aceea si Iisus, ca sa sfinteasca poporul cu sangele Sau, a patimit in afara portii.
13. Deci dar sa iesim la El, afara din tabara, luand asupra noastra ocara Lui.
14. Caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie.
15. Asadar, prin El sa aducem pururea lui Dumnezeu jertfa de lauda, adica rodul buzelor, care preaslavesc numele Lui.
16. Iar facerea de bine si intrajutorarea nu le dati uitarii; caci astfel de jertfe sunt bine placute lui Dumnezeu.
17. Ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama, ca sa faca aceasta cu bucurie si nu suspinand, caci aceasta nu v-ar fi de folos.
18. Rugati-va pentru noi; caci suntem incredintati ca avem un cuget bun, dorind ca intru toate cu cinste sa traim.
19. Si mai mult va rog sa faceti aceasta, ca sa va fiu dat inapoi mai curand.
20. Iar Dumnezeul pacii, Cel ce, prin sangele unui testament vesnic, a sculat din morti pe Pastorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,
21. Sa va intareasca in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui, si sa lucreze in noi ceea ce este bine placut in fata Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!
22. Si va rog, fratilor, sa ingaduiti acest cuvant de indemn, caci vi l-am scris pe scurt.
23. Sa stiti ca fratele Timotei este slobod. Daca vine mai degraba, va voi vedea impreuna cu el.
24. Imbratisati pe toti mai-marii vostri si pe toti sfintii. Va imbratiseaza cei din Italia.
25. Harul fie cu voi cu toti! Amin.

Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov

EPISTOLA SOBORNICEASCA
A SFANTULUI APOSTOL IACOV

CAPITOLUL 1
Ispitele sunt folositoare. Avutiile trec degraba. Ascultarea si implinirea Legii. Limba trebuie tinuta in frau.

1. Iacov, robul lui Dumnezeu si al Domnului Iisus Hristos, celor douasprezece semintii, care sunt in imprastiere, salutare.
2. Mare bucurie sa socotiti, fratii mei, cand cadeti in felurite ispite,
3. Stiind ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdarea;
4. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, nelipsiti fiind de nimic.
5. Si de este cineva din voi lipsit de intelepciune, sa o ceara de la Dumnezeu, Cel ce da tuturor fara deosebire si fara infruntare; si i se va da.
6. Sa ceara insa cu credinta, fara sa aiba nici o indoiala, pentru ca cine se indoieste este asemenea valului marii, miscat de vant si aruncat incoace si incolo.
7. Sa nu gandeasca omul acela ca va lua ceva de la Dumnezeu.
8. Barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale.
9. Iar fratele cel smerit sa se laude intru inaltimea sa,
10. Si cel bogat intru smerenia sa, pentru ca va trece ca floarea ierbii.
11. Caci a rasarit soarele arzator si a uscat iarba si floarea ei a cazut si frumusetea fetei ei a pierit; tot asa se va vesteji si bogatul in alergaturile sale.
12. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El.
13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte.
16. Nu va inselati, fratii mei prea iubiti:
17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare.
18. Dupa voia Sa ne-a nascut prin cuvantul adevarului, ca sa fim incepatura fapturilor Lui.
19. Sa stiti, iubitii mei frati: orice om sa fie grabnic la ascultare, zabavnic la vorbire, zabavnic la manie.
20. Caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu.
21. Pentru aceea, lepadand toata spurcaciunea si prisosinta rautatii, primiti cu blandete cuvantul sadit in voi, care poate sa mantuiasca sufletele voastre.
22. Dar faceti-va implinitori ai cuvantului, nu numai ascultatori ai lui, amagindu-va pe voi insiva.
23. Caci daca cineva este ascultator al cuvantului, iar nu si implinitor, el seamana cu omul care priveste in oglinda fata firii sale;
24. S-a privit pe sine si s-a dus si indata a uitat ce fel era.
25. Cine s-a uitat, insa, de aproape in legea cea desavarsita a libertatii si a staruit in ea, facandu-se nu ascultator care uita, ci implinitor al lucrului, acela fericit va fi in lucrarea sa.
26. Daca cineva socoteste ca e cucernic, dar nu isi tine limba in frau, ci isi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnica.
27. Cucernicia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu si Tatal, aceasta este: sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim pe noi fara de pata din partea lumii.

CAPITOLUL 2
Credinta fara de fapte, moarta este.

1. Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
2. Caci, daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va intra si un sarac, in haina murdara,
3. Iar voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucita si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii ziceti: Tu stai acolo, in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele,
4. N-ati facut voi, oare, in gandul vostru, deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene?
5. Ascultati, iubitii mei frati: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt saraci in ochii lumii, dar bogati in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o El celor ce Il iubesc?
6. Iar voi ati necinstit pe cel sarac! Oare nu bogatii va asupresc pe voi si nu ei va tarasc la judecati?
7. Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun intru care ati fost chemati?
8. Daca, intr-adevar, impliniti legea imparateasca, potrivit Scripturii: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, bine faceti;
9. Iar de cautati la fata omului, faceti pacat si legea va osandeste ca pe niste calcatori de lege.
10. Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile.
11. Caci Cel ce a zis: “Sa nu savarsesti adulter”, a zis si: “Sa nu ucizi”. Si daca nu savarsesti adulter, dar ucizi, te-ai facut calcator de lege.
12. Asa sa graiti si asa sa lucrati, ca unii care veti fi judecati prin legea libertatii.
13. Caci judecata este fara mila pentru cel care n-a facut mila. Si mila biruieste in fata judecatii.
14. Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?
15. Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele,
16. Si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeti in pace! Incalziti-va si va saturati, dar nu le dati cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea.
19. Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura.
20. Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este?
21. Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a indreptat, cand a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic?
22. Vezi ca, credinta lucra impreuna cu faptele lui si din fapte credinta s-a desavarsit?
23. Si s-a implinit Scriptura care zice: “Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate” si “a fost numit prieten al lui Dumnezeu”.
24. Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta.
25. La fel si Rahav, desfranata, au nu din fapte s-a indreptat cand a primit pe cei trimisi si i-a scos afara, pe alta cale?
26. Caci precum trupul fara suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este.

CAPITOLUL 3
Infranarea limbii. Adevarata intelepciune.

1. Nu va faceti voi multi invatatori, fratii mei, stiind ca (noi, invatatorii) mai mare osanda vom lua.
2. Pentru ca toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa infraneze si tot trupul.
3. Dar, daca noi punem in gura cailor fraul, ca sa ni-i supunem, ducem dupa noi si trupul lor intreg.
4. Iata si corabiile, desi sunt atat de mari si impinse de vanturi aprige, sunt totusi purtate de o carma foarte mica incotro hotaraste vrerea carmaciului.
5. Asa si limba: mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Iata putin foc si cat codru aprinde!
6. Foc este si limba, lume a faradelegii! Limba isi are locul ei intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc drumul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei.
7. Pentru ca orice fel de fiare si de pasari, de taratoare si de vietati din mare se domoleste si s-a domolit de firea omeneasca,
8. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasca! Ea este un rau fara astampar; ea este plina de venin aducator de moarte.
9. Cu ea binecuvantam pe Dumnezeu si Tatal, si cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeasi gura ies binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie, fratii mei, sa fie acestea asa.
11. Oare izvorul arunca din aceeasi vana, si apa dulce si pe cea amara?
12. Nu cumva poate smochinul, fratilor, sa faca masline, sau vita de vie sa faca smochine? Tot asa, izvorul sarat nu poate sa dea apa dulce.
13. Cine este, intre voi, intelept si priceput? Sa arate, din buna-i purtare, faptele lui, in blandetea intelepciunii.
14. Iar daca aveti ravnire amara si zavistie, in inimile voastre, nu va laudati, nici nu mintiti impotriva adevarului.
15. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, trupeasca, demonica.
16. Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau.
17. Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica.
18. Si roada dreptatii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea.

CAPITOLUL 4
Sa fugim de placerile desarte. Impotriva barfitorilor si a celor ingamfati.

1. De unde vin razboaiele si de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se lupta in madularele voastre?
2. Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti dobandi ce doriti; va sfatuiti si va razboiti, si nu aveti, pentru ca nu cereti.
3. Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri.
4. Preadesfranatilor! Nu stiti, oare, ca prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu.
5. Sau vi se pare ca Scriptura graieste in desert? Duhul, care salasluieste in noi, ne pofteste spre zavistie?
6. Nu, ci da mai mare har. Pentru aceea, zice: “Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har”.
7. Supuneti-va deci lui Dumnezeu. Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi.
8. Apropiati-va de Dumnezeu si Se va apropia si El de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor, si sfintiti-va inimile, voi cei indoielnici.
9. Patrundeti-va de durere. Intristati-va si va jeliti. Rasul intoarca-se in plans si bucuria voastra in intristare.
10. Smeriti-va inaintea Domnului si El va va inalta.
11. Nu va graiti de rau unul pe altul, fratilor. Cel ce graieste de rau pe frate, ori judeca pe fratele sau, graieste de rau legea si judeca legea; iar daca judeci legea nu esti implinitor al legii, ci judecator.
12. Unul este Datatorul legii si Judecatorul: Cel ce poate sa mantuiasca si sa piarda. Iar tu cine esti, care judeci pe aproapele?
13. Veniti acum cei care ziceti: Astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo un an si vom face negot si vom castiga,
14. Voi, care nu stiti ce se va intampla maine, ca ce este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere.
15. In loc ca voi sa ziceti: Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea.
16. Si acum va laudati in trufia voastra. Orice lauda de acest fel este rea.
17. Drept aceea, cine stie sa faca ce e bine si nu face pacat are.

CAPITOLUL 5
Sfaturi catre cei avuti. Rabdarea, juramantul, ingrijirea bolnavilor. Puterea rugaciunilor. Despre cei cazuti.

1. Veniti acum, voi bogatilor, plangeti si va tanguiti de necazurile care vor sa vina asupra voastra.
2. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mancat moliile.
3. Aurul vostru si argintul au ruginit si rugina lor va fi marturie asupra voastra si ca focul va mistui trupurile voastre; ati strans comori in vremea din urma.
4. Dar, iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigatele seceratorilor au intrat in urechile Domnului Sabaot.
5. V-ati desfatat pe pamant si v-ati dezmierdat; hranit-ati inimile voastre in ziua injunghierii.
6. Osandit-ati, omorat-ati pe cel drept; el nu vi se impotriveste.
7. Drept aceea, fiti indelung-rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata, plugarul asteapta roada cea scumpa a pamantului, indelung rabdand, pana ce primeste ploaia timpurie si tarzie.
8. Fiti, dar, si voi indelung-rabdatori, intariti inimile voastre, caci venirea Domnului s-a apropiat.
9. Nu va plangeti, fratilor, unul impotriva celuilalt, ca sa nu fiti judecati; iata judecatorul sta inaintea usilor.
10. Luati, fratilor, pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe proorocii care au grait in numele Domnului.
11. Iata, noi fericim pe cei ce au rabdat: ati auzit de rabdarea lui Iov si ati vazut sfarsitul harazit lui de Domnul; ca mult-milostiv este Domnul si indurator.
12. Iar inainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu orice alt juramant, ci sa va fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata.
13. Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage. Este cineva cu inima buna? Sa cante psalmi.
14. Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului.
15. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui.
16. Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului.
17. Ilie era om, cu slabiciuni asemenea noua, dar cu rugaciune s-a rugat ca sa nu ploua si nu a plouat trei ani si sase luni.
18. Si iarasi s-a rugat si cerul a dat ploaie si pamantul a odraslit roada sa.
19. Fratii mei, daca vreunul va rataci de la adevar si-l va intoarce cineva,
20. Sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate.

Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru

INTAIA EPISTOLA SOBORNICEASCA
A SFANTULUI APOSTOL PETRU

CAPITOLUL 1
Hristos este mantuirea si nadejdea noastra. Durerile de azi lamuresc credinta. Mantuirea aceasta a fost vestita de prooroci. Indemnuri la viata sfanta.

1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, catre cei ce traiesc imprastiati printre straini, in Pont, in Galatia, in Capadocia, in Asia si in Bitinia,
2. Alesi dupa cea mai dinainte stiinta a lui Dumnezeu-Tatal, si prin sfintirea de catre Duhul, spre ascultare si stropirea cu sangele lui Iisus Hristos: har voua si pacea sa se inmulteasca!
3. Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Care, dupa mare mila Sa, prin invierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou, spre nadejde vie,
4. Spre mostenire nestricacioasa si neintinata si nevestejita, pastrata in ceruri pentru voi,
5. Cei ce sunteti paziti cu puterea lui Dumnezeu, prin credinta, spre mantuire, gata sa se dea pe fata in vremea de apoi.
6. Intru aceasta va bucurati, macar ca acum ar trebui sa fiti tristi, incercati fiind de multe feluri de ispite pentru putina vreme,
7. Pentru ca credinta voastra incercata, mult mai de pret decat aurul cel pieritor, dar lamurit prin foc, sa fie gasita spre lauda si spre slava si spre cinste, la aratarea lui Iisus Hristos.
8. Pe El, fara sa-L fi vazut, Il iubiti; intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita,
9. Dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor.
10. Aceasta mantuire au cautat-o cu staruinta si au cercetat-o cu de-amanuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea sa vina la voi.
11. Cercetand in care si in ce fel de vreme le arata Duhul lui Hristos, Care era intru ei, cand le marturisea de mai inainte despre patimile lui Hristos si despre maririle cele de dupa ele,
12. Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, intru Duhul Sfant trimis din cer, v-au propovaduit Evanghelia, spre care si ingerii doresc sa priveasca.
13. Pentru aceea, incingand mijloacele cugetului vostru, trezindu-va, nadajduiti desavarsit in harul care vi se va da voua, la aratarea lui Iisus Hristos.
14. Ca fii ascultatori, nu va potriviti poftelor de mai inainte, din vremea nestiintei voastre,
15. Ci, dupa Sfantul Care v-a chemat pe voi, fiti si voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii.
16. Ca scris este: “Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant”.
17. Si daca chemati Tata pe Cel ce judeca cu nepartinire, dupa lucrul fiecaruia, petreceti in frica zilele vremelniciei voastre,
18. Stiind ca nu cu lucruri stricacioase, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti,
19. Ci cu scumpul sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit,
20. Care a fost cunoscut mai dinainte de intemeierea lumii, dar Care S-a aratat, in anii cei mai de pe urma, pentru voi,
21. Cei ce prin El ati crezut in Dumnezeu, Care L-a inviat pe El din morti, si I-a dat Lui slava, ca sa va fie credinta si nadejdea voastra in Dumnezeu.
22. Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta,
23. Fiind nascuti din nou nu din samanta stricacioasa, ci din nestricacioasa, prin cuvantul lui Dumnezeu cel viu si care ramane in veac.
24. Pentru ca tot trupul este ca iarba si toata slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba si floarea a cazut,
25. Iar cuvantul Domnului ramane in veac. Si acesta este cuvantul, care vi s-a binevestit.

CAPITOLUL 2
Hristos este piatra cea din capul unghiului.

1. Deci, lepadand toata rautatea si tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate clevetirile,
2. Ca niste prunci de curand nascuti, sa doriti laptele cel duhovnicesc si neprefacut, ca prin el sa cresteti spre mantuire,
3. De vreme ce ati gustat si ati vazut ca bun este Domnul.
4. Apropiati-va de El, piatra cea vie, de oameni intr-adevar neluata in seama, dar la Dumnezeu aleasa si de pret;
5. Si voi insiva, ca pietre vii, ziditi-va drept casa duhovniceasca, preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, bine-placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos;
6. Pentru ca scris este in Scriptura: “Iata, pun in Sion Piatra din capul unghiului, aleasa, de mare pret, si cel ce va crede in ea nu se va rusina”.
7. Pentru voi, deci, care credeti, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului,
8. Si piatra de poticnire si stanca de sminteala, de care se poticnesc, fiindca n-au dat ascultare cuvantului, spre care au si fost pusi.
9. Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea minunata,
10. Voi care odinioara nu erati popor, iar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; voi care odinioara n-aveati parte de mila, iar acum sunteti miluiti.
11. Iubitilor, va indemn ca pe niste straini ce sunteti si calatori aici pe pamant, sa va feriti de poftele cele trupesti care se razboiesc impotriva sufletului.
12. Purtati-va cu cinste intre neamuri, ca in ceea ce ei acum va barfesc ca pe niste facatori de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, sa preamareasca pe Dumnezeu, in ziua cand ii va cerceta.
13. Supuneti-va, pentru Domnul, oricarei oranduiri omenesti, fie imparatului, ca inalt stapanitor,
14. Fie dregatorilor, ca unora ce sunt trimisi de el, spre pedepsirea facatorilor de rele si spre lauda facatorilor de bine;
15. Caci asa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, sa inchideti gura oamenilor fara minte si fara cunostinta.
16. Traiti ca oamenii liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperamant al rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.
17. Dati tuturor cinste, iubiti fratia, temeti-va de Dumnezeu, cinstiti pe imparat.
18. Slugilor, supuneti-va stapanilor vostri, cu toata frica, nu numai celor buni si blanzi, ci si celor uraciosi.
19. Caci aceasta este placut lui Dumnezeu, sa sufere cineva intristari, pe nedrept, cu gandul la El.
20. Caci, ce lauda este daca, pentru greseala, primiti bataie intru rabdare? Iar daca, pentru binele facut, veti patimi si veti rabda, aceasta este placut lui Dumnezeu.
21. Caci spre aceasta ati fost chemati, ca si Hristos a patimit pentru voi, lasandu-va pilda, ca sa pasiti pe urmele Lui,
22. Care n-a savarsit nici un pacat, nici s-a aflat viclesug in gura Lui,
23. Si Care, ocarat fiind, nu raspundea cu ocara; suferind, nu ameninta, ci Se lasa in stirea Celui ce judeca cu dreptate.
24. El a purtat pacatele noastre, in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fata de pacate, sa vietuim dreptatii: cu a Carui rana v-ati vindecat.
25. Caci erati ca niste oi ratacite, dar v-ati intors acum la Pastorul si la Pazitorul sufletelor voastre.

CAPITOLUL 3
Indemnuri catre soti. Indemnuri tuturor spre dragoste si blandete. Suferinta Domnului si pogorarea Lui in iad. Puterea Botezului.

1. Asemenea si voi, femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, asa incat, chiar daca sunt unii care nu se pleaca cuvantului, sa fie castigati, fara propovaduire, prin purtarea femeilor lor,
2. Vazand de aproape viata voastra curata si plina de sfiala.
3. Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe,
4. Ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
5. Ca asa se impodobeau, odinioara, si sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu, supunandu-se barbatilor lor,
6. Precum Sarra asculta de Avraam si-l numea pe el domn, ale carei fiice sunteti, daca faceti ce e bine si nu va temeti de nimic.
7. Voi, barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care, impreuna cu voi, sunt mostenitoare ale harului vietii, asa incat rugaciunile voastre sa nu fie impiedicate.
8. In sfarsit, fiti toti intr-un gand, impreuna-patimitori, iubitori de frati, milostivi, smeriti.
9. Nu rasplatiti raul cu rau sau ocara cu ocara, ci, dimpotriva, binecuvantati, caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea.
10. Cel ce voieste sa iubeasca viata si sa vada zile bune sa-si opreasca limba de la rau si buzele sale sa nu graiasca viclesug;
11. Sa se fereasca de rau si sa faca bine; sa caute pacea si s-o urmeze;
12. Caci ochii Domnului sunt peste cei drepti si urechile Lui spre rugaciunile lor, iar fata Domnului este impotriva celor ce fac rele.
13. Si cine va va face voua rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine?
14. Dar de veti si patimi pentru dreptate, fericiti veti fi. Iar de frica lor sa nu va temeti, nici sa va tulburati.
15. Ci pe Domnul, pe Hristos, sa-L sfintiti in inimile voastre si sa fiti gata totdeauna sa raspundeti oricui va cere socoteala despre nadejdea voastra,
16. Dar cu blandete si cu frica, avand cuget curat, ca, tocmai in ceea ce sunteti clevetiti, sa iasa de rusine cei ce graiesc de rau purtarea voastra cea buna intru Hristos.
17. Caci e mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa patimiti facand cele bune, decat facand cele rele.
18. Pentru ca si Hristos a suferit odata moartea pentru pacatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepti, ca sa ne aduca pe noi la Dumnezeu, omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul,
19. Cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare,
20. Care fusesera neascultatoare altadata, cand indelunga-rabdare a lui Dumnezeu astepta, in zilele lui Noe, si se pregatea corabia in care putine suflete, adica opt, s-au mantuit prin apa.
21. Iar aceasta mantuire prin apa inchipuia botezul, care va mantuieste astazi si pe voi, nu ca stergere a necuratiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun catre Dumnezeu, prin invierea lui Iisus Hristos,
22. Care, dupa ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, si se supun Lui ingerii si stapaniile si puterile.

CAPITOLUL 4
Indemnuri catre credinciosi sa se lase de pacat, sa aiba mereu pilda pe Domnul si sa ia aminte la obstescul sfarsit care se apropie. Mangaieri in ziua prigoanelor.

1. Asadar, fiindca Hristos a patimit cu trupul, inarmati-va si voi cu gandul acesta: ca cine a suferit cu trupul a ispravit cu pacatul,
2. Ca sa nu mai traiasca timpul ce mai are de trait in trup dupa poftele oamenilor, ci dupa voia lui Dumnezeu.
3. Destul este ca, in vremurile trecute, ati facut cu desavarsire voia neamurilor, umbland in desfranari, in pofte, in betii, in ospete fara masura, in petreceri cu vin mult si in neiertate slujiri idolesti.
4. De aceea ei se mira ca voi nu mai alergati cu ei in aceeasi revarsare a desfraului si va hulesc.
5. Ei isi vor da seama inaintea Celui ce este gata sa judece viii si mortii.
6. Ca spre aceasta s-a binevestit mortilor, ca sa fie judecati ca oameni, dupa trup, dar sa vieze, dupa Dumnezeu cu duhul.
7. Iar sfarsitul tuturor s-a apropiat; fiti dar cu mintea intreaga si privegheati in rugaciuni.
8. Dar mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi, pentru ca dragostea acopera multime de pacate.
9. Fiti, intre voi, iubitori de straini, fara cartire.
10. Dupa darul pe care l-a primit fiecare, slujiti unii altora, ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.
11. Daca vorbeste cineva, cuvintele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu; daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu, pentru ca intru toate Dumnezeu sa se slaveasca prin Iisus Hristos, Caruia Ii este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.
12. Iubitilor, nu va mirati de focul aprins intre voi spre ispitire, ca si cum vi s-ar intampla ceva strain,
13. Ci, intrucat sunteti partasi la suferintele lui Hristos, bucurati-va, pentru ca si la aratarea slavei Lui sa va bucurati cu bucurie mare.
14. De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi; de catre unii El se huleste, iar de voi se preaslaveste.
15. Nimeni dintre voi sa nu sufere ca ucigas, sau fur, sau facator de rele, sau ca un ravnitor de lucruri straine.
16. Iar de sufera ca crestin, sa nu se rusineze, ci sa preamareasca pe Dumnezeu, pentru numele acesta.
17. Caci vremea este ca sa inceapa judecata de la casa lui Dumnezeu; si daca incepe intai de la noi, care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu?
18. Si daca dreptul abia se mantuieste, ce va fi cu cel necredincios si pacatos?
19. Pentru aceea, si cei ce sufera, dupa voia lui Dumnezeu, sa-si incredinteze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, savarsind fapte bune.

CAPITOLUL 5
Datoriile preotilor si ale credinciosilor. Indemnuri la umilinta si la priveghere. Urari de bine si inchinaciune.

1. Pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce sunt impreuna-preot si martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va sa se descopere:
2. Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetand-o, nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste;
3. Nu ca si cum ati fi stapani peste Biserici, ci pilde facandu-va turmei.
4. Iar cand Se va arata Mai-marele pastorilor, veti lua cununa cea nevestejita a maririi.
5. Tot asa si voi, fiilor duhovnicesti, supuneti-va preotilor; si toti, unii fata de altii, imbracati-va intru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.
6. Deci, smeriti-va sub mana cea tare a lui Dumnezeu, ca El sa va inalte la timpul cuvenit.
7. Lasati-I Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi.
8. Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita,
9. Caruia stati impotriva, tari in credinta, stiind ca aceleasi suferinte indura si fratii vostri in lume.
10. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea vesnica, intru Hristos Iisus, El insusi, dupa ce veti suferi putina vreme, va va duce la desavarsire, va va intari, va va imputernici, va va face neclintiti.
11. A Lui fie slava si puterea in vecii vecilor. Amin!
12. V-am scris aceste putine lucruri, prin Silvan, pe care il socotesc frate credincios, ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta, in care stati.
13. Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza.
14. Imbratisati-va unul pe altul cu sarutarea dragostei. Pace voua tuturor, celor intru Hristos Iisus. Amin.

A Doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru

A DOUA EPISTOLA SOBORNICEASCA
A SFANTULUI APOSTOL PETRU

CAPITOLUL 1
Scara virtutilor crestine. Petru, cel ce a vazut Schimbarea la Fata, isi vesteste sfarsitul. Cuvantul proorocesc.

1. Simon Petru, slujitor si apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru si a Mantuitorului Iisus Hristos au dobandit o credinta de acelasi pret cu a noastra:
2. Har voua si pacea sa se inmulteasca, intru cunostinta lui Dumnezeu si a lui Iisus, Domnul nostru.
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie, facandu-ne sa cunoastem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa si prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a harazit mari si pretioase fagaduinte, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi, scapand de stricaciunea poftei celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta si adaugati la credinta voastra: fapta buna, iar la fapta buna: cunostinta,
6. La cunostinta: infranarea; la infranare: rabdarea; la rabdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca: dragostea.
8. Caci daca aceste lucruri sunt in voi si tot sporesc, ele nu va vor lasa nici trandavi, nici fara roade in cunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Iar cel ce nu are acestea este slab vazator si orb si a uitat de curatirea pacatelor lui de demult.
10. Pentru aceea, fratilor, siliti-va cu atat mai vartos sa faceti temeinica chemarea si alegerea voastra, caci, facand acestea, nu veti gresi niciodata.
11. Ca asa vi se va da cu bogatie intrarea in vesnica imparatie a Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos.
12. Drept aceea, va voi aminti pururea de acestea, cu toate ca le stiti si sunteti intariti intru adevarul in care stati.
13. Socotesc, dar, ca este drept, cata vreme sunt in acest cort, sa va tin treji, prin aducerea aminte,
14. Fiindca stiu ca degraba voi lepada cortul acesta, precum mi-a aratat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar ma voi sili ca, si dupa plecarea mea, sa va amintiti necontenit de acestea,
16. Pentru ca noi v-am adus la cunostinta puterea Domnului nostru Iisus Hristos si venirea Lui, nu luandu-ne dupa basme mestesugite, ci fiindca am vazut slava Lui cu ochii nostri.
17. Caci El a primit de la Dumnezeu-Tatal cinste si slava atunci cand, din inaltimea slavei, un glas ca acesta a venit catre El: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit”.
18. Si acest glas noi l-am auzit, pogorandu-se din cer, pe cand eram cu Domnul in muntele cel sfant.
19. Si avem cuvantul proorocesc mai intarit, la care bine faceti luand aminte, ca la o faclie ce straluceste in loc intunecos, pana cand va straluci ziua si Luceafarul va rasari in inimile voastre,
20. Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia;
21. Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.

CAPITOLUL 2
Venirea invatatorilor mincinosi. Pilde de pedepse ce asteapta pe desfranati si pe amagitori. Pacatul celor ce se leapada de credinta.

1. Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul Care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pieire;
2. Si multi se vor lua dupa invataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita;
3. Si din pofta de avere si cu cuvinte amagitoare, ei va vor momi pe voi. Dar osanda lor, de mult pregatita, nu zaboveste si pierzarea lor nu dormiteaza.
4. Caci daca Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti spre judecata,
5. Si n-a crutat lumea veche, ci a pastrat numai pe Noe, ca al optulea propovaduitor al dreptatii, cand a adus potopul peste cei fara de credinta,
6. Si cetatile Sodomei si Gomorei, osandindu-le la nimicire, le-a prefacut in cenusa, dandu-le ca o pilda nelegiuitilor din viitor;
7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea in desfranare a celor nelegiuiti, l-a izbavit,
8. Pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prin ce vedea si auzea, zi de zi, chinuia sufletul sau cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
9. Domnul poate sa scape din ispite pe cei credinciosi, iar pe cei nedrepti sa-i pastreze, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii,
10. Si mai vartos pe cei ce umbla dupa imboldirile carnii, in pofte spurcate si dispretuiesc domnia cereasca. Indrazneti, ingamfati, ei nu se cutremura sa huleasca maririle (din cer),
11. Pe cand ingerii, desi sunt mai mari in tarie si in putere, nu aduc in fata Domnului judecata defaimatoare impotriva lor.
12. Acestia insa, ca niste dobitoace fara minte, din fire facute sa fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc vor pieri in stricaciunea lor;
13. Ei insisi fiind nedrepti isi vor lua plata nedreptatii, socotind o placere desfatarea de fiecare zi; ei sunt pete si ocara, facandu-si placere, in ratacirile lor, sa ospateze cu voi la mesele voastre;
14. Avand ochii plini de pofta desfranarii si fiind nesatiosi de pacat, ei amagesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsa la lacomie si sunt fiii blestemului.
15. Parasind calea cea dreapta, au ratacit si au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptatii,
16. Dar a primit mustrare pentru calcarea lui de lege; caci dobitocul fara grai, pe care era calare, graind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului.
17. Acestia sunt izvoare fara de apa si nori purtati fara de furtuna, carora li se pastreaza, in veac, intunericul cel de nepatruns,
18. Caci rostind vorbe trufase si desarte, ei momesc intru poftele trupului, cu desfranari, pe cei care de abia au scapat de cei ce vietuiesc in ratacire.
19. Ei le fagaduiesc libertate, fiind ei insisi robii stricaciunii, fiindca ceea ce te biruieste, aceea te si stapaneste.
20. Caci daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iarasi se incurca in acestea, ei sunt invinsi; li s-au facut cele de pe urma mai rele decat cele dintai.
21. Caci mai bine era pentru ei sa nu fi cunoscut calea dreptatii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, data lor.
22. Cu ei s-a intamplat adevarul din zicala: Cainele se intoarce la varsatura lui si porcul scaldat la noroiul mocirlei lui.

CAPITOLUL 3
Arderea lumii si innoirea ei. Venirea pe neasteptate a lui Hristos. Cerurile cele noi. Greutatea intelegerii unor lucruri din epistolele Apostolului Pavel.

1. Iubitilor, aceasta este acum a doua epistola pe care v-o scriu. In ele caut sa trezesc, in amintirea voastra, dreapta voastra judecata,
2. Ca sa va aduceti aminte de cuvintele cele mai inainte graite de sfintii prooroci si de porunca Domnului si Mantuitorului, data prin apostolii vostri.
3. Intai, trebuie sa stiti ca, in zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocura, batjocoritori care vor umbla dupa poftele lor,
4. Si vor zice: Unde este fagaduinta venirii Lui? Ca de cand au adormit parintii, toate asa raman, ca de la inceputul fapturii.
5. Caci ei in chip voit uita aceasta, ca cerurile erau de demult si ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, din apa si prin apa,
6. Si prin apa lumea de atunci a pierit inecata,
7. Iar cerurile de acum si pamantul sunt tinute prin acelasi cuvant si pastrate pentru focul din ziua judecatii si a pieirii oamenilor necredinciosi.
8. Si aceasta una sa nu va ramana ascunsa, iubitilor, ca o singura zi, inaintea Domnului, este ca o mie de ani si o mie de ani ca o zi.
9. Domnul nu intarzie cu fagaduinta Sa, dupa cum socotesc unii ca e intarziere, ci indelung rabda pentru voi, nevrand sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta.
10. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface, si pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui.
11. Deci daca toate acestea se vor desfiinta, cat de mult vi se cuvine voua sa umblati intru viata sfanta si in cucernicie,
12. Asteptand si grabind venirea zilei Domnului, din pricina careia cerurile, luand foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13. Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui, ceruri noi si pamant nou, in care locuieste dreptatea.
14. Pentru aceea, iubitilor, asteptand acestea, sarguiti-va sa fiti aflati de El in pace, fara prihana si fara vina.
15. Si indelunga-rabdare a Domnului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v-a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui,
16. Cum vorbeste despre acestea, in toate epistolele sale, in care sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
17. Deci voi, iubitilor, cunoscand acestea de mai inainte, paziti-va, ca nu cumva, lasandu-va tarati de ratacirea celor fara de lege, sa cadeti din intarirea voastra,
18. Ci cresteti in har si in cunoasterea Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum si in ziua veacului! Amin.

Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

INTAIA EPISTOLA SOBORNICEASCA
A SFANTULUI APOSTOL IOAN

CAPITOLUL 1
Marturie despre Cuvantul vietii. Dumnezeu este lumina si cei care sunt ai Lui umbla in lumina. Sangele lui Hristos ne curateste de pacat.

1. Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul vietii,
2. - Si Viata s-a aratat si am vazut-o si marturisim si va vestim Viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua -
3. Ce am vazut si am auzit, va vestim si voua, ca si voi sa aveti impartasire cu noi. Iar impartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos.
4. Si acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastra sa fie deplina.
5. Si aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: ca Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El.
6. Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul.
7. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat.
8. Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi.
9. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.
10. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi.

CAPITOLUL 2
Hristos este Mijlocitorul nostru catre Tatal si ispasirea noastra. Porunca sa ne iubim unii pe altii. Iubirea lumii. Antihristii sunt multi.

1. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca sa nu pacatuiti, si daca va pacatui cineva, avem mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept.
2. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi.
3. Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, daca pazim poruncile Lui.
4. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.
5. Iar cine pazeste cuvantul Lui, intru acela, cu adevarat, dragostea lui Dumnezeu este desavarsita. Prin aceasta, cunoastem ca suntem intru El.
6. Cine zice ca petrece intru El dator este, precum Acela a umblat, si el asa sa umble.
7. Iubitilor, nu va scriu porunca noua, ci o porunca veche pe care o aveati de la inceput; porunca cea veche este cuvantul pe care l-ati auzit.
8. Iarasi, va scriu porunca noua, ceea ce adevarat intru El si intru voi, pentru ca intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara.
9. Cine zice ca este in lumina si pe fratele sau il uraste, acela este in intuneric pana acum.
10. Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina si sminteala nu este in el.
11. Iar cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui.
12. Va scriu voua, copiilor, fiindca iertate v-au fost pacatele pentru numele Lui.
13. Va scriu voua, parintilor, pentru ca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Va scriu voua, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru ca ati cunoscut pe Tatal.
14. V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Scris-am voua, tinerilor, caci sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean.
15. Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este intru el;
16. Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume.
17. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac.
18. Copii, este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma.
19. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sunt toti de-ai nostri, de aceea au iesit.
20. Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate.
21. V-am scris voua, nu pentru ca nu stiti adevarul, ci pentru ca il stiti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar.
22. Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul.
23. Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal; cine marturiseste pe Fiul are si pe Tatal.
24. Deci, ceea ce ati auzit de la inceput, in voi sa ramana; de va ramane in voi ceea ce ati auzit de la inceput, veti ramane si voi in Fiul si in Tatal.
25. Si aceasta este fagaduinta pe care El ne-a fagaduit-o: Viata vesnica.
26. Acestea v-am scris voua despre cei ce va amagesc.
27. Cat despre voi, ungerea pe care ati luat-o de la El ramane intru voi si n-aveti trebuinta ca sa va invete cineva, ci precum ungerea Lui va invata despre toate, si adevarat este si nu este minciuna, ramaneti intru El, asa cum v-a invatat.
28. Si acum, copii, ramaneti intru El, ca sa avem indrazneala cand Se va arata si sa nu ne rusinam de El, la venirea Lui.
29. Daca stiti ca este drept, cunoasteti ca oricine face dreptate este nascut din El.

CAPITOLUL 3
Fiii lui Dumnezeu sunt fericiti prin nadejdea lor in Tatal; sunt curati de pacat, iubitori de frati, dar urati de lume. Iubirea catre aproapele si catre Dumnezeu.

1. Vedeti ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu, si suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaste, fiindca nu L-a cunoscut nici pe El.
2. Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a aratat pana acum. Stim ca daca El Se va arata, noi vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea cum este.
3. Si oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curateste pe sine, asa cum Acela curat este.
4. Oricine faptuieste pacatul savarseste si nelegiuirea, si pacatul este nelegiuirea.
5. Si voi stiti ca El S-a aratat ca sa ridice pacatele si pacat intru El nu este.
6. Oricine ramane intru El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut nici nu L-a cunoscut.
7. Copii, nimeni sa nu va amageasca. Cel ce savarseste dreptatea este drept, precum Acela drept este.
8. Cine savarseste pacatul este de la diavolul, pentru ca de la inceput diavolul pacatuieste. Pentru aceasta S-a aratat Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile diavolului.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta; si nu poate sa pacatuiasca, fiindca este nascut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele sau.
11. Pentru ca aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul,
12. Nu precum Cain, care era de la cel viclean si a ucis pe fratele sau. Si pentru care pricina l-a ucis? Fiindca faptele lui erau rele, iar ale fratelui sau erau drepte.
13. Nu va mirati, fratilor, daca lumea va uraste.
14. Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte.
15. Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni si stiti ca orice ucigas de oameni nu are viata vesnica, dainuitoare in El.
16. In aceasta am cunoscut iubirea: ca El Si-a pus sufletul Sau pentru noi, si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru frati.
17. Iar cine are bogatia lumii acesteia si se uita la fratele sau care este in nevoie si isi inchide inima fata de el, cum ramane in acela dragostea lui Dumnezeu?
18. Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul.
19. In aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimii noastre,
20. Fiindca, daca ne osandeste inima noastra, Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si stie toate.
21. Iubitilor, daca inima noastra nu ne osandeste, avem indraznire catre Dumnezeu.
22. Si orice cerem, primim de la El, pentru ca pazim poruncile Lui si cele placute inaintea Lui facem.
23. Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sau, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat porunca.
24. Cel ce pazeste poruncile Lui ramane in Dumnezeu si Dumnezeu in el; si prin aceasta cunoastem ca El ramane in noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

CAPITOLUL 4
Trebuie sa ne ferim de duhurile amagitoare. Iubirea lui Dumnezeu catre noi cere iubirea noastra catre frati.

1. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.
2. In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu.
3. Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume.
4. Voi, copii, sunteti din Dumnezeu si i-ati biruit pe acei prooroci, caci mai mare este Cel ce e in voi, decat cel ce este in lume.
5. Aceia sunt din lume, de aceea graiesc ca din lume si lumea ii asculta.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu asculta de noi; cine nu este din Dumnezeu nu asculta de noi. Din aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.
7. Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
9. Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
10. In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
11. Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.
12. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
13. Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau.
14. Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii.
15. Cine marturiseste ca Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.
16. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.
17. Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.
18. In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire.
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai.
20. Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.
21. Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau.

CAPITOLUL 5
Prin credinta si supunere iubim pe Dumnezeu. Trei marturisesc despre Hristos si Acesti trei Una sunt. Puterea rugaciunii.

1. Oricine crede ca Iisus este Hristos, este nascut din Dumnezeu, si oricine iubeste pe Cel care a nascut iubeste si pe Cel ce S-a nascut din El.
2. Intru aceasta cunoastem ca iubim pe fiii lui Dumnezeu, daca iubim pe Dumnezeu si implinim poruncile Lui.
3. Caci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Sa pazim poruncile Lui; si poruncile Lui nu sunt grele.
4. Pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea, si aceasta este biruinta care a biruit lumea: credinta noastra.
5. Cine este cel ce biruieste lumea daca nu cel ce crede ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
6. Acesta este Cel care a venit prin apa si prin sange: Iisus Hristos; nu numai prin apa, ci prin apa si prin sange; si Duhul este Cel ce marturiseste, ca Duhul este adevarul.
7. Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Sfantul Duh, si Acesti trei Una sunt.
8. Si trei sunt care marturisesc pe pamant: Duhul si apa si sangele, si acesti trei marturisesc la fel.
9. Daca primim marturia oamenilor, marturia lui Dumnezeu este mai mare, ca aceasta este marturia lui Dumnezeu: ca a marturisit pentru Fiul Sau.
10. Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are aceasta marturie in el insusi. Cine nu crede in Dumnezeu, L-a facut mincinos, pentru ca n-a crezut in marturia pe care a marturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Sau.
11. Si aceasta este marturia, ca Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este in Fiul Sau.
12. Cel ce are pe Fiul are viata; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata.
13. Acestea am scris voua, care credeti in numele Fiului lui Dumnezeu, ca sa stiti ca aveti viata vesnica.
14. Si aceasta este increderea pe care o avem catre El, ca, daca cerem ceva dupa vointa Lui, El ne asculta.
15. Si daca stim ca El ne asculta ceea ce Ii cerem, stim ca dobandim cererile pe care I le-am cerut.
16. Daca vede cineva pe fratele sau pacatuind - pacat nu de moarte - sa se roage, si Dumnezeu va da viata acelui frate, anume celor ce nu pacatuiesc de moarte. Este si pacat de moarte; nu zic sa se roage pentru acela.
17. Orice nedreptate este pacat, dar este si pacat care nu e de moarte.
18. Stim ca oricine e nascut din Dumnezeu nu pacatuieste; ci cel ce s-a nascut din Dumnezeu se pazeste pe sine, si cel rau nu se atinge de el.
19. Stim ca suntem din Dumnezeu si lumea intreaga zace sub puterea celui rau.
20. Stim iarasi ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat noua pricepere, ca sa cunoastem pe Dumnezeul cel adevarat; si noi suntem in Dumnezeul cel adevarat, adica intru Fiul Sau Iisus Hristos. Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata de veci.
21. Fiilor, paziti-va de idoli.

A Doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

A DOUA EPISTOLA SOBORNICEASCA
A SFANTULUI APOSTOL IOAN

CAPITOLUL 1
Iubirea catre Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Trebuie sa fugim de amagitori.

1. Preotul, catre aleasa Doamna si catre fiii ei, pe care ei ii iubesc intru adevar si nu numai eu, ci si toti care au cunoscut adevarul,
2. Pentru adevarul care ramane in noi si va fi cu noi in veac:
3. Har, mila, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatal si de la Iisus Hristos, Fiul Tatalui, in adevar si in dragoste.
4. M-am bucurat foarte, ca am aflat pe unii din fiii tai umbland intru adevar, precum am primit porunca de la Tatal.
5. Si acum te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie porunca noua, ci pe aceea pe care noi o avem de la inceput, ca sa ne iubim unii pe altii.
6. Si aceasta este iubirea, ca sa umblam dupa poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ati auzit dintru inceput, ca sa umblati intru iubire.
7. Pentru ca multi amagitori au iesit in lume, care nu marturisesc ca Iisus Hristos a venit in trup; acesta este amagitorul si antihristul.
8. Paziti-va pe voi insiva, ca sa nu pierdeti ceea ce ati lucrat, ci sa primiti plata deplina.
9. Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul.
10. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit!
11. Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele.
12. Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina.
13. Te imbratiseaza fiii surorii tale celei alese.

A Treia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

A TREIA EPISTOLA SOBORNICEASCA
A SFANTULUI APOSTOL IOAN

CAPITOLUL 1
Gaiu, cel primitor de oameni, e vrednic de lauda. Diotref si Dimitrie.

1. Preotul, catre Gaiu cel iubit, pe care il iubesc intru adevar:
2. Iubitule, ma rog sa ai spor in toate si sa mergi bine cu sanatatea, precum bine mergi cu sufletul.
3. M-am bucurat mult cand au venit fratii si au marturisit despre adevarul tau, asa cum umbli tu intru adevar.
4. Mai mare bucurie decat aceasta nu am, ca sa aud ca fiii mei umbla intru adevar.
5. Iubitule, cu credinta faci oricate faci pentru frati si aceasta pentru straini,
6. Care, in fata Bisericii, au dat marturie despre dragostea ta. Bine vei face sa-i ajuti in calatoria lor, dupa cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu.
7. Caci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fara sa ia nimic de la neamuri.
8. Noi, deci, datori suntem sa sprijinim pe unii ca acestia, ca sa fim impreuna-lucratori pentru adevar.
9. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care tine sa fie cel dintai intre ei, nu ne primeste.
10. Pentru aceea, cand voi veni, ii voi pomeni de faptele pe care le face, defaimandu-ne cu vorbe urate; si nemultumit fiind cu acestea, nici el nu primeste pe frati, nici pe cei care voiesc sa-i primeasca nu-i lasa, si-i da afara din Biserica.
11. Iubitule, nu urma raul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.
12. Lui Dimitrie datu-i-s-a marturie de catre toti si de catre insusi adevarul; marturie ii dam si noi si stii ca marturia noastra este adevarata.
13. Multe lucruri aveam sa-ti scriu; totusi, nu voiesc sa ti le scriu cu cerneala si condei,
14. Ci nadajduiesc sa te vad in curand, si atunci vom grai gura catre gura.
15. Pace tie! Prietenii te imbratiseaza. Imbratisati pe prieteni, pe fiecare dupa numele lui.

Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iuda

EPISTOLA SOBORNICEASCA
A SFANTULUI APOSTOL IUDA

CAPITOLUL 1
Apostolul indeamna pe cititori sa lupte pentru credinta care s-a dat sfintilor. Pilde de pedeapsa trimisa asupra celor rai: iudeii, ingerii, Sodoma si Gomora. Arhanghelul Mihail si satan. Cuvintele lui Enoh si ale apostolilor.

1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos si frate al lui Iacov, celor ce sunt chemati, iubiti in Dumnezeu-Tatal si pastrati pentru Iisus Hristos:
2. Mila voua si pace si iubirea sa se inmulteasca!
3. Iubitilor, punand toata ravna sa va scriu despre mantuirea cea de obste, simtit-am nevoie sa va scriu si sa va indemn ca sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna.
4. Caci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiti, care de mai inainte au fost randuiti spre aceasta osanda, schimband ei harul Dumnezeului nostru in desfranare, si care tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn, pe Iisus Hristos.
5. Voiesc dar sa va aduc aminte voua celor ce ati stiut odata toate acestea ca Domnul, dupa ce a izbavit pe poporul Sau din pamantul Egiptului, a pierdut, dupa aceea, pe cei ce n-au crezut.
6. Iar pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari.
7. Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor care, in acelasi chip ca acestea, s-au dat la desfranare si au umblat dupa trup strain, stau inainte ca pilda, suferind pedeapsa focului celui vesnic.
8. Asemenea deci si acestia, visand, pangaresc trupul, leapada stapanirea si hulesc maririle (ceresti).
9. Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea diavolului, certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: “Sa te certe pe tine Domnul!”
10. Acestia insa defaima cele ce nu cunosc, iar cele ce, - ca dobitoacele necuvantatoare, - stiu din fire, intr-acestea isi gasesc pieirea.
11. Vai lor! Ca au umblat in calea lui Cain si, pentru plata, s-au dat cu totul in ratacirea lui Balaam si au pierit ca in razvratirea lui Core.
12. Acestia sunt ca niste pete de necuratie la mesele voastre obstesti, ospatand fara sfiala impreuna cu voi, imbuibandu-se pe ei insisi, nori fara apa, purtati de vanturi, pomi tomnatici fara roade, de doua ori uscati si dezradacinati,
13. Valuri salbatice ale marii, care isi spumega rusinea lor, stele ratacitoare, carora intunericul intunericului li se pastreaza in vesnicie.
14. Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia, zicand: Iata, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Lui,
15. Ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor, in care au facut faradelege, si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosi, netematori de Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui.
16. Acestia sunt cartitori, nemultumiti cu starea lor, umbland dupa poftele lor si gura lor graieste lucruri trufase, desi, pentru folos, dau unor fete mare cinste.
17. Voi, insa, iubitilor, aduceti-va aminte de cuvintele zise mai dinainte de catre apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,
18. Ca ei va spuneau: In vremea de pe urma vor fi batjocoritori, umbland potrivit cu poftele lor nelegiuite.
19. Acestia sunt cei ce fac dezbinari, (oameni) firesti, care nu au Duhul.
20. Dar voi, iubitilor, ziditi-va pe voi insiva, intru a voastra prea sfanta credinta, rugandu-va in Duhul Sfant.
21. Paziti-va intru dragostea lui Dumnezeu si asteptati mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viata vesnica.
22. Si pe unii, sovaitori, mustrati-i,
23. Pe altii, smulgandu-i din foc, mantuiti-i; de altii, insa, fie-va mila cu frica, urand si camasa spurcata de pe trupul lor.
24. Iar Celui ce poate sa va pazeasca pe voi de orice cadere si sa va puna inaintea slavei Lui, neprihaniti cu bucurie mare,
25. Singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slava, preamarire, putere si stapanire, mai inainte de tot veacul si acum si intru toti vecii. Amin!

Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul

APOCALIPSA SFANTULUI IOAN TEOLOGUL

CAPITOLUL 1
Ioan trimite urari de bine la sapte Biserici. In Patmos are cereasca aratare. El vede pe Fiul Omului intre sapte sfesnice, avand in mana dreapta sapte stele.

1. Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se petreaca in curand, iar El, prin trimiterea ingerului Sau, a destainuit-o robului Sau Ioan,
2. Care a marturisit cuvantul lui Dumnezeu si marturia lui Iisus Hristos, cate a vazut.
3. Fericit este cel ce citeste si cei ce asculta cuvintele proorociei si pastreaza cele scrise in aceasta! Caci vremea este aproape.
4. Ioan, celor sapte Biserici, care sunt in Asia: Har voua si pace de la Cel ce este si Cel ce era si Cel ce vine si de la cele sapte duhuri, care sunt inaintea scaunului Lui,
5. Si de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel intai nascut din morti, si Domnul imparatilor pamantului. Lui, Care ne iubeste si ne-a dezlegat pe noi din pacatele noastre, prin sangele Sau,
6. Si ne-a facut pe noi imparatie, preoti ai lui Dumnezeu si Tatal Sau, Lui fie slava si puterea, in vecii vecilor. Amin!
7. Iata, El vine cu norii si orice ochi Il va vedea si-L vor vedea si cei ce L-au impuns si se vor jeli, din pricina Lui, toate semintiile pamantului. Asa. Amin.
8. Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul.
9. Eu Ioan, fratele vostru si impreuna cu voi partas la suferinta si la imparatia si la rabdarea in Iisus, fost-a in insula ce se cheama Patmos, pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Iisus.
10. Am fost in duh in zi de duminica si am auzit, in urma mea, glas mare de trambita,
11. Care zicea: Ceea ce vezi scrie in carte si trimite celor sapte Biserici: la Efes, si la Smirna, si la Pergam, si la Tiatira, si la Sardes, si la Filadelfia, si la Laodiceea.
12. Si m-am intors sa vad al cui este glasul care vorbea cu mine si, intorcandu-ma, am vazut sapte sfesnice de aur.
13. Si in mijlocul sfesnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, imbracat in vesmant lung pana la picioare si incins pe sub san cu un brau de aur.
14. Capul Lui si parul Lui erau albe ca lana alba si ca zapada, si ochii Lui, ca para focului.
15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse in cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
16. In mana Lui cea dreapta avea sapte stele; si din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, iar fata Lui era ca soarele, cand straluceste in puterea lui.
17. Si cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca un mort. Si El a pus mana dreapta peste mine, zicand: Nu te teme! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma,
18. Si Cel ce sunt viu. Am fost mort, si, iata, sunt viu, in vecii vecilor, si am cheile mortii si ale iadului.
19. Scrie, deci, cele ce ai vazut si cele ce sunt si cele ce au sa fie dupa acestea.
20. Taina celor sapte stele, pe care le-ai vazut in dreapta Mea, si a celor sapte sfesnice de aur este: Cele sapte stele sunt ingerii celor sapte Biserici, iar sfesnicele cele sapte sunt sapte Biserici.

CAPITOLUL 2
Porunca data lui Ioan de Domnul, ca sa scrie ingerilor, adica episcopilor Bisericilor din: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira. Poruncile Domnului, lipsurile bisericilor.

1. Scrie ingerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel ce tine cele sapte stele in dreapta Sa, Cel care umbla in mijlocul celor sapte sfesnice de aur:
2. Stiu faptele tale si osteneala ta si rabdarea ta si cum ca nu poti suferi pe cei rai si ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli si nu sunt si i-ai aflat mincinosi;
3. Si starui in rabdare si ai suferit pentru numele Meu si nu ai obosit.
4. Dar am impotriva ta faptul ca ai parasit dragostea ta cea dintai.
5. Drept aceea, adu-ti aminte de unde ai cazut si te pocaieste si fa faptele de mai inainte; iar de nu, vin la tine curand si voi misca sfesnicul tau din locul lui, daca nu te vei pocai.
6. Ai insa partea buna ca urasti faptele nicolaitilor, pe care le urasc si Eu.
7. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui ii voi da sa manance din pomul vietii, care este in raiul lui Dumnezeu.
8. Iar ingerului Bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea zice Cel dintai si Cel de pe urma, Cel care a murit si a inviat:
9. Stiu necazul tau si saracia ta, dar esti bogat, si hula din partea celor ce zic despre ei insisi ca sunt iudei si nu sunt, ci sinagoga a satanei.
10. Nu te teme de cele ce ai sa patimesti. Ca iata diavolul va sa arunce dintre voi in temnita, ca sa fiti ispititi, si veti avea necaz zece zile. Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii.
11. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieste nu va fi vatamat de moartea cea de-a doua.
12. Iar ingerului Bisericii din Pergam scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia ascutita de amandoua partile:
13. Stiu unde salasluiesti: unde este scaunul satanei; si tii numele Meu si n-ai tagaduit credinta Mea, in zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuieste satana.
14. Dar am impotriva ta cateva lucruri, ca ai acolo pe unii care tin invatatura lui Balaam, cel ce invata pe Balac sa puna piatra de poticneala inaintea fiilor lui Israel, ca sa manance care jertfita idolilor si sa se dea desfranarii.
15. Astfel ai si tu pe unii care, de asemenea, tin invatatura nicolaitilor.
16. Pocaieste-te deci, iar de nu, vin la tine curand si voi face cu ei razboi, cu sabia gurii Mele.
17. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Biruitorului ii voi da din mana cea ascunsa si-i voi da lui o pietricica alba si pe pietricica scris un nume nou, pe care nimeni nu-l stie, decat primitorul.
18. Iar ingerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Acestea zice Fiul lui Dumnezeu, ai Carui ochi sunt ca para focului si picioarele asemenea aramei stralucitoare:
19. Stiu faptele tale si dragostea si credinta si slujirea si rabdarea ta si stiu ca faptele tale cele de pe urma sunt mai multe decat cele dintai.
20. Dar am impotriva ta faptul ca lasi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorocita, de invata si amageste pe robii Mei, ca sa faca desfranari si sa manance cele jertfite idolilor.
21. Si i-am dat timp sa se pocaiasca si nu voieste sa se pocaiasca de desfranarea ei.
22. Iata, o arunc pe ea bolnava la pat si pe cei ce se desfraneaza cu ea, in mare stramtorare, daca nu se vor pocai de faptele lor.
23. Si pe fiii ei cu moarte ii voi ucide si vor cunoaste toate Bisericile ca Eu sunt Cel care cercetez ranunchii si inimile si voi da voua, fiecaruia, dupa faptele voastre.
24. Iar voua si celorlalti din Tiatira cati nu au invatatura aceasta, ca unii care n-au cunoscut adancurile satanei, dupa cum spun ei, va zic: nu pun peste voi alta greutate.
25. Insa, ceea ce aveti, tineti pana voi veni.
26. Si celui ce biruieste si celui ce pazeste pana la capat faptele Mele, ii voi da lui stapanire peste neamuri.
27. Si le va pastori pe ele cu toiag de fier si ca pe vasele olarului le va sfarama, precum si eu am luat putere de la Tatal Meu.
28. Si-i voi da lui steaua cea de dimineata.
29. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.

CAPITOLUL 3
Epistola a cincea catre Biserica din Sardes; a sasea catre Biserica din Filadelfia. Numele noului Ierusalim. Epistola a saptea catre Biserica din Laodiceea.

1. Iar ingerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort.
2. Privegheaza si intareste ce a mai ramas si era sa moara. Caci n-am gasit faptele tale depline inaintea Dumnezeului Meu.
3. Drept aceea, adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit si pastreaza si te pocaieste. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur si nu vei sti in care ceas voi veni asupra ta.
4. Dar ai cativa oameni in Sardes, care nu si-au manjit hainele lor, ci ei vor umbla cu Mine imbracati in vesminte albe, fiindca sunt vrednici.
5. Cel ce biruieste va fi astfel imbracat in vesminte albe si nu voi sterge deloc numele lui din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea parintelui Meu si inaintea ingerilor Lui.
6. Cel ce are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
7. Iar ingerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfant, Cel Adevarat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide si nimeni nu va inchide si inchide si nimeni nu va deschide:
8. Stiu faptele tale; iata, am lasat inaintea ta o usa deschisa, pe care nimeni nu poate sa o inchida, fiindca, desi ai putere mica, tu ai pazit cuvantul Meu si nu ai tagaduit numele Meu.
9. Iata, iti dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine ca sunt iudei si nu sunt, ci mint; iata, ii voi face sa vina si sa se inchine inaintea picioarelor tale si vor cunoaste ca te-am iubit.
10. Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, si Eu te voi pazi pe tine de ceasul ispitei ce va sa vina peste toata lumea, ca sa incerce pe cei ce locuiesc pe pamant.
11. Vin curand; tine ce ai, ca nimeni sa nu ia cununa ta.
12. Pe cel ce biruieste il voi face stalp in templul Dumnezeului Meu si afara nu va mai iesi si voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim, care se pogoara din cer, de la Dumnezeul Meu - si numele Meu cel nou.
13. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
14. Iar ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu:
15. Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
16. Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea.
17. Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb si gol!
18. Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur lamurit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.
19. Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si te pocaieste.
20. Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine.
21. Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui.
22. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.

CAPITOLUL 4
Privelistea cereasca. Tronul lui Dumnezeu cu douazeci si patru de batrani si cu patru heruvimi.

1. Dupa acestea, m-am uitat si iata o usa era deschisa in cer si glasul cel dintai - glasul ca de trambita, pe care l-am auzit vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici si iti voi arata cele ce trebuie sa fie dupa acestea.
2. Indata am fost in duh; si iata un tron era in cer si pe tron sedea Cineva.
3. Si Cel ce sedea semana la vedere cu piatra de iasp si de sardiu, iar de jur imprejurul tronului era un curcubeu, cu infatisarea smaraldului.
4. Si douazeci si patru de scaune inconjurau tronul si pe scaune douazeci si patru de batrani, sezand, imbracati in haine albe si purtand pe capetele lor cununi de aur.
5. Si din tron ieseau fulgere si glasuri si tunete; si sapte faclii de foc ardeau inaintea tronului, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu,
6. Si inaintea tronului, ca o mare de sticla, asemenea cu cristalul. Iar in mijlocul tronului si imprejurul tronului patru fiinte, pline de ochi, dinainte si dinapoi.
7. Si fiinta cea dintai era asemenea leului, a doua fiinta asemenea vitelului, a treia fiinta avea fata de om, iar a patra fiinta era asemenea vulturului care zboara.
8. Si cele patru fiinte, avand fiecare din ele cate sase aripi, sunt pline de ochi, de jur imprejur si pe dinauntru, si odihna nu au, ziua si noaptea, zicand: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, Cel ce era si Cel ce este si Cel ce vine.
9. Si cand cele patru fiinte dadeau slava, cinste si multumita Celui ce sade pe tron, Celui ce este viu in vecii vecilor,
10. Atunci cei douazeci si patru de batrani, cazand inaintea Celui ce sedea pe tron, se inchinau Celui ce este viu in vecii vecilor si aruncau cununile lor inaintea tronului, zicand:
11. Vrednic esti, Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava si cinstea si puterea, caci Tu ai zidit toate lucrurile si prin vointa Ta ele erau si s-au facut.

CAPITOLUL 5
Cartea cu sapte peceti este data Mielului. Mielul este laudat cu cantari ceresti.

1. Am vazut apoi, in mana dreapta a Celui ce sedea pe tron, o carte scrisa inauntru si pe dos, pecetluita cu sapte peceti.
2. Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic sa deschida cartea si sa desfaca toate pecetile ei?
3. Dar nimeni in cer, nici pe pamant, nici sub pamant nu putea sa deschida cartea, nici sa se uite in ea.
4. Si am plans mult, fiindca nimeni n-a fost gasit vrednic sa deschida cartea, nici sa se uite in ea.
5. Si unul dintre batrani mi-a zis: Nu plange. Iata, a biruit leul din semintia lui Iuda, radacina lui David, ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei.
6. Si am vazut, la mijloc, intre tron si cele patru fiinte si in mijlocul batranilor, stand un Miel, ca injunghiat, si care avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul.
7. Si a venit si a luat cartea, din dreapta Celui ce sedea pe tron.
8. Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie care sunt rugaciunile sfintilor.
9. Si cantau o cantare noua, zicand: Vrednic esti sa iei cartea si sa deschizi pecetile ei, fiindca ai fost injunghiat si ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul;
10. Si I-ai facut Dumnezeului nostru imparatie si preoti, si vor imparati pe pamant.
11. Si am vazut si am auzit glas de ingeri multi, de jur imprejurul tronului si al fiintelor si al batranilor, si era numarul lor zeci de mii de zeci de mii si mii de mii,
12. Zicand cu glas mare: Vrednic este Mielul cel injunghiat ca sa ia puterea si bogatia si intelepciunea si taria si cinstea si slava si binecuvantarea.
13. Si toata faptura care este in cer si pe pamant si sub pamant si in mare si toate cate sunt in acestea le-am auzit, zicand: Celui ce sade pe tron si Mielului fie binecuvantarea si cinstea si slava si puterea, in vecii vecilor!
14. Si cele patru fiinte ziceau: Amin! Iar batranii cazura si se inchinara.

CAPITOLUL 6
Desfacerea celor dintai sase peceti. Imparatii si domnii lumii se ascund in pesteri si in crapaturile stancilor.

1. Si am vazut cand Mielul a deschis pe cea dintai din cele sapte peceti, si am auzit pe una din cele patru fiinte zicand cu glas ca de tunet: Vino si vezi.
2. Si m-am uitat si iata un cal alb si cel care sedea pe el avea un arc; si i s-a dat lui cununa si a pornit ca un biruitor ca sa biruiasca.
3. Si cand a deschis pecetea a doua, am auzit, zicand, pe a doua fiinta: Vino si vezi.
4. Si a iesit alt cal, rosu ca focul; si celui ce sedea pe el i s-a dat sa ia pacea de pe pamant, ca oamenii sa se junghie intre ei; si o sabie mare i s-a dat.
5. Si cand a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia fiinta, zicand: Vino si vezi. Si m-am uitat si iata un cal negru si cel care sedea pe el avea un cantar in mana lui.
6. Si am auzit, in mijlocul celor patru fiinte, ca un glas care zicea: Masura de grau un dinar, si trei masuri de orz un dinar. Dar de untdelemn si de vin sa nu te atingi.
7. Si cand a deschis pecetea a patra, am auzit glasul fiintei a patra, zicand: Vino si vezi.
8. Si m-am uitat si iata un cal galben-vanat si numele celui ce sedea pe el era: Moartea; si iadul se tinea dupa el; si li s-a dat lor putere peste a patra parte a pamantului, ca sa ucida cu sabie si cu foamete, si cu moarte si cu fiarele de pe pamant.
9. Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
10. Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant?
11. Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.
12. Si m-am uitat cand a deschis pecetea a sasea si s-a facut cutremur mare, soarele s-a facut negru ca un sac de par si luna intreaga s-a facut ca sangele,
13. Si stelele cerului au cazut pe pamant, precum smochinul isi leapada smochinele sale verzi, cand este zguduit de vijelie.
14. Iar cerul s-a dat in laturi, ca o carte de piele pe care o faci sul si toti muntii si toate insulele s-au miscat din locurile lor.
15. Si imparatii pamantului si domnii si capeteniile ostilor si bogatii si cei puternici si toti robii si toti slobozii s-au ascuns in pesteri si in stancile muntilor,
16. Strigand muntilor si stancilor: Cadeti peste noi si ne ascundeti pe noi de fata Celui ce sade pe tron si de mania Mielului;
17. Ca a venit ziua cea mare a maniei lor, si cine are putere ca sa stea pe loc?

CAPITOLUL 7
Pecetluirea a o suta si patruzeci si patru de mii din semintia lui Israel.

1. Dupa aceasta am vazut patru ingeri, stand la cele patru unghiuri ale pamantului, tinand cele patru vanturi ale pamantului, ca sa nu sufle vant pe pamant, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2. Si am vazut un alt inger care se ridica de la Rasaritul Soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamantul si marea,
3. Zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru.
4. Si am auzit numarul celor pecetluiti: o suta patruzeci si patru de mii de pecetluiti, din toate semintiile fiilor lui Israel:
5. Din semintia lui Iuda, douasprezece mii de pecetluiti; din semintia lui Ruben, douasprezece mii; din semintia lui Gad, douasprezece mii;
6. Din semintia lui Aser, douasprezece mii; din semintia lui Neftali, douasprezece mii; din semintia lui Manase, douasprezece mii;
7. Din semintia lui Simeon, douasprezece mii; din semintia lui Levi, douasprezece mii; din semintia lui Isahar, douasprezece mii;
8. Din semintia lui Zabulon, douasprezece mii; din semintia lui Iosif, douasprezece mii; din semintia Veniamin, douasprezece mii de pecetluiti.
9. Dupa acestea, m-am uitat si iata multime multa, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul si semintiile si popoarele si limbile, stand inaintea tronului si inaintea Mielului, imbracati in vesminte albe si avand in mana ramuri de finic.
10. Si multimea striga cu glas mare, zicand: Mantuirea este de la Dumnezeul nostru, Care sade pe tron, si de la Mielul.
11. Si toti ingerii stateau imprejurul tronului batranilor si al celor patru fiinte, si au cazut inaintea tronului pe fetele lor si s-au inchinat lui Dumnezeu,
12. Zicand: Amin! Binecuvantarea si slava si intelepciunea si multumirea si cinstea si puterea si taria fie Dumnezeului nostru, in vecii vecilor. Amin!
13. Iar unul dintre batrani a deschis gura si mi-a zis: Acestia care sunt imbracati in vesminte albe, cine sunt si de unde au venit?
14. Si i-am zis: Doamne, Tu stii. El mi-a raspuns: Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vesmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului.
15. Pentru aceea sunt inaintea tronului lui Dumnezeu, si Ii slujesc ziua si noaptea, in templul Lui, si Cel ce sade pe tron ii va adaposti in cortul Sau.
16. Si nu vor mai flamanzi, nici nu vor mai inseta, nici nu va mai cadea soarele peste ei si nici o arsita;
17. Caci Mielul, Cel ce sta in mijlocul tronului, ii va paste pe ei si-i va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.

CAPITOLUL 8
A saptea pecete. Sapte ingeri cu sapte trambite.

1. Si cand Mielul a deschis pecetea a saptea, s-a facut tacere in cer, ca la o jumatate de ceas.
2. Si am vazut pe cei sapte ingeri, care stau inaintea lui Dumnezeu si li s-a dat lor sapte trambite.
3. Si a venit un alt inger si a stat la altar, avand cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
4. Si fumul tamaiei s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor.
5. Si ingerul a luat cadelnita si a umplut-o din focul altarului si a aruncat pe pamant; si s-au pornit tunete si glasuri si fulgere si cutremur.
6. Iar cei sapte ingeri, care aveau cele sapte trambite, s-au gatit ca sa trambiteze.
7. Si a trambitat intaiul inger, si s-a pornit grindina si foc amestecat cu sange si au cazut pe pamant; si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.
8. A trambitat, apoi, al doilea inger, si ca un munte mare arzand in flacari s-a prabusit in mare si a treia parte din mare s-a prefacut in sange;
9. Si a pierit a treia parte din fapturile cu viata in ele, care sunt in mare, si a treia parte din corabii s-a sfaramat.
10. Si a trambitat al treilea inger, si a cazut din cer o stea uriasa, arzand ca o faclie, si a cazut peste izvoarele apelor.
11. Si numele stelei se cheama Absintos. Si a treia parte din ape s-a facut ca pelinul si multi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru ca se facusera amare.
12. Si a trambitat al patrulea inger; si a fost lovita a treia parte din soare, si a treia parte din luna, si a treia parte din stele, ca sa fie intunecata a treia parte a lor si ziua sa-si piarda din lumina a treia parte, si noaptea tot asa.
13. Si am vazut si am auzit un vultur, care zbura spre inaltul cerului si striga cu glas mare: Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe pamant, din pricina celorlalte glasuri ale trambitei celor trei ingeri, care sunt gata sa trambiteze!

CAPITOLUL 9
Trambita a cincea si a sasea. Cele ce se intampla dupa ce au sunat. Cei patru ingeri de la Eufrat.

1. Si a trambitat al cincilea inger, si am vazut o stea cazuta din cer pe pamant si i s-a dat cheia fantanii adancului.
2. Si a deschis fantana adancului si fum s-a ridicat din fantana, ca fumul unui cuptor mare, si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii.
3. Si din fum au iesit lacuste pe pamant si li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pamantului.
4. Si li s-a poruncit sa nu vatame iarba pamantului si nici o verdeata si nici un copac, fara numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntile lor.
5. Si nu li s-a dat ca sa-i omoare, ci ca sa fie chinuiti cinci luni; si chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, cand a intepat pe om.
6. Si in zilele acelea vor cauta oamenii moartea si nu o vor afla si vor dori sa moara; moartea insa va fugi de ei.
7. Iar infatisarea lacustelor era asemenea unor cai pregatiti de razboi. Pe capete aveau cununi ca de aur, si fetele lor erau ca niste fete de oameni.
8. Si aveau par ca parul de femei si dintii lor erau ca dintii leilor.
9. Si aveau platose ca platosele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei multimi de care si de cai, care alearga la lupta.
10. Si aveau cozi si bolduri asemenea scorpiilor; si puterea lor e in cozile lor, ca sa vatame pe oameni cinci luni.
11. Si au ca imparat al lor pe ingerul adancului, al carui nume, in evreieste, este Abaddon, iar in elineste are numele Apollion.
12. Intaiul “vai” a trecut; iata vine inca un “vai” si inca unul, dupa acestea.
13. Si a trambitat al saselea inger. Si am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este inaintea lui Dumnezeu,
14. Zicand catre ingerul al saselea, cel ce avea trambita: Dezleaga pe cei patru ingeri care sunt legati la raul cel mare, Eufratul.
15. Si au fost dezlegati cei patru ingeri, care erau gatiti spre ceasul si ziua si luna si anul acela, ca sa omoare a treia parte din oameni.
16. Si numarul ostilor era de douazeci de mii de ori cate zece mii de calareti, caci am auzit numarul lor.
17. Si asa am vazut, in vedenie, caii si pe cei ce sedeau pe ei, avand platose ca de foc si de iachint si de pucioasa; iar capetele cailor semanau cu capetele leilor si din gurile lor iesea foc si fum si pucioasa.
18. De aceste trei plagi: de focul si de fumul si de pucioasa, care iesea din gurile lor, a fost ucisa a treia parte din oameni.
19. Pentru ca puterea cailor este in gura lor si in cozile lor; caci cozile lor sunt asemenea serpilor, avand capete, si cu acestea vatama.
20. Dar ceilalti oameni care nu au murit de plagile acestea, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se mai inchine idolilor de aur si de argint si de arama si de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble.
21. Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de fermecatoriile lor, nici de desfranarea lor, nici de furtisagurile lor.

CAPITOLUL 10
Un inger se arata, tinand in mana o carte deschisa. Porunca lui Ioan sa inghita aceasta carte.

1. Si am vazut alt inger puternic, pogorandu-se din cer, invaluit intr-un nor si pe capul lui era curcubeul, iar fata lui stralucea ca soarele si picioarele lui erau ca niste stalpi de foc,
2. Si in mana avea o carte mica, deschisa. Si a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stang pe pamant,
3. Si a strigat cu glas puternic, precum racneste leul. Iar cand a strigat, cele sapte tunete au slobozit glasurile lor.
4. Si cand au vorbit cele sapte tunete, voiam sa scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluieste cele ce au spus cele sapte tunete si nu le scrie.
5. Iar ingerul pe care l-am vazut stand pe mare si pe pamant, si-a ridicat mana dreapta catre cer,
6. Si s-a jurat pe Cel ce este viu in vecii vecilor, Care a facut cerul si cele ce sunt in cer si pamantul si cele ce sunt pe pamant si marea si cele ce sunt in mare, ca timp nu va mai fi,
7. Ci, in zilele cand va grai al saptelea inger - cand va fi sa trambiteze - atunci va fi savarsita taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Sai, proorocilor.
8. Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarasi a vorbit cu mine, zicand: Mergi de ia cartea cea deschisa din mana ingerului, care sta pe mare si pe pamant.
9. Si m-am dus la inger si i-am zis sa-mi dea cartea. Si mi-a raspuns: Ia-o si mananc-o si va amari pantecele tau, dar in gura ta va fi dulce ca mierea.
10. Atunci am luat cartea din mana ingerului si am mancat-o; si era in gura mea dulce ca mierea, dar, dupa ce-am mancat-o pantecele meu s-a amarat.
11. Si apoi mi-a zis: Tu trebuie sa proorocesti, inca o data, la popoare si la neamuri si la limbi si la multi imparati.

CAPITOLUL 11
Masurarea templului. Doi martori ucisi de fiara inviaza si se inalta la cer. Trambita a saptea. Cantarea. Templul lui Dumnezeu in cer.

1. Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicand: Scoala-te si masoara templul lui Dumnezeu si altarul si pe cei ce se inchina in el.
2. Iar curtea cea din afara a templului, scoate-o din socoteala si n-o masura, pentru ca a fost data neamurilor, care vor calca in picioare cetatea sfanta patruzeci si doua de luni.
3. Si voi da putere celor doi martori ai mei si vor prooroci, imbracati in sac, o mie doua sute si saizeci de zile.
4. Acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice care stau inaintea Domnului pamantului.
5. Si daca voieste cineva sa-i vatame, foc iese din gura lor si mistuieste pe vrajmasii lor; si daca ar voi cineva sa-i vatame, acela trebuie ucis.
6. Acestia au putere sa inchida cerul, ca ploaia sa nu ploua in zilele proorociei lor, si putere au peste ape sa le schimbe in sange si sa bata pamantul cu orice fel de urgie, ori de cate ori vor voi.
7. Iar cand vor ispravi cu marturia lor, fiara care se ridica din adanc va face razboi cu ei, si-i va birui si-i va omori.
8. Si trupurile lor vor zacea pe ulitele cetatii celei mari, care se cheama, duhovniceste, Sodoma si Egipt, unde a fost rastignit si Domnul lor.
9. Si din popoare, din semintii, din limbi si din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile si jumatate si nu vor ingadui ca ele sa fie puse in mormant.
10. Iar locuitorii de pe pamant se vor bucura de moartea lor si vor fi in veselie si isi vor trimite daruri unul altuia, pentru ca acesti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pamant.
11. Si dupa cele trei zile si jumatate, duh de viata de la Dumnezeu a intrat in ei si s-au ridicat pe picioarele lor si frica mare a cazut peste cei ce se uitau la ei.
12. Si din cer au auzit glas puternic, zicandu-le: Suiti-va aici! Si s-au suit la cer, in nori, si au privit la ei dusmanii lor.
13. Si in ceasul acela s-a facut cutremur mare si a zecea parte din cetate s-a prabusit si au pierit in cutremur sapte mii de oameni, iar ceilalti s-au infricosat si au dat slava Dumnezeului cerului.
14. Al doilea “vai” a trecut; al treilea “vai”, iata, vine degraba.
15. Si a trambitat al saptelea inger si s-au pornit, in cer, glasuri puternice care ziceau: Imparatia lumii a ajuns a Domnului nostru si a Hristosului Sau si va imparati in vecii vecilor.
16. Si cei douazeci si patru de batrani, care sed inaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au cazut cu fetele la pamant si s-au inchinat lui Dumnezeu,
17. Zicand: Multumim Tie, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti si Cel ce erai si Cel ce vii, ca ai luat puterea Ta cea mare si imparatesti.
18. Si neamurile s-au maniat, dar a venit mania Ta si vremea celor morti, ca sa fie judecati, si sa rasplatesti pe robii Tai, pe prooroci si pe sfinti si pe cei ce se tem de numele Tau, pe cei mici si pe cei mari, si sa pierzi pe cei ce prapadesc pamantul.
19. Si s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, si s-a vazut in templul Lui chivotul legamantului Sau, si au fost fulgere si vuiete si tunete si cutremur si grindina mare.

CAPITOLUL 12
Femeia care naste si balaurul. Balaurul, biruit de Mihail, urmareste pe femeie si pe cei din samanta ei.

1. Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie invesmantata cu soarele si luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa din douasprezece stele.
2. Si era insarcinata si striga, chinuindu-se si muncindu-se ca sa nasca.
3. Si alt semn s-a aratat in cer: iata un balaur mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne, si pe capetele lui, sapte cununi imparatesti.
4. Iar coada lui tara a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant. Si balaurul statu inaintea femeii, care era sa nasca, pentru ca sa inghita copilul, cand se va naste.
5. Si a nascut un copil de parte barbateasca, care avea sa pastoreasca toate neamurile cu toiag de fier. Si copilul ei fu rapit la Dumnezeu si la tronul Lui,
6. Iar femeia a fugit in pustie, unde are loc gatit de Dumnezeu, ca sa o hraneasca pe ea, acolo, o mie doua sute si saizeci de zile.
7. Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui.
8. Si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer.
9. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce inseala pe toata lumea, aruncat a fost pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el.
10. Si am auzit glas mare, in cer, zicand: Acum s-a facut mantuirea si puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Sau, caci aruncat a fost parasul fratilor nostri, cel ce ii para pe ei inaintea Dumnezeului nostru, ziua si noaptea.
11. Si ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturiei lor si nu si-au iubit sufletul lor, pana la moarte.
12. Pentru aceasta, bucurati-va ceruri si cei ce locuiti in ele. Vai voua, pamantule si mare, fiindca diavolul a coborat la voi avand manie mare, caci stie ca timpul lui e scurt.
13. Iar cand a vazut balaurul ca a fost aruncat pe pamant, a prigonit pe femeia care nascuse pruncul.
14. Si femeii i s-au dat cele doua aripi ale marelui vultur, ca sa zboare in pustie, la locul ei, unde e hranita acolo o vreme si vremuri si jumatate de vreme, departe de fata sarpelui.
15. Si sarpele a aruncat din gura lui, dupa femeie, apa ca un rau ca s-o ia apa.
16. Si pamantul i-a venit femeii intr-ajutor, caci pamantul si-a deschis gura sa si a inghitit raul pe care-l aruncase balaurul, din gura.
17. Si balaurul s-a aprins de manie asupra femeii si a pornit sa faca razboi cu ceilalti din semintia ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus.
18. Si a stat pe nisipul marii.

CAPITOLUL 13
Fiara, care se ridica din mare, defaimeaza pe Dumnezeu si da razboi sfintilor. O alta fiara, proorocul mincinos, se ridica din pamant. Numele celei dintai: 666.

1. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara, care avea zece coarne si sapte capete si pe coarnele ei zece cununi imparatesti si pe capetele ei: nume de hula.
2. Si fiara pe care am vazut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gura de leu. Si balaurul i-a dat ei puterea lui si scaunul lui si stapanire mare.
3. Si unul din capetele fiarei era ca injunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecata si tot pamantul s-a minunat mergand dupa fiara.
4. Si s-au inchinat balaurului, fiindca i-a dat fiarei stapanirea; si s-au inchinat fiarei, zicand: Cine este asemenea fiarei si cine poate sa se lupte cu ea?
5. Si i s-a dat ei gura sa graiasca semetii si hule si i s-a dat putere sa lucreze timp de patruzeci si doua de luni.
6. Si si-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca sa huleasca numele Lui si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer.
7. Si i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si poporul si limba si neamul.
8. Si i se vor inchina ei toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui injunghiat.
9. Daca are cineva urechi - sa auda!
10. Cine duce in robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis de sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor.
11. Si am vazut o alta fiara, ridicandu-se din pamant, si avea doua coarne asemenea mielului, dar graia ca un balaur
12. Si toata stapanirea celei dintai fiare ea o pune in lucrare, in fata ei. Si face pamantul si pe locuitorii de pe el sa se inchine fiarei celei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata.
13. Si face semne mari, incat si foc face sa se pogoare din cer, pe pamant, inaintea oamenilor,
14. Si amageste pe cei ce locuiesc pe pamant prin semnele ce i s-au dat sa faca inaintea fiarei, zicand celor ce locuiesc pe pamant sa faca un chip fiarei care a fost ranita cu sabia si a ramas in viata.
15. Si i s-a dat ei sa insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei sa si graiasca si sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei.
16. Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte.
17. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei.
18. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

CAPITOLUL 14
Mielul si cei rascumparati salasluiesc in Sion. Trei ingeri vestesc judecatile lui Dumnezeu. Secerisul si culesul viei.

1. Si m-am uitat si iata Mielul statea pe muntele Sion si cu El o suta patruzeci si patru de mii, care aveau numele Lui si numele Tatalui Lui, scris pe fruntile lor.
2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe si ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce canta cu alautele lor.
3. Si cantau o cantare noua, inaintea tronului si inaintea celor patru fiinte si inaintea batranilor; si nimeni nu putea sa invete cantarea decat numai cei o suta patruzeci si patru de mii, care fusesera rascumparati de pe pamant.
4. Acestia sunt care nu s-au intinat cu femei, caci sunt feciorelnici. Acestia sunt care merg dupa Miel ori unde se va duce. Acestia au fost rascumparati dintre oameni, parga lui Dumnezeu si Mielului.
5. Iar in gura lor nu s-a aflat minciuna, fiindca sunt fara prihana.
6. Si am vazut apoi alt inger, care zbura prin mijlocul cerului, avand sa binevesteasca Evanghelia vesnica celor ce locuiesc pe pamant si la tot neamul si semintia si limba si poporul,
7. Zicand cu glas puternic: Temeti-va de Dumnezeu si dati Lui slava, ca a venit ceasul judecatii Lui, si va inchinati Celui ce a facut cerul si pamantul si marea si izvoarele apelor.
8. Si un al doilea inger a venit, zicand: A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul furiei desfranarii sale.
9. Si al treilea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui,
10. Va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.
11. Si fumul chinului lor se siue in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei.
12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.
13. Si am auzit un glas din cer, zicand: Scrie: Fericiti cei morti, cei ce acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei,
14. Si am privit si iata un nor alb si Cel ce sedea pe nor era asemenea Fiului Omului, avand pe cap cununa de aur si in mana secera ascutita.
15. Si iata un alt inger a iesit din templu, strigand cu glas mare Celui ce sedea pe nor: Trimite secera si secera, ca a venit ceasul de secerat, fiindca s-a copt secerisul pamantului.
16. Si Cel ce sedea pe nor a aruncat pe pamant secera lui si pamantul a fost secerat.
17. Si un alt inger a iesit din templul cel ceresc, avand si el un cutitas ascutit.
18. Si inca un inger a iesit din altar, avand putere asupra focului, si a strigat cu glas mare celui care avea cutitasul ascutit, zicand: Trimite cutitasul tau cel ascutit si culege ciorchinii viei pamantului, caci s-au copt.
19. Si ingerul a aruncat, pe pamant, cutitasul lui si a cules via pamantului si strugurii i-a aruncat in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu.
20. Si teascul a fost calcat afara din cetate si a iesit sange din teasc, pana la zabalele cailor, pe o intindere de o mie sase sute de stadii.

CAPITOLUL 15
Cantarea biruitorilor fiarei. Sapte ingeri cu sapte cupe ale maniei.

1. Am vazut, apoi, in cer, alt semn, mare si minunat: sapte ingeri avand sapte pedepse - cele de pe urma - caci cu ele s-a sfarsit mania lui Dumnezeu.
2. Si am vazut ca o mare de cristal, amestecata cu foc, si pe biruitorii fiarei si ai chipului ei si ai numarului numelui ei, stand in picioare pe marea de cristal si avand alautele lui Dumnezeu.
3. Si ei cantau cantarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, si cantarea Mielului, zicand: Mari si minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor!
4. Cine nu se va teme de Tine, Doamne, si nu va slavi numele Tau? Ca tu singur esti sfant si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale s-au facut cunoscute.
5. Si dupa aceasta, m-am uitat si s-a deschis templul cortului marturiei din cer.
6. Si au iesit din templu cei sapte ingeri cu cele sapte pedepse, imbracati in vesmant de in curat, luminos, si incinsi, pe la piept, cu cingatori de aur.
7. Si una din cele patru fapturi dadu celor sapte ingeri cele sapte cupe de aur pline de mania lui Dumnezeu, Cel ce este viu in vecii vecilor.
8. Iar templul se umplu de fum, din slava lui Dumnezeu si din puterea Lui, si nimeni nu putea sa intre in templu, pana ce se vor sfarsi cele sapte urgii ale celor sapte ingeri.

CAPITOLUL 16
Varsarea celor sapte cupe ale maniei si cele sapte urgii ce vin asupra pamantului.

1. Si am auzit glas mare, din templu, zicand celor sapte ingeri: Duceti-va si varsati pe pamant cele sapte cupe ale maniei lui Dumnezeu.
2. Si s-a dus cel dintai si a varsat cupa lui pe pamant. Si o buba rea si ucigatoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipului fiarei.
3. Si al doilea inger a varsat cupa lui in mare, si marea s-a prefacut in sange ca de mort, si orice suflare de viata a murit, din cele ce sunt in mare.
4. Iar cel de al treilea a varsat cupa lui in rauri si in izvoarele apelor si s-au prefacut in sange.
5. Si am auzit pe ingerul apelor, zicand: Drept esti Tu, Cel ce esti si Cel ce erai, Cel Sfant, ca ai judecat acestea:
6. Fiindca au varsat sangele sfintilor si al proorocilor, tot sange le-ai dat sa bea. Vrednici sunt!
7. Si am auzit din altar, graind: Da, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, adevarate si drepte sunt judecatile Tale!
8. Si al patrulea inger a varsat cupa lui in soare si i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui.
9. Si oamenii au fost dogoriti cu mare arsita si au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, si nu s-au pocait ca sa-I dea slava.
10. Si al cincilea inger a varsat cupa lui pe scaunul fiarei si in imparatia ei s-a facut intuneric si oamenii isi muscau limbile de durere.
11. Si au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor si a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocait.
12. Si al saselea inger a varsat cupa lui in raul cel mare Eufrat si apele lui au secat, ca sa fie gatita calea imparatilor de la Rasaritul Soarelui.
13. Si am vazut iesind din gura balaurului si din gura fiarei si din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca niste broaste.
14. Caci sunt duhuri diavolesti, facatoare de semne si care se duc la imparatii lumii intregi, sa-i adune la razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atottiitorul.
15. Iata, vin ca un fur. Fericit este cel ce privegheaza si pastreaza vesmintele sale, ca sa nu umble gol si sa se vada rusinea lui!
16. Si i-au strans la locul ce se cheama evreieste Harmaghedon.
17. Si al saptelea inger a varsat cupa lui in vazduh si glas mare a iesit din templul cerului, de la tron, strigand: S-a facut!
18. Si s-au pornit fulgere si vuiete si tunete si s-a facut cutremur mare, asa cum nu a fost, de cand este omul pe pamant, un cutremur atat de puternic.
19. Si cetatea cea mare s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit, si Babilonul cel mare a fost pomenit inaintea lui Dumnezeu, ca sa-i dea paharul vinului aprinderii maniei Lui.
20. Si toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara.
21. Si grindina mare, cat talantul, se pravali din cer peste oameni. Si oamenii hulira pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindina, caci urgia ei era foarte mare.

CAPITOLUL 17
Desfranata cea mare, numita Babilonul, umbla beata de sange ca o fiara cu sapte capete si cu zece coarne.

1. Si a venit unul din cei sapte ingeri, care aveau cele sapte cupe, si a grait catre mine, zicand: Vino sa-ti arat judecata desfranatei celei mari, care sade pe ape multe,
2. Cu care s-au desfranat imparatii pamantului si cei ce locuiesc pe pamant s-au imbatat de vinul desfranarii ei.
3. Si m-a dus, in duh, in pustie. Si am vazut o femeie sezand pe o fiara rosie, plina de nume de hula, avand sapte capete si zece coarne.
4. Si femeia era imbracata in purpura si in stofa stacojie si impodobita cu aur si cu pietre scumpe si cu margaritare, avand in mana un pahar de aur, plin de uraciunile si de necuratiile desfranarii ei.
5. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfranatelor si a uraciunilor pamantului.
6. Si am vazut o femeie, beata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor lui Iisus, si vazand-o, m-am mirat cu mirare mare.
7. Si ingerul mi-a zis: De ce te miri? Eu iti voi spune taina femeii si a fiarei care o poarta si care are cele sapte capete si cele zece coarne.
8. Fiara pe care ai vazut-o era si nu este si va sa se ridice din adanc si sa mearga spre pieire. Si se vor mira cei ce locuiesc pe pamant ale caror nume nu sunt scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, vazand pe fiara ca era si nu este, dar se va arata.
9. Aici trebuie minte care are intelepciune. Cele sapte capete sunt sapte munti deasupra carora sade femeia.
10. Dar sunt si sapte imparati: cinci au cazut, unul mai este, celalalt inca nu a venit, iar cand va veni are de stat putina vreme.
11. Si fiara care era si nu mai este - este al optulea imparat si este dintre cei sapte si merge spre pieire.
12. Si cele zece coarne pe care le-ai vazut sunt zece imparati, care inca n-au luat imparatia, dar care vor lua stapanire de imparati, un ceas, impreuna cu fiara.
13. Acestia au un singur cuget si puterea si stapanirea lor o dau fiarei.
14. Ei vor porni razboi impotriva Mielului, dar Mielul ii va birui, pentru ca este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor si vor birui si cei impreuna cu El - chemati si alesi si credinciosi.
15. Si mi-a zis: Apele pe care le-ai vazut si deasupra carora sade desfranata, sunt popoare si gloate si neamuri si limbi.
16. Si cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara vor uri pe desfranata si o vor face pustie si goala si carnea ei o vor manca si pe ea o vor arde in foc.
17. Caci Dumnezeu a pus in inimile lor sa faca voia Lui si sa se intalneasca intr-un gand si sa dea fiarei imparatia lor, pana se vor implini cuvintele lui Dumnezeu.
18. Iar femeia pe care ai vazut-o este cetatea cea mare care are stapanire peste imparatii pamantului.

CAPITOLUL 18
Vestea caderii Babilonului. Poporul Domnului sa iasa din cetate! Cei care se intristeaza si cei care se bucura de caderea ei.

1. Dupa acestea, am vazut un alt inger, pogorandu-se din cer, avand putere mare, si pamantul s-a luminat de slava lui,
2. Si a strigat cu glas puternic si a zis: A cazut! A cazut Babilonul cel mare si a ajuns locas demonilor, inchisoare tuturor duhurilor necurate, si inchisoare tuturor pasarilor spurcate si urate.
3. Pentru ca din vinul aprinderii desfranarii ei au baut toate neamurile si imparatii pamantului s-au desfranat cu ea si negutatorii lumii din multimea desfatarilor ei s-au imbogatit.
4. Si am auzit un alt glas din cer, zicand: Iesiti din ea, poporul meu, ca sa nu va faceti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti de pedepsele sortite ei;
5. Fiindca pacatele ei au ajuns pana la cer si Dumnezeu Si-a adus aminte de nedreptatile ei.
6. Dati-i inapoi, precum v-a dat si ea si, dupa faptele ei, cu masura indoita, indoit masurati-i; in paharul in care v-a turnat, turnati-i de doua ori.
7. Pe cat s-a marit pe sine si a fost in desfatari, tot pe atata dati-i chin si plangere. Fiindca in inima ei zice: Sed ca imparateasa si vaduva nu sunt si jale nu voi vedea nicidecum!
8. Pentru aceea intr-o singura zi vor veni pedepsele peste ea: moarte si tanguire si foamete si focul va arde-o de tot, caci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judeca.
9. Iar imparatii pamantului, care s-au desfranat cu ea si s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli si se vor bate in piept pentru ea, cand vor vedea fumul focului in care arde,
10. Stand departe de frica chipurilor ei, si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, ca intr-un ceas a venit judecata ta!
11. Si negutatorii lumii plang si se tanguiesc asupra ei, caci nimeni nu mai cumpara marfa lor,
12. Marfa de aur si de argint, pietre pretioase si margaritare, vison si porfira, matase si stofa stacojie, tot felul de lemn bine mirositor si tot felul de lucruri de fildes, de lemn de mare pret si marfa de arama si de fier si de marmura,
13. Si scortisoara si balsam si mirodenii si mir si tamaie si vin si untdelemn si faina de grau curat si grau si vite si oi si cai si carute si trupuri si suflete de oameni.
14. Si roadele cele dorite de sufletul tau s-au dus de la tine si toate cele grase si stralucite au pierit de la tine si niciodata nu le vor mai gasi.
15. Iar negutatorii de aceste lucruri, care s-au imbogatit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plangand si tanguindu-se,
16. Si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea invesmantata in vison si in porfira si in stofa stacojie si impodobita cu aur si cu pietre scumpe si cu margaritare! Ca intr-un ceas s-a pustiit atata bogatie!
17. Si toti carmacii si toti cei ce plutesc pe mare si corabierii si toti cati lucreaza pe mare stateau departe,
18. Si strigau, uitandu-se la fumul focului in care ardea, zicand: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare!
19. Si isi puneau tarana pe capetele lor si strigau plangand si tanguindu-se si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, in care s-au imbogatit din comorile ei toti cei ce tin corabii pe mare, ca intr-un ceas s-a pustiit!
20. Veseleste-te de ea, cerule si voi sfintilor, si voi apostolilor, si voi proorocilor, pentru ca Dumnezeu a pronuntat judecata voastra asupra ei.
21. Si un inger puternic a ridicat o piatra, mare cat o piatra de moara, si a aruncat-o in mare, zicand: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, si nu se va mai afla.
22. Si glasul celor ce canta din chitara si din gura si din flaut si din trambita nu se va mai auzi de acum in tine si nici un mestesugar de orice fel de mestesug nu se va mai afla in tine si huruit de mori nu se va mai auzi in tine niciodata!
23. Si niciodata lumina de lampa nu se va mai ivi in tine; si glasul de mire si mireasa nu se vor mai auzi in tine niciodata, pentru ca negutatorii tai erau stapanitorii lumii si pentru ca toate neamurile s-au ratacit cu fermecatoria ta.
24. Si s-a gasit in ea sange de prooroci si de sfinti si sangele tuturor celor injunghiati pe pamant.

CAPITOLUL 19
Hristos biruieste fiara.

1. Dupa acestea, am auzit, in cer, ca un glas puternic de multime multa zicand: Aliluia! Mantuirea si slava si puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
2. Pentru ca adevarate si drepte sunt judecatile Lui! Pentru ca a judecat pe desfranata cea mare, care a stricat pamantul cu desfranarea ei, si a razbunat sangele robilor Sai, din mana ei!
3. Si a doua oara au zis: Aliluia! Si fumul focului in care arde ea se ridica in vecii vecilor.
4. Iar cei douazeci si patru de batrani si cele patru fiinte au cazut si s-au inchinat lui Dumnezeu, Cel ce sade pe tron, zicand: Amin! Aliluia!
5. Si un glas a iesit din tron, zicand: Laudati pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui, cei ce va temeti de El, mici si mari.
6. Si am auzit ca un glas de multime multa si ca un vuiet de ape multe si ca un bubuit de tunete puternice, zicand: Aliluia! pentru ca Domnul Dumnezeul nostru, Atottiitorul, imparateste.
7. Sa ne bucuram si sa ne veselim si sa-I dam slava, caci a venit nunta Mielului si mireasa Lui s-a pregatit,
8. Si i s-a dat ei sa se invesmanteze cu vison curat, luminos, caci visonul sunt faptele cele drepte ale sfintilor.
9. Si mi-a zis: Scrie: Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului! Si mi-a zis: Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu.
10. Si am cazut inaintea picioarelor lui, ca sa ma inchin lui. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, care au marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu inchina-te, caci marturia lui Iisus este duhul proorociei.
11. Si am vazut cerul deschis si iata un cal alb, si Cel ce sedea pe el se numeste Credincios si Adevarat si judeca si se razboieste intru dreptate.
12. Iar ochii Lui sunt ca para focului si pe capul Lui sunt cununi multe si are nume scris pe care nimeni nu-l intelege decat numai El.
13. Si este imbracat in vesmant stropit cu sange si numele Lui se cheama: Cuvantul lui Dumnezeu.
14. Si ostile din cer veneau dupa El, calare pe cai albi, purtand vesminte de vison alb, curat.
15. Iar din gura Lui iesea sabie ascutita, ca sa loveasca neamurile cu ea. Si El ii va pastori cu toiag de fier si va calca teascul vinului aprinderii maniei lui Dumnezeu, Atottiitorul.
16. Si pe haina Lui si pe coapsa Lui are nume scris: Imparatul imparatilor si Domnul domnilor.
17. Si am vazut un inger stand in soare; si a strigat cu glas puternic, graind tuturor pasarilor care zboara spre inaltul cerului: Veniti si va adunati la ospatul cel mare al lui Dumnezeu,
18. Ca sa mancati trupuri de imparati si trupuri de capetenii de osti si trupurile celor puternici, si trupurile cailor si ale calaretilor lor, si trupurile tuturor celor slobozi si celor robi, si ale celor mici si celor mari.
19. Si am vazut fiara si pe imparatii pamantului, si ostirile lor adunate, ca sa faca razboi ce Cel ce sade pe cal si cu ostirea Lui.
20. Si fiara a fost rapusa si, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s-au inchinat chipului ei. Amandoi au fost aruncati de vii in iezerul de foc unde arde pucioasa.
21. Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia care iese din gura Celui ce sade pe cal, si toate pasarile s-au saturat din trupurile lor.

CAPITOLUL 20
Balaurul este legat. Sfintii se scoala la imparatia de mii de ani. Gog si Magog. Diavolul este prabusit. Judecata de apoi.

1. Si am vazut un inger, pogorandu-se din cer, avand cheia adancului si un lant mare in mana lui.
2. Si a prins pe balaur, sarpele cel vechi, care este diavolul si satana, si l-a legat pe mii de ani,
3. Si l-a aruncat in adanc si l-a inchis si a pecetluit deasupra lui, ca sa nu mai amageasca neamurile, pana ce se vor sfarsi miile de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat catava vreme.
4. Si am vazut tronuri si celor ce sedeau pe ele li s-a dat sa faca judecata. Si am vazut sufletele celor taiati pentru marturia lui Iisus si pentru cuvantul lui Dumnezeu, care nu s-au inchinat fiarei, nici chipului ei, si nu au primit semnul ei pe fruntea si pe mana lor. Si ei au inviat si au imparatit cu Hristos mii de ani.
5. Iar ceilalti morti nu inviaza pana ce nu se vor sfarsi miile de ani. Aceasta este invierea cea dintai.
6. Fericit si sfant este cel ce are parte de invierea cea dintai. Peste acestia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor imparati cu El mii de ani.
7. Si catre sfarsitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din inchisoarea lui,
8. Si va iesi sa amageasca neamurile, care sunt in cele patru unghiuri ale pamantului, pe Gog si pe Magog, si sa le adune la razboi; iar numarul lor este ca nisipul marii.
9. Si s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea cea iubita. Dar s-a pogorat foc din cer si i-a mistuit.
10. Si diavolul, care-i amagise, a fost aruncat in iezerul de foc si de pucioasa, unde este si fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiti acolo, zi si noapte, in vecii vecilor.
11. Si am vazut, iar, un tron mare alb si pe Cel ce sedea pe el, iar dinaintea fetei Lui pamantul si cerul au fugit si loc nu s-a mai gasit pentru ele.
12. Si am vazut pe morti, pe cei mari si pe cei mici, stand inaintea tronului si cartile au fost deschise; si o alta carte a fost deschisa, care este cartea vietii; si mortii au fost judecati din cele scrise in carti, potrivit cu faptele lor.
13. Si marea a dat pe mortii cei din ea si moartea si iadul au dat pe mortii lor, si judecati au fost, fiecare dupa faptele sale.
14. Si moartea si iadul au fost aruncate in raul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
15. Iar cine n-a fost aflat scris in cartea vietii, a fost aruncat in iezerul de foc.

CAPITOLUL 21
Cerul cel nou. Pamantul cel nou. Noul Ierusalim. Douasprezece porti si douasprezece pietre de temelie. Lumina dumnezeiasca in loc de soare.

1. Si am vazut cer nou si pamant nou. Caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut; si marea nu mai este.
2. Si am vazut cetatea sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei.
3. Si am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iata, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii si El va salaslui cu ei si ei vor fi poporul Lui si insusi Dumnezeu va fi cu ei.
4. Si va sterge orice lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut.
5. Si Cel ce sedea pe tron a grait: Iata, noi le facem pe toate. Si a zis: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate.
6. Si iar mi-a zis: Facutu-s-a! Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul. Celui ce inseteaza ii voi da sa bea, in dar, din izvorul apei vietii.
7. Cel ce va birui va mosteni acestea si-i voi fi lui Dumnezeu si el Imi va fi Mie fiu
8. Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua.
9. Si a venit unul din cei sapte ingeri, care aveau cele sapte cupe pline cu cele din urma sapte pedepse, si a grait catre mine zicand: Vino sa-ti arat pe mireasa, femeia Mielului.
10. Si m-a dus pe mine, in duh, intr-un munte mare si inalt si mi-a aratat cetatea cea sfanta, Ierusalimul, pogorandu-se din cer, de la Dumnezeu,
11. Avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare pret, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.
12. Si avea zid mare si inalt si avea douasprezece porti, iar la porti douasprezece ingeri si nume scrise deasupra, care sunt numele celor douasprezece semintii ale fiilor lui Israel.
13. Spre rasarit trei porti si spre miazanoapte trei porti si spre miazazi trei porti si spre apus trei porti.
14. Iar zidul cetatii avea douasprezece pietre de temelie si in ele douasprezece nume, ale celor douasprezece apostoli ai Mielului.
15. Si cel ce vorbea cu mine avea pentru masurat o trestie de aur, ca sa masoare cetatea si portile ei si zidul ei.
16. Si cetatea este in patru colturi si lungimea ei este tot atata cat si latimea. Si a masurat cetatea cu trestia: douasprezece mii de stadii. Lungimea si largimea si inaltimea ei sunt deopotriva.
17. Si a masurat si zidul ei: o suta patruzeci si patru de coti, dupa masura omeneasca, care este si a ingerului.
18. Si zidaria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curata.
19. Temeliile zidului cetatii sunt impodobite cu tot felul de pietre scumpe: intaia piatra de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
20. A cincea de sardonix, a sasea de sardiu, a saptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douasprezecea de ametist.
21. Iar cele douasprezece porti sunt douasprezece margaritare; fiecare din porti este dintr-un margaritar. Si piata cetatii este de aur curat, si stravezie ca sticla.
22. Si templu n-am vazut in ea, pentru ca Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, si Mielul este templul ei.
23. Si cetatea nu are trebuinta de soare, nici de luna, ca sa o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul.
24. Si neamurile vor umbla in lumina ei, iar imparatii pamantului vor aduce la ea marirea lor.
25. Si portile cetatii nu se vor mai inchide ziua, caci noaptea nu va mai fi acolo.
26. Si vor aduce in ea slava si cinstea neamurilor.
27. Si in cetate nu va intra nimic pangarit si nimeni care e dedat cu spurcaciunea si cu minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea vietii Mielului.

CAPITOLUL 22
Raul si pomul vietii. Fericirea vesnica. Ioan este martorul credincios. Fagaduinta si judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos.

1. Si mi-a aratat, apoi, raul si apa vietii, limpede cum e cristalul si care izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului,
2. Si in mijlocul pietei din cetate, de o parte si de alta a raului, creste pomul vietii, facand rod de douasprezece ori pe an, in fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor.
3. Nici un blestem nu va mai fi. Si tronul lui Dumnezeu si al Mielului va fi in ea si slugile Lui Ii vor sluji Lui.
4. Si vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor.
5. Si noapte nu va mai fi; si nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor imparati in vecii vecilor.
6. Si ingerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate si Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se intample in curand.
7. Si iata vin curand. Fericit cel ce pazeste cuvintele proorociei acestei carti!
8. Si eu, Ioan, sunt cel ce am vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am vazut, am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat acestea.
9. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te!
10. Apoi mi-a zis: Sa nu pecetluiesti cuvintele proorociei acestei carti, caci vremea este aproape.
11. Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca.
12. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia, dupa cum este fapta lui.
13. Eu sunt Alfa si Omega, cel dintai si cel de pe urma, inceputul si sfarsitul.
14. Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate!
15. Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!
16. Eu, Iisus, am trimis pe ingerul Meu ca sa marturiseasca voua acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt radacina si odrasla lui David, steaua care straluceste dimineata.
17. Si Duhul si mireasa zic: Vino. Si cel ce aude sa zica: Vino. Si cel insetat sa vina, cel ce doreste sa ia in dar apa vietii.
18. Si eu marturisesc oricui asculta cuvintele proorociei acestei carti: De va mai adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta;
19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cartii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfanta si de la cele scrise in cartea aceasta.
20. Cel ce marturiseste acestea zice: Da, vin curand. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
21. Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toti! Amin.

Prof. Univ. Dr. CONSTANTIN PĂTULEANU

0721242145 - 0769223032